704 matches
-
întoarce ca funcționar la Primărie, ăsta e idealul lui de rebel, de azi, pentru că se poate răzgândi, acolo deci are acum iarna vreo două mămăi prin apartament. - A, de-aia nu mai mergi tu acasă la femeia ta? S-o înfiezi, Pifule! Nu are timp să-mi răspundă, pentru că se ceartă cu chelnerița. Ți-am zis să ne lași morții acilea? Ca și cum are de gând să contabilizeze ceva, nu o lasă pe aia să strângă sticlele de bere. Parcă vrea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
să mă holbez dincolo. Știu. Tot ce știu e că, pe cât povestesc mai mult, pe atâta uit mai mult. Habar n-am unde s-a petrecut lucrul asta pe care încerc să-l reconstitui. Mereu am avut impresia că sunt înfiat, v-am mai spus. Mai era în curte un măr de care se hâțâna un leagăn, mișcând o dată cu el și rufele puse la uscat pe o sfoară aproape tot timpul. S-ar putea ca toată curtea asa să fi existat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
rentabil pe atunci și mecenatul neprecupețit În timp și bani al acelei tentative ridicole [de] a impune o limbă universală: esperanto. Iubea, pe lângă asta, pomicultura, albinăritul, violon celul, silindu-se să Învețe și limba chineză. Generos de felul lui, a Înfiat doi copii de la Leagăn: a Încura jat strădania, fără vreun profit, de nici un fel, a „anarhistului“ blajin și inofensiv Panait Mușoiu (remarcat Într-o vreme pentru constanța ideilor (!) sale de sibaritul rector Coco Dumitrescu), dar maniac grafoman și editor de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a vân dut pe nimic casele cu multe acareturi, locul „de veci“ al răposa tului, cu grilajul, piatra și coroanele de mărgele; escrocată de toți oamenii de legi cu complicitatea cărora a Înstrăinat partea de moștenire a celor doi copii Înfiați, dar ajunși oameni cum secade până azi, când Îi Întâlnesc după patruzeci de ani; șan tajată cu fotografiile ei În pielea goală; căzută la beție cruntă și dormind ziua nămiaza mare pe mesele laboratorului dat pe mâini străine; Întreținând cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Ministerul Muncii și apoi director general la Asigurări Sociale. Toată viața a recunoscut rolul jucat de Dumitru Georgescu În viața lui. La un moment dat, un fermier canadian a adresat o scrisoare autorităților române prin care Își exprima dorința de a Înfia un tânăr român. Ministrul Chirculescu l-a chemat pe Pompiliu Beldie și, prin el, Jean D. Beldie (19 iunie 1909-25 aprilie 1997), nepo tul lui Zamfir Gh. Beldie din Stroești, a ajuns În anul 1926 În ora șul Laval din
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
frământ noapte de noapte și nu deslușesc răspuns. În vara asta, Vlad urmează să dea examen la facultate și nu poate din cauza dosarului. Ar trebui să divorțăm formal sau, dacă nu, să caut o familie „fără pete“, care să-l înfieze. Spune-mi tu ce și cum! Eu n-am liniște, căci n-aș vrea să sufere din cauza noastră, să-i tulburăm noi, părinții, viitorul. Știi cât de mult își dorește să studieze și pe aici toată lumea îl laudă și îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
doi copii și o situație mai bună ca tata s-au hotărât să mă ia pe mine - cel mai mic dintre frații mei - să mă crească și să mă educe ca pe un fiu al lor, deși nu m-au înfiat legal pe numele lor. Așa am ajuns la Butea... Acolo, ei au fost pentru mine ca niște părinți adoptivi, m-au crescut și educat în spiritul religios catolic pe lângă preot și biserică, slujind de mic ca ministrant la biserica din
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Era o sală de ortopedie-traumatologie de unde toate asistentele-instrumentiste fugiseră, demisionaseră, plecaseră în vârf de munte sau la Salvare și unde exista un singur avantaj: singurătatea. În afara operațiilor, nu te deranja nimeni. Pasquale, medicul-șef al Ortopediei și tartorul suprem, mă “înfiase“, cu condiția să învăț destul de repede să fac „mâna a doua“ în orice operație. Era certat cu ceilalți ortopezi și detesta profund stagiarii sau pur și simplu nu vroia să împartă gloria și... banii. Semnasem un pact într-o noapte
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
brusc de Svetlana (cu care ulterior, precum am spus, aveam să mă căsătoresc), de Răzvan și de prietena lui Corina (cărora aveam să le fiu naș de cununie), de Teo (pe care la un moment dat am vrut să-l înfiez) sau de o șopîrlă, Sally, și de un motan, Otto (cărora le-am dedicat un întreg jurnal - singurul pe care l-am ținut vreodată cu seriozitate și, de altfel, ultimul). Iubirea mea pentru ei a fost pătimașă. Cu Svetlana am
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și alți membri ai familiei, adică pe fratele Victor și sora Vasilica, ba după moartea tatălui său din Cuci a adus-o și pe mama sa. Sora Vasilica a intrat în slujba boierului ca doică a copilului Jac ce fusese înfiat de boier, fiind părăsit de mama sa naturală, în ograda administratorului. în această împrejurare tata socru, prins în numeroasele sale îndatoriri, nu s-a mai întâlnit cu Elena Frasin din Rafaila, iar aceasta, știind că „ochii care nu se văd
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
născut pe Săndel, înainte de a-l boteza, cucoana preoteasă Ortansa, care nu a putut să aibă copii, a îndemnat-o să i-l dea pe Săndel de suflet, arătându-i ce mari foloase ar avea acesta dacă ar fi fost înfiat de preot. După un timp de gândire, Maria și Costache au răspuns respectuoși preotului că nu pot să se despartă de copil, pe care ar vrea să-l crească alături de ceilalți frați și surori, de a căror bună creștere erau
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Tinca , frații din sat? De bădia Neculai de la Bacău ce mai știi? − Bine, draga mamii, am să încep cu Neculai frate-tău. Este tot la Bacău, șef la o secție de poliție și o duce foarte bine. Neavând copii, au înfiat două fete ca să aibă sprijin la bătrânețe. Ion, frate-tu, are și el o casă de copii, frumoși, isteți și vioi. Soră-ta Tinca are numai un băiat și o fată, Elena de la Armășoaia are trei băieți și o fată
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și să aibă grijă de el, ca frate mai mic. Chiar după nașterea lui, preotul Mironescu și preoteasa sa, care nu putuse să aibă copii, au insistat cu multă stăruință pe lângă Maria și Costache să accepte ca ei să-l înfieze pe noul născut. Preotul era bine cunoscut, fiind de loc dintr-un sat apropiat, Trohan, iar soția lui era fiica preotului Cehan, din Armășoaia. Numai că soților Gheorghiu nu le-a convenit această propunere, deși erau conștienți că în familia
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
venit vorba și despre boierul Jac Marcopol pe care mama lui Zoița, Vasilica îl alăptase și-l îngrijise după ce mama lui dreaptă l-a părăsit în curtea administrației iar boierului, fiindu-i milă a prins drag de copil, l -a înfiat și ocrotit cât de mult s-a putut. Apoi Marița plecă spre casă, mulțumită tare de peștele frumos ce-l căpătase. * Când ajunse acasă, fiu-său Gheorghe o întrebă direct de ce taică-su are atâtea julituri pe mâini și pe
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Dacă unul măcar din cei doi copii pe care - riscându-și viața - soția i-a născut, în 1967 și 1975, ar fi trăit, procesul de românizare ar fi fost pe deplin încheiat. Oricum, nepotul nostru Dani, pe care l-am înfiat, e român sadea. Deși, după bunica din partea mamei descinde din niște italieni sau elvețieni: un von Rampach, baron (!) există în arborele genealogic al familiei lui pe linie maternă. Norocosul Dani, ce origine nobilă are în comparație cu a mea! Cu excepția copilăriei și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
gară la Umbrărești, și apoi a lucrat la „regulatorul circulației” din Buzău. Serviciul îl obliga să fie foarte punctual. Locuia în Râmnicul Sărat în casa soției, rămasă moștenire de la părinți. Multă vreme, după căsătorie n-a avut copii și a înfiat o copilă de la azil, Dumitrița Grapă, după care a avut doi băieți. Dumitrița a fost medic șef al Sanepidului din Oradea iar apoi s-a retras în municipiul Bacău. Băieții au fost contabili stabiliți în Onești. Ni s-au povestit
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
în plus. Lăsat să socotesc și eu am desnodat chichița și iată-mă plutind așa îmbrăcat, noapte de noapte deasupra mesei contabilicești între blana lemnului și postavul paltonului. Scăpasem de navetă. Fusesem adoptat de masa de contabilitate așa cum Lupoaica îi înfiase pe Remus și Romulus. Copil al întâmplării, în una din seri, împreună cu un alt foarte tânăr domn slujbaș intru la cârciuma lui Irimia. Mă vede un bătrân frumos, cu mustața ușor răsucită și începe să mă certe că am luat
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Neamț. Bătrâna ne povestea cum l-a născut pe primul său băiat și cum taică-său, Lascăr Catargiu însuși, a căzut cu lacrămi în ochi, în genunchi, la patul ei de lehuză, rugând-o să-i dea copilul ca să-l înfieze deoarece, fără urmași de parte bărbătească, numele bătrânului se stingea. De la Dolhasca unde am cercetat, la Probota, mănăstirea lui Petru Rareș, am luat trenul spre Fălticeni. Pitrocisem ulița vestită a Rădășenilor cu amintiri literare, Dumbrava Minunată și Oprișenii Vechi, unde
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Fiind în aceeași curte două case tata a gândit că Maria ar putea întâmpina greutăți după moartea lor. Așa erau vremurile. Ca să nu apară greutăți la moștenire a făcut tot felul de intervenții și, la 70 de ani, l-a înfiat pe Dumitru, copilul mai mic al Mariei. Astfel Dumitru îmi este și nepot și frate. Maria a reușit să-și ajute copiii să-și facă o meserie și să-și construiască căminul lor: Marian este electrician, iar copiii săi Alexandru
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
pânzele corabiei mele ce mă va duce în portul fericirii conjugale. Visul meu dintru început continuă și se sublimează, mirajul ascede spre înălțimi romantice, axis mundi al îndrăgostirii mele strălucește acum între mine și persoana iubită, formula te iubesc fiind înfiată prin deschiderea sferei de conștiință a acestei persoane. Speranța nu își atinge apogeul prematur, ci urcă spre o nouă formă, vizând dobândirea deplinei iubiri din partea ființei de care m-am îndrăgostit. Înainte speram să accepte dragostea mea, acum nădăjduiesc să
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
la Umbrărești, și apoi a lucrat la „regulatorul circulației” din Buzău. Serviciul îl obliga să fie foarte punctual. Locuia în Râmnicul Sărat în casa soției, rămasă mo ștenire de la părinți. Multă vreme, după căsătorie n-a avut copii și a înfiat o copilă de la azil, Dumitrița Grapă, după care a avut doi băieți. Dumitrița a fost medic șef al Sanepidului din Oradea iar apoi sa retras în municipiul Bacău. Băieții au fost contabili stabiliți în Onești. Ni s-au povestit despre
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
fel de fel de lucruri. Erau oameni extraordinari. Dar erau fosile... Vă spun, abia Își mai duceau zilele... Un domn Suciu, fostu’ patron al fabricii de salam din Sibiu, Scandia, era Închis acolo cu noi și ăsta vroia să mă-nfieze. „Să facem noi fabrică...” (râde - n.n.) El avea doi copii, care erau În Austria, da’ zicea că mă-nfiează pe mine când ieșim, să facem o fabrică mare la Sibiu... Și săracu’ a murit... acolo. Când i-am spus că nu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fabrică...” (râde - n.n.) El avea doi copii, care erau În Austria, da’ zicea că mă-nfiează pe mine când ieșim, să facem o fabrică mare la Sibiu... Și săracu’ a murit... acolo. Când i-am spus că nu accept să mă-nfieze, că mă omoară tata În bătaie, n-a mai mâncat două zile, domne (râde - n.n.). Arunca mâncarea jos... A murit... l-am ținut noi... Seara și dimineața se deschidea ușa zăvorâtă și să făcea apelu’. Să numărau deținuții. El, care
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
perioade, uneori nici măcar nu a fost plătit, a suferit de foame și de singurătate. Primul care l-a ajutat a fost un tânăr spaniol care îi mai dădea să mănânce apoi l-a recomandat unei comunități religioase care „l-a înfiat”, dându-i haine, o pătură, mâncare, iar în cele din urmă găsindu-i un loc de muncă. În 1998, Pionier primește „targetas por trabajos” și reușește să-și închirieze un apartament. La puțin timp își ajută patru prieteni din Timișoara
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
tatăl nu mergea să ridice copilul și să-l aducă în casă, recunoscându-l astfel și dându-i numele său, atunci copilul putea fi ridicat de oricare trecător. Dacă altcineva decât tatăl lua copilul, exista posibilitatea ca el să fie înfiat de către binefăcătorul său, sau să fie crescut în familie pentru a deveni sclav. Dar abandonul copilului putea servi și ca protest împotriva zeilor sau a unei decizii de Senat. La moartea conducătorului lor Germanicus, mulți romani și-au abandonat copiii
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]