629 matches
-
Patapievici, noi nu valorăm nici măcar cât o turmă). Această revelație am avut-o mai ales în ultimii ani, când jigodii de marcă a jidănimii trăitoare aici, aruncă lături cu toptanul în mioriticul nostru popor. Când toată această țară românească era îndurerată de pierderea unui mare patriot român, unul din cei mai mari poeți ai neamului, când toți deplângeau trecerea în neființă a lui Adrian Păunescu, cine credeți că s-a găsit chiar pe televiziunea națională să spurce amintirea poetului care nici măcar
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
construcțiile de drumuri, tuneluri și în industria minieră. Fabricarea și vânzarea noului exploziv revoluționar i-a adus lui Nobel o avere uriașă. Din păcate, inventatorul nu se gândise că explozivul inventat de el va fi folosit și în scopuri militare. Îndurerat de aplicațiile în teatrele de război, inventatorul a lăsat la moartea sa întreaga avere unui fond de premiere a marilor descoperiri științifice făcute de savanții din lumea întreagă. Dinamita e un exploziv stabil și foarte puternic, folosit pe scară largă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Dumnezeu că mi-a dăruit lumina ochilor, simțul frumosului, al datoriei și al onoarei. Nu m-am lăsat aplecată sub poverile vieții niciodată, am privit Înainte cu seninătate În ochi, cu zâmbetul pe buze, cu verticalitate, chiar dacă sufletul Îmi era Îndurerat. Întotdeauna am considerat eșecurile din viața mea ca pe niște experiențe unice și m-am ridicat din cenușă precum pasărea phoenix. Mi-am hrănit sufletul de-a lungul vieții cu frumos, fără resentimente.Tocmai de aceea, sufletul reprezintă muzeul meu
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
a vocii, ca să creadă că glumesc sau că sunt numai răutăcios și astfel să-și pregătească un răspuns: "Tu ai să rămâi fată bătrînă" - "Asta pentru nimic în lume!" La o nouă întrebare, de data asta sinceră, căci eram prea îndurerat ca să nu fiu sincer: "Dar ce o să faci?", nu-mi răspunse nimic, dar nici nu fu în stare să repare ceva. Ce rost a avut vorba aceea (sau ce rost a avut întrebarea mea)? Și asta dacă nu la începutul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
o găsesc străină, fără să fie dușmănoasă, dar nici prietenă, ca și cum suferința ei devenise prea mare ca să mai aibă nevoie de agitații. În mânia împotriva mea, pierde orice control al vorbelor, mă pedepsește cu orice simte instinctiv că m-ar îndurera mai mult, și nu o dată, în plină vehemență m-a comparat cu celălalt, cu toate că din pricina celuilalt fusese nenorocită o clipă mai înainte; ne găsește la amândoi același egoism bărbătesc sau alte asemănări, atrage și asupra mea unele cuvinte rele pe
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
țipă la fel, nu ne enervează decât uneori, căci nu o auzim decât rar. Hacik stă mult de vorbă cu noi și e deznădăjduit de boala lui Viky. N-am mai văzut un om de omenie mai perfect ca el, îndurerat de tot ce se întîmplă rău în jurul lui. Poți să-i spui toate necazurile fără nici o jenă. Ai impresia, indiferent de ființa lui umilă, că ești consolat. Ajungi la convingerea ca oamenii se împart numai în două categorii: cei răi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
înmormîntare pentru Ahmed făcută cu tot dichisul. Dacă aș fi trăit în Franța, în secolul al 17-lea, aș fi rugat pe La Fontaine să scrie o fabulă tristă, în care toate animalele ar conduce la groapă un pisic. Ar fi îndurerate foarte toate lighioanele pământului, și chiar și lui s-ar fi crezut obligat să nu lipsească. Așa, la miezul nopții, eu singur a trebuit să organizez ceremonia. L-am găsit pe Hacik și apoi, împreună, am trezit, pe Cadîr. Într-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
drept; și, după ce coborâse de pe Muntele Kurihara, Hanbei nu se mai abătuse de pe acest drum. Nici nu avea ce să regrete, fie și de-ar fi fost ca viața să i se sfârșească în chiar acea zi. Dar ceea ce-l îndurera cel mai mult era faptul că Oyu devenise ibovnica lui Hideyoshi. Ca frate al ei, simțea încontinuu mustrări de conștiință. La urma urmei, Oyu fusese cu el în momentul crucial când își alesese propriul ei drum. Vina era a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
alesese propriul ei drum. Vina era a lui, nu a surorii sale. Își făcea griji, în secret, pentru anii îndelungați care o așteptau pe Oyu, după moartea lui. Era ghinionul unei femei că fericirea ei nu dura toată viața. Îl îndurera îndeosebi sentimentul că întinase albeața pură a Căii Samurailor - Cale care se baza pe moarte. De câte ori nu bombănise în sinea lui privitor la această chestiune, gândindu-se că ar fi trebuit să-i prezinte scuze lui Hideyoshi și să renunțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
semnificativ, iar, după o clipă, urmă: — Pe de altă parte, Seniorul Nobunaga a câștigat favorurile împăratului și, de asemenea, iubirea și respectul populației. Națiunea iese, în sfârșit, din tenebrele războiului civil și salută zorii unei noi epoci. Seniorul Hideyoshi este îndurerat de gândul că dumneavoastră și numeroșii oameni deosebiți care vă servesc veți muri. Se întreabă dacă nu ar exista vreun mijloc pentru a evita acest sacrificiu și vă cere să vă mai gândiți, pentru o ultimă oară. Scoțând declarația lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-se stăpâni. Când se află despre zâzania internă din statul major - faptul că îndărătnicia lui Genba era criticată de Katsuie - bucuria din tabără păli. — Alt trimis a părăsit tabăra. — Cum? Încă unul?! Du-te-vino-urile repetate între tabăra principală și Muntele Oiwa îndurerau inimile războinicilor. De o jumătate de zi, Katsuie simțea că i se apropia sfârșitul. În timp ce aștepta întoarcerea celui de-al cincilea emisar, abia mai putea sta pe scaunul de campanie. Tabăra se afla într-un templu din Kitsunezaka, iar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dintre acei oameni și ani de zile îi învrednicise cu favorurile lui. Când îi veniră în minte aceste gânduri, Katsuie nu-și putu stăpâni lacrimile. Dar, indiferent ce gândea, Katsuie lovi cu călcâiele scărilor în coastele calului, alungându-și expresia îndurerată de pe chip cu un muget tunător: — Ce tot îndrugi, Shosuke? O dată moare omul, iar mie mi-a venit vremea să mor! Mișcă de-aici! Shosuke se feri din fața calului cabrat, dar îl apucă de căpăstru. Atunci, lăsați-mă să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din asediul de la miazănoapte, le adusese pe cele trei fiice orfane ale lui Asai Nagamasa și le creștea, cu drag, în fortăreața a doua. Pe doamnele care o serveau pe Nene - adevărata soție a lui Hideyoshi, la urma urmei - le îndurera că sora cea mare, Chacha, era chiar mai frumoasă decât mama ei. Domnișoara Chacha are deja șaptesprezece ani. De ce o privește Domnia Sa ca pe o floare într-o vază? Asemenea comentarii nu făceau decât să toarne ulei peste foc, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Nu e nevoie să intrați în explicații care nu se mai termină. — Detaliile sunt explicate pe deplin în această scrisoare, așa că, ăă, dacă ați binevoi s-o citiți... — Am să-i arunc o privire, mai încolo. Singurul lucru care-l îndurerează pe Domnia Sa este gândul că s-ar putea să vă supărați, adăugă Hachiemon. — Ei, ei. Așa ceva nu merită atenția lui. Încă de la bun început, aceste lupte nu au avut nimic de-a face cu propriile mele dorințe sau planuri. — Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
normală de dinainte de război. Și cum mama nu prea gusta acele șotii, o telegramă de-a lui sosită acum, din lumea de dincolo, era mai mult decât putea să accepte. Părea că nedumeririi ei i-a luat definitiv locul împăcarea îndurerată în ziua când am adus-o la București, foarte curând după înmormântare, ca să n-o las acasă în singurătate. La ieșirea din Gara de Nord, în timp ce ne îndreptam spre stația de tramvai, recunoscând locurile pe care tata, la începutul eternității sale, pentru
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
eu ce sperând. Mă ridic. Suntem față în față. Ochii săi negri și mari sunt nesfârșiți, iar eu m-am pierdut deja. Și totuși de-aici trebuie să-l apuc, nu din altă parte, pentru că nu am cum. Purtat și îndurerat de imensa lor bunătate, iată, am și intrat înăuntrul lor, iar acum zbor spre Moartea Mea sau Înțelegerea Finală. Acorduri minore, prelungi, tonuri stelare calde și plăcute, armonii galactice nesfârșite îmi mângâie spiritul suferind. Unisonul ritmic a sute de darbouka
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de a produce ceva, oricât de mic. Numai că, evident, aceștia îl bătură de se căcă pe el, dând cu el de pământ. Sălbăticia era atât de mare oriunde în acest loc, încât Abdulah simți că își pierde orice motivație. Îndurerat până în străfundurile sufletului, plin de sânge, lovit, spart, mort de foame, moș Abdulah își petrecu următoarele ore în rugăciuni cumplite, vrând să moară. Ceva mai târziu, după ce imploră în neștire nenumărați oameni, Abdulah ajunse la piața Giulești, acolo unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
frâul atârnând încă peste șa. El s-a uitat apoi după Durindana și a găsit faimoasa sabie fără teacă, aruncată în iarbă. A mai văzut deasemeni sfărâmăturile armurei lui Roland împrăștiate pretutindeni prin vale. Zerbino și Isabela priveau uluiți și îndurerați ne mai știind ce să creadă, doar bănuind puțin adevărata cauză. Dacă ar fi aflat vreo pată de sânge pe arme sau pe îmbrăcăminte, l-ar fi crezut mort. Dar nu se vedea nici urmă de așa ceva. În vreme ce stăteau ei
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Fielding mă conducea înapoi la masa noastră, i-am spus pe șleau unei chelnerițe apetisante cam ce aveam eu chef să-i fac, lucru care a înălțat-o în al nouălea cer de fericire, dar o trebuit să se întoarcă îndurerată la bucătărie și, când am dat buzna prin ușile batante să o consolez, am fost asigurat de doi bărbați în tricouri gri, largi că nu putem face nimic pentru sărmana copilă. Am dat un autograf. Doris era tare dulce în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
spunea lucruri ultime, de final. Noi sesizam mugetul greu al lanțului care tăia aerul, și șuieratul de oțel topit când fierul spărgea botul și spinările mașinilor prinse în blocaj, care urlau și se ghemuiau ca niște animale ce se zvârcoleau îndurerate în grajd sub izbitura de bici. Ne-am apropiat. Prin cacofonia bubuitoare se strecura acum chițăitul, ciripitul excitat al sirenelor, și iată doi polițiști dolofani care traversau strada în fugă. Și-au făcut apariția, ținându-și armele strâns. Maestrul lanțului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ceea ce scriam. N-am avut nici un moment de depresie. — Ai vrut să-i faci un portret original. — Am vrut să pun pe hârtie clocotul lui existențial. Atunci mi-au venit în minte fapte, întâmplări, discuții în mijlocul cărora râdeam sau ne îndureram. Uneori îmi istorisea episoade din viața lui la care eu nu participasem. Așa s-a închegat cartea, din trăirile mele alături de el timp de 45 de ani, din experiențele lui repovestite. În timp ce Ioana vorbea, motanul a început să urmărească ceva
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
sensibilă, de firavă și de sentimentală. Hotărârea ei de a îmbrățișa o profesie atât de încărcată de neprevăzut nu-i încânta. În mediul spitalicesc, în fiecare zi se putea confrunta cu o serie de cazuri ieșite din comun, care ar îndurera-o și i-ar leza poate chiar personalitatea. Discuțiile în familie au durat luni de zile. Mama pe de o parte, tatăl pe de alta, îi prezentau întâmplări cotidiene, o puneau la curent cu o serie de evenimente care circulau
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
le vadă pe toate dar, a văzut și trecut prin destule situații limită. Iadul revărsat pe pământ românesc i-a mărit interesul pentru extinderea și aprofundarea informării privind nelegiuirile comise de uralieni. Voia să-și liniștească sufletul său de român îndurerat cu atât mai mult cu cât și el și sora de la Hotin, cu soțul, erau să nu mai poată scăpa din gheara năvălitorilor. Dumnezeu i-a scăpat, cu ce era pe ei, dintre pistolarii cu ochi înguști și mitraliere, oprindu
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
parcă, model al devenirii umane. Și cât de mândru am fost, în 1977, când „Europa Liberă” ne-a dat de știre, că miile de mineri din Valea Jiului i-au cerut tiranului dialog în spațiul cărbunelui trudit... și cât m-au îndurerat urmările !... Ocazia salvatoare eșuată a stârnit atâtea regrete!... Invazia costumelor vineții în București...de ce? Cu cine, cui și din cine au vrut să facă abator? Din tinerii care au deschis drumul României spre Europa, spre libertate și civilizație? Pentru că au
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
aștepta de fiecare dată cu dragoste și bucurie când venea în vacanțe, chipul lui plin de fericire când intra pe ușă, îmbrățișările pline de dragoste. Avea în față imaginea tuturor evenimentelor frumoase, atâtor ani, petrecuți împreună! Toate acestea, deși o îndurerau în momentul de față, stând lângă trupul lui inert, îi aduceau clipe de reverie și o făceau să nu mai bage de seamă jalea care se afla în jurul ei. În biserică era foarte cald. În afară de faptul că era o zi
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]