897 matches
-
mai aprinde, într-o scânteiere scurtă, lipsită de fior. .................................................. ............................................... Ți-o amintești pe Margareta ? Privirea-i aurie iradia tandrețe : aveam mereu senzația că îmi surâde. Pătimașa mea declarație dintr-o seară a impresionat-o atât de tare încât s-a îngălbenit. Dar ce o înspăimânta mai rău a fost romantismul meu. L-a preferat de aceea pe cel care îi cumpăra covrigi. Și doar atât de frumos începuseră toate !... Într-o excursie, în tren, ca să vadă mai bine peisajul, Margareta mi
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
cu sfială. — Bineînțeles! exclamă Ioana. De data asta nu mai scapi. — Cum facem? am iscodit-o. — Eu, să-ți spun drept, am o versiune prescurtată a setului original, așa că pornim jocul de la textul meu. Ioana scoase dintr-un plic puțin îngălbenit o foaie împăturită și mi-o întinse, îndemnându-mă să citesc cu voce tare întrebările. Am deschis hârtia și am început: — Ce calitate admiri la un om? 123 1. Proust a început prin a-și mărturisi „nevoia de a fi
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
litere mari: ACHITAT. Mai rămânea nedezvăluită prima casetă, cea închisă cu lacăt. Bătrânul se gândi să încerce cele două cheițe din tabacheră și avu noroc, una dintre ele se potrivea. înăuntru găsi surprins o "Planetă de tânăr", veche, zdrențuită și îngălbenită de vreme. Câteva fraze se deslușeau totuși: Ai mintea ageră și ești iute de mână. Vei fi funcționar destoinic sau un meseriaș dibaci. Vei lua o fată cuminte pe care o cheamă Lucreția și nu vei avea necazuri cu ea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
se uita tâmp când la ecranul televizorului, când la Tălparu, așteptând parcă să-i confirme și acesta că Ceaușescu a fost prins și că toată lumea îi dorea acum moartea... Florin, care, deși încă tânăr, văzuse multe la viața lui, se îngălbeni ca ceara. Își făcea cruce și bolborosea ceva, fără ca nimeni să-l audă sau să-l înțeleagă. Elena alergase și ea din cealaltă cameră, imediat după bărbat, dar apoi se așezase și acum stătea calmă pe scaunul din fața televizorului, fără
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
sesiză că numele primilor doi, atât de la Cameră, cât și de la Senat, erau tăiate cu un pix roșu. Apoi, tot cu același pix, câteva semne de întrebare erau puse la cei care nu aveau funcție sau ocupație. Dintr-o dată, se îngălbeni: un semn roșu fusese făcut și în dreptul numelui Tălparu Petrache și, parcă, mai îndesat... Zâmbi amar, dar se învioră brusc. Luă o coală din mapă și, apasat, scrise: ,,Mă angajez să susțin material campania cu 5.000 de dolari și
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
ei speranță, ultima inimă tânără pentru bătrânețea lor. Lică s-a ținut de cuvânt și nu mai făcea treabă duminica. Lucra cât să nu-l vadă lumea, dar parcă satul nu știa. Ce nu știe satul. Dealul începuse a se îngălbeni, iar badea Eugel își strângea stâna. Lumea își lua oile acasă iar femeile se pregăteau de țăsut și de tors. Fetele cele mari ale lui Lică, tăcute ca două fecioare, mergeau la apă. Nu salutau, nu erau salutate, ei nu
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
o scrisoare ca aceasta către ambasadorul SUA sau al altei țări ar fi trimisă de șeful statului. Săraci lipiți ecranuluitc "S\raci lipi]i ecranului" Pe undeva, prin vreun sertar, am o hârtie care o fi început deja să se îngălbenească: o adeverință de la Colegiul Național pentru Studierea Arhivelor Securității că n-am avut nici o treabă cu Securitatea. N-am dat-o publicității pentru că s-a întâmplat cu acest organism exact ce-am scris: a devenit un mare producător de penibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
pe mâna ta, îți repet, sper să iasă un lucru bun. Zâmbește. Un zâmbet dulce-amar... Cireșe amare, flori amare. Și zâmbete. Tot amare. XXI. Încă nu vreau să-l deschid. Am strania senzație că plicul din mâinile mele, acest plic îngălbenit de trecerea timpului, ascunde o sentință dură și fără drept de apel. De regulă, îmi plac poveștile cu happy-end și nu știu de ce, presimt că înăuntru nu voi găsi ceva care să semene câtuși de puțin cu asta. Și totuși
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
rezolve și într-un final a plecat. Unde? Nimeni nu știe, de mai bine de doi ani. Dar înainte de a pleca, a trecut pe la noi și ți-a lăsat un plic. Cu mâinile tremurânde, l-a desfăcut. Dintr-o fotografie îngălbenită de vreme, zâmbeau doi puști cu o chitară. Pe verso, scria simplu: Prieteni pentru totdeauna! Atunci a simțit că pierduse o parte din sufletul lui. Al copilului care fusese odată. - Iartă-mă, Grig, pentru ceea ce am uitat să fiu! FLASH
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Astfel că afaceriștii din domeniul farmaceutic fură complet luați prin surprindere de inexplicabila dispariție a diazepamului din farmacii și se puseră perplecși pe studiat tone de grafice și kilometri de calcule mărunte cât bobul de orez, de s-ar fi îngălbenit de invidie, dacă așa ceva nu ar fi fost pleonastic, întregul neam chinezesc, văzând lucrătura de un detaliu amețitor la care se înhămase scrupuloasa liotă de afaceriști. La finele unei luni năucitoare de muncă, epuizați, dar mulțumiți că totul pe lumea
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
astfel de covor! - Credeam că-l dai mai omenește! . - Mai ieftin decât atît? Eu v-am spus prețul pe care-l merită;dacă credeți că nu face, spuneți dumneavoastră ce preț dați. . - Îți dau șase mii! Demirgian se făcea a îngălbeni; își punea mâinile în păr sau se plesnea pe obraz. - Șase mii? Mă dă afară patronul. Ăsta covor de șase mii? Pierdeți o ocazie extraordinară, nu vreți să luați un lucru fin, pentru câteva mii! - N-am bani! - Aveți o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cerebral în ciudatul lui balet prin timp, pipăind bosele clădirilor succesive, țestelor succesive în care se adăpostise, clădite din balele lui calcaroase. Răbdător, cărnița minții zidise camere și acoperișuri, peisaje și fapte. Crescând, le părăsise uscate și goale ca țestele îngălbenite de câini, pe maidane, sau ca interiorul curat, de cauciuc, al capetelor de păpuși. Împotriva obiceiurilor mele, începeam să întîrzii la masă, după ce terminam de mâncat, în discuții cu mama, care-și amintea cu plăcere unele sau altele dintre lucrurile
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu lâna sângelui meu canavaua. La intrarea în labirint veghea Anca, în donjonul ei singuratic, cu țeasta ei tatuată acoperită de păr, așa cum templele mayașe pline de crotali zac în junglă și-n Ernst. O lună plină, imensă, le mai îngălbenește uneori treptele. Ochii albaștri ai Ancăi aveau să rămână singura constantă a vieții ei, de când fusese doar o fetiță și până la bătrânețe, de parcă volumul fluctuant al vieții ei ar fi fost o succesiune de fotografii înșirate pe două bare albastre
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
prăpădit, se lăsă desfășurat de fâșiile de tifon, și curând rânjetul lui larg sclipi din nou ca la "Gorgonzola". Fetele aduseră țuică și nuci. Negrului îi fugeau ochii pe icoanele de pe pereți, pline de balauri și îngeri militari, de poze îngălbenite în rame de sticlă pisată, de ștergare de borangic: Tătica și Mămica erau în dimineața aceea plecați la Bolintin, și-aveau să se-ntoarcă noaptea târziu sau a doua zi. Pe-atunci încă aveau căruță cu doi cai suri, grași
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ieșind câteodată cu picioarele sfâșiate de știuci. Casele deveneau tot mai mizere pe măsură ce coborai dinspre mijlocul satului către margine, totul putrezea și se ruina, mirosea tot mai tare a dude, a fructe fermentate-n butoaie uriașe, a garduri de tulpini îngălbenite de porumb, a țărână și balegi. Știam, fusesem pe-acolo, totul îmi era familiar: acea prelungire a lumii, "la Tîn-tava", cu totul diferită de peticul de oraș pe care-l numeam "acasă", era și o prelungire în timp, adânc în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
galben, cu singularitatea mută din miezul cărții și-al vieții mele. Imediat după ele și izvorând cumva din ele sânt acele țăndări ce poartă marca unei prime, reale, copilării. Sânt cioburi pe care le știu bine, rotunjite de atâta manipulare, îngălbenite de prea mult scos la lumină, ajunse ca amestecul mirosind a alamă din poșeta mamei: siguranțe, bănuți ieșiți din circulație, poze alb-negru cu colțul rupt, chitanțe și carnete, un ceas coclit, o proteză dentară înfășurată-n hârtie... Pentru că nu le
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
străvezii. Pe piept, deasupra bărbii de patriarh, ținea deschis un ceaslov ferecat în argint, cu filele unsuroase acoperite de slove de chinovar. La gâtul bătrî-nului atârna de un lănțug împletit o chichiță de cleștar în care se zărea un dinte îngălbenit de vremuri, pe un pat de mătase morfilie. Cuvioasele picioare, cu unghii de corn străveziu, le avea bătrânul încălțate cu încălțări de piele. Chipul lui cel nepă-mîntesc asuda un oloi de lumină, ce se lățea ca un taler de foiță
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fermecat, căci recunoscu, în icoana strălucitoare, chipul blând al bătrânului Catana, lângă care, când era mic de tot, se așeza de-atîtea ori pe pragul casei din Silistra ca să-i asculte poveștile și să se joace cu barba lui aspră, căruntă, îngălbenită de tutun. Plutind în văzduhul de-un albastru adânc, la zeci de metri deasupra icoanei, privind-o de parc-ar fi vrut să și-o-ntipărească-n minte pentru totdeauna, copilului i se făcu deodată rău, un rău ciudat, nedureros. Strigătele celor din
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cât brazii, înălțîndu-și globurile peste tot cerul. Când sufla vântul, parașute pufoase se risipeau peste lume, având fiecare agățat de capătul ei câte un ou sidefiu. Înclina deja către seară când ajunseră pe țărmul acelei mări. Lunile de pe cer se-ngălbeniseră și păreau acum niște sloiuri înconjurate de o țesătură fină de raze. Urcară-ntr-o joncă de lemn stacojiu, ce porni ca fulgerul pe apele negre. Uimitoare, de nedescris panoramă! Căci sute, mii de alte jonci cu pânza roză-n
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
încolăcirile obscene de trupuri în copulare din localurile de pe Fuck Street, teribilul albinos. Tabloul hipnotic, de neuitat, din sala rotundă, fruct al nebuniei și singurătății: Monsu Desiderio. Bolțile, coloanele, perspectivele, tavanele casetate ale acelor palate-n ruină, poporul de statui îngălbenite sub un cer de furtună. Își amintea apoi drumul îngrozitor prin labirintul subteran și fantasticul râu vertical de spermă și lumină din centrul marii caverne. Mica negresă martirizată, popoarele de estropiați, fluturii. Apoi Bucureștiul (iar între cele două orașe - noapte
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nu sânt decât țigănci ghicitoare, pierdute-n solomonii și superstiții), nu vom putea niciodată să vedem holistic - și nu într-o umilitoare succesiune - nici măcar propriul nostru corp, nici felul în care va arăta soarele mâine. Nici dacă frunza de arțar, îngălbenită de toamnă, va mai rămâne o zi pe creanga ei înnegrită. Lobii frontali ne sânt plini de linii punctate, duse în prelungirea fermelor contururi ale memoriei. Linii punctate ce asigură și înșală, linii ale dorinței, ale omenescului, linii nu ale
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și Bogdan Vodă într-o cârciumă. Planul de-a-și încerca iubita. Pepelea și consoții. Scenă comică. Pepelea se-nvoiește să joace pe Vodă. SCENA I Alegerea miresei. Pepelea joacă pe Domn. Bogdan pe un scutier. I se propune Veronii. Ea-ngălbenește și cade leșinată. Scena între Pepelea și boierul din M[oara] G[uzanilor]. Arhiereul din Rădăuți le spune tuturor boierilor că, spre a se încredința de a lor fidelitate, Vodă cere de la fiecare un ostatic la Curte. ACT[UL] III
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
om pierdut într-adevăr... jertfa lui Avraam!... Oare lui Muciu Scevola îi părea rău de mâna lui care și-o ardea în foc?... Poate că îngerul Unirei va striga: Avrame, cruță pe fiul tău, poate că surâsul regelui Destin va-ngălbeni focul în care ți-i arde mâna ta. Adio. // Fii tăcut, prudent. Buzele tale să nu-ți repete scopul nostru neci pentru tine. Purtarea ta să pară stearpă, fără de neci un înțeles... vorba ta seacă ca [a] unui idiot... când
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ce fuge prin lume încins în diademă de aur. * 2254 Și armatelor *** în loc de stindarde o inimă sfâșiată. * sf. Gheorghe călare p-o vijelie neagră în chip de cal * 2257 și spezile albe * 2254 Soarele părea tras la față. 2258 Ceru-ngălbenise de mânie în ajunul răzbunării sale asupra pământului. * {EminescuOpVIII 248} Caii fugeau ducând sufletele mișeilor. Românii - o adunătură nemărginită cărora el se pune unul, spre a li înmulți prețul în mii de mii. * Turcii sub buze de foc cu dinți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mortului. Stoarce ochii mortului și miruie fruntea ta. 2258 Luna pe ceriuri - ca cranul îngălbenit a unui mort. luna, gheață galbenă, atârna ca ruptă în nouri, icoana sorții Moldovei; una spăla cu gălbeneală frunțile valurilor mării, alta plutea asupra țării, îngălbenind în moarte și rușine frunțile moldovenilor. Gălbinarea morții. peste podul Sucevei trecea Ieremia Movilă și Zamoiski mânând înaintea [lor] sclavia țărei, care râdea nebună prin gurile unui popor ce purta pe umerii de piatră trei juguri de fier - jugul turcilor
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]