4,881 matches
-
întreabă Roja cu ochii injectați simțind dogoarea înmuindu-l, împingîndu-l la o parte. — Membrii unui sistem, nu sînt originari din aceeași nebuloasă, ci sînt formațiuni străine una de alta, mai zice Tîrnăcop printre trosnituri, pîrîieli, aproape pufăind, simțind că se îneacă. Uite așa gravităm noi în jurul lor, zice Bătrînul, ca muștele în jurul unei grămezi de scîrnă, ca să înțeleg și eu mai bine, intervine puțin nelămurit Poștașul, de ce ziceați că taman asta a fost miza nenorocirii, că pentru asta au murit atîția
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cine o să mai dea vina pentru morții ăștia, se gîndește Roja din ascunzișul său, privind la siluetele care aleargă bezmetice pe străzi fără nici o țintă și cad secerate de gloanțe venite de undeva de pe acoperișurile clădirilor. După ce Timișoara a fost înecată în sînge, Potaie și-a tras un glonț în piept, dîndu-și seama că asta e singura cale prin care poți fi transformat de pe o zi pe alta din trădător de țară în erou. Proastă decizie, se gîndește, la fel de proastă ca
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
chiar acum în pragul iernii. Poate fi și ăsta un motiv pentru care n-a mai dat pe-aici în ultimul timp, preferînd să-și petreacă nopțile la cazino, avu un moment de slăbiciune în care încercă să-și mai înece amarul. Intra în bucătărie, aprindea aragazul și își punea la fiert cana cu apă. — De parcă nu ar fi fost îndeajuns că de fiecare dată cînd am avut nevoie de ei, ia-i de unde nu-s, spune Roja dezamăgit. — M-aș
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Pe Roja îl pufnește rîsul în plină stradă, pe Bulevardul Țării, își scotocește buzunarele după niscaiva lovele, te-au lăsat lefter prostuțule, începe să se gîndească, ai făcut o prostie mai mare decît tine, acum în ce o să-ți mai îneci necazul? Nu ți-a mai rămas o lețcaie, nici măcar atît cît să poți lua un taxi pînă acasă, dacă află Delfina pe unde umbli tu la ora asta din noapte o să-ți smulgă părul din cap, plimbărețule, se gîndește. — Aici
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
noastră crește cînd ne dăm seama că n-avem nimic de dat, sîntem doar pasivi. Capul lui se izbește de noi, iar nasul ne explodează mult mai nasol decît În mașină pentru că trosnește strivit de fața noastră, iar noi ne Înecăm cu propriul nostru sînge și nu putem respira, apoi vin și mai multe lovituri care scobesc În noi și ne simțim brațele atît de grele, nici măcar nu le putem ridica pula mea ca să dăm și noi sau să-i parăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
la cerințele occidental-europene? -Știu că tremur de frig și-mi guiță mațele de foame, de când m-am născut. Sunt o umbră, Antoniu. Îmi aduc aminte doar o singură zi fericită din viața mea: aceea, În care taică-meu a murit Înecat cu propria vomă, de beat ce era. Eu și mama am fost sacii lui de box. Timp de 11 ani m-a bătut atât de mult, Încât nu știu, zău cum am scăpat cu viață. Mama și-a luat Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
PRIETENIE, le-a spus Antoniu. Maria-Kawabata, a mai șoptit pentru sine femeia, ducând pruncul la sân. -Kawabata, vezi ce aproape sunt de tine? -Nu-mi place că locuiești În cimitir. -Oare crezi că meritam o reședință de lux, pe malul mării, Înecată În verdeață, asaltată de paparazzi, din care să aud cum se sparg valurile de țărm? -Nu e vorba despre asta, dar aș fi vrut să ai o priveliște ceva mai pământeană, măcar până termini cartea. Să nu fii influențat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
paltonul uzat. Douăzeci și opt Ți-a intrat În cap că ai scris o carte? Tânăra redactoră, Îl privește batjocoritor, trăgând dintr-o țigară, și suflând fumul spre Antoniu cu toată puterea. Deși fumul de la țigara ei, Îi provoacă greață și Îl Îneacă, rezistă eroic, asemeni unui ostaș aflat Într-o misiune de luptă, sub tirul artileriei. -Dumneata nu mai ești tânăr, ca să-ți intre În cap că vei putea deveni scriitor. Au apărut generațiile noi care or să te halească, or să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
te prezint Antoniei. * — Antonia, ți-o prezint pe Georgie Hands. Georgie, ea este soția mea. Mi s-a părut incredibil că am reușit să rostesc aceste cuvinte. Ba chiar le-am rostit fără să mă bâlbâi și fără să mă înec. N-a leșinat nimeni. Întâlnirea a avut loc în salonul locuinței lui Palmer. Draperiile din catifea violet erau trase, ascunzând înserarea, iar tapetul cu trandafiri negri pufoși, luminat de flăcările jucăușe, ne înconjura ca o pădure ostilă. Pe măsuță lămpile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
fi decât una colosală. Privind acum înapoi, identificam indicii care, interpretate prin prisma informațiilor de curând dobândite, îmi sugerau cât de mare ar putea fi această iubire a lui Honor. Pe mine însumi mă vedeam ca fiind pierdut fără urmă, înecat într-un ocean de iubire care acum căpăta accente de nebunie, lipsit de orice urmă de speranță. Nu puneam prea mult preț pe afirmația lui Palmer că ceea ce văzusem nu se va mai repeta. Eram convins că voința lui Honor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Îndoit. În clipa aceea, cineva mi-a dat un pumn În spate. M-am Împleticit Înainte și, fără să mă gândesc, m-am ridicat, ceea ce a dus la Încă un pumn Încasat, de data asta, În stomac. Simțeam că mă Înec. Am tușit, am gâfâit și am Încercat, cred, să țip. Dar nu am reușit să scot nici un cuvânt, doar niște gâfâieli și sâsâituri amărâte. Încasam noi pumni În spate, și de data asta m-am prăbușit ca un animal cotonogit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
care Sam Levenson o omite! Bine-nțeles, stau la Cazinou, la Concord, femeile cu blănuri de nurcă, iar bărbații cu costumele lor fosforescente și, măiculiță, ce mai râd, se umflă de-atâta râs și râd și râd - „Ajutor, ajutor, se-neacă fi-miu, doctorul!“ - ha-ha-ha, ha-ha-ha, dar cum rămâne cu durerea, nea Myron Cohen! Cum rămâne cu tipul care se îneacă de-adevăratelea? Care se îneacă de-adevăratelea în oceanul neîndurării părintești? Cum rămâne cu el, care, întâmplător, nea Myron Cohen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
costumele lor fosforescente și, măiculiță, ce mai râd, se umflă de-atâta râs și râd și râd - „Ajutor, ajutor, se-neacă fi-miu, doctorul!“ - ha-ha-ha, ha-ha-ha, dar cum rămâne cu durerea, nea Myron Cohen! Cum rămâne cu tipul care se îneacă de-adevăratelea? Care se îneacă de-adevăratelea în oceanul neîndurării părintești? Cum rămâne cu el, care, întâmplător, nea Myron Cohen, sunt chiar eu! Doctore, te implor, nu mai pot trăi într-o lume al cărei înțeles și-a cărei dimensiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ce mai râd, se umflă de-atâta râs și râd și râd - „Ajutor, ajutor, se-neacă fi-miu, doctorul!“ - ha-ha-ha, ha-ha-ha, dar cum rămâne cu durerea, nea Myron Cohen! Cum rămâne cu tipul care se îneacă de-adevăratelea? Care se îneacă de-adevăratelea în oceanul neîndurării părintești? Cum rămâne cu el, care, întâmplător, nea Myron Cohen, sunt chiar eu! Doctore, te implor, nu mai pot trăi într-o lume al cărei înțeles și-a cărei dimensiune sunt date de-un măscărici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
practicanții umorului negru - desigur! - toți Henny Youngman-ii și Milton Berle-ii care-i fac să crape de râs la Fountainebleau, dar cu ce anume? Cu bancuri despre crime și mutilări! „Ajutor“, strigă femeia alergând înnebunită pe plaja din Miami, „ajutor, se-neacă fi-miu, doctorul!“ Ha-ha-ha - numai că e vorba de fiu-meu, pacientul, doamnă dragă! Și cum se mai îneacă! Doctore, scapă-mă de indivizii ăștia, te rog eu! Macabrul e foarte amuzant pe scenă, dar nu și în viața de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
dar cu ce anume? Cu bancuri despre crime și mutilări! „Ajutor“, strigă femeia alergând înnebunită pe plaja din Miami, „ajutor, se-neacă fi-miu, doctorul!“ Ha-ha-ha - numai că e vorba de fiu-meu, pacientul, doamnă dragă! Și cum se mai îneacă! Doctore, scapă-mă de indivizii ăștia, te rog eu! Macabrul e foarte amuzant pe scenă, dar nu și în viața de toate zilele, a, nu, mersi! Spune-mi, doar, ce am de făcut, și-am să fac! Spune-mi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ca de obicei, mă vezi acum! Ești cu mine chiar în clipa asta! El însă se apucă să pălăvrăgească, să turuie ca o moară stricată și, acum că nu mai are grija oaselor de pește cu care s-ar putea îneca, își dă frâu liber - cum că domnul și doamna Bulă se mândresc cu Seymour și cu frumoasa lui soție și cu cei șapte mii de copii deștepți și arătoși, care vin să-i viziteze în fiecare vineri seară... — Uite ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
proveneam eu era, în toate privințele care prezentau interes pentru Maimuța, exact opusul celui pe care a trebuit să-l înghită ea la optsprezece mile sud de Wheeling, într-un orășel minier numit Moundsville - în timp ce eu, în New Jersey, mă înecam în sirop (lăfăindu-mă în „căldura“ evreiască, după cum zicea Maimuța), ea, efectiv, îngheța de moarte acasă, în Virginia de Vest, un simplu animal de povară în ochii unui tată care, după cum reiese din vorbele ei, nu era cu mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
doctor, până să-mi apară șancrul sau să orbesc! Dar cum rămâne cu tânăra moartă de la hotel? Căci până acum, sunt convins, și-o fi făcut felul. S-o fi aruncat de pe balcon îmbrăcată doar în chiloți. S-o fi înecat în mare, purtând cel mai mititel bikini din lume. Nț, o să ia cucută sus pe Acropole, în clarobscurul razelor lunii, purtând rochia de seară Balenciaga! Bijboaca asta exhibiționistă, sinucigașă, cu câlți în cap! Nici o grijă, când o să se sinucidă, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-o pe Sophia, mai ales fără să-mi spună și mie. Întotdeauna discutam despre tot ceea ce se Întâmpla În firma lui. —Ești sigur? am articulat eu cu greutate. —Nu fi Îngrijorată, spuse Milton. — Nu sunt Îngrijorată, i-am zis, aproape Înecându-mă cu prăjitura. Uneori mă gândeam că pentru mariaj ar trebui să existe o etichetă de avertizare din partea autorităților federale, ca să știi În ce te bagi. —Sylvie, Sophia se Întâlnește cu Pierre Lombarden, Îl știi, tipul ăla care apare mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
durat mai mult cu două săptămâni, iar acolo În deșert pur și simplu nu există telefon. Pot să vin la atelier mâine pentru probă? Cu Sophia? Ne-a fost atât de dor de tine! Era cât pe-aci să mă Înec cu tonul. Sophia era Înapoi În oraș. Iar soțul meu tocmai dăduse fuga să se Întâlnească, zicea el, cu „un prieten din facultate“. Poate că, până la urmă, Crăciunul nu avea să fie chiar atât de plin de căldură și veselie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
din Sun Valley organizate de Rupert Murdoch. Sanford Berman murise de vanitate. Acum era la dentist și i se punea o coroană din aur pe un molar inferior drept - pentru care făcuse o adevărată pasiune estetică -, În clipa următoare se Îneca și murea din cauza ei. Lauren mă implorase să o Însoțesc la Înmormântare. Spunea că, aproape la fel de rău ca o mahmureală de după Marquee Club, o loviseră regretele - regretul că se certase cu Sanford, regretul că nu rămăseseră prieteni, regretul că ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
să-i spun. Doamne, era deprimant. —Pot să cumpăr bilet de intrare din altă parte? am Întrebat. Era cumplit de frig afară. Încet-Încet, mâinile mele deveneau vineții. Dezbrăcat de luminile de la Crăciun, vârându-le frigul În oase locuitorilor săi și Înecându-se În noroi, nimic nu e mai nemilos decât New York-ul În ianuarie. Mai ales când soțul tău e În libertate, alături de o Vânătoare de Soți. — Da. Internet, replică paznicul. Asta nu-mi era deloc de folos. M-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
fără ca eu să-i pregătesc valiza. Ea nici nu știe măcar cum să facă o valiză. ÎhhhÎÎÎh! Cred că a murit! —Agata! i-am tăiat-o repede. Asta nu e adevărat! Dar, domnișoară, și-a lăsat toate bijuteriile acasă, se Înecă Agata cu un suspin. Întotdeauna Își ia cu ea În vacanță bijuteriile! Fără o geantă plină ochi cu bijuterii, o vacanță pur și simplu nu mai era o vacanță, dacă erai Lauren Blount. Agata avea dreptate: bijuteriile dezvăluiau totul. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ambulanța au ajuns deja la fața locului. Pe coridorul sordid al blocului de la periferie se înghesuie vecinii, în halat și papuci. În apartament e un cuplu de tineri, cu ochii în lacrimi, lângă bradul de Crăciun. Copilul lor s-a înecat cu un globuleț. Afli ce era de aflat, numele copilului, vârsta și așa mai departe, te întorci la redacție spre miezul nopții și-ți scrii materialul în ultimul moment. I-l arăți editorului, care îl respinge pentru că n-ai precizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]