1,038 matches
-
gest, dar vulpea nu se clinti. Îndepărtându-și privirea de la Alex, începu să adulmece la baza pubelei. Apoi se ridică pe picioarele din spate și își vârî botul și labele din față sub capacul cutiei de metal. Alex se simți înfricoșată și mâniată de indiferența vulpii față de prezența ei. Rosti, găsind că-i ciudat de greu să se adreseze unei vulpi: „Încetează!“. Nu strigase, ci vorbise pe un glas potolit. Cum vulpea continua să nu-i acorde atenție, Alex bătu ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
auzit tu, și să fi rămas viu? 34. A fost vreodată vreun dumnezeu care să fi căutat să ia un neam din mijlocul altui neam, prin încercări, semne, minuni și lupte, cu mînă tare și braț întins, și cu minuni înfricoșate, cum a făcut cu voi Domnul, Dumnezeul vostru, în Egipt și sub ochii voștri. 35. Numai tu ai fost martor la aceste lucruri, ca să cunoști că numai Domnul este Dumnezeu și că nu este alt Dumnezeu afară de El. 36. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
trimite chiar și viespi bondărești împotriva lor pînă la deplina nimicire a celor ce vor scăpa și se vor ascunde de tine. 21. Să nu te înspăimînți de ei; căci Domnul, Dumnezeul tău, este în mijlocul tău, Dumnezeul cel mare și înfricoșat. 22. Și Domnul, Dumnezeul tău, va izgoni încetul cu încetul aceste neamuri dinaintea ta: nu le vei putea nimici îndată, ca să nu se înmulțească fiarele cîmpului împotriva ta. 23. Dar Domnul, Dumnezeul tău, va da în mîna ta și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
voi v-a ales El dintre toate popoarele, cum vedeți azi. 16. Să vă tăiați dar inima împrejur și să nu vă mai înțepeniți gîtul. 17. Căci Domnul, Dumnezeul vostru, este Dumnezeul dumnezeilor, Domnul domnilor, Dumnezeul cel mare, puternic și înfricoșat, care nu caută la fața oamenilor și nu primește daruri; 18. care face dreptate orfanului și văduvei, care iubește pe străin și-i dă hrană și îmbrăcăminte. 19. Să iubiți pe străin, căci și voi ați fost străini în țara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
strîmtorării și necazului în care te va aduce vrăjmașul tău în cetățile tale. 58. Dacă nu vei păzi și nu vei împlini toate cuvintele legii acesteia, scrise în cartea aceasta, dacă nu te vei teme de acest Nume slăvit și înfricoșat, adică de Domnul, Dumnezeul tău, 59. Domnul te va lovi în chip minunat, pe tine și sămînța ta cu răni mari și îndelungate, cu boli grele și necurmate. 60. Va aduce peste tine toate bolile Egiptului de care tremurai, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
ca și cum cuvintele Celui care îi părăsise continuau să le răsune în continuare în urechi. Și au rămas extaziați, ascultând parcă o muzică cerească minunată. La un moment dat, în cele din urmă, unul dintre ei, ca și cum ar fi fost puțin înfricoșat, spuse: "Ce bine că suntem aici"; iar altul a spus: "Ce bine ar fi fost dacă noaptea aceasta minunată ar fi durat de-a pururea"; și alții au adăugat: "Ce bine ar fi fost dacă El ar fi fost cu
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
au înțeles mesajul cântecului, își lăsau obolul în pălăria îmblînzitorului. Acesta nu se uita la ei. Cânta cu ochii închiși. Când termina cântecul, rămânea ca prostit. Parcă nu-i mai păsa de nimic. Nici de cobră, nici de cei care înfricoșați își aruncau mai departe tributul umplând pălăria cu monede care acum zornăiau de fiecare dată când cineva le sporea numărul. Îmblânzitorul rămânea așa ceasuri întregi, de parcă murise. Plictisită, cobra renunța să se mai legene și se culca pe grămada de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
luminiș, totul se încurca din nou. Mă întorceam și porneam în direcția opusă. În zadar. Pădurea se strângea în jurul meu, înlănțuindu-mă cu toate tentaculele și nu mai vroia să-mi dea drumul, se pregătea să mă înghită. Obosit și înfricoșat, m-am oprit, m-am așezat pe un maldăr de frunze uscate și am început să plâng. Neputință, umilință, revoltă, frică, toate erau în plânsul meu. Deodată, am auzit un sunet vag de clopot. M-am luat după el și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
fără o vorbă. Eram ca prostit. ― Ce e? m-a întrebat Eleonora. ― Apa, am bâiguit eu. ― Ce e cu apa? ― S-a terminat. ― Cum s-a terminat? se răsti ea, ca și cum mi-ar fi reproșat mie acest fapt, revoltată și înfricoșată. ― Du-te și te uită, i-am zis. A rămas pironită pe bancă, îmbrăcată în trenciul care într-o noapte atât de zăpușitoare părea și mai curios, mai nepotrivit. Nu îndrăznea să se ridice. Luna scălda zidurile, linia ferată și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
apa rămânea neclintită și căpătase un luciu ciudat. La un moment dat, m-am oprit să-mi trag sufletul. Atunci am făcut o descoperire care m-a împietrit. Luciul bălții din stânga mea, peste care pilcurile de stuf aruncau o umbră înfricoșată, nu era decât un imens ochi deschis asupra mea de mlaștină. Descoperirea asta m-a buimăcit. "E ochiul lui Dumnezeu", mi-am zis. Și eram gata să mă prăvălesc în genunchi, dar gândul că Dumnezeu n-ar putea avea un
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
a doua zi le tipărea versurile în ediții de lux. Celor împușcați din greșeală, le ridica statui. Și ajunsesem, în timp ce scriam, să-mi ascund singur versurile de tinerețe. Mai târziu, când am citit despre ghilotină, îmi imaginam totul în amănunt, înfricoșat. Cunosc pe cineva care mi-a povestit o întîmplare cu niște dresori de câini care au ajuns să ia în stăpânire un oraș. Ei bine. oamenii își puneau acolo singuri botnițe, de frică. Și eu însumi am trăit o aventură
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
câini care au ajuns să ia în stăpânire un oraș. Ei bine. oamenii își puneau acolo singuri botnițe, de frică. Și eu însumi am trăit o aventură ciudată cu îmblînzitori de cobre, care mi-a arătat că de teama celor înfricoșați profită cei ce înfricoșează. De ce vă dau aceste exemple? E o îndrăzneală să-i judeci pe alții când tu însuți n-ai fost decât o marionetă a fricii, dar, din întîmplările prin care am trecut, am învățat că, pentru a
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
opresc ciorile... Și totuși, ce valoare are tristețea? Ea n-a împiedicat o singură crimă. N-a anulat o singură sentință de condamnare la moarte și n-a oprit niciodată mâna călăului. Din păcate, grotele nu sânt de partea celor înfricoșați. Au fost totdeauna de partea celor care înfricoșează. Un om care se retrage într-o grotă renunță să mai audă și să se facă auzit. Nu mai vrea decât să nu se expună. Și trădând o parte a menirii lui
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
celor care, amenințați de ghilotină, și-au pierdut cumpătul făcând tot ce trebuia ca pe eșafod să sporească balta de sânge. Ciudată boală care a apărut din când în când ca o eczemă pe pielea istoriei, paradoxul că tocmai cei înfricoșați au ajutat la răspândirea fricii... Și nu numai în istorie sânt exemple. Și într-o viață de om... Nu ascund că mă pregătesc demult pentru acest proces. Am citit tot ce se putea citi, am studiat tot ce se putea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
erau mai sfioși. Stăteau cu privirile în pământ și păreau că nu vroiau decât să-și câștige existența. Prezența lor pe stradă semăna cu un fel de cerșetorie exotică. Mulți le dădeau obolul din compasiune. Abia când au văzut privirile înfricoșate ale pietonilor au început să devină obraznici. Și astfel i-am împins să ne înfricoșeze și mai mult. Până la urmă s-au considerat chiar în drept să terorizeze străzile. Ce vreau să spun prin asta? Că și eu am stârnit
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
voința mea, un imperativ aș zice organic ― împotriva căruia orice rezistență pare lipsită de sens, ridicolă chiar. Nu exagerez deloc; în mine e viu numai un singur gînd: acela de a muri. În fața lui, celelalte gânduri au amuțit, paralizate de înfricoșata lui atotputernicie. Niciodată n-a fost în mintea mea atâta rânduială cuminte, pentru că nu mi s-a întîmplat să făptuiesc ceva cu acordul atât de unanim al gândurilor. Mereu m-am izbit de împotriviri dârze sau în cel mai bun
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
se confunda cu bucuria învingătorului, dar nu pentru asta le întorceam spatele, căci odată cu voluptatea mă chinuia și pe mine suferința. Atunci? Ei, bine, le părăseam ca să n-ajung eu însumi la propria mea umilire. Mi-era teamă, imensă teamă, înfricoșată teamă de infidelitate. Să ne înțelegem. Vă amintiți de mândria mea fără margini? Mă înnebunea de plăcere o laudă oricât de palidă, de oriunde ar fi venit. Când eram la școală, încercam să captez admirația colegilor și a profesorilor. Dacă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Sfintei Marie, vergina castă și totuși mama care din sânul ei a născut pe reprezintantele libertății, pe martirul omenimei lănțuite, pe Crist. Această zi s-a-ntîmplat să fie patroana mănăstirei Putnei, fondată de către eroul națiunei românești, Ștefan cel Mare. Puternic și înfricoșat în răzbel, el era pios și blând în pace; căci câte răzbele atâtea azile ale rugăciunei și ale inimei înfrînte, atâtea mănăstiri. Fraților, am proiectat a serba cu toții ziua acelei sânte care-a conceput în sânul ei vergin tot ce
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
însuși această serbare religioasă e și națională, căci locașul dumnezeiesc, monastirea Putnei, e fondată de erou și acolo zac oasele sale sânte, apoi pentru că o serbare a creștinului e prin escelință o serbare românească, căci trecutul nostru nu e decât înfricoșatul coif de aramă al creștinătății, al civilizațiunii. Crist a învins cu litera de aur a adevărului și a iubirei, Ștefan cu spada cea de flăcări a dreptului. Unul a fost libertatea, cellalt apărătorul evangelului ei. Vom depune deci o urnă
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
tras sau nu zăvorul, în fiecare seară trebuie să mă ridic și să verific ușa. V-am mai spus, nu poți fi sigur de nimic. Să nu vă închipuiți cumva că neliniștea mea în legătură cu zăvorul e o reacție de proprietar înfricoșat Odinioară nu-mi încuiam nici apartamentul, nici mașina. Nu păstram banii sub cheie, nu țineam la avere. La drept vorbind, îmi era puțin rușine că sunt bogat. Uneori mi se întâmpla chiar să exclam, în cursul tiradelor mele mondene: "Proprietatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
răspuns: "Iată, Eu fac un legămînt. Voi face, în fața întregului popor, minuni care n-au avut loc în nici o țară și la nici un neam; tot poporul care este în jurul tău, va vedea lucrarea Domnului, și prin tine voi face lucruri înfricoșate. 11. Ia seama la ceea ce-ți poruncesc azi. Iată, voi izgoni dinaintea ta pe Amoriți, Canaaniți, Hetiți, Fereziți, Heviți și Iebusiți. 12. Să nu cumva să faci legămînt cu locuitorii țării unde ai să intri, ca să nu fie o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
-n devastări, continuare: furturi, țipete, atrocități. năvălitorii cu ochi înguști și balalaica pe șold în tragere prin toată Moldova, prin toată țara. Oamenii fug nu numai din case ci și din pivnițe, din poduri, prin bălăriile râpelor, flămânzi, însetați, nedormiți, înfricoșați, hăituiți. 6 Decembrie 1949. Penitenciarul Pitești. Camera 4 Spital. Studenți. Peste 80 % legionari dar și trecuți pe lângă Mișcarea Legionară, sau infiltraț i etc., frontieriști, reacții puerile cu rupere de tablouri comuniste... unii cu stări precare de conștiință, traseiști la
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
delicat. Într-o astfel de seară, pe când pe ferestre ningea năpraznic, Ingrid se-ntrerupse deo dată din sporovăială. Tăcură amândoi multă vreme, apoi fata se-ntinse pe pat, își ridică rochia și-i spuse lui Victor: „Vino.“ Și Victor, la fel de-nfricoșat ca atunci, văzu din nou lumina de purpură ce răzbătea printr-o fantă subțire din corpul fetei, de parcă tot interiorul trupului ei ar fi fost de purpură topită. „Ții minte?“ șoptise Ingrid. „Vreau să văd și eu acum.“ Zeci de
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
sunt arse de foc." 4. Cînd am auzit aceste lucruri, am șezut jos, am plîns, și m-am jelit multe zile. Am postit și m-am rugat înaintea Dumnezeului cerurilor, 5. și am zis: "Doamne, Dumnezeul cerurilor, Dumnezeule mare și înfricoșat, Tu care ții legămîntul Tău și ești plin de îndurare față de cei ce Te iubesc și păzesc poruncile Tale! 6. Să ia aminte urechea Ta și ochii să-Ți fie deschiși: ascultă rugăciunea pe care ți-o face robul Tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
pe familii, i-am așezat pe toți cu săbiile, sulițele și arcurile lor. 14. M-am uitat, și sculîndu-mă, am zis mai marilor, dregătorilor și celuilalt popor: Nu vă temeți de ei! Aduceți-vă aminte de Domnul cel mare și înfricoșat, și luptați pentru frații voștri, pentru fiii voștri și fetele voastre, pentru nevestele voastre, și pentru casele voastre!" 15. Cînd au auzit vrăjmașii noștri că am fost înștiințați, Dumnezeu le-a nimicit planul, și ne-am întors cu toții la zid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]