1,318 matches
-
sau clasă) a fost luat separat și diferit de cei conduși: fie ca păstor, ca semizeu sau, în fine, ca „om de aur”. Dimpotrivă, omul politic face parte dintre cei conduși și aici este locul unde Platon este cel mai îngăduitor cu principiile democratice. De aici încolo se construiește un model bazat pe competența individului de a conduce, pe abilitatea lui în arta „țesutului” având ca materie primă membrii comunității și ca scop prosperitatea comună. Dar suntem totuși departe, mult prea
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
de el. 5.5. Omenia Varianta românească a generozității, omenia, pare să fie expresia conștiinței de sine a românului ca ființă socială: „om între oameni”, „om de omenie”, „își omenește oaspeții”, e omenos și se poartă omenește (adică blând, înțelegător, îngăduitor, cinstit, cuviincios, respectuos, cum se cade, cum se cuvine), îi tratează pe ceilalți cu omenie (adică binevoitor, cu bunăvoință, cinstit, corect). Pentru a fi în rândul oamenilor, omul trebuie să „învețe ce e omenia”, să „știe ce e omenia”, să
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
unul nu era atent, ci, privind pe fereastră afară „părea dus pe cea lume”. Profesorul observă aceasta și îl chemă pe nume: „Ce-am spus acum?” Băiatul se sperie. „Dacămi spui drept unde te gândești, te iert”, îi zice dascălul îngăduitor. Ascultam mierloiul din pom, mărturisește cinstit elevul. Caragiale, voind să-și urmeze cursul, observă că acum stau cu ochii la mierloi nu numai unul, ci mai mulți stau cu ochii la mierloi și că nici el singur nu se poate
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
comitetul părinților, ales dintre ăștia mai bine situați și care erau agreați și de ea [de învățătoare], într-un fel [...]. Știam clar că tovarășa are simpatiile ei [...]. Erau unii copii mai favorizați [...] vedeam că în cazul unora ea era mai îngăduitoare, chiar dacă nu au învățat [în ziua respectivă]. Vedeai părintele cum așteaptă la școală și mai rămâne cu ea după ce plecau [ceilalți]. Asta mă supăra, evident. Cred că, totuși, au mai dus și ai mei mici "atenții" [învățătoarei], dar prin clasa
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
comunist din România (s.n. C.M.)" (vezi http://www.crimele comunismului.ro/ro/proiecte/proiecte educationale/elevi/concursuri/, accesat la data de 21.03. 2010). Amintirile intelectualilor care au copilărit efectiv în anii comunismului au un alt specific, mai nostalgic, mai îngăduitor cu timpul de atunci. Conțin, poate, și o anume supradimensionare retroactivă a întâmplărilor povestite. Ele aparțin mai curând adulților de acum, decât copiilor de atunci. Dintre volumele special dedicate acestei teme, le amintim doar pe cele publicate împreună de Paul
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
pe când d voastră strigați aceasta în fiecare zi de mai multe ori, alții se mulțumesc să fie buni români fără ca să o strige.“11 Observație - după cum se vede - permanent valabilă când se referă la viața politică româ nească, de pe malurile îngăduitoare ale Dâmboviței. Patriotul a apărut - beneficiind mai târziu de fondurile puse la dispoziție de foarte bogatul fruntaș conservator Gr.Gr. Cantacuzino (zis Nababul) până în iunie 1907, când fuzionează (fiind, de fapt, asimilat de aceasta) cu Epoca, în condițiile în care se
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
1851-1917), personaj cu o însemnată carieră în magistratură (la un moment dat era prim președinte al Curții de Apel din Iași), care ajungea profesor de drept român la Universitatea din Iași7. A rămas în memoria contemporanilor că un om devotat, îngăduitor și modest, atât în magistratură, cât și la scoala ori în familie; îi încuraja cu blândețe pe toți studenții săi (care-i spuneau "Moș Titius"), indiferent dacă erau sârguincioși sau nu. S-a stins din viață, ne spune unul dintre
by Laurenţiu Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
rămâne Însă o soluție extremă. Conștiința păcatului, a vinei, specifică mentalității catolice și medievale, lipsește cel mai adesea din sensibilitatea tradițională românească, iar divinitatea, departe de a fi o frână În calea dragostei, o privește cu un ochi amuzat și Îngăduitor. Atunci când totuși apare o conștiință a vinei și a damnării, ea nu se exprimă În forme terifiante, omul nu imploră iertarea și nu caută ispășirea. Pierderea raiului, consecință a unei vieți trăite pe plac, e acceptată cu o seninătate gravă
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
puterii imperiale, dar Înșelate apoi În năzuințele lor, din perspectiva unor noi tipuri de sentimente și credințe, ne arată că mirajul personalității, atunci când stă sub semnul constrângerii și al oprimării, nu va găsi niciodată ecouri durabile, nici măcar Într-un suflet Îngăduitor de femeie. Iubitele unguroaice ale lui Avram Iancu XE "Iancu" După cum au arătat cercetările etnografice, În mentalitatea țărănească tradițională există o interdicție destul de categorică În ceea ce privește contractarea căsătoriei cu un străin. Comunitatea țărănească, În general Închisă În sine, conservatoare și autarhică
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
profita de pe urma faptului că erau, și ei, cetățeni ai patriei ungare"129. Guvernarea ungară căuta învățători, notari, cunoscători ai limbii române, încercând să îi atragă spre servicii la stat și oferindu-le diverse avantaje. Numai că nu toată lumea era la fel de îngăduitoare cu populația minoritară. Cauza discriminării a fost generată, în parte, de nerecunpașterea unanimă a calității de român bun și loial. În armată, de pildă, românii nu puteau să facă parte din formațiuni "protejate" (aviația, unitățile blindate, de trasmisie, vânătorii de
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
de situație. Dacă, dimpotrivă, un conductor se orientează în mare măsura spre sarcină și spre oameni, fără ca acest lucru să fie reclamat de situație. În primul caz, tipul de conductor este numit realizator, iar cel de al doilea ezitant (sau îngăduitor). Stilul relațional (cu orientare mare pe relațiile umane și orientare scăzută spre sarcină) este eficient când este determinat de interesul autentic pentru oameni, de încrederea în ei, și ineficient când se datorează abordării paternaliste a oamenilor, ceea ce creează la aceștia
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92270]
-
ne‑a dăruit Duhul vieții și ne‑a hărăzit o Lege potrivită tuturor, nevrând să admită că judecata lui Dumnezeu este dreaptă. Din această cauză ei născocesc un alt Tată, delăsător și lipsit de grijă față de ale noastre, ba chiar îngăduitor cu toate păcatele” (V, 26, 2). Un Dumnezeu milostiv, afirmă gnosticii, nu poate fi în același timp justițiar. Numai unui Demiurg răzbunător și vanitos îi place să își pedepsească propriile creaturi. În perspectiva adoptată de eretici, ideea de generozitate este
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
creează blocaje afective, copiii neîndrăznind să pună întrebări, temându-se de eșec, de ironii. Autoritatea profesorului nu trebuie să se bazeze pe constrângere, ci pe competența profesională, pe obiectivitate și ținută ireproșabilă. Cadrul didactic trebuie să fie apropiat de elevi, îngăduitor în limitele firești, să încurajeze imaginația. E nevoie de un climat democratic, destins, prietenos pentru ca școlarii să-și manifeste nestingheriți spontaneitatea și curiozitatea. Profesorul trebuie să depisteze școlarii cu potențialități creative superioare, să le asigure posibilități speciale de dezvoltare a
Creativitatea – fundamente ştiinţifice şi psihopedagogice by Lupaşcu Andreea Milena Neagu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/717_a_1059]
-
alt registru, de Șbilț din Patima roșie de Mihail Sorbul. „Om fără căpătâi”, el rămâne, în pofida amoralismului scandalos, o „secătură” simpatică, viziunea dramaturgului - cu unele accente malițioase și acide - fiind definită de trăsături relevate judicios de comentatori: lirism tandru, ironie îngăduitoare, natură luminoasă și solară, idealism moral. Un succes durabil a înregistrat Micul infern, comedie amăruie „de salon” despre vicisitudinile vieții conjugale, „o piesă de consum curent, o piesă care poartă pecetea pe vremuri vestitei «école de Paris»”, care „ar fi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]
-
fizică și nici ca-n matematică, de-abia după 50-60 de ani încolo, când ai acumulat mai multe cunoștințe, când ai dobândit o experiență de reflecție filozofică, atunci poți să dai ceva mai consistent. Așa că sper ca Dumnezeu să fie îngăduitor 13 cu mine și să-mi lase timpul pentru a putea duce la capăt ceea ce-mi doresc. Să ajungeți la sinteză... Ideea care mă călăuzește mai de mult. Acum, de pildă, muncesc la o carte care se dorește o
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
comuniune de spirit, în cea de-a doua împlinirea erotică este mereu anulată de diferențele de temperament și nesincronizările psihologice. Șeful moare, ros de cancer și de maladiile sale lăuntrice, Vivian, deși aparent stabilizată într-o căsnicie, destul de echivocă, lângă îngăduitorul Edy, după ce consumase și alte iubiri „vinovate”, se sinucide, în vreme ce Olga își satisface rosturile feminității dezlănțuite născând un copil pe care nu-l poate iubi. În fine, adolescenta Ann, fiica Șefului, personajul-martor al romanului, ce are multe trăsături în comun
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287388_a_288717]
-
de scrieri ce promovează rațiunea la loc de cinste, demonstrând coexistența mai multor forme de expresie. E vorba de o gândire tot religioasă, dar rațională, în care adevărurile, deja formulate, sunt supuse arbitrajului rațiunii, morala întemeindu-se pe înțelegerea mai îngăduitoare a omului. Să spunem că mulțimea confluențelor cu Orientul, cu tradițiile acestuia, dar și receptarea influențelor venite dinspre Italia renascentistă și postrenascentistă, confruntarea cu sistemul ideatic promovat de scolastica medievală ori de Reforma premodernă creează un echilibru de care vom
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
evocă meleagurile natale, copilăria) sau a retorismului, deși coarda poetică și capacitatea de a se entuziasma nu-i lipsesc. Natură rustică, în fond, dar rafinată prin instrucție, cugetare și îndelungi voiajuri, lui C.-D. îi place să ironizeze și mai îngăduitor, și mai sarcastic, ceea ce nu-l împiedică, din când în când, să gesticuleze ca și cum ar fi însuflețit de emanația unor sublimități. Volubil și familiar, ușuratic uneori, „peregrinul transilvan” își dezvăluie, cu fiecare epistolă trimisă din țări străine, o fizionomie care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286319_a_287648]
-
și de îmbogățire” a fiecărui learner cu cât mai multe dimensiuni și valori ale dezvoltării personale. Subiectiviștii sunt eminamente umaniști, precum Carl Rogers și Abraham Maslow. Dar Eisner și Vallance erau ei înșiși umaniști și de aceea critica subiectiviștilor era îngăduitoare. Reconstrucționiștii au obsesii sociale. Pentru ei, curriculumul trebuie conceput astfel încât să oblige școala să fie un agent al schimbării și dezvoltării societății. Un curriculum reconstrucționist tinde să articuleze riguros și să armonizeze trebuințele individuale cu interesele sociale, astfel încât „produsul curricular
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
egală. Copilul gelos, care consideră că alt copil (frate sau soră) i-a luat locul în inima părinților săi, vine la bunici, unde găsește un loc de refugiu. Este adevărat însă că uneori bunicii se arată deosebit de protectori și de îngăduitori cu nepoții, ocrotindu-i și apărându-i de pedepsele părinților lor și atunci când nu ar trebui. Desigur, astfel de intervenții directe în atribuțiile părinților clatină autoritatea acestora, schimbă poziția copilului față de părinți, perturbă relațiile familiale, dând naștere la tensiuni și
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
nu ar trebui. Desigur, astfel de intervenții directe în atribuțiile părinților clatină autoritatea acestora, schimbă poziția copilului față de părinți, perturbă relațiile familiale, dând naștere la tensiuni și conflicte de pe urma cărora va suferi, în primul rând, copilul. De asemenea, bunicii prea îngăduitori, care permit copilului să se manifeste oricum, „educă” nepoți prea alintați, obraznici. c. Grupul fratern. Este cunoscut faptul că, în familie, copilul suferă influența nu numai a membrilor adulți, ci și a celorlalți copii (frați și surori, verișori etc.). Desigur
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
de eșec, de ironii. E nevoie de un climat democratic, destins, prietenos. Autoritatea unui profesor nu se bazează pe constrângere, pe frică, ci pe competența sa profesională, pe obiectivitatea și ținuta sa ireproșabilă. El trebuie să fie apropiat de elevi, îngăduitor (în anume limite firești) și să încurajeze imaginația, sugestiile mai deosebite. Școlarii să-și poată manifesta în voie curiozitatea, spontaneitatea. Să fie ceva firesc ca o idee originală, mai aparte, să atragă un punct în plus la notare, chiar dacă prin
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
generale în dezvoltare. 6. UTILITATEA ȘTIINȚEI POLITICE De cîțiva ani, în acest domeniu, există moda de a vorbi despre "criză": criză de guvernare, criză politică, criză a științelor sociale, criză a democrației. Nu e cazul să ne asumăm o atitudine îngăduitoare pentru faptul că nu există volume sau studii ale unor cercetători în domeniul științei politice în care să se ridice problema "crizei științei politice". Este adevărat că de curînd s-a scris despre "tragedia științei politice" [Ricci 1984], dar, în
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
cămăși. Aleargă cu ele repede până la raclă, așteaptă un moment favorabil pentru a le „plimba” puțin pe deasupra, astfel încât impregnarea cu sacrul rezidual să fie completă. Le redistribuie proprietarilor de drept cu gesturi largi, dar foarte atente și agile, sub privirile îngăduitoare ale jandarmilor. Peste puțină vreme aleg să intru în rând, nu pentru a duce așteptarea până la capăt, ci pentru a lua pulsul acestuia, să văd modul de fabricație a pelerinului de București. Este aproximativ ora 12.30-13.00, vremea este
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
din științele sociale ne pot oferi o asemenea relație, aproape directă, cu lumea ? Astfel, participăm și noi, alături de autor, la pelerinaje. Vedem cu ochii minții fervoarea pietății populare, umilă și nesupusă, ortodoxă și păgână, ignorantă și autentică, ospitalieră și ostilă, îngăduitoare și fundamentalistă. Biserica Ortodoxă Română, ca toate instituțiile confesionale, a fost mereu debordată de această viitură, de această răbufnire din adâncurile vieții sociale : nu poate norma teologic și domestici administrativ această stihie a re-vrăjirii (în sens weberian a) lumii românești
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]