717 matches
-
cuvântul de înțelesul lui duhovnicesc, atunci Dumnezeu nu există și scopul pentru care s-au spus și scris toate aceste Scripturi este acela de a tulbura și distruge lumea și nu de a o aduce la starea de curățenie și îndumnezeire. Dumnezeu a creat în prefigurare (anticipând simbolic) o lume întreagă „ca o umbră a celor viitoare”, cum spune Sfântul Apostol Pavel. Din punct de vedere al Pedagogiei divine această lume este simbolică, din punct de vedere al existenței ei, și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
îngrop cu el. Intrând cu el în groapa morții, el în chip real, cu trupul, eu în chip figurat, duc pentru el și pentru mine rugăciunea înaintea Judecătorului, cerșind mila pentru îndreptățirea existenței lui și a mea în eternitate în vederea îndumnezeirii. O cunoștință nouă: domnul Benvenisti Eram în salonul cu 70-80 paturi și ajutam un bolnav să ia masa. Nu se putea servi de mâini, era aproape paralizat. Alături mă aștepta altul nu numai paralitic, dar și orb. În acest salon
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
pe pământ”. Bucurați-vă că ați fost acuzați că-I sunteți credincioși. Ne-a îndemnat, încă de pe pământ: „Aveți încredere în Mine și în Dumnezeu”. L-a biruit pe diavol, a biruit păcatul și moartea și ne-a pregătit condiția îndumnezeirii, arvunind Cerul pentru noi, prin trupul omenesc pe care și l-a asumat, făcându-ne fii ai lui Dumnezeu, frați ai Săi. Dacă Dumnezeu e cu noi, de cine ne vom teme? Dacă Dumnezeu e de partea noastră, cine ne
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
din tine, ca să nu mai lucreze sub incidența legii morții, ci a legii Duhului, până vei ajunge la „starea de bărbat desăvârșit, la plinirea vârstei lui Hristos”. Acest lucru nu trebuie înțeles și făcut ca o înălțare la starea de îndumnezeire prin voință proprie, ca și cum cu propriile puteri am fi în stare să împlinim legea vieții. Atunci ar fi fost suficientă legea de pe Sinai și nu ar fi fost promis un Răscumpărător care s-o plinească/desăvârșească. Ci trebuie înțeles ca
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
vom pune Creatorului, poate cine știe, vom obține, printr-o licărire de lumină, un dram de sunet, o silabă, un început de răspuns. Darwin își încheie cartea 134 așezând omul acolo unde îi este locul, adică în mijlocul naturii echilibrate prin îndumnezeire. Așa cum spuneam, vom adopta metoda lui Darwin, aceea de a privi din lateral și de a încerca să deslușim ceva. Într-o genealogie a moralei, Francis Fukuyama 135 insistă asupra caracterului natural al originii și formării conștiinței de sine. El
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
feri de mlaștina confuză a gândirii moderne, ce s-a ivit chiar din părăsirea învățăturii patristice. Părinții au stabilit și ne au transmis dogmele pioase și ne-au învățat viețuirea virtuoasă. Scopul urmărit de Sfinții Părinți este despătimirea, iluminarea și îndumnezeirea noastră, căci nimic nu este mai frumos în viață decât sufletul care își află liniștea și odihna în Dumnezeu. Sfinții Părinți au transpus ei înșiși mai întâi în viață sfaturile lor și așa au vorbit și au scris despre necontenitul
Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
care se află în spațiu”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, La titlurile Psalmilor, 13, P. G. XLIV, col. 561 A. footnote>. Fiecare om are nevoie de un călăuzitor pe drumul vieții duhovnicești, pentru că altfel nu poate ajunge la capătul acestuia, îndumnezeirea. Frumusețea gândirii și trăirii Sfinților Părinți seduce sufletul oricărui cititor însetat de creștere spirituală în iubire, de formare intelectuală în adevăr și de rodire practică în fapte bune. Raționalitatea duhovnicească, puternica argumentație însoțită de forța iubirii smerite și jertfelnice a
Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
Fiecare credincios trebuie să devină „un Hristos în stare să lucreze, să iubească și să se jertfească pentru toți, inclusiv pentru dușmanii săi. Osteneala, dragostea și jertfirea vieții pentru alții constituie pilonii umanismului patristic. Pe acești piloni se construiește progresiv îndumnezeirea ființei”<footnote Pr. Prof. Ioan G. Coman, „Valoarea literaturii patristice a primelor secole în cadrul culturii antice”, în rev. Studii Teologice, XXIV (1972), nr. 1-2, p. 7. footnote>. Dacă vom voi să avem în mână în fiecare zi cărțile sfinte și
Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
Părinții Bisericii insistă asupra ideii că etapa cea mai dureroasă și cea mai înfricoșătoare a unei inițieri în credință este, incontestabil, confruntarea cu răul în forma sa umană, și fac din episodul anticristologic un veritabil „instrument de tortură” religios, în vederea îndumnezeirii ființei umane. Ancheta noastră se oprește la Theodoret al Cyrului, dar ea ar putea continua până în zilele noastre. Anticristul nu încetează să bântuie civilizația noastră la mai multe niveluri ale gândirii: politic, literar, teologic. Ultima confruntare ca dată între Occident
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în lacrimile noastre...” (Amintirea poetului) Acum și-ntotdeauna! Dan Plăeșu Incursiune în proza romanescă „Mă aflu înlăuntrul sufletului meu...” De patru decenii și jumătate, pentru DAN PLĂEȘU viața înseamnă mistuire, vibrație, înnobilare a cuvântului scris. Talantul Kărăzit (dar divin întru îndumnezeire) rodește cu patos, ca o torță arzândă întru iubire, frumusețe morală, sensibilitate. Cunoscut scriitor și jurnalist profesionist, Dan Plăeșu abordează cu egal succes o diversitate de genuri și stiluri literare: poezia, foiletonul, pamfletul, fabula, proza satirică, romanul, dramaturgia, cronica literară
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
astfel de înalte sfere refuzându-se acestui statut și ignorând drama ontică a semenilor ancorați imanentului se consacră și suferă doar pentru sine devenind în aroganța forței sale spirituale agent al transcendenței răsturnate, mistic al demonicului ce-i insuflă tentația îndumnezeirii negative. Aproape de cerul zeilor învăluiți în taină, sacerdotul luminos al compasiunii își urmează poteca astrală neatins de tentacolele mândriei atemporale. Pasul său spre transcendent străpunge selenar apăsarea nopții imanentului descoperind umanității sacralitatea izbăvitoare a spiritului. Întâlnirea cu răutatea celulalt implică
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
toate formele privațiunii, trăind fecioria pruncilor, sărăcia săracilor, foamea flămânzilor sau boala bolnavilor. Despre această experiență a compătimirii filantropice, Sf. Maxim Mărturisitorul (Mystagogia, 24) are câteva fraze extraordinare: Nici un mijloc nu ne duce atât de ușor la dreptate sau la îndumnezeire, ca să zic așa, la apropierea de Dumnezeu, ca mila arătată din adâncul sufletului și cu plăcere celor lipsiți. Dacă Cuvântul arată ca dumnezeu pe cel ce bine pătimește, lipsit fiind, căci zice: „Întrucât ați făcut unuia dintre acești frați ai
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
tradiții a Bisericii, Răsăriteană și Apuseană deopotrivă. De altfel, precuvântarea lui Johannes Scheffler argumentează în fața „cititorului însetat de Dumnezeu” ortodoxia doctrinară a scrierilor sale și conivența împărtășită cu teologia mistică a Bisericii, făcând o explicită referire la învățătura patristică despre „îndumnezeirea prin har (aus Gnade) a omului”. Invocând numele unor Augustin (353-430), Bernard de Clairvaux (1090-1153), Johannes Tauler (1300-1361), Jan van Ruusbroec (1293-1381), Dionisie Cartuzianul (1402-1471) sau Ioan al Crucii (1542-1590), Angelus Silesius își declină ascendența spirituală în marea tradiție a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
putință, mai cu seamă din cauza înrădăcinării încăpățânate a rânduielii morții în trupul și sufletul făpturii zidite de Domnul. Ca monah, părintele Sofronie a învățat că viața de pocăință trebuie să continue până la sfârșit, deși acest proces de transformare, transfigurare și îndumnezeire cunoaște mai multe etape. La început, aspectele psihologice ale pocăinței domină sub forma regretelor, a tristeții amare pentru fărădelegile săvârșite - o stare sufletească generală care cere corecția prin lege. Omul trezit din beția simțurilor și dezordinea minții caută îndreptare de la
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pentru a exprima taina omului făcut „după chipul și asemănarea” lui Hristos. Noutatea o reprezintă aici nu atât viziunea despre om, cel care, fiind înzestrat cu daruri prin însuși faptul creației și al restaurării baptismale, este chemat de Hristos la îndumnezeire. Noutatea rezidă mai degrabă în limbajul adoptat, mai cu seamă pentru că, în mod tradițional, limba greacă exprimă prin termenul de hypostasis un aspect particular al realității. În contextul dezbaterilor trinitare în jurul Crezului de la Niceea, Părinții capadocieni au fixat distincția în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
caracter de divinitate finitul își pierde ființa și consistența, orice înțeles al său dispare și invers, deoarece prin această formă inferioară divinul este pentru sine schimbător și nestatornic, el este cu totul lipsit de puritatea sa și absurd. În cadrul acestei îndumnezeiri universale a tot ce este finit și, o dată cu ea, a deprecierii divinului, reprezentarea întrupării omenești, a încarnării lui Dumnezeu nu mai este o idee prea importantă. Papagalul, vaca, maimuța etc. sînt și ele încarnări ale lui Dumnezeu, fără a deveni
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
și nu impus omului. Raportul dialogic depinde doar de răspunsul pe care omul îl va da lui Dumnezeu. S-a observat că nu mereu acest răspuns a fost cel așteptat. Când a fost pozitiv, omul și-a atins menirea, desăvârșirea, îndumnezeirea și sfințirea sa, iar când acesta a fost negativ, omul s-a deosebit de harul sfințitor, de însuși Dumnezeu. Posibilitatea dialogului este însă constantă și continuă. Omul nu este invitat doar la o simplă conversație sau la discuție, pentru că aceasta ar
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
își conformeze viața după criteriile indicate de însuși Cristos și să practice mai decis iubirea după modelul lui Cristos. Toate aceste roade pot fi descoperite în viața de credință a penitentului, care a primit reconcilierea sacramentală. Ele îl conduc la îndumnezeirea propriei ființe, fapt care nu este nicidecum o deformare a umanității sale, ci, dimpotrivă, constituie însăși umanizarea sa. Îndumnezeirea și umanizarea cresc împreună, Isus Cristos fiind un exemplu eminent. Întâlnindu-l pe Cristos în sacramentul reconcilierii, penitentul va contempla chipul
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
Toate aceste roade pot fi descoperite în viața de credință a penitentului, care a primit reconcilierea sacramentală. Ele îl conduc la îndumnezeirea propriei ființe, fapt care nu este nicidecum o deformare a umanității sale, ci, dimpotrivă, constituie însăși umanizarea sa. Îndumnezeirea și umanizarea cresc împreună, Isus Cristos fiind un exemplu eminent. Întâlnindu-l pe Cristos în sacramentul reconcilierii, penitentul va contempla chipul acestuia și va dori cât mai mult să se conformeze vieții sale. Valoarea misticii nu se măsoară prin intensitatea
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
adăugare este pe deplin lămuritoare. „În ziua aceea”, adică, în ziua Învierii, veți înțelege ceînseamnă că Fiul este întru Tatăl și Tatăl întru Fiul și, de asemenea,„... voi în Mine și Eu în voi” (s.n.). Vor înțelege deci ce înseamnă îndumnezeirea! Adică, „toate câte Dumnezeu le are, le va avea și celîndumnezeit prin har (s.n.), în afară de identitatea sa după ființă”.Vor înțelege, așadar, ce le spune Mântuitorul: „aceasta este viațaveșnică: să Te cunoască (s.n.) pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat,și pe
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
s.n.). Acest fapt este dovedit și prin apariția Mântuitorului Duminica, ziua Învierii, în fața ucenicilor, prin „ușile închise”<footnote Vezi Ioan 20, 19-31. footnote>, adică,prin transcenderea „lumescului”, prin depășirea simțurilor orbite<footnote Pe Tabor, vederea lui Dumnezeu este posibilă prin îndumnezeirea omului. footnote>,care deveniseră piedică, în lumea aceasta, adevăratei vederi<footnote Pe care Sfinții Apostoli Petru, Ioan și Iacob o primiseră ca arvună pe muntele Tabor. footnote> a luiDumnezeu. Abia acum credeau deplin că Fiul este întru Tatăl și Tatăleste
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
este prezent în mod real în om, face ca teologia Sfinților Părinți despre om să fie o realitate și nu doar un act intelectual. Cunoașterea apofatică nu este doar o metodă teologică, ciea se identifică în cele din urmă cu îndumnezeirea persoanei umane.Ca și în Hristos, omul este chemat să realizeze în viața sa umanitatea Sa integrală, depășind distincțiile tranzitorii ca deosebiriledintre sexe, dintre bine și rău etc., realizând cu ajutorul harului în-duhovnicirea întregii existențe, așa cum învață Sfântul Maxim Mărturisitorul. Omul
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
ne descoperă pe Hristos în noi, căci fără El Hristosar fi rămas numai exterior nouă. Prin El își face locaș în om în-treaga Sfântă Treime. Interiorizarea de către om a naturii divine prin Sfântul Duh este lucrarea de sfințire și de îndumnezeire, lucrareproprie celei de a treia persoane a Sfintei Treimi. Sfințirea omuluiprin Sfânta Euharistie drept cunoaștere a lui Dumnezeu, nu constituie pentru om un extaz, o ieșire din sine, ci o regăsire de sine, odescoperire a sa în Dumnezeu și a
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
predecesori, de cei care s-au sacrificat în domeniul respectiv de cunoaștere. Altfel spus, în locul divinității mitologice, al lui Zeus, în știință poate ajunge așezat un Socrate, de exemplu, căci secole de-a rândul teologii au lucrat la divinizarea sau "îndumnezeirea" gândirii lui Aristotel, la sanctificarea altor personalități. În viața acestor gânditori se află suficiente însemne sacre pentru ca ei să fie păstrați pentru eternitate, asemenea personajelor biblice. Traiectoria lineară a istoriei psihologiei, așa cum rezultă din cadrul schițat mai sus, este interesantă și
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
unei forțe aparte, dumnezeiești, proprie doar omului. Obiectivul tomismului a fost convertirea cuceririlor gânditorilor antici despre suflet, despre senzație (considerată ca o replică sau copie a lucrurilor), despre reflectarea obiectelor care acționează din exterior, într-o teorie a reflectării prin îndumnezeire a acestor obiecte. În mecanismul reflectării senzoriale, de clădire a replicilor (copiilor), a fost păstrat rolul acordat pneumei, care contribuie la reflectarea doar a acelor obiecte pe care le poate conștientiza. Aceasta corespunde unei teze larg răspândite printre reprezentanții perioadei
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]