1,615 matches
-
tot pasc pe albastre cărări, ard auriu sub un cer vâlvătaie visele noastre iscate din ploaie. Un curcubeu cu degete fine revarsă culoarea în mine și-n tine, salcâmii-au murit sub miresme păgâne, buzele mele, numele tău vor să-ngâne. Dar depărtarea tot râde hidoasă, ploaia de vis s-a întors către casă, cerul pictează canavaua corbie unde ești tu, unde sunt nu se știe. Leonid IACOB Referință Bibliografică: seară de mai / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
SEARĂ DE MAI de LEONID IACOB în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358307_a_359636]
-
lângă mine vei sta cu a ta coroană țesută-n aramă gălbuie, poate n-am să mai fiu nici copac, nici statuie, nici floare și nici măcar o gutuie, ci doar un cântec venit din descântec, pe care tu îl vei îngâna seară de seară când toamnele și iernile peste noi se coboară. Leonid IACOB Referință Bibliografică: poate / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 325, Anul I, 21 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate
POATE de LEONID IACOB în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358009_a_359338]
-
întorc acasă, Îndată vine somnul, călătorind spre tine, De toate uit, când visul te-aduce lângă mine.. . . La marginea pădurii, îți saltă voalul vântul, Iar frunzele foșninde, știu că la mine vii. Încep iar Rugăciunea iar tu, îmi sorbi cuvântul, Îngîni: ,,Ai grijă, Doamne, de noi și de copii !” Încet, spui după mine: ,,Vezi Doamne răutatea, Și chiar nerușinarea cum crește peste tot ? Mai scutură-i, o, Doamne, învață-i cu dreptatea Și strică-le tot planul și-n gând ce
PREA SCUMPA MEA MIREASĂ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358159_a_359488]
-
tot locul, parc-a ars-o, blestemată, numai patima și focul, doar ființa și destinul clădite cu meșteșug, încearcă să mai reziste, și-s trecute-adânc prin rug, doamne, ce blestem ne paște, mai întreabă visătorul, tot cu gândul la izvoare, îngânând doina și dorul, ce destin atât de aspru în ofrandele din grai încât ne-ai luat și speranța pentru petecul de rai. să plecăm cu toți de-aici căci stihia nu-i a noastră, cât mai este peste -ntinderi pata
ŢARA MEA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 575 din 28 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357640_a_358969]
-
Când numără tăcută, în gând curat - dorințe, În ea se da o luptă: nu-i timp de suferințe! Și pregătește pască și miel și drob pe masă... „Îmi vin copiii-și spune - și-i gata cozonacul!” Genunchii și-i apleacă, îngân-o rugăciune: „Adu-mi-i, Doamne,-acasă și fă Tu o minune Să vadă cum înfloare-n grădină liliacul!” Ferestrele-s curate și-i casa primenită Un coș cu ouă roșii așteaptă-n colțul mesei Mușcata-i înflorită, zâmbind, cârciumăresei Îi
LIRICĂ PASCALĂ 2012 (II) de GEORGE ROCA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357678_a_359007]
-
apoi lua o pâine mare, „cât roata carului” - pâine semi-albă cu cartofi, de patru kilograme - și tăia o bucată, pe care o așeza pe cântar. Întotdeauna, mai adăuga câte o mică felie pentru a atinge greutatea corectă. După ce mulțumeam și îngânam un „săru’ mâna”, o zbugheam spre casă cu bucata de pâine strânsă la piept, molfăind felia, care mi se părea mai bună decât orice prăjitură. Ioan CIORCA Referință Bibliografică: FELIA DE PÂINE / Ioan Ciorca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
FELIA DE PÂINE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357741_a_359070]
-
lacului devastând orizontul confuz disecat de insecte, de păsări nocturne, de stele căzătoare.... Relicve... Cânta duios o balalaică pe mal, plângându-și în fiecare dintre noi eternitatea efemeră(!), mângâiată ritmic și delicat de degetele fantomatice ale Profesorului de la Cluj. Își îngâna instrumentul abia murmurând incantațiile grecești. Își striga în sine disperarea de lup trecător, își devora fericirea clipei cât o veșnicie. Corzile plâgeau în afara noastră și în noi, lăuntric, adânc... Cerul de funginine era spart doar în dreptul lunii și perforat ca
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
toate lucrurile atinse. Frumusețea cuvântului te seduce și te răpește, înainte de a apuca să faci un gest de respingere. Și aceasta este o artă de mânuire a cuvântului. Nici dimensiunea spirituală nu e neglijată. Și aici versurile devin cântec sublim îngânat de mâinile copiilor surdo-muți: „Sunt parte de lumină din lumină lină / și parte vie de trup mort, reîntrupat... / Cel ce din moarte va să vie viu, să vină! / Hristos a înviat. A înviat cu-adevărat! // Sunt uneori copilul alor mei
ŞI ÎNGERII AU ÎNGERI PĂZITORI, ROMEO TARHON, POEME de ROMEO TARHON în ediţia nr. 515 din 29 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358716_a_360045]
-
ceață. În miezul roșu-al zilelor de vară Cu flori și inimi pururea deschise, Regina nopții-n-început de seară Duios să parfumeze-a noastre vise. Dar dintre toate, să-mi mai dai o toamnă Cu frunze galbene ce-n vânt se-ngână Și ochii tăi spre ochii mei îndeamnă, Prin ploi târzii ținându-ne de mână. TOTUL E BINE... CÂND SE TERMINĂ CU BINE Un vis de groază avut-am astă noapte, Căci se făcuse, ca într-un coșmar, Cum că-mi
SIMBOLISMUL EGOULUI MEU POETIC de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344666_a_345995]
-
Indicațiile scenice abundă: „Trenul avansa când mai repede, când mai încet. Ca viața. Balansul lui ritmic, uneori cu deviații la încrucișări de linii și macazuri, ne îmbia spre o relaxare profundă, vecină cu somnolența. Roțile metalice în contact cu șina, îngânau un refren monoton acompaniat uneori de note grave ori stridente, deranjante. În același timp, un soare dogoritor de amiază, tipic zilelor de vară, pătrundea nemilos prin fereastră forțându-ne să ținem ochii închiși, dar, mai ales, încălzea compartimentul ca pe
TREI CRONICHETE SEMNAL de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344637_a_345966]
-
pierduse cunoștința. Călătorul chemă ambulanța care sosi în aproximativ patruzeci de minute. Îl transportă la spitalul din Baia Mare unde își reveni în curând. Între timp, anunță polițiștii din localitate. La rândul lor aceștia luară legătura cu comisarul Simionescu. - Unde sunt? îngână Ursache, rotindu-și privirile prin încăperea străină. O asistentă cu părul negru, lung până dincolo de umeri, îi aruncă un surâs. Ilona, se adresă femeii pe un ton slab, de ce sunt aici? - Nu te teme, ești bine, îi răspunse tânăra. Sunt
PROMISIUNEA DE JOI (XI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344728_a_346057]
-
Ținute-n mare taină de-un străjer. Se pierd în zări, ca un sobor de fluturi Ce-și cată liniștea-ntr-un colț de cer. Eu tac, din larg, o dulce briz-adie Și amurgește-n freamătul din valuri Vrăjită, marea-ngân-o simfonie A dragostei ce-a-ncremenit pe maluri. DE SPUI VREODATĂ „TE IUBESC!” De spui vreodată „te iubesc!” unei copile rătăcite Printre livezi de portocali ori prin ruinele-mpietrite Când marea sapă-n pieptul ei atâtea doruri despletite, Pune și-un
VISÂND PE MALUL MĂRII PRIMĂVARA (POEME) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358839_a_360168]
-
Ținute-n mare taină de-un străjer. Se pierd în zări, ca un sobor de fluturi Ce-și cată liniștea-ntr-un colț de cer. Eu tac, din larg, o dulce briz-adie Și amurgește-n freamătul din valuri Vrăjită, marea-ngân-o simfonie A dragostei ce-a-ncremenit pe maluri. DE SPUI VREODATĂ „TE IUBESC!” De spui vreodată „te iubesc!” unei copile rătăcite Printre livezi de portocali ori prin ruinele-mpietrite Când marea sapă-n pieptul ei atâtea doruri despletite, Pune și-un
VISÂND PE MALUL MĂRII, PRIMĂVARA (POEME) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358837_a_360166]
-
și parcă nu, Să țâșnească în explozii. Iarăși mă apucă frica; De va roboti furnica Și-o să-mi spună: "Fă ca mine!” Parc-ar vrea și parcă nu, Să mă facă de rușine. Țipă-n mine o cocoară Și mă-ngână-n râs o cioară. Să mai ies și eu pe-afară? Parc-aș vrea și parcă nu, Primăvară, primăvară! Referință Bibliografică: Parc-aș vrea și parcă nu / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 460, Anul II, 04 aprilie
PARC-AŞ VREA ŞI PARCĂ NU de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 460 din 04 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358860_a_360189]
-
Prietenie > NOI...(DEDICATĂ IUBIRII) Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 761 din 30 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului În clipe dulci de vară, Când luna se-aprinde, Dansăm pierduți în vrajă, Pe-a mării nemărgită plajă, Iar marea înspumată-ngână, În foșnet de mătasă O melodie, Doar de suflete-pereche auzită, Din alte vieți cunoscută. Melodia se ridică Din abis de mare, Cântată la harpă De-o nimfă-ndrăgostită De Poseidon, al mării stăpân. Stăpân al inimii mele, Tu ești, Îmi
NOI...(DEDICATĂ IUBIRII) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359269_a_360598]
-
poate că se considera vinovat de replicile schimbate cu ea. Samira adormi în aceste amintiri care i-au marcat viața cu George, omul pe care l-a iubit mai mult decât orice pe lume. Când se trezi Hayfa, zorii se îngânau cu noaptea. Nu mai putea dormi așa că a hotărât să se ridice din pat și să pregătească micul dejun. Samira mai dormea încă, însă Hayfa știa că, grijile o obosesc nespus și o lăsă sa doarmă. De aceea visa la
HAYFA de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359233_a_360562]
-
cuvânt, În al nouăle cer îmi era rândul Să fiu briză, să o mângâi, să fiu vânt. Perenitatea dorului de nuc Mai cântă guguștucul în nucul bătrân Și frunzele-i mai cad târziu în toamnă Iar vrăbile pe sub frunze se îngân Când la umbra lui mai stă o doamnă. Mai cade din când în când o nucă Pe iarba din ograda casei mele Din amintirea de atunci ce se usucă Cu cea fost odată în nopțile cu stele. O nucă mai
BUCURIA MERSULUI PE NOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359321_a_360650]
-
poreclă copilul pompeii atunci când l-au smuls acelei femei stă scris pe-o tăbliță-ncrustată în lemn plus anul fatidic - al trecerii semn dar dulce-amintirea copilului nume murise de secoli la capăt de lume zadarnic cerca-vei să poți să-l îngâni doar mama-l mai strigă și zeii păgâni Referință Bibliografică: COPILUL-FĂRĂ-NUME / Sorin Olariu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 375, Anul II, 10 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Sorin Olariu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
COPILUL-FĂRĂ-NUME de SORIN OLARIU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359433_a_360762]
-
sapă și coșul gol - plin de mucegai Mențiune- Ion Marinescu-Puiu Noapte de iarnă - disperate aleargă stele pe drumuri Mențiune - Ioan Marinescu-Puiu Gară în noapte vine trenul cu vise urcați-vă-n el! Mențiune - Virginia Popescu noapte senină - pe cer Lira îngână muzici de sfere Mențiune - Victoria Chitoveanu Ghemotoc de om alergând printre nămeți - vine Moș Crăciun! Mențiune -Valeria Tamaș Lacăte grele - umbrele castelului dincolo de porți Etapa 59 - 5 I 2009 Locul I - Corneliu Traian Atanasiu îmbrățișare - un cerșetor și-un câine
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359488_a_360817]
-
coloană de Moși în costum complet, inclusiv bărbi. Poartă pancarte pe care sunt scrise revendicări. Sunt în grevă. Să sperăm că nu vor lua... barbă. Din păcate - sau fericire - lumea nu e în dispoziție războinică. Se aplaudă vesel și se îngână colinde. „Moșul, tot Moș, ce să-i faci dacă trezește dorința de armonie? Pace cu noi, pe barba mea!” O ultimă seară în cercul prietenilor dragi, răsfățați de o bunică medieșeancă, care ne îmbie cu ciorbă de potroace și cu
CRĂCIUN VIENEZ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359492_a_360821]
-
de amulete de dragoste. Urmează momentul când cei doi aruncă în Sena cheia lacătului, în semn al iubirii și al devotamentului veșnic unul față de celălalt. Emoție, bucurie, speranțe, certitudinea că dragostea lor va dăinui... Unduind, Sena duce cu ea departe, îngânându-și cântecul, încă o cheie, încă un jurământ, încă o iubire rătăcitoare legănată de valurile sale. Cadena d’amour,o clipă de vrajă prelungită la nesfârșit, ascunzând în căușul ei speranțe, nostalgii, cuvinte de dragoste spuse cu patimă ori nicicând
DĂRUIEŞTE-I GAROAFE ROŞII IUBIRII! de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360307_a_361636]
-
același timp, sugerează viața pură, ca o făgăduință de nemurire și de mântuire: „Această femeie îmi ține spada în mână, inima ei e păzită de crini, am ajuns un copil de iarbă și sete a cărui Tăcere în somn o îngâni!”; „Mă vezi, nu-i așa, rezemat de un crin!”; „Prieteni, când voi muri, pe mine așezați-mă în lotca nevăzută a Cântecului! Nu mă îngropați nici în Isla Negra, nici în fața mării, nici între crinii amintirilor!” Desăvârșirea fără cusur, perfecțiunea
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
văzduh, cer. Termenul generic și-l asumă până la exprimarea dorinței de a rămâne în el: „Un tânăr animal aș fi vrut să rămân, să țin isonul Tăcerii în mână, soarele inimii latră-a pustiu, trecătoare sunt toate, doar cerneala mă-ngână!”; „Veniți, odată, în Piața Balcoanelor să-l vedeți pe Poet, animal pur-sânge, arcuș lingușitor, mângâind cu floare de vultur petala unei viori!” Ca un animal de pradă se află în fața a două stări „cruciale” în propria-i viață - dragostea și
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
turn vegheați, Cu tonul grav strigându-și bun rămasul, I-a plâns pe rând și-apoi stingându-și glasul, Îi priveghea la poale îngropați. S-a frânt lovit de fulger coborât Arzându-i spija și apoi în ploaie, L-au îngânat spăimări de cucuvaie, Prohod sub cerul nopții mohorât *** Ciclul "Arama" Volumul "Clopotul, limbaj universal" Referință Bibliografică: Dangăt mut / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1595, Anul V, 14 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana
DANGĂT MUT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360519_a_361848]
-
de pe vale; Simt și acum, pe prispă, dimineața, Cernându-și fluturașii de ninsoare, Cum îmi ating cu gingășie fața Cireșii alintându-se în floare, Și-aud la fel, venind peste câmpie Spre deal zorit, urându-mi „ziua bună”, Un soare îngânat de-o ciocârlie Cu-o veste la clopotnița bătrână; Se anunța o mare sărbătoare, Iar martoră era și Luna plină: Va coborî din morți, spre Înălțare, Isus, a lui Maria, cu lumină! Că începea așa o primeneală, Miresmele de flori
LIRICĂ PASCALĂ 2011 de GEORGE ROCA în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360614_a_361943]