811 matches
-
mi se luase sînge (detest luările de sînge), așa că inima mi s-a dezlănțuit de parcă aș fi avut un turboreactor În ventricule. M-au Întins pe o targă. Mi-au dat palme ușoare peste față. Eu am continuat să-mi Îngaim mantra. Un medic-maior care trecea pe acolo, Înconjurat de elevi care luau notițe, s-a Împiedicat de targa mea, m-a zărit, s-a uitat atent la mine, mi-a zîmbit amabil și a cerut micului grup să-i acorde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să o faci împotriva dumitale, doamnă. Înțelegi asta, nu-i așa? Cum a-i omorât-o? Femeia scutură violent din cap, ținându-și dinții încleștați, ca și cum ceva dinăuntru încerca să o oprească de la a spune mai multe. Reși totuși să îngaime: ă Am refuzat să o cred, reuși ea să îngaime printre dinți și căzu înapoi pe scaun epuizată de efortul necesar acestei mărturisiri. ă Vreau să spun, cu ce mijloace, cu ce arme, să spunem, că a-i omorât-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
așa? Cum a-i omorât-o? Femeia scutură violent din cap, ținându-și dinții încleștați, ca și cum ceva dinăuntru încerca să o oprească de la a spune mai multe. Reși totuși să îngaime: ă Am refuzat să o cred, reuși ea să îngaime printre dinți și căzu înapoi pe scaun epuizată de efortul necesar acestei mărturisiri. ă Vreau să spun, cu ce mijloace, cu ce arme, să spunem, că a-i omorât-o? Aceasta este procedura obișnuită în caz de crimă, iar aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
o oglindă din geantă și Își cercetă neliniștită fruntea. — Da, exact asta Îmi doream, jumătate de oră cu o pungă cu gheață pe frunte. Trebuie neapărat să prindem avionul. — Poate că ar trebui să mergem pe jos, Îndrăzni Kitty să Îngaime. Desert Rose Îi aruncă o privire criminală: — Nu pot să merg cinci kilometri pe tocuri. Nu avem nici măcar hartă. — Hai să Întrebăm pe cineva. Nu vedeau decât șiruri de mașini care se târau pe autostradă. Nici urmă de trotuar. Desert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
el. Dacă o femeie face măcar jumătate din toate astea, e patetică. Și totuși... Trebuia să-l roage pe șofer să Întoarcă și să o ducă la Bel Air. Deschise gura ca să spună ceva și se opri Înainte de a-și Îngăima dorința. Nu vă supărați, puteți schimba muzica? Sinatra e minunat, dar prea lacrimogen, nu mă regăsesc. 19 Pe Coasta de Est, visând la Coasta de Vesttc "19 Pe Coasta de Est, visând la Coasta de Vest" Când avionul decolă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
nu se Întâmplă așa și de data asta. Îi trimise un e-mail. Nici un răspuns. Începu să se Îngrijoreze. Câteva zile mai târziu, În sfârșit, Desert Rose Îi telefonă. Abia Îi auzea vocea. — Țiganco, am primit mesajul tău, ce mai faci? Îngăimă ea slab. — Mi-a fost dor de tine. Îmi pare rău că ne-am certat așa prostește. Ce faci? Ce-ai făcut de Sf. Valentin? Ai petrecut ziua cu Charlie? M-am gândit că poate ai fugit cu el În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
aminte, zise ea tremurând. Și mă mândresc cu o memorie vizuală aproape perfectă. — Eu sunt cel care v-a sunat când erați În L.A., zise Fitzgerald cu un zâmbet curtenitor de pisică de Cheshire. Și la care ați țipat. — A... Îngăimă șocată Desert Rose, Încercând să gândească. — După care mi-ați Închis telefonul. Se uita la el fără nici o expresie. Părea amuzat de răzbunarea de care avea parte. Îmi pare rău, eu... — Trebuie să veniți cu noi la secția de poliție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
observă, cu plăcere, suferința ei tăcută. Nu, glumesc. Nu mă mut În Europa. Nici vorbă! Apoi zâmbi, o luă În brațe și o sărută ușor În colțul gurii. Voia să-l Întrebe multe, dar nu mai era În stare să Îngaime nici un cuvânt. El se relaxă și Începu să vorbească, Însă inima ei bătea atât de tare, Încât abia auzea ce-i spunea; era cât se poate de fericită doar plimbându-se cu el prin parc, prin locurile ei preferate. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
să vorbească, dar vorbele i se încleștaseră în gât, nu era de mirare, doar nu ne așteptam să spună cu tot calmul din lume, Bună, ce mai faci. Doar când socrul ajunse în fața lui, Marçal, deși cu greutate, reuși să îngaime, Ce faci aici, ce idee prostească te-a făcut să vii, totuși, invers decât ar cere logica, nu se simțea supărare în glasul lui, ce se observa în schimb, dincolo de ușurarea firească a celui care vede că nu e, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
petele suspecte din obraz îmi dădeau impresia că era măcinat de o nefericire fără leac, ca de o boală. Din când în când își mângâia bărbia cu degetele groase, noduroase. Nu vă deranjez? am izbutit în cele din urmă să îngaim. — Eu dorm ziua, domnule sculptor. Doar seara revin la viață. Ascultându-l, îl vedeam în același timp vorbindu-mi din oglinzi. Cuvintele lui ieșeau parcă din mii de guri, adresându-mi-se prin toate. Și nu mi se adresau numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de stabilitate atât de mare, Încât nici Focul n-ar putea s-o distrugă... Când artistul vede albeața perfectă. Filosofii spun că trebuie să sfâșie cărțile, pentru că ele devin inutile. (Dom J. Pernety, Dictionnaire mytho-hermétique, Paris, Bauche, 1758, „Blancheur“) Am Îngăimat o scuză, În grabă. Cred că am spus „prietena mea trebuie să nască mâine“, Salon mi-a făcut o mulțime de urări, având aerul că n-a Înțeles cine era tatăl. Am alergat acasă, ca să respir aer curat. Lia nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cutia Lindei, dar ea clătină din cap. — Nu, Ellie. Am spus Întotdeauna că Îi voi da celui care se va căsători primul, În cazul de față, Dan, iar acum ești și tu parte din familie. Dar Emma ar fi distrusă, Îngaim eu, deși mă bate gîndul că n-ar fi chiar adevărat, căci Emma e genul care cel mai probabil se va căsători pe o plajă din Caraibe, doar În bikini și cu o pereche de cercei cu cristale colorate. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
în Logan, să vină la serviciu. Și, într-adevăr, a apărut în câteva minute. Cum a intrat pe ușă, Giulia s-a ridicat și l-a sărutat pe obraz, în timp ce spunea un ciao, Andrei, sonor și înalt. - O, ce surpriză, îngăimase Andrei, cu mult mai uluit decât o arătase, nu mă așteptam la o astfel de vizită, mai ales azi. Dumnealui cine este, Ancuța? - Este pentru interviu. - Mă ocup imediat, am să vă rog să m-așteptați o secundă. Apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
încerca să fie prietenos și-și holbase puțin ochii intrați astfel sub sprâncenele stufoase, ceea îl făcuse pe Zogru să tremure de frică. Voia să-i răspundă, dar nu-i veneau cuvintele. - Te-a trimis Elvira? - Nu sunt o fantomă, îngăimase, în sfârșit, Zogru, însă Achile nu-l auzea. Era nevoie de cineva în carne și oase ca să intre în conversație. Pe fereastra dormitorului se vedea o femeie ieșită să ia apă de la țâșnitoarea din curte. În rest, era pustiu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
să merg la Jeffrey-Bay! Mă privi țintă și spuse: Ai fost vreodată la Jeffrey-Bay? Am încuviințat, am tras aer în piept și am rostit: E cel mai frumos loc de pe pământ! Cu vocea sugrumată și gata să izbucnească în plâns îngăimă: Povestește-mi!L-am privit cum își pipăia brațul bandajat. Când am început să vorbesc, stătea nemișcat, sorbindu-mi cuvintele de pe buze: La Jeffrey-Bay valurile sunt uriașe, am înotat cu delfinii, sunt prietenoși! Când mergi pe sub val, vezi la capăt
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Iacob își făcea declarația, Ada dădea din cap aprobator. Zilpa s-a albit când și-a auzit numele. Laban, care-și petrecuse săptămâna beat de bucurie că i se măritase fiica, era atât de stupefiat încât de-abia a putut îngăima ceva în semn de protest, și-a ridicat mâinile la cer, i-a blestemat pe toți și s-a întors în întunecimea cortului său. Rahela a scuipat la picioarele lui Iacob și a plecat furioasă. Cam pe la sfârșitul săptămâinii nupțiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
opusă. Și a-l lua din scurt. TÎnărul roșcovan nu avea mai mult de șaisprezece ani. Chipul său plin de pistrui fu năpădit de o roșeață bruscă. - Ei, Paul, preferi să te chem la poliție? - N-am făcut nimic rău, Îngăimă ucenicul, voiam doar să-i arăt vasul prietenei mele. Din explicațiile lui confuze, reieșea că se giugiulea cu prietena lui În cabina traulerului, noaptea precedentă, cînd venise Gildas. - Ne-am ascuns, așteptînd ca șefu’ să plece. Ne gîndeam că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
altul, se rostogoliră pe jos În Întuneric. - Marie, Marie, eu sînt! exclamă Christian. Se ridică și aprinse lumina. Marie Își descoperi atunci logodnicul, ud, bărbos, cu un aer istovit, uluit Încă de violența reacției ei. - Iartă-mă... Aveam un coșmar, Îngăimă ea. Ușa camerei se dădu de perete. Lucas Fersen apăru În prag, cu pistolul În mînă. - Dă-i drumul! Nu mișca! Văzînd-o pe tînăra femeie pe jos și un bărbat Întors cu spatele care se apleca asupra ei, Își ațintise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cineva o muscă și se pregăti să urce În mașina de teren. Rămase Însă blocat zărind cauciucurile sparte. Fără umbră de expresie pe chip, se Întoarse spre Marie. - Ai făcut bine că ai rămas. Unde e mașina dumitale? Marie, surprinsă, Îngăimă ceva ce aducea a protest, dar Lucas, fără măcar s-o asculte, Întinse mîna. - Cheile. Ordin de rechiziție. După glas, ea pricepu furioasă că n-avea Încotro, făcu stînga-mprejur spre mașină declarînd pe un ton decisiv, că În cazul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
la tatăl lui. Ea izbuti cu mare caznă să-l rețină pe băiatul care plîngea de furie, apucîndu-l de mijloc. Loïc zăcea Încă pe jos. - Nemernicule, m-ai lovit, n-am să ți-o iert niciodată. Nicolas, tremurînd de mînie, Îngăimă că puțin Îi păsa, că nu va lăsa niciodată pe nimeni să mînjească reputația lui Chantal, era singura persoană care-l iubise vreodată! Loïc se ridică greoi. Își privi fiul cu dezgust. - Nu vreau să te mai văd niciodată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
slabe... Se pomeniră Întrerupți de zgomotul puternic al unui platou de argint care cădea pe podeaua cu dale. Ridicară cu toții ochii văzînd-o pe Jeanne care, rămasă În prag, scăpase platoul din mînă. Ryan reacționă primul la scuzele pline de tulburare Îngăimate de Jeanne. Îi luă cu amabilitate apărarea cînd Armelle o certă pe un ton sec, găsea că doamna Kermeur era foarte curajoasă asumîndu-și obligațiile de serviciu, date fiind Împrejurările care Îi loviseră familia. - E cumplit să pierzi un fiu, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Kermeur și Chantal Pérec la SRPJ din Brest? Ai prevenit căpitănia să nu lase să iasă nici o ambarcațiune? Ultima Întrebare Îl luă prin surprindere pe Stéphane. - Cu furtuna asta, ar trebui să fie cineva complet țicnit să iasă În larg, Îngăimă el. - Ei bine, procedează ca și cum ucigașul ar fi complet țicnit, Morineau, Îi replică Lucas, maimuțărindu-l cu răutate pe tînărul jandarm. Apoi arătă spre Loïc. - Ce mai aștepți ca să-l duci la post? zbieră el. Să facă mărturisiri? Un violent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lui Lucas. Spune că o formă umană stă culcată pe dolmen și urlă... Poate că e un sacrificiu. - Oamenii dumitale păzesc situl, nu e așa? Să meargă să vadă! Morineau Începu să se fîțÎie, stingherit. - Vedeți că... E aproape beznă, Îngăimă el jalnic. Băieții sînt superstițioși, așa că poveștile cu menhirii din care picură sînge... Îi Înspăimîntă, ce mai. Lucas trînti o Înjurătură pricepînd că situl rămăsese nesupravegheat. Își Înșfăcă tocul armei atîrnat În cuier și părăsi biroul, cu plicul În mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o sticlă și apoi se cărăbănise. - E un tip mai degrabă depresiv, nu-i așa? Fersen Își amintea de descrierea făcută de Morineau. Loïc se cufundase grav În depresie după moartea soției lui. Marie Își vîrÎ nasul În pahar și Îngăimă: - Dacă i s-a Întîmplat ceva lui Nicolas, o să cadă iarăși, n-o să reziste. Întinse mîna spre sticlă, dar Lucas, mai iute, o Împiedică s-o apuce. Se prăvăli pe jumătate pe tejgheaua barului. - În ritmul ăsta, nici dumneata n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
era legat și monitorul pe care-l luase drept un ecran radar. Trîntit pe jos pe dalele camerei de spital, Lucas se holbă la Marie, al cărei chip arăta o intensă stupefacție, și putu măsura Întreg ridicolul situației. - Un coșmar... Îngăimă el ridicîndu-se În șezut. Cu cine vorbeai? Întrebă el, bănuitor. - Cu medicul. A ieșit tocmai Înainte ca dumneata... Îl cercetă cu privirea. - Parcă ai fi văzut o fantomă. - N-ai plecat la Plymouth? reluă el sec, desprinzînd cu o strîmbătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]