7,890 matches
-
personaj politic absolut detestabil, dar din cu totul alte motive decât cele invocate aici!) au făcut-o în mod propagandistic. Europenii nu sunt nici atât de naivi, nici atât de disperați încât să nu fi efectuat un calcul înainte de-a ne îngădui și nouă să-i vizităm când avem chef. Calculul lor ia în considerație mai multe realități economice și sociale și mai puține realități politice decât se crede. S-a bătut monedă pe "decizia politică" aflată la baza hotărârii recente, și
Îmbrățișarea de halterofil a Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15654_a_16979]
-
ați gândit vreo clipă în eseul dumneavoastră să minimalizați importanța creștinismului pentru români? După cum știți, luptându-se vreme de secole cu otomanii, românii au păstrat religia drept o importantă trăsătură europeană, recunoscută ca atare chiar de către opresorii lor. Turcii au îngăduit în mod excepțional Moldovei și Valahiei să-și păstreze creștinismul. Acesta e un fapt dovedit istoricește, dincolo de orice dubiu. T.J.: îmi pare rău, nu înțeleg. Spuneți că ar fi trebuit să moderez importanța pe care o atribui creștinismului (ortodoxiei) în
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
stătător. Ilie Lazăr mai păstrează opinia că desființarea Consiliului Dirigent e rezultatul intrigilor lui Goga. În fond era o necesitate politică națională pentru unificarea reală a țării și pentru solidarizarea ei națională. O țară mare ca România postbelică nu putea îngădui două guverne, care ascundea, de fapt, tendința de autonomizare a Ardealului. Partidul Național al Românilor din Ardeal, în frunte cu Maniu și chiar Vaida-Voevod, nu se prea descurca în hățișul politic din Vechiul Regat. Or aici se hotărau, totuși, treburile
Memorialistica unui bătrîn penețist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15659_a_16984]
-
fi eronat să aruncăm vina pentru toate aceste omisiuni pe incultura noilor înavuțiți: e vorba mai degrabă despre incapacitatea lor de a gândi în afara ideii de profit smuls! Or, bogăția reală constă tocmai în gratuitatea pe care ți-o poți îngădui. A azvârli cu banii într-un cazino este o defulare mai pe înțelesul miliardarului postdecembrist, pentru că a azvârli este opusul lui a smulge și deci, în esență, același lucru. Banii azvârliți, aruncați pe apa sâmbetei sunt de preferat celor reutilizați
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
meu - Coco Bleahu - care, se pare, a intrat Într-o Încurcătură. Dosarul se află În mâinile dumitale și, te rog, găsește-i o portiță de scăpare. Scoate-l din cauză! - Ca să nu ne prindă ziua și colegii să ne vadă, Îngăduiți-mi să vă Întreb tot direct: Știți pentru ce este acuzat fiul dumneavoastră? - Am auzit ceva, dar... hai să-l scăpăm! - Fapta este deosebit de gravă, domnule Bleahu! Se Încadrează la trafic de influență, intră În sfera largă a actelor de
A fost o lume. In: Editura Destine Literare by Ion Floricel-Țeicani () [Corola-journal/Journalistic/81_a_355]
-
Analiza stilistică e pertinentă și cu totul remarcabilă. Prin Hortensia Papadat-Bengescu, constată autorul nostru, s-a exercitat o înrîurire mai adîncă asupra dezvoltării romanului nou, analitic psihologic al stărilor adînci de conștiință. Mă opresc, silit, aici pentru că spațiul nu-mi îngăduie să continuu cum s-ar fi cuvenit. E bine că buna Editură Gramar, condusă priceput de soții Marinescu, a avut inițiativa de a ne restitui celebra carte a lui Vianu. Dl Henri Zalis a prefațat-o cu pricepere în stilul
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
Marino, nu din vaste ,,sinteze" și enciclopedii, ci din eseuri, ,,foiletoane", polemici, discursuri, note, scrisori), ci importanța sa într-o epocă, rolul pe care-l joacă în orientarea acesteia. Cu toate că nu e cu neputință să fim corectați de posteritate, ne îngăduim a susține în continuare că ,,estetica" se înfățișează ca o verigă majoră în lanțul de etape istorice ale criticii românești, alături de contribuțiile adînc modelatoare ale lui T. Maiorescu și E. Lovinescu.
Un impas al lovinescianismului? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15710_a_17035]
-
excentric voit, un ins care vrea să scandalizeze doar, și să contrazică." Cu aceeași aură a rămas Alexandru George și după '89, cînd a devenit avocatul revizuirilor drastice: Cînd, douăzeci de ani mai tîrziu, Eliberarea din decembrie '89 ar fi îngăduit-o, nici eu și nici alții nu s-au mai simțit în stare să răspundă la apelul Istoriei. Critica mea, parțială și dedicată unor teme predilecte, unor probleme literare mai mult decît literaturii în ansamblul ei, ar fi trebuit și
Fabule de critic și romancier by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15709_a_17034]
-
s-a născut din politica ambiguă din primii șase ani de după Revoluție. Partidul domnului Iliescu i-a avut atunci aliați în parlament și în guvern pe cei din PUNR și din PRM. Stupidul naționalism al lui Vadim Tudor a fost îngăduit în mod complice. O parte din membrii PDSR și din electoratul acestui partid se aflau pe granița cu PUNR și PRM. Ca să nu-i piardă, PDSR a ținut aproape în toți acei ani un discurs echivoc, din care accentele naționaliste
Sfîrșitul unei ambiguități by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15721_a_17046]
-
mai virili decît francezii, sînt denigrați ca fiind caractere slabe, și în stare să discute numai despre cai. Autorul se plînge că ieșirea femeilor din casă și participarea la "toate acele primejdioase picnicuri, excursii și banchete care nu le erau îngăduite" înainte este sursa gravei decăderi morale contemporane. Cum spuneam, lucruri irezistibil de amuzante dacă n-ar semăna atît de tare cu clișee în interpretarea "femeii" și a "străinului" care au supraviețuit deopotrivă în filmul hollywoodian și în romanul românesc al
Teoreticiana by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15708_a_17033]
-
sînt, nu pot fi concludente a priori, ci luîndu-se în considerare valoarea textelor ce le umplu, de la caz la caz). Cu o voce de profet ultragiat, hermeneutul se tînguie însă pentru că nu e singura voce ascultată (realitatea morală nu ne îngăduie o altă interpretare a spuselor în chestiune): "Marele meu divorț față de cultura română actuală este deci că eu am profesat ideea de construcție, în dezacord cu publicistica dominantă. Evident, glasul meu a fost acoperit". Cît de convingătoare e, în acest
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
ține bine în mînă. Așadar, Năstase pare scutit de surpriza de a face la Washington promisiuni de care nu se poate ține la București. De asemenea, el are șansa de a nu fi privit cu invidie la Cotroceni - atît cît îngăduie politica autohtonă așa ceva. încît nu i se pun bețe în roate și nu trebuie să semneze la București bonuri de decont pentru succesele sale personale în străinătate. Problemele pe care le are premierul Năstase pentru a convinge America sînt, în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15756_a_17081]
-
te lăsa sedus de forța poveștii, a credinței, pînă la capăt, în ceea ce este permis, de a pricepe violența și senzualitatea care mustesc pe dedesubtul existenței, știința supunerii și a dăruirii, iluzia că poți fii un minut ca ei îți îngăduie să faci niște cărări spre o altfel de cultură și civilizație, spre o altă filosofie față de minte, de trup, de viață și de moarte. Și de aceea mi se pare o schimbare fundamentală de ton și de atitudine, probate în
Răsărit de soare deasupra pădurii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15771_a_17096]
-
într-o societate ce nu mai avea nici o cale de a i se opune, Securitatea își făcea de cap, contând pe reflexul de infailibilitate pe care îl indusese în lumea orașelor și satelor. O modalitate în plus de a-și îngădui toate ororile. A-i contesta atotputernicia însemna a-i anula ani de "muncă", punându-i sub semnul întrebării legitimitatea - ca forță irezistibilă, reprezentând absolutul. Însemna să o negi în efigie, să o sabotezi, îngenunchind-o pe propriul teren, să o
În luptă cu atotputernicii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15766_a_17091]
-
ele. Dar revelația cea mai minunată pentru noi a fost Fulvia Flaminea. Avea un aer de episcop fericit și era înconjurată de o liotă de pisici somnoroase care o stinghereau la mers, însă ea spunea că nu din dragoste le îngăduia, ci pentru ca în felul ăsta n-aveau s-o mănânce șobolanii. Noaptea, pe când părinții vedeau la televizor programele pentru adulți, Fulvia Flaminea ne lua la casa ei, la mai puțin de o sută de metri de a noastră, și ne
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
care cel dintîi, "după o lungă perioadă de izolare, debarcat într-un mediu străin, la Bordeaux", cînd (adnotarea plină de năduf e caracteristică!) "i s-a părut că în fața lui s-a deschis întreg universul, cu toate secretele", și-a îngăduit a-l analiza: "Pastișează, comentează și reface carnetele lui Cioran. În treacăt fie spus, dacă există o filosofie mai contraindicată stadiului actual al culturii și civilizației române este tocmai negativismul, nihilismul, obsesia "descompunerii" și a "neantului valah" din opera lui
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
degradat, de restriște, de dinaintea împlinirii sorocului: "Și, până să deschid lada fatală, scriu acest text, scrijelesc această poveste, mărturisire. în ceruri, există cronicile akașiene: memoriile lui Dumnezeu, în care scrie totul. Poveștile noastre sunt crâmpeie din acele , atât cît ne îngăduie Dumnezeu să aflăm din ele și din marea taină a lumii." Vasile Andru, Cel mai îndepărtat paradis, Ed. Dacia, 2001, 183 pag.
"Nu fac evocare, ci revelare" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15812_a_17137]
-
încoace, n-a fost premier care să nu fi fost privit drept pomul lăudat al guvernării, cu speranța că va face ceva din cîte și-a propus. Ce să zică biata opinie publică? Și ăsta minte?! Ea nu își poate îngădui să fie cinică din simplul motiv că o face pe pielea ei. Dacă opinia publică ar fi la fel de rezolută ca analiștii politici cei mai pesimiști, în România alegerile ar fi înlocuite cu aruncarea zarurilor, la mai mare. În privința unei relații
Popularitatea lui Adrian Năstase by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16167_a_17492]
-
puterea nopții. Descrierile Slavenkăi Drakulic nu pot fi calificate. Rostul lor este de a produce rău fizic cititorului, și o fac. Tot ce se întîmplă e comentat din perspectiva lui S., dar la persoana a treia, căci scriitoarea nu-și îngăduie un ton confesiv direct decît rareori, și atunci tipul de semn tipografic se schimbă, pentru a-l alerta pe cititor. S. este o femeie educată, singura de altminteri în întreg lagărul, și reacțiile ei sînt altele decît ale femeilor din
Războiul din Bosnia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16165_a_17490]
-
nu înțelegea arta și, mai ales, poezia. Și, evident, nu-i împărtășea, într-o convorbire din salonul Kremnitzilor, opiniile (care erau și ale lui Maiorescu) în dezbaterile Parlamentului în chestiunea revizuirii articolului 7 din Constituție în problema încetățenirii evreilor, poetul îngăduindu-și să exprime, în chiar ziarul Timpul, alte, diametrale, puncte de vedere. Și scena finală din acest episod al romanului, cînd Carp "feudalul cu șase mii de fălci, trăit în puf și lux, îl disprețuia probabil și-l privea de
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
Kong) de Ang Lee sau alte produse ale Extremului Orient și Orientului Mijlociu (din unghi european), mai ales din Iran. Aici au migrat - citez din Cahiers... - "acea senzație a sublimului, acel veșmînt al intangibilului, pe care numai cinema-ul îi îngăduie spectatorului să-l mîngîie". Se vede că cinematograful, în loc să moară, e mai puternic, finalmente, decît orice regim politic, fără a mai vorbi de minusurile tehnice sau economice. Doar subcultura profesională ș.a.m.d. îi este fatală. Ar fi rațiunea secretă
Insurmontabila barieră by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16179_a_17504]
-
nu se plictisește de cele banale. Pur și simplu fiindcă adoră ficțiunile, tot ce iese din imaginația omului și e pus pe hîrtie sub forma unor întîmplări, personaje, discuții sau emoții. Știți ce simt eu cînd citesc? Că mi se îngăduie să zbor pe altă planetă, undeva în galaxie, să trăiesc într-o lume paralelă. Ce are a face că uneori pare lumea de pe pămînt? Vă garantez că e o falsă impresie. Este altă lume. Altă viață, alte personaje, altceva. La
Observații naive despre cărți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16201_a_17526]
-
autentic din toată activitatea de unsprezece ani a clasei politice din România! Incapabilă să propună un program propriu, actuala șefă a profesorimii române își risipește energia pentru a face bucăți munca, totuși, eficientă a lui Andrei Marga. Spațiul nu-mi îngăduie să mă refer acum și la cei câțiva tenori care se desprind din corul cumințeniei nastasiote. Măcar un paragraf ar merita Ovidiu Mușetescu. Dar cum isprăvile sale uluitoare par a fi doar la început, voi avea, desigur, prilejul să revin
Lașitatea are degete umede by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16202_a_17527]
-
duci, orașule, sîngele). Dar țărănia lui Mircea Bârsilă e profundă și simpla ei notificare se încarcă de-o fulguranță autentică. Chiar prelevînd oarecum întîmplător probe ale textului în cauză, obținem sugestia unei unități morale care stă la temelia acestei producții, neîngăduindu-i risipa stilistică: "Mi-e tot mai greu să mă simt existînd: un înger închis,/ din greșeală, într-un pătul" (Mi-e tot mai greu). Sau: "Aici, unde numai aburii cailor și întîia ninsoare a iernii/ mai izbutesc să-l
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
Cornel Ungureanu percepe și el o empatie a bardului cu doctrina sămănătoristă, iar Cristian Livescu afirmă în consonanță: "Contemplația pillatiană prilejuiește tocmai această comuniune tainică cu Pămîntul-mamă, cu ființa telurică primordială, al cărei răsuflet dă farmec naturii". AL. Cistelecan își îngăduie a cîrti împotriva acestui "clișeu" ce pare a avea atributul evidenței: ""Legarea de glie" e, însă, la Pillat, un pact ideologic, nu și un racord cu pămîntul ca entitate imaginativă, ca principiu imaginant și structurant al viziunii. Pămîntul său e
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]