1,086 matches
-
se schimbe din temelii și să se „deschidă” o nouă ordine potrivit „tentației anului zero”. Proiectele bolșevicilor de la Petrograd au cunoscut progrese importante când Ungaria lui Bella Kuhn s-a proclamat, la 21 martie 1919, Republică Socialistă, când în Germania înfrântă, aflată într-o situație dezastruoasă, trecea pe lângă bolșevizare (la Kiel marinarii se răscoală, Bremenul XE "Bremen, Republica Socialistă în ianuarie-februarie 1919 se proclamat Republică Sovietică, în Bavaria la fel în aprilie-mai 1919, iar în Berlin insurecția declanșată de detașamente armate
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
lectură, Râmnicu Vâlcea, 1996, 75-158; Barbu Cioculescu, Saga unei epoci, JL, 1998, 1-2; Victoria Dimitriu, Bildungstagebuch, JL, 1998, 1-2; Teodor Vârgolici, Cella Delavrancea, ALA, 1999, 454; Gheorghe Anca, Cărțile lui Constantin Mateescu, „Biblioteca”, 1999, 2; Dan C. Mihăilescu, Împliniți și înfrânți, „22”, 1999, 13; Gheorghe Grigurcu, Amazoana artistă, RL, 1999, 22; Liviu Grăsoiu, De la o carte la alta, LCF, 1999, 43; Eugen Negrici, Un scriitor discret, RL, 2000, 46; Micu, Ist. lit., 325; Dicț. scriit. rom., III, 125-127; Popa, Ist. lit.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288062_a_289391]
-
armate deznădăjduite. Cântec de luptă de Radu Gyr Nu dor nici luptele pierdute, nici rănile din piept nu dor, cum dor acele brațe slute care să lupte nu mai vor. Cât timp în piept inima-ți cântă, ce-nseamnă umărul înfrânt? Ce-ți pasă-n praf de-o spadă frântă când te ridici cu-n steag mai sfânt? Că-nvins nu ești atunci când sângeri, nici dacă ochii-n lacrimi ți-s... Cele mai crâncene înfrângeri Sunt renunțările la vis. Mi-am
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
alte câteva țări. Pentru a înțelege mai bine aspecte de fond ale semanticii acestui cuvânt, trebuie explicate sensurile acestuia: structural, insurgențele reunesc indivizi cu motivații dintre cele mai diverse și al căror angajament ideologic este foarte diferit. Insurgențele sunt rar înfrânte militar, se termină prin acomodări politice: nu forța este cea mai potrivită cale pentru ca acestea să-și atingă obiectivele. În cele din urmă, insurgențele sunt reduse la un nucleu dur de militanți, cu care nu se poate negocia și care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
ar trebui să se cam știe de la Bacovia din Bacău, din grașii ieșiți geamantanul negru, temeiul bucătăriei noastre studențești, revin obez de studenție, stația de transformare ieșire din Bacău, partea călătoare prinde la dimensiuni, partea lăsată avea nume de rege înfrînt, coama de acoperiș albă strat de zăpadă luat pe roți, părțile și exteriorul lor sau conștiința deplasării, vagon în referințe anterioare ție, timp! geam ce le desfaci înainte, spațiu! poetica limitei la poetica iluziei, cenzura la autocenzură pînă la conformismul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
ajunge niciodată să cunosc, nu voi avea niciodată acces la această făptură interioară. Eram, firește, nerăbdător. Mă așteptasem ca, după inerenta disperare, întreaga ei făptură să se întoarcă spre mine, ca spre unica ei resursă. Faptul că nu se lăsa înfrântă mă deruta cel mai mult. Sub acest aspect, mă așteptasem din partea lui Titus la un ajutor mai substanțial, dar nu voia să mi-l ofere, sau poate că nu putea. Părea aproape speriat de Hartley, speriat de situația ei, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
puțin norocoși. Decretul de grațiere și scurtare a pedepsei l-a obligat pe Păstorel Teodoreanu să-i adreseze o scrisoare aceluiași Gheorghiu-Dej în care își exprima bucuria pentru "mărețele realizări". Partidul dezvoltă o adevărată pasiune pentru confesiunile publice ale celor înfrânți. Cu siguranță că Gheorghiu-Dej nu ar fi fost încântat dacă Păstorel Teodoreanu i-ar fi trimis în semn de mulțumire o epigramă. Scrisorile adresate de scriitori conducerii partidului, fie că vorbim de cei care ocupau funcții în înalta birocrație culturală
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
socialismului. După punerea mea în libertate, întorcându-mă în sânul familiei și văzând mărețele realizări înfăptuite în timpul deținerii mele, am și început să lucrez cu toată vârsta pe care o am și starea precară a sănătății mele"26. Cu spiritul înfrânt, poetul avea să se stingă doi ani mai târziu, măcinat de boala agravată în timpul detenției. Dar lovitura de teatru pentru regim nu a venit din partea celor supuși constrângerilor și supravegherii constante a aparatului de Securitate, ci din partea unuia dintre cei
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
ei... nu se sperie, nu se tem... s-au învățat din tată în fiu... ... În timp ce, după Armistițiu, românii își oblojeau rănile lăsate de cumplitul război, pe Continent marea aventură a secolului nu se sfârșise. Germania lui Hitler, nu era încă înfrântă. O forță multinațională, din care și România era parte, se pregătea împotriva celui de-al treilea Reich. La sfârșitul anului 1944, totul era pregătit. Trupele americane erau în drum spre Atlantic... Se pregătea debarcarea în Franța, prin Normandia, cu un
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
asupra căii insurgențelor și a contrainsurgențelor; pentru a înțelege mai bine unele aspecte de fond ale semanticii acestor cuvinte: structural, insurgențele reunesc indivizi cu motivații dintre cele mai diverse și al căror angajament ideologic este foarte diferit; insurgențele sunt rar înfrânte militar și se termină prin acomodări politice, nu forța este cea mai potrivită cale pentru ca acestea să-și atingă obiectivele. În cele din urmă, insurgențele sunt aduse la un nucleu dur de militanți, cu care nu se poate negocia și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
Iorga, de un om care „ni trebuie”. Îți doresc sănătate, noroc, pace în viață și forță de a continua cu aripi întinse în depărtări acest minunat zbor în jurul unui nume scump sufletului meu, dacă-mi dai voie să-ți mărturisesc înfrînt. Cu vie, veche afecțiune și rară considerație, al d-tale îndatorat sau, cum se spune în Ardeal, obligat, Al. Husar </citation> (12) <citation author=”Al. Husar” loc="Iași" data =”2.III.2000”> Dragă Domnule Călin, Un telefon al dlui Aiftincă
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
întindere, a apărut când m-am simțit cu mintea limpede și gândurile senine, cu trupul relaxat, fără preocupări profunde, nepăsător. Uneori, îmi apare în fața ochilor pentru o fracțiune de secundă, apoi dispare. E o pierdere însemnată, dar nu mă las înfrânt. Mâine, în zilele de după ziua de mâine, în anii viitori îl voi căuta neîncetat, neobosit. Dacă nu-mi va răsări în față, mă voi strădui din răsputeri să-mi amintesc, în cele mai mici amănunte, clipa inițială, de "mică revelație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
ei. De s-ar răcori puțin gândeam moleșit, cu privirea pierdută, dornic de odihnă și somn. Am rămas așa, cu gândurile rătăcite și ațipite, câteva minute. Când soarele a început să-mi ardă fața, am încercat cu o mică disperare, înfrânt, să-mi schimb locul, dar căldura se instalase pretutindeni, umbra dispăruse, lumina devenise orbitoare. În cameră persista un miros de lucruri vechi, trecute prin timp. Îndată ce m-am obișnuit cu semiobscuritatea, m-am apropiat de un fotoliu demodat, stilul începutului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
1934. „Este el atât de Înfloritor Încât simte nevoia ospitalității ? Adus În sapă de lemn de către străinul cotro- pitor, acest popor nu poate fi tolerant și nu poate fi ospitalier. Toleranța presupune putere care Îngăduie, iar nu slăbiciune care zace Înfrântă. Ospitalitatea presupune bunăstare care se dăruiește, iar nu mizerie jefuită hoțește” <endnote id="(202, p. 129)"/>. La rândul său, pe la mijlocul anilor ’30, Emil Cioran deplângea „absența intoleranței religioase” la români <endnote id="(67, p. 100)"/>. El se revolta Împotriva faptului
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pe pretendenți îi provoca la o cursă de care până la altarul lui Poseidon din Corint și înapoi. Caii săi erau divini, fiind dăruiți de regele Ares și nici un atelaj obișnuit nu putea să obțină victoria împotriva lor. Celui ce era înfrânt i se tăia capul. Hippodamia s-a îndrăgostit de Pelops și l-a ajutat pe acesta să câștige cursa, atrăgându-l de partea sa pe conducătorul carului lui Oinomaos, Mirtilos, care a făcut în așa fel încât, în timpul cursei, osia
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
Olimpului și era fiul lui Zeus și al Herei. Cu toate acestea, era disprețuit de părinții săi și de către ceilalți zei, mai ales de către Atena, datorită caracterului său violent, sângeros. În numeroasele mituri legate de numele lui, zeul apare adesea înfrânt, deși era simbolul forței războinice, brutale. Dintre numeroasele episoade amoroase care i se atribuiau, era celebră legătura dintre el și Afrodita, legătură dată în vileag de către soțul acesteia, Hefaistos. Cultul lui Ares a fost adus în Grecia, din Tracia. La
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
câteva puncte: dependența ridicată a Americii de sursele de energie (petrol, în special) nu-i permite, pe moment, o retragere din zonă; Bush mai are doar mai puțin de doi ani de mandat și nu vrea să plece ca un înfrânt; preferă să lase "greaua moștenire" pe capul urmașului. Complexul militar-industrial, foarte puternic în SUA, nu acceptă o asemenea soluție; armata americană mă refer la liderii săi s-ar considera dezonorată de un nou Vietnam; în sfârșit, dar nu în ultimul
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
a proteja Israelul. Eu cred că aceasta va fi și soluția, până la urmă. Războiul din Irak așa cum am mai spus și cu altă ocazie nu poate fi câștigat, cel puțin în modul clasic în care se câștigă un război: dușmanul înfrânt, aflat de partea cealaltă a tranșeelor, ridică mâinile și se așază la masa tratativelor. Dar în Irak, unde-i dușmanul și unde-s tranșeele? Și dușmanul, și tranșeele sunt peste tot și nicăieri. Pe cine să înfrângi și în ce
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
contribuția lor a fost atât de mare încât, practic, putem vorbi de un război americano-irakian. Întâi, ce a câștigat? A câștigat războiul. Este vorba de războiul clasic în care două armate se află față în față, din care una este înfrântă, iar țara sa ocupată. Privind din acest unghi, este clar că americanii au învins în acest război. A fost, de fapt, un blitzkrieg un război-fulger pentru că a dezintegrat vestita armată a lui Saddam în doar câteva zile. Țara a fost
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
naționalismului-antisemit (care-și alesese de atâtea ori cei mai hibrizi aliați) și de aceea este pe punctul de a câștiga războiul. Lovită neleal de adversarii interni, trădată de aceia care trebuiau să-i fie aliați externi, Mișcarea Legionară este astăzi înfrântă și din nou prigonită. Istoricii obiectivi (?) ai viitorului vor spune dacă am greșit sau dacă, și de data aceasta, în neîncetata ciocnire dintre bine și rău ce reprezintă destinul neînduplecat [311] al omenirii, forța materială a înfrânt puterile spirituale ale
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
istoric inevitabil. Eliberarea Basarabiei rămânea o chestiune de viitor și de conjuncturi favorabile. Germanofilii - continua Constantin Kirițescu - considerau că victoria Rusiei ar fi însemnat triumful celei mai periculoase reacțiuni, stăpânirea acesteia pe Bosfor și Dardanele și subjugarea noastră. Dimpotrivă, Rusia înfrântă îndemna redobândirea Basarabiei. „E adevărat că frații noștri din Ardeal suferă, dar mai mult încă suferă cei din Basarabia și mai mult sunt amenințați în existența lor”. Dincolo de unele nuanțe asupra cărora nu ne oprim aici, să subliniem că întreaga
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
totdeauna la aceste două milioane de suflete românești (din Basarabia, n. ns. - I. A.), dar și existența noastră de stat și de neam, întreagă, va fi la discreția acestei Puteri covârșitoare, pe care nimeni nu ar putea-o înfrâna. Pe când Rusia înfrântă și îndepărtată de la granițele noastre, României - mărită prin recucerirea Basarabiei - îi rămân larg deschise toate posibilitățile pentru viitorul nostru național”. Împreună cu Stere, la „Viața românească” s-au situat pe aceeași poziție Radu Rosetti, s-au situat pe aceeași poziție Andrei
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
traversat cei doi prieteni Argentina și Chile. Au intrat În Peru pe jos. Indienii peruani i-au impresionat mult, așa cum și pe Martí Îl mișcaseră indienii din Mexic: „...oamenii aceștia care ne privesc trecînd pe străzile orașului sînt o rasă Înfrîntă. Privirile lor sînt supuse, aproape temătoare, și complet indiferente la lumea din afară. Unii Îți lasă impresia că Își duc viața mai departe doar pentru că e un obicei de care nu se pot dezbăra.“ Cei doi ajung În tărîmul pietrei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
astfel Încît să ne umbrească cel puțin ochii. Am băut repede litrul de apă pe care Îl luaserăm cu noi, așa că, spre sfîrșitul amiezii, Împinși de o sete pantagruelică, am pornit Înapoi, spre postul de santinelă de la marginea orașului, complet Înfrînți. Am petrecut noaptea acolo, refugiindu-ne În camera micuță, În care un foc aprins păstra o temperatură plăcută, În ciuda frigului de afară. Paznicul de noapte, cu proverbiala ospitalitate chiliană, și-a Împărțit hrana cu noi, un ospăț jalnic după o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
noști nu sînt din aceeași rasă mîndră care s-a ridicat În repetate rînduri Împotriva stăpînirii incașe, care era obilgată să Întrețină În permanență o armată la graniță; oamenii aceștia care ne privesc trecînd pe străzile orașului sînt o rasă Înfrîntă. Privirile lor sînt supuse, aproape temătoare, și complet indiferente la lumea din afară. Unii lasă impresia că-și duc viața mai departe doar pentru că e un obicei de care nu se pot dezbăra. Garda Civilă ne-a dus la sediul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]