755 matches
-
dezvăluie nimic; care iubesc într-un freamăt de neștiință și perfecțiune. Din zarea lumii, Dumnezeu e tot atât de departe ca și neantul. Acea năpădire vastă și copleșitoare a anumitor dimineți, când pari a te trezi în știința ultimelor taine, într-o înfrigurare istovitoare de cunoaștere și de vedenie finală - sau acele nopți subțiate într-un violet tremurător, care ni se oferă moleșitoare și perfecte ca niște grădini ale spiritului... Cine ar avea cuvinte pentru imposibilitatea de a nu ști totul? Și câte
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
reuși să facem sensibilă prezența noastră în ritmul universal, n-are rost să ne mai frământăm, deoarece la o existență aproximativă poate ajunge orice grup uman. Trecutul și prezentul României există numai prin bunăvoința noastră. Se va naște viitorul din înfrigurarea noastră? De nu, să ne îngropăm sufletul în România de niciodată. N-avem dreptul să ne trăim fiecare epocă asemenea unei lumi închise. Dacă nu mai vrem să fim sclavii istoriei, adică dacă vrem să depășim condiția culturilor mici, trebuie
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
bursă din Chicago e situată în centrul orașului pe strada La Salle. Are 43 de etaje și e hotărnicită cu trei străzi. Exteriorul e din cărămidă smălțuită în alb, iar sălile sunt în marmură. Bursa din Chicago e urmărită cu înfrigurare de fermieri. Sunt zile când se fac tranzacții mari care decid soarta fermierilor. Cea mai înviorată zi a bursei din Chicago a fost 20 iulie 1933, când s-a încheiat tranzacția pentru 163.099.000 bushels (bușeli), adică 450.000
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
a Cantemir. Dacă bătrânul castan ar putea vorbi, ne-ar spune că orașul acesta a văzut multe. El însă parcă se ridică în vârfuri, vrând să arunce o privire peste fereastra deschisă a celui de-al doilea etaj. Caută cu înfrigurare lavița, masa și vatra în care deseori focul se stingea, dar focul speranței din inimile locuitorilor săi a rămas mereu viu. Octombrie-și adună norii și-i mână spre marginea orașului, spre coșurile fumegânde care se văd în zare. Ploaia
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Ai și venit?... Tata zicea că mai ai vreo trei zile... De altfel, pe dumnealui îl așteptam, că s-a dus la oraș după niște... Dar poate c-o să sosească cu cellalt tren... Își sorbiră o clipă privirile cu atâta înfrigurare, parcă între ochii lor s-ar fi întins un fir de mătase roșie. Apostol îi dădu mâna și văzu că Ilona coboară pleoapele și că buzele zâmbitoare îi tremură; mâna era însă rece. Apoi Bologa trecu înainte, repede, să nu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Oare ce-am uitat, Doamne, ce-am uitat? zise Apostol, uitîndu-se întrebător la ea. Atunci își dădu seama că minte și că numai pentru Ilona a venit. Dar nu avu puterea să lepede îndată minciuna și începu să caute cu înfrigurare, răvășind cărțile pe laviță, la căpătâiul patului. Din întîmplare îi căzu în mâini harta cu pozițiile frontului, pe care, într-o seară, o completase și o uitase aici. ― Uite!... Așa-i c-am găsit? strigă triumfător către Ilona, ca să-și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
el îmi spune cu răceală, sigur că e frumos și îmi este clar că amândoi ne gândeam în clipa aceea la sânul ferm și fin cu sfârcul negru. Dar zilele trec, iar ea nu mai vine, o aștept cu o înfrigurare inexplicabilă pentru mine, împăcată, întotdeauna când se află în fața mea, trezește în mine un sentiment de frustrare, dar în gândurile mele, îmi este aproape dragă, milostivă, caldă și înțeleaptă, o văd șezând și alăptând, suptul fetiței se confundă cu ciripitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
masa surugiului. A fugit Vodă? De unde știi? — Ica știu, du-ti-n... - zise surugiul. — Să-ți fie gura aurită, bre - răspunse Iani și fugi după vin. Vestea se lăți. Peste vreun ceas, la poarta casei vel-comisului Agache Natriul bătu cu înfrigurare sărdariul Basile Neaoșul. Recunoscându-l, sluga îi deschise și sărdariul sui în goană scările, năvălind în odăile din spate ale gazdei. — Scoală, vel-comise - strigă sărdariul de cum dădu cu ochii de Agache - c-a venit și vremea noastră! A fugit Sima-Vodă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
creion chimic la picioarele celui de al treilea bărbat din stânga. Dora observă pentru a nu știe câta oară fețele bărboșilor. Privirea ei se oprește îndelung la bărbatul sub care este marcată cruciulița. Imaginea neclară nu îi spune nimic. Caută cu înfrigurare lupa și analizează încă și încă o dată chipurile necunoscuților. Nu, imaginile decolorate ale celor șapte bărbați nu îi spun nimic. Mai interesante s-ar putea să fie cele scrise pe verso, tot cu creion chimic, din păcate foarte decolorat. Caută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și analizează încă și încă o dată chipurile necunoscuților. Nu, imaginile decolorate ale celor șapte bărbați nu îi spun nimic. Mai interesante s-ar putea să fie cele scrise pe verso, tot cu creion chimic, din păcate foarte decolorat. Caută cu înfrigurare lupa și se străduiește să descifreze literele spălate de timp, reușind să presupună un nume care pare a fi "Tușino". Este precizată și data la care probabil a fost luată imaginea din care Dora nu reușește să descifreze decât "...noiembrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
amabilitate cam exagerată musafirii de seamă, asigurându-i că nu va întârzia să se documenteze, să studieze legislația pentru funcția care i se propune. Abia plecați cei doi, Victor se grăbește să pună în funcție ordinatorul și să caute cu înfrigurare informații despre administrarea caselor de copii, a fundațiilor, a centrelor de studii, a spitalelor... Are impresia că totul îl pasionează și parcă găsește informați care, fără să-și fi dat seama, îi lipsiseră până acum. Timpul zboară. Nu știe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
datele problemei... Poate fi foarte bine vorba de comuna Hliboca. Și dacă mă gândesc bine, cred că în discuțiile dintre tata și domnul Simion am auzit pronunțându-se numele acestei comune. Ciprian caută un atlas pe care îl răsfoiește cu înfrigurare în căutarea unei hărți. În fine, iat-o : o hartă veche, o hartă a Bucovinei întregi, neestropiate de prieteni puternici. De regulă numele localităților din Bucovina de Nord au fost schimbate radical, rusificate de noul stăpân. Ia să mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cu gândurile aiurea, uneori putea fi surprinsă fredonând, își înfrâna repede elanul când observa că este supravegheată, mereu aveai impresia că pune la cale cine știe ce surpriză, se metamorfozase cu totul, nici nu mai era ea. Se gândea cu emoție, cu înfrigurare la noua ipostază a Elenei, se scutura adesea copleșită de trăiri puternice, aproape palpabile ale sentimentelor ei din tinerețe, primele zile de femeie măritată, niciodată nu le conștientizase astfel, niciodată nu le rememorase, considerase că trebuie să le lase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cuvintele, tocmai ea! E cu adevărat splendid. El avu o imperceptibilă tresărire a umerilor, de mândrie, era ca și cum ar fi spus: dar ce ți-ai închipuit? Cu vorbe alese, încete, Sidonia îi mărturisi despre preocupările sale din ultima vreme, despre înfrigurarea cu care pregătește lansarea la apă a acestei perechi, tulburată îl invită s-o urmeze în apartamentul Carminei, să-i arate totul. Pentru prima oară, pe drum nu se mai gândi că înfățișarea ei era jalnică, comparativ cu a bărbatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
am devenit profesor la o școală de ucenici-vînzători pentru comerțul sătesc, în cele din urmă am ajuns la cîteva licee unde am predat limba română și, ocazional, două limbi străine. A fost o perioadă grea, în care am așteptat cu înfrigurare să intru pe făgașul unei activități literare, ceea ce s-a întîmplat cînd am ajuns redactor al revistei orădene Familia, proaspăt reînființată. De atunci activitatea mea a fost numai de ordin literar, cu sau fără salariu. V. P.: Ne întoarcem în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
adresele. Le arătă un exemplar din ultimul Express, în care scriseseră greșit numele uneia dintre cele mai cunoscute străzi din Woodbury. — Acuratețea înseamnă credibilitate pentru un ziar ca al nostru. Sean McGee ridică privirea din foaia pe care lua cu înfrigurare notițe după ce spunea Fran. — E un subiect bun pe Fielding Estate, știți, acolo unde poliția vrea să interzică accesul. Un grup de mame s-a adunat acolo și stă de pază ca să prevină furtul de mașini. Asta e cu atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
intra în casă, tăcut, bocănind rar cu cizmele uriașe. La anul nou, la Hamăn, la sărbătorile de toamnă, se veselea cu tot tineretul din jurul ei. Erau uitate năcazurile; glumele, pâcâliturile, cântecele, chefurile aveau o putere neobișnuită; petrecea ca într-o înfrigurare; cu grabă, cu teama ascunsă că toate se vor sfârși prea curând. Uneori cădea pe gânduri, cu inima grea. De la școala statului se întorceau alungați și bătuți cu pietre copiii ovreilor. Veneau în goană, spăriați, se opreau și se întorceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
I Locul: Craiova, România. Timpul: seara. Anotimpul: toamna. Personajele: tânăr student; tânără studentă, iubita acestuia; milițian (mai mult sau mai puțin) în exercițiul funcțiunii. Conduc mașina tatălui meu, o prematur obosită Dacie albă. Pe locul din dreapta, prietena mea discută cu înfrigurare ultimele detalii ale piesei de teatru pe care tocmai o văzuserăm pusă în scenă, cu fast, la Național. Ca să scurtez drumul spre casă, semnalizez și o iau la stânga, pe un soi de alee de lângă "celebra" Școală Numărul 23 din Brazda
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
absolute. Nu, nu se îndrăgostesc, îl adoră, îl urmează fără suflu, așa cum urmezi un stăpân celest în templul său. Genji poate avea, deci, orice femeie își dorește, și le și are, pe toate care îi ies în cale, mânat de înfrigurarea celui posedat de frumos. Pentru că Genji celebrează, în fiecare femeie este și vulgar să spui "cucerită" în acest caz acea aletheia heideggeriană, momentul în care adevărul vine în neascundere, adevărul care nu poate fi, pentru un japonez, decât un alt
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cele întâmplate, dar își spuse că, probabil, mintea sa e surmenată de atâta efort și așa se explică visul avut. Și mai mare-i fu mirarea când văzu că subiectul de pe tablă era exact cel înfățișat în vis. Aștepta cu înfrigurare toate fazele examenului, însă, de teama de a nu fi considerat nebun ori de a nu fi suspectat că are pile pe la comisia de examinare, nu spuse nimănui că el știa din timp subiectele. La afișarea listelor se afla pe
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Nu neapărat așteptarea ca ele să se mai întâmple, ci altceva, mai diluat și mai confuz: așteptarea ca stare. De aceea împlinirea în sine a lucrurilor, deși importantă, nu mai este esențială, întrucât deasupra lor, stăpânindu-le, e starea de înfrigurare cu care aștepți să se împlinească ceva și viața ți se reduce la această așteptare. Poți spune și în alte chipuri. Să zicem: ca și cum te-ai trezi vârât cu totul într-o sferă destul de mare încât toate faptele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
unul, suspendate; dar în alt fel. Partea a doua Primul brâu Și acum ce va face? Să fi fost durere ce simțea? Teamă? Înfiorare în fața unei mari primejdii care avea să urmeze mai târziu? Spaimă chiar? Zilele acelea trăite cu înfrigurare într-o casă dintr-odată iarăși cu toate sertarele, birourile și dulapurile încuiate, de parcă el ar fi fost un străin de care lucrurile agonisite trebuie păzite, vor putea fi uitate? Dacă nu-l ajută să uite, timpul îi șterge măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
obișnuită, n-am nimic ieșit din comun. Nu ți-am mai spus asta de atâtea ori? Te iubesc și asta-i cel mai important lucru. E atât de greu să înțelegi?“ Toate discuțiile astea Andrei Vlădescu le căuta aproape cu înfrigurare. Nu faptul că îi spunea ce este cu el îl liniștea, pentru că nici nu-i spunea de fiecare dată și nici măcar nu-i spunea totul. Ce-l liniștea era că putea să se lase pradă brațelor ei lungi și posesive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-se pe marginea patului, întoarsă spre el și așteptând. „Spune mai departe“, îi zicea. El continua să povestească, ascultându-se, ca și cum ar fi rostit în sfârșit frazele care erau de acum închegate în capul lui într-o povestire așteptată cu înfrigurare și de el. „Ne chemase parcă vrând să ne mai vadă și parcă știind ce se petrece cu el curând. Sunt convins că știa pentru că lucrurile astea se simt și dacă ai puterea să le recunoști și înțelegi, pot fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de ce. O scrisoare pe care i-o va da la întoarcere. Se înapoia sâmbătă. „Ce rost are să vii la aeroport?“, îi spusese mama Ioanei Sandi, „Stai și învață. Te va căuta ea îndată ce ajunge acasă“. A lucrat cu spor și înfrigurare până la prânz. Apoi a început să aștepte. N-a căutat-o el. Era convins că se va repezi la telefon și apoi în brațele lui, cum făcuse și altădată. Sau că își va arunca valiza pe pat, va despacheta în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]