2,013 matches
-
seama că ar fi în stare să-și dea viața pentru un sunet, fiindcă știe foarte bine și este conștient că muzica poartă în ea un imn de slavă adresat lui Dumnezeu. Și iar se aude glas de jale ce înfioară inimile acultătorilor, căci doina nu putea să-l uite pe bătrânul ce-și deapănă amintirile... când trece pe cărare de pădure: „- „Lele, lele...și iar lele,/ Vai de păcatele mele!.../ Am la suflețel dure.../ Și n-am pic de mângâiere
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
seama că ar fi în stare să-și dea viața pentru un sunet, fiindcă știe foarte bine și este conștient că muzica poartă în ea un imn de slavă adresat lui Dumnezeu. Și iar se aude glas de jale ce înfioară inimile acultătorilor, căci doina nu putea să-l uite pe bătrânul ce-și deapănă amintirile... când trece pe cărare de pădure: „- „Lele, lele...și iar lele,/ Vai de păcatele mele!.../ Am la suflețel dure.../ Și n-am pic de mângâiere
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
mai prejos, căci moacele prinse seara trecută erau mândria mea! Prin copaci fâlfâiau tot felul de păsări de baltă... un stârc stingher își căuta perechea. Ne plăcea să ascultăm glasul acestor păsări, dar seara se auzeau niște țipete care ne înfiorau și ne făceau să ne simțim bizar. Apa era destul de caldă, iar când trecea câte un jaf de șalupă, antică, “veche și de demult”, cum îi spuneam noi în glumă, eram nevoiți să scoatem sculele abia aruncate în canal și
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
care o mai avea drept amintire legată de viața obișnuită era o statuetă stranie, de fildeș, ce reprezenta o bizară zeitate cu o figură prelungă, albă ca ceara, și cu doi ochi de un roșu-aprins, ce te făceau să te înfiori. Într-o seară, a privit statueta și i s-a adresat, ca în fața unui ultim refugiu către care doar disperarea o împinsese. ”Te implor, dacă mai există scăpare pentru mine, ajută-mă să ies vie de aici”, rosti fetița, printre
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
se reține. Am învățat să iubesc pe cei ce mă lovesc Să cad, să mă ridic și să-mi zic: Trăiesc! Încerc să amăgesc clipa cea iute și haină Cu cerneala zăpezilor ce-mi scriu în inimă, Furtuni de vise înfiorate de o vitregă iubire. Negociez pe cântarul vieții a tainei fericire. Referință Bibliografică: Încerc... / Elena Lavinia Niculicea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1167, Anul IV, 12 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Lavinia Niculicea : Toate Drepturile Rezervate
ÎNCERC... de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350376_a_351705]
-
Autorului Doamne Iisuse al limbii române iartă-mă că-ți răstignesc cuvântul viața trece numai visul tău rămâne îl păstrez în mine răstignindu-l Iartă-mă că-ți sângerez cuvântul este trup din trupul tău preasfânt de-l rostesc se-nfiorează gândul fără tine nu există nici un gând Este trup din trupul tău preasfânt viața trece visul însă mai rămâne niciodată azi și mâine și oricând Doamne Iisuse al limbii române Iartă-mă că-ți sângerez cuvântul îi dau viața-n
GOLGOTA CUVÂNTULUI de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350431_a_351760]
-
mai mișcăm încă, cum normalitatea recunoscută că lege deplină ne distruge lectură cărților, ne apară împotriva propriilor sentimente și ne răsfăța controlându-ne biletele de călătorie. Adaptabilitatea, principiul hotărâtor al inteligenței, îndeamnă, probabil, o doamnă tânără și frumoasă să ne înfioare cu țipetele sale ascuțite conduse prin lipsa de aer exterior în adâncul cel mai deplin al inimilor noastre dimensionate minim. Fiul meu, imperturbabil, încearcă din ochi mâncarea elvețiană și o găsește insuficient de gustoasă. Doar sucul de mere aduce o
CĂLĂTORIA de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349137_a_350466]
-
abur de cafea valsează-n aer un vag parfum de liliac rotind. Din așternut se-aude slab un vaer de brațe leneșe ce se întind. * O rază șugubeață se strecoară pe după colțul de perdea ce-i tras și sărutând obrazul, înfioară felina ce-n cearceafuri a rămas. * Lascivă se întinde amușinând aroma de cafea îmbietoare. Cearceaful se adună dezvelind suplețea albă ce dă din picioare. * Învăluită în mătasea fină alunecă, o umbră pe podea ce cu privirea de iubire plină se-
DE DRAGOSTE ... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1641 din 29 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348530_a_349859]
-
-nfrunte și să-mi scape. // Azi, torci cuminte visuri și-amintire / Din timpuri ce-s de-acuma depărtate, / Că drept ai vrut să-mi stai în nemurire / Când judecate-or fi a tale, toate, fapte. De gândul celor duși vă înfioară, / Și-mi picurați o lacrimă fiebinte, / Ardealul meu, icoană de fecioară, / Va dăinui în voi, cu cele sfinte” (Imn Ardealului). Un emoționant poem omagial i-a dedicat autorul confratelui de condei, neasemuitul Grigore Vieru: „De-acuma-s doi luceferi”: „La
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
toate deducțiile mele. O podoabă capilară încărunțită de vifornițele vieții cade în șuvițe răsfirate, dezordonate peste capul aplecat ca o jerbă ofilită pe un mormânt fastuos. Umerii aplecați îmbrățișează violoncelul. Am rămas locului la trei metri distanță. Perfecțiunea interpretării mă înfioară, mă derută faptul că nu se folosește de nici o partitură. Nici interpreta nu mă vede pe mine. E dusă cu piesa lui Elgar într-o lume a fascinației retrăită cu intensitatea poate asemănătoare cu a trăirilor ce l-au inspirat
VIOLONCELUL DIN CENTRUL DIZENGOFF de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348637_a_349966]
-
pentru că șoferul a sesizat și a țipat la ea: - Uită-te aici, târfă! Îl vezi? Te spintec dacă te mai holbezi pe geam. Culcă-te pe canapea! Iuliana a privit încremenită cuțitul fluturat cu mâna dreaptă de șofer. S-a înfiorat când a văzut lama lungă și subțire ce strălucea în semiîntunericul din mașină. Mai mult de frică decât prin act de voință, s-a îndoit și s-a lăsat pe o parte în lungul canapelei, fără să dea jos rucsacul
VISE SPULBERATE (2) DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348582_a_349911]
-
clipa, visul, vântul, ce mi-au adus potopuri de grijă și dureri. Îmi suflă timpu-n minte viața buimăcind-o, făcând-o să greșească iar, a câta oară? În burgul rece-al vieții , frigul, tulburând-o, lumina caldă-a candelei mă înfioară... https://www.youtube.com/watch?v=qnU7Zb-LKVI Referință Bibliografică: RĂTĂCIRE / Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1533, Anul V, 13 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Olguța Trifan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
RĂTĂCIRE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348685_a_350014]
-
o cuprinse pe cea a fetei, care se odihnea lângă paharul cu crema de whisky. Îi strânse cu afecțiune degetele. La această atingere, Dalia percepu cum se scurg în corpul ei energii de care nu știa nimic până atunci. O înfiorau și se simți plăcut impresionată de această atingere. Ochii lui Ștefan o priveau limpezi, calzi, cu candoare, o acopereau cu dragoste. Încrederea fetei în ea și în sentimentele sale creștea. Nu era doar ea singură și secretul ei în fața vieții
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348592_a_349921]
-
nu mai am pe nimeni în afară de tine. - Cum o vrea Dumnezeu, maică, cum o vrea Dumnezeu Drăguțul, nu va fi altfel, răspunse bătrâna sentențios. - Mai vorbim despre asta. Acum sunt prea răvășită să mai pot asculta vorbele tale care mă înfioară. Trebuie să te împaci cu gândul că am rămas numai noi două și că suntem nevoite să mergem mai departe împreună. - Eu știu, mamă, ce să zic?... răspunse ea în doi peri cu privirea pierdută-n gol. Mircea a venit
ROMAN / PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349167_a_350496]
-
nu trebuie să fie văzut de nimeni. Nu sunt mari secrete, însă sunt intime, ceva ce nu interesează pe nimeni, chiar dacă face parte din familia mea. Nu știu ce să-ți citesc mai întâi. - Ceva cât mai fierbinte. Ceva care să mă înfioare și să mă facă invidioasă pe tine. - De ce invidioasă? - Că nu eu am scris acea poezie. Că nu eu am trăit eteric acel moment sublim și că nu-mi este adresată mie. - De ce ție? Doar nu ești bărbat să aștepți
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349278_a_350607]
-
despre vizitele făcute în țară, de fiecare dată mă încearcă dorința de a surprinde trăiri intense, îmbrățișarea dorului, freamătul codrilor, legănarea apelor, surâsul soarelui peste casa copilăriei mele, borangicul stelelor din nopțile senine și misterele nopților cu lună așa cum mă înfiorau în copilărie, corul ciripitor al rândunelelor, zborul planat al berzelor care au cuiburi cu pui pe stâlpii înalți din drum, miresmele salcâmilor și ale teilor în floare, cântecul cucului din nucul aflat nu departe de casa noastră, chiotul nunților și
REFLECŢII ÎN OGLINDA DE NESTEMATE A MEMORIEI AFECTIVE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349391_a_350720]
-
uluci, una da și patru ba, se strecurară cu ușurință printre ele în ograda vrăjitoarei. - Nu doarme, scorpia! - zise Michel - Și dacă are musafiri? - se cutremură deodată John. - Fii serios! Cine dracul s-o viziteze!? - Cum cine?... Dracul! - Ptiu! - se înfioră celălalt. După o scurtă ezitare John decise: - Ultimul plan: năvălim înăuntru și o amenințăm cu moartea dacă nu ne dezvăluie ascunzătoarea cu bani. E posibil ca hoașca să aibă aur și argint sau chiar bijuterii de valoare. Tu cotrobăi după
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
călări pe murgi o-mpresurau în ritm tangou în zilele de vară lungi. Întruna se privea pe sticlă; făcea pe tocuri piruete și fredona romanțe vechi, pân' da cu capul de perete. Zâmbea cu ochii-ntredeschiși; trupu-i de amintiri era înfiorat; se vedea cu ani în urmă jucând în horă cu tinerii din sat. Parcă-ntinerise baba; ochii îi ardeau în grindă nebună de fericire, cum se văzuse în oglindă. Dar intră nepotu-casă și când o vede lungită: - Mamaie, ce e
FRUMOASA DIN OGLINDĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1279 din 02 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349776_a_351105]
-
se gândea la această ultimă oportunitate începea să o furnice tot corpul. Trecuse ceva timp de când nu s-au mai văzut și nu s-a mai simțit ocrotită de brațele sale atât de tandre. Poate din această cauză s-a înfiorat de plăcere la sărutarea violentă a lui Viorel și la mângâierile sale pe sânii dornici de a fi răsfățați cu sărutări și atingeri pătimașe. Când a ajuns la Fetești, se gândea că se apropie de ținuturile sale natale. Prin fața sa
CALATORIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349769_a_351098]
-
larg deschisă. Își ținea capul cu pletele sale ondulate în curentul făcut de viteza trenului, pentru a se răcori. Fără să vrea, Săndica îi admira brațele, trupul său robust și pieptul cu pectoralii dezvoltați, iar gândul o făcea să se înfioare de cutezanță: Cum ar fi oare dacă aceste mâini superbe ar investiga-o pe tot corpul, descoperindu-i locurile dulci și secrete, să-i simtă degetele cu unghiile sale îngrijite și frumos rotunjite, mângâindu-i păduricea fină și dornică de
CALATORIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349769_a_351098]
-
arsă lumânarea. Și iarba verde a murit sub coasă Să pleci în lumea mare nu te lasă, Prohodul trebuie să-i cânți în noapte Când roadele grădinilor sunt coapte. Să te întorci mereu în primăvară Când firul ierbii tainic te înfioară Prin ploi de regăsiri învie-n verde Lumina ei aprinsă nu se pierde. 05-10-2014 foto internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Și iarba plânge / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1389, Anul IV, 20 octombrie 2014. Drepturi de Autor
ȘI IARBA PLÂNGE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349836_a_351165]
-
Mâine se pogoară Duhul Sfânt! Vă pregătiți lăcașurile voastre, Cele pândite zilnic de îndoială, Tu, omule de-aici și de departe Cu iertare trupul tău îl spală! Cine nu iartă nu va fi iertat La judecata care o să vină! Se înfioară iar cuvântul meu De vuietul acesta din lumină... Referință Bibliografică: E sâmbătă înainte de Rusalii... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1254, Anul IV, 07 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate
E SÂMBĂTĂ ÎNAINTE DE RUSALII... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1254 din 07 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349845_a_351174]
-
voce tot mai slabă, șoptea din când în când: „dotkni sa ma, prenikajú me, pobozkať me[5],înfigându-și călcâiele în spatele meu. Simțeam cum se învălmășeau în trupul ei șuvoaiele fierbinți ale dorințelor, dezlănțuirea simțurilor necontrolate de tumultul ce o înfiora. Pătrunsă de nesățiosul oaspete sosit de la malul mării, se zbătea să-și descătușeze întreaga energie reținută de prea mult timp pentru o femeie tânără. Degetele ni se împleteau, corpurile noastre erau unul singur, aveau aceeași formă, memorând pentru eternitate îmbrățișări
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349754_a_351083]
-
și răsturnând-o începu din nou să o acopere cu sărutări fierbinți și pătimașe. Sânii erau cei mai alintați de buzele sale pricepute și de limba sa neastâmpărată. Aflase slăbiciunea fetei din prima noapte de dragoste. O simțise cum se înfiora când se retrăgea din ea și o pătrundea din nou cu tot mai multă vigoare. Zbuciumul corpului său transmitea și dorința sa de a o pătrunde cât mai adânc. O vedea cum se zbate, cum se ridică și își înfige
VISUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349806_a_351135]
-
Serpi veninoși ne amorțeau peste cruzimea desfrâului de carne, ne-îndrăznind să întrerupă desmățul! Câte un ticăit de secundă ne reamintea că, și în surdină timpul zboară mușcând Universul! Triumfător, mi te înfloreai în fiecare atingere ce-mi răzvrătea respirul, înfiorându-mă! Erai dincolo de chemarea trupului, răsăritul sub care învățasem să gust veșnicia. Neputincioasă, am rămas surghiunită în tine și, de atunci diminețile toate au ochii tăi! Referință Bibliografică: Diminețile toate au ochii tăi / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
DIMINEȚILE TOATE AU OCHII TĂI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349939_a_351268]