1,065 matches
-
O familie atât de frumoasă. E suficient să te gândești un pic mai mult la prostiile astea. Însă nu era plăcut ca un agent imobiliar să știe că Maja Fioravanti Își căuta casă. — Mulțumesc, oricum, Închise ea conversația pe neașteptate - Înfrântă, fără puteri, pierdută pe trotuarul din strada Mercalli, zdrobită de un sentiment de vinovăție. În spatele ușilor reflectorizante, salonul lui Michael era aproape invizibil. Oglinda o reflecta doar pe ea. Maja știa Însă că femeile care așteptau În salon puteau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
din aulă fără să se Întoarcă. Se rușină pentru faptul că se agățase de numele tatălui său. Omul acela era cel mai aprig dușman al său. Ar fi trebuit să-l renege și să se lase respins. Ar fi ieșit Înfrânt, dar cu capul sus. S-ar fi putut simți mândru de el. Bella Ciao. Dar ești un laș, iar viața ta e un compromis. E făcută din abțineri și din tăceri lașe. Din cecuri lunare și revolte efemere. Nicidecum Total
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
social În care trăiesc anarhiști, bestii punkiste și alți neisprăviți pe care i-ar trimite cu plăcere la ocnă sau la truda pământului - „brațe sustrase agriculturii“ era una dintre replicile sale preferate atunci când vorbea tineretului. Voi merge imediat supus și Înfrânt să beau paharul amarului și al umilinței. Tu nu ești Zero. Ești Aris Fioravanti. Sunt fiul, da, sunt fiul, sunt fiul. Nu răspunse studenților care se Îngrămădeau În jurul lui, Întrebându-l neliniștiți ce subiecte Îi dăduse Ferrante. Se Îndepărtă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
urmându-l pe clovnul care ducea cufărul cu comori. Cel de-al doilea clovn sufla bucuros În trompetă, iar al treilea izbea În tobe. Și În timp ce Învingătorii scoteau din cutie micile cadouri Împachetate În hârtie roșie, iar clovnii Împărțeau micilor Înfrânți cadouri Învelite În hârtie albastră, Încet-Încet, clovni, Învingători și Învinși suflau pe rând În trompete Într-un concert asurzitor de orăcăieli. Trapezistul, apărut pe neașteptate, Începu să umfle enorme baloane de săpun, mari ca niște papuci, motani sau mingi, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și nu reuși să-l vadă. Miria o mai așteptă câteva clipe În mijlocul terenului, apoi luă geanta și intră la vestiare - acolo colegele cântau excitate și triumfătoare, căci le Învinseră pe iepele de la Polisportiva Virgilio, inamice de-o viață, niciodată Înfrânte. Sub dușuri aveau să facă glume și să cânte imnuri de luptă. Fetele de la AS Esquilino așteptau o victorie de luni de zile: erau ultimele din grupă, aproape de retrogradare. Valentinei Îi păru rău că nu putea să-și primească răsplata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
greutățile. Poate pentru că nu le-am Întâlnit. Ce-ar face Elio În clipa asta? S-ar Întoarce În partea cealaltă? Elio, care nu e cineva, și nici nu va fi vreodată, are totuși curaj. Elio de o sută de ori Înfrânt, de o sută de ori renăscut, insultat, jignit, atacat pe la spate și totuși gata oricând să se ridice iarăși și să atace din nou. Poate că asta am iubit la el. Îndrăzneala. Curajul. Lipsa de pudoare cu care crede În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
doilea a fost cel de apă. A ieșit la înfruntarea cu balaurul revărsând asupra sa râuri de apă fierbinte ca lava vulcanilor ce erup, însă balaurul l-a înfruntat și pe acesta, răspunzând în același chip. Vrăjitorul s-a recunoscut înfrânt. Al treilea, cel de pământ a ieșit încrezător să înfrunte gigantul neînvins până acum: Arată-te făptură malefică, iar lupta va fi pe măsura puterilor noastre! Și deodată vrăjitorul tuna cu mânia sa munții prăvălind tone de pământ peste bestie
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Rahela, Zilpa și Bilha. Re-nefer și Meryt. Chiar și sărmana Ruti și aroganta Rebeca au dat buzna să mă întâlnească. Deși nu le văzusem niciodată, le-am recunoscut și pe Ada și pe Sara. Puternice, curajoase, cuprinse de admirație, bune, înfrânte, loiale, nebune, talentate, slabe: fiecare urându-mă bun venit în felul ei. - O, am plâns eu, cuprinsă de mirare. Benia m-a strâns mai tare în brațe și a suspinat. Credea că sufăr, dar eu nu simțeam decât bucurie în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
un dezastru cu d mare. Gemul se prelinge printre crăpături. Iar forma e departe de a fi una regulată. N-am văzut în viața mea un sandviș mai dezgustător. E imposibil să le servesc așa ceva soților Geiger. Las cuțitul jos, înfrântă. Deci asta e. E momentul să îmi dau demisia. Când mă uit la opera mea și la dezordinea din jur mă simt extrem de dezamăgită de mine. Credeam că pot rezista măcar o dimineață. Un ciocănit mă trezește la realitate. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
țin partea. - Și dacă o să dai peste cei ce-mi țin mie partea? N-ai auzit că oameni credincioși Tatălui au luat și ei urma vrăjmașilor mei? Și ei sunt mulți, așa că, de ce ești așa de sigur că o să fiu Înfrânt? - Eu nu vorbesc de tine, Krog. Eu vorbesc de neamul meu, care e mic. Suntem viteji dar, iată, decât să dăm piept cu alții, mai bine am fugit Încoace, În pădurile astea unde nu calcă nimeni. Nu e vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
eseul despre Keynes. Keynes, puternicul om de stat, economist, le trimitea prietenilor săi din grupul Bloomsbury scrisori și Însemnări În care le relata experiențele lui postbelice, mai cu seamă dezbaterile legate de reparațiile de război, la care luau parte germanii Înfrânți și liderii aliaților - Clemenceau, Lloyd George și americanii. Ravelstein, un om zgârcit cu laudele, afirma că de astă dată scrisesem o expunere de Înaltă calitate asupra notelor trimise de Keynes prietenilor săi. Ravelstein Îl prețuia pe Hayek mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Naționale de Basketball - de sport, de momelile superputerilor, de operațiunile de Înaltă tehnică militară; toate acestea erau acut resimțite de Ravelstein. Dacă a vorbit la telefon despre Machiavelli și de metoda cea mai eficace de a trata cu un inamic Înfrânt, acest lucru s‑a datorat faptului că Abe era profesor din cap până În picioare. Au mai fost În seara aceea și străfulgerări legate de generalul Colin Powell și de secretarul de stat Baker. Și pe urmă, În stadion, scurta Întunecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
eligibili pentru lagărele de muncă, pentru moartea În gulaguri sau În lagărele de exterminare fasciste - oameni ușor de recoltat și de expediat În vagoane de vite. În mod normal, nu la aceștia s‑ar fi oprit Ravelstein. Ei erau obișnuiții “Înfrânți”, oamenii de care guvernele nu aveau nici un motiv să se preocupe - era ceea ce cineva definise o dată drept „o societate pe nisipuri mișcătoare”, care‑și sugea victimele În adâncuri și le Îneca sau le sufoca. Calea cea mai scurtă cu asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
am primit instrucțiuni să vă aduc... ARTUR: În putoarea asta? GARDIANUL: Da, domnule... ARTUR: În gaura asta? În cloaca asta? GARDIANUL (Evitând privirile lui ARTUR.): Da, domnule... ARTUR (Exasperat, lovind cu piciorul în obiecte.): Vă bateți joc de mine? GARDIANUL (Înfrânt.): Nu, domnule... ARTUR (Învins.): Ție ți-ar plăcea să mori aici? GARDIANUL: Nu, domnule... ARTUR: Vezi? Și eu de ce să mor aici? GARDIANUL (Reintrând în prerogative.): N-avem alt loc... Răzuind ceva cu bocancul.) Trebuie să ne înțelegeți și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cel de-al patrulea picior de la scaune... crăcanele de tras cizme... cârligele de rufe... Înțelegeți? Cele inutile, mai întâi... Apoi am trecut la mese, la dulapuri... cozile de mătură... A fost un coșmar... La sfârșit am ars și buturuga. ARTUR (Înfrânt.): Nu mai pot! Eu nu mai pot! Eu plec... CĂLĂUL: Vedeți? Trebuie să ne grăbim. Să uităm tot ce-a fost și să facem treaba... S-o facem cu cap și toată lumea va fi mulțumită. Uitați aici... Aveți pila... aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
te mai obișnuiești la bătrânețe. Decât să-mi aud vata cum îmi foșnește în urechi, mai bine îl aud pe dumnealui. BĂRBATUL CU ZIARUL: Cum vreți. Da’-i infinit mai bine... (Pauză, Fiecare așteaptă într-o stare de paralizie, oarecum înfrânți. Treptat expresia feței BĂRBATULUI CU ZIARUL se transformă, urcând de la o mină victorioasă și regăsită spre o suferință debordantă.) BĂRBATUL CU ZIARUL (Scoțându-și cocoloașele de vată din urechi, către BĂTRÎNUL CU BASTON.): Aveți dreptate... Cam foșnește... Ne-ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
nevoie! CASIERUL: Și apoi... biletele... sunt foarte scumpe... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Fericit.): Plătesc! CASIERUL: Nu știu dacă pot fi plătite, domnule... Și în nici un caz nu pot fi plătite în bani, domnule... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ( Uluit.): Dar în ce? CASIERUL (Înfrânt.): Nu știu nici eu... Vedeți, aici e punctul meu slab. Nu vă pot răspunde. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Furios.): Îmi dați sau nu-mi dați biletul...? CASIERUL: Vi-l dau... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Atunci... dați-mi-l! CASIERUL: Imediat. (Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
simt extazul, senzația aceea deosebită, așteptam extazul... Da... Mă lăsam acoperit de apă, mă lipeam de pământ și așteptam să treacă apa prin pielea mea... (Chinuit.) Domnule, era cât pe ce să reușesc! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Și? Nimic? ȘEFUL GĂRII (Înfrânt.): Nimic... Ani în șir am încercat, am sperat... M-am târât, am alergat, am sorbit apa... apa de ploaie... Am sperat, poate... poate... Așteptam o cât de mică, o cât de infimă chemare... Și am suferit, m-am chinuit groaznic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
HAMALUL: Le mătur... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Le mături? HAMALUL: Da. Le adun în grămezi și le dau foc. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Îngrozit.): Le dai foc? HAMALUL: Ce vreți să fac cu ele? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ce să faci cu ele? (Înfrânt.) Da... Ce să faci cu ele... Se liniștește brusc, devine placid.) Ce de păsări! HAMALUL (Se ridică în vârful picioarelor și, ajutându-se de coada măturii, dă jos câteva păsări lipite de fereastra de la etaj și de zid.): În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
PRIN PLOAIE: De ce o țineți încuiată? Cine vă dă voie să încuiați o fântână? HAMALUL: He-he-he... Păi... (Năuc.) Păi, cum? Păi, dacă n-o încuiem... vreți să se scufunde păsările în ea? Să spurce apa? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Din nou înfrânt.): Da... Așa e... (Brusc începe să-și agite brațele.) Am amorțit... Am amorțit în scaunul ăsta. HAMALUL: Să vă dau o înghițitură de rom? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Rom? Hm. N-am băut niciodată. HAMALUL: E foarte bun. Luați o înghițitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
zbor de porumbei și ciori peste cupole Albul peste alb - din zăpada mieilor răsar ghiocei Tresar apele - mâțișorii salciei plesnesc pe ramuri Vârtejuri de vânt ridicând nisipul spre cer - sosesc graurii Dimineață de martie fără soare - doar triluri pe ram Înfrântă-i iarna - mii de fire de iarbă sulițând cerul În micul scuar - țăcănit de zaruri și ghiocei înflorind Pâclă-n pădure - lumina se înalță dintre ghiocei Plouă necontenit - mocnește-n pământul ud jarul ridichei În ploi cu spume spălate-s
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
nu erau decât frustrări, dorințe de a scăpa din acea mocirlă, dar lipsindu-le voința să rupă, în sfârșit, cercul vicios. Și a venit în cele din urmă singurătatea în fața războiului și a morții, în fața chipurilor copiilor înfometați, a bătrânilor înfrânți, a bărbaților muribunzi și a femeilor cu mințile zdruncinate. Și aceea nu era singurătatea războinicului victorios, nici măcar a celui învins, pentru că n-a fost niciodată nici una, nici alta. Era singurătatea neadaptatului care nu-și cunoaște locul în cadrul jocului, care privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Wolf cu un râset degajat. Ăsta-i, În general, semn sigur că locul va fi un dezastru. — Apoi ce faceți? — Inspectăm casa să vedem dacă există vreun pericol la adresa sănătății. — Se-ntâmplă des asta? Wolf dădu să răspundă, apoi se Înfrântă, iar Brunetti Își dădu seama că omul cântărea cât de multe putea să-i spună unui italian, care ar fi reacția lui la astfel de povești privitoare la americani. Avem câteva, spuse el neutru. — Și apoi? Le spunem să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Am merge să bem o cafea sau... — Nu putem. —Of, Alice. Te rog. Nu suport... — Va trebui, a spus ea tăios. Amândoi va trebui să suportăm. Hugo a încercat să-și înghită nodul din gât. —Ai dreptate, a zis el înfrânt. Să te vezi cu persoana pe care o iubești, în timp ce încerci să găsești o cale ca să rămâi cu persoana pe care n-o iubești nu e... —...nu e calea prin care ne putem păstra copiii. Alice s-a îndreptat către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ai ce să le spui. Nu din extravaganță și nici din cinism umbla Diogene cu un felinar, în plină zi, să caute un om. Știm noi prea bine că din singurătate... Când nu-ți poți aduna gândurile și te supui, înfrînt, argintului lor viu - ca aburul se risipește lumea și cu ea tu însuți, că pari a asculta la marginile unei mări ce și-a retras apele lectura propriilor memorii scrise într-o altă viață... Încotro aleargă mintea, spre ce nicăieri
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]