619 matches
-
trunchi! Toader a aflat că, la Rădăuți, ar fi refugiată o rusoaică albă, care, nu se știe de ce, cum și de unde, face focul în soba de la bucătărie cu hârțoage vechi. A vizitat-o. Coșul de lângă plită era plin-ochi cu dosare îngălbenite. Deschizând coperta primului, a dat peste un soi de curriculum (ori, dacă vreți, mapă profesională) a funcționarului Filimon Taniac, născut la Kornuluncze (Cornu Luncii, desigur) în 1869. Între aceleași coperți, câteva povestiri: "Fiica lui Decebal", "Din vremea lui Ștefan cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
să funcționeze cu maxim de turație doar pentru a-și demonstra propria rațiune de a fi. Strămoșii considerau teatrul "școală și templu" (Sadoveanu) viziune total demodată din pricini care-s prea evidente pentru a le mai detalia aici. Cercetând hârtiile îngălbenite tezaurizate în "Fondul Teatrul Național" de la Arhivele Statului, te uimește adânca seriozitate sub semnul căreia se construia un repertoriu, cine hotăra și, mai ales, cum se luau acele hotărâri. Existau, în afara Direcțiunii, două foruri decizionale: Consiliul de administrație (sau Consiliul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ură La cel care credea-n Iisus. Dar în aceeași clipă, iată, Ca-ntr-o lumină orbitoare Cu fruntea-n roze-ncununată Iisus în fața lor răsare. Surâzător Mântuitorul Tinzându-și brațele-amândouă Spre cei ce pregăteau omorul Îngână dulce: pace vouă! Drumeții-ngălbeniți ca ceara Cuțitele scăpă din mână Și păcătoșii - ngenunchiară Culcându-și frunțile-n țărână. Și-n timp ce câteși-trei se-nchină Cu lacrimile râu pe față, Iisus în para de lumină Se mistuia-n văzduh și-n ceață. Pensia noastră
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
scrânciobul se oprea, stăteam câteva clipe țintuit locului, pipăiam cu frică pământul de sub picioare și abia îndrăzneam să pășesc spre ai mei, galben la față și rece de spaimă. Ți-a fost frică! Nu ți-a priit! Te-ai și îngălbenit, și pășești ca-n străchini... Las c-o să găsim noi altă joacă pentru tine, zicea mama. Acum, m-am interesat, înainte de plecare. Mi-am procurat niște pastile pentru "rău de înălțime". Emetiral. Am și înghițit o bombonică înainte de decolare. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
de viață nu se mai auzea... Totul părea ca mort. Localnicii rămași se ascunseseră în pivnițe și prin grădini. Tunurile, care au bubuit zile întregi, se auzeau când și când. Veni și octombrie... Vântul toamnei, mângâia ierburile vestejite și frunzele îngălbenite ale copacilor, cu un cântec șoptit...abia auzit. Zilele calde și frumoase deveniră tot mai rare. Când, deodată, vântul se ascuți... se înăspri. Trupele române eliberau ultimele localități românești dinspre graniță. Presa internațională menționa ca foarte important: „..Trecerea României alături de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
un vis feeric... Capitolul III „... OMUL CA FRUNZA, ZILELE LUI CA FLOAREA CÂMPULUI..” Afară, în „Patratul cu castani”, ne întâmpina o zi frumoasă și caldă.. chiar prea caldă, pentru octombrie. Soarele se suise pe cer, aproape de amiezi. Vântul mângâia frunzele îngălbenite ale bătrânilor castani, cu un foșnet blând... abia șoptit. Castanii, care ne-au ocrotit copilăria și adolescența la umbra lor deasă, împovărați de ani.. păreau niște moșnegi frânți de șale, istoviți și lipsiți de vlagă. Desfrunziți, cu trunchiul noduros și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
paturi deasupra. Ei, nici astăzi nu realizez... Că m-a văzut cineva, că nu m-a văzut... M-a văzut neamțul, că totuși am făcut un drum destul de lung. Eu nu am Întors capul. Cei de la baraca 15 erau, săracii, Îngălbeniți să nu intru la ei, cu mintea mea de copil, să mă ascund acolo. Selecția continua. Așa, cu rândul... Odată aud că se deschide ușa și cineva dă cu piciorul și mă descoperă acolo. Cine era? Un Blockaltester sau vreun
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
la Reg. 16 Dorobanți din localitate. 587 De mama sa Doina, căsătorită cu avocatul Ionescu la Caracal, ambii decedați la data când am vizitat-o pe fiică. 448 iar mai târziu fiecare gând prididind de viață a rămas în filele îngălbenite - mi au fost zi de zi refugiu și singură alinare și curaj în momente de cumpănă. Zile de-a rândul după ce ați plecat, nu am putut realiza atât de brusca și abia acum - adevărata despărțire. Casa mi se părea goală
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
o voi executa eu. Îmi făcusem loc până aproape de el, în lateral. I-am pus mâna în piept, l am ridicat de la pământ - nu știam de unde am atâta putere - l-am ținut nițel în aer și l-am lăsat jos, îngălbenit. Ce calitate ai tu în afară de cea de deținut și cine ți-a dat dreptul să judeci și să condamni pe cineva în penitenciar? Înspăimântat și bâlbâindu-se, a răspuns cu mare greutate. Spune repede! Nu am... nici o calitate... dar... el
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ostilitate. Imediat, am început să caut febril fotografiile lui Hartley. Mi-era teamă că se pierduseră la mutare, dar le-am găsit. Se aflau într-un plic al cărui conținut l-am răsturnat pe masă, și am împrăștiat fotografiile, toate îngălbenite, decolorate și îndoite la colțuri. Majoritatea erau instantanee făcute de mine. Hartley, zâmbind sau râzând întruna, cu vântul suflându-i părul sau umflându-i fusta pe podul ce traversa canalul, sau ținându-și bicicleta, sau rezemată de un zăplaz, ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în fața Maiestății Sale. Privirea pătrunzătoare mă scrută; ochii, de un albastru luminos, ședeau de altfel rareori locului, pupilele neliniștite se mutau de pe un obiect pe altul. Un zâmbet malițios, dar care nu excludea bunătatea, rătăcea pe buzele lui, dezvăluind fildeșul îngălbenit al unor dinți inegali. Înfățișarea lui mi-o aminti, în mod destul de ireverențios, pe aceea a fostului meu profesor de latină; așa că respectul scăzu un pic... Regele fu cât se poate de afabil și, având în vedere faptul că eram
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
frumos, urât, încet; „Cu zâmbirea de vergină, cu glas blând, duios, încet” (M. Eminescu, I, p. 32) $adjectiv$$/„Icoana stelei ce-a murit/ Încet pe cer se suie.” (M. Eminescu, I, p. 234) $adverb$$. • adjective rezultând din participii verbale: ruginit, îngălbenit, ascuțit, copt, obosit etc. Dintre cele două clase omonime (participiul adjectival și participiul - formă verbal-nominală), sunt adjective termenii care se caracterizează, în planul lor semantic, prin convertirea sensului dinamic, procesual, într-un sens static; termenii nu mai exprimă acțiuni încheiate
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în România literară, nr. 26/iulie 2011. 222 "Altă (și altfel) de imagine a diminuării și înfrângerii oferea poetul Dimitrie Stelaru, fostul boem cumințit de boli și de înaintarea în vârstă. Aducea câte o poezie scrisă înghesuit pe o foaie îngălbenită, răsufla greu și aproape își pierduse vocea. Venea însoțit de o soție-protector dobândită cam prea târziu și de copilul lor, un băiețaș sfios pe care îl botezaseră Nouraș (sau Norișor!). Era probabil ultima extravaganță pe care și-o îngăduia poetul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Dar sufletul n-a fost atent, se pare,/ Și azi memoria mi-e numai pete/ De ochi, de buze, brațe și picioare.// Poate de-aceea te-am iubit pe tine/ Mai mult ca bucuria ori veninul,/ Căci tu, lumina mea îngălbenită,/ O faci din nou mai alba decât crinul ...", în A.E. Baconsky, Panorama poeziei universale, Editura Albatros, București, 1972. 235 Marin Mincu, Poezia română actuală, vol. III, Editura Pontica, Constanța, 1999, p. 1314. 236 Laurențiu Ulici, Literatura română contemporană, vol
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ne otrăvim încetul cu încetul vasele de sânge. Zi de zi, privăm de oxigen fiecare mușchi și organ, astfel că pe zi ce trece devenim tot mai obosiți. Ne condamnăm pe viață la mizerie, la respirație urât mirositoare, la dinți îngălbeniți, la haine găurite, la scrumiere scârboase, la mirosul oribil de fum stătut. O viață de robie. Jumătate din viața asta o petrecem în condiții în care societatea ne interzice să fumăm (în biserici, spitale, școli, metrouri, săli de cinema, magazine
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
lui pe scena Washington-ului n-a produs o impresie plăcută. Tatăl său fusese ministru al agriculturii în Iowa, așa că avea din familie înclinare spre agrarianism. Aproape înalt, blond, figură adevărată de neamț, cu părul mereu răvășit, cu dinți mari, îngălbeniți, ce-i arăta la cel mai mic zâmbet, cu pantalonii mereu necălcați. Wallace dădea mereu impresia unui cowboy, pe care elementele de dreapta îl caricaturizau și-l temeau din cauza ideilor inaintate ce le manifesta. Wallace era inginer agronom și om
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
râd în sinea mea, imaginându-mi sentimentele pe care bănuia că le-aș putea stârni la unul sau altul dintre părinți și la hazul expresiei "mama o să se îngălbenească de invidie". În mintea mea o și vedeam pe această împărăteasă îngălbenită. Ținea foarte mult ca eu și soțul meu să mergem împreună la Kiel, pentru că acolo îl vom vedea cu siguranță pe împărat. El părăsea Potsdam-ul în dimineața următoare pentru a-l primi la Reval pe împăratul Rusiei 2. Așadar, nu
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
cineva a ieșit umilit ieri: de data aceasta a fost... Opoziția ! (noiembrie 23, 2011) Lecția de istorie... dintre troiene Ce poți să faci pentru semeni atunci când ești înzăpezit ? De exemplu, să le împărtășești o lecție de istorie scoasă din paginile îngălbenite ale unei cărți de anticar: Nicu Gane, Amintiri - 1848-1891. Redau două fragmente, păstrând cu grijă ortografia epocii: Februarie 1888 “Deși se simțea că zilele guvernului liberal erau numărate, totuși a trebuit să primesc sarcina ce mi se dădea, întâi pentrucă
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
obicei, poveștile înseamnă frânturi de biografie, istorii spuse fără „a fost odată“ și, de cele mai multe ori, fără „au trăit fericiți până la adânci bătrâneți“. Origini pierdute în timp, războaie, iubiri, dezamăgiri, început de secol XX, drumuri și regăsiri. În loc de ilustrații, fotografii îngălbenite. De semn de carte nici nu e nevoie: bunicile nu uită niciodată unde au rămas. Mulțumită lor, nici noi nu vom uita cine suntem. La șapte ani, cei mai mulți copii știu deja pe de rost toate poveștile și se duc la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
FONDANTE Se face un sirop bine legat din o cană mare de apă, 1 kg zahăr și 2 linguri de oțet, peste care se adaugă ½ de pachet de margarină. După ce s-a răcorit siropul, se adaugă 300 g făină prăjită - îngălbenită, 300 g nucă măcinată sau alune și biscuiți până se îngroașă. Se fac biluțe sau batoane și se lasă la întărit timp de 2 ore, apoi se dau prin 500 g ciocolată menaj, topită cu 50 ml ulei pe baie
PE GUSTUL ROZEI BUCOVINEANCA.Răsfățuri culinare by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Science/91836_a_92351]
-
o glazură făcută din 150 g zahăr pudră și zeamă de lămâie. Peste glazură, se pun perle de zahăr colorate bomboane. FONDANTE 1 kg zahăr, 200 g apă, 250-300 g nucă sau alune prăjite și măcinate, 300 g făină prăjită - îngălbenită, esențe, coaja de la o lămâie Se fierbe un sirop ca pentru ciocolată, care se lasă la răcorit. Când este călduț, se adaugă făina, nucile, mirodeniile și puțină sare, după care se fac biluțe și se lasă pe un celofan timp
PE GUSTUL ROZEI BUCOVINEANCA.Răsfățuri culinare by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Science/91836_a_92351]
-
ea. Lucrai în hârțoagele tale pline de praf, antice, căutai să rezolvi o problemă pe care n-o rezolvaseră zece înaintea ta, plătiți bine și foarte curajoși. Atât ți-a trebuit, un mic vârtej. Praful s-a ridicat de pe terfeloagele îngălbenite, găurite de șoareci și insecte fără nume științifice. Ai strămutat și te-ai înălțat lin la plafon. Noroc că nu puteai să treci prin perete. Poate la etajul superior rămâneai cu picioarele la podea, "țintuit la pământ", deși asta nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Muma lui Ștefan cel Mare: "Poezia lui Bolintineanu este, într-adevăr, în stratul ei de suprafață, un triumf al convențiilor, o sinteză de clișee, o învîrtire înnebunitoare de formule suave, mai ales în versurile erotice. Însă, dacă dăm deoparte aceste îngălbenite flori de hîrtie ceruită, aflăm alt strat în care imaginația este autentică și originală. Cîte un vers-două, o imagine inedită, ne fac să ne gîndim (critica s-a gîndit de mult!) la Eminescu și Macedonski. Acel "parfum de roze și
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
și prazul. Cele mai mari pagube se înregistrează în culturile de usturoi plantat în toamnă. La început, larvele se localizează în regiunea coletului, rozând frunza din mijloc, după care pătrunde în bulbi unde formează galerii. Plantele atacate au frunza centrală îngălbenită și răsucită în spirală, stagnează în dezvoltare, se usucă și pier (fig. 33 e). Bulbii atacați rămân mici și în cele din urmă putrezesc. Măsuri de prevenire și combatere Strângerea și distrugerea resturilor de plante rămase după recoltare și efectuarea
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
umilințele, furia care desfigurează, ratarea (sleirea, renunțarea, oboseala), furtul de la stat (ca revanșă, reparație, instituție a echilibrării sociale), obsesia meseriilor profitabile („toți vor să ajungă milițieni și ofițeri”), gândul sinuciderii, oamenii cu capetele plecate, hrana celor din fabrici („mâncau slănină Îngălbenită și pâine uscată”), tehnicile de Îndoctrinare (copiii nu rostesc nici o propoziție fără „trebuie”), prietenia basculând Între dragostea secerată și ură, mila de sine și față de alții (terapie care umanizează). Dominantă e presiunea constantă a căpitanului Piele (personaj-simbol) care Înfierează „parazitismul
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]