744 matches
-
surâsu-i mă încântă, E mama mult iubitoare Stea din cer, strălucitoare. Am o rază, e din soare E zefir, e o cicoare, E mama chip luminos Pentru mine om duios. Am o zână din poveste Ca luceafăr înflorește, Mama-i, îngerașul meu, Ce mă veghează mereu. Recunoștință Dintr-o lume stăpânită de un mare Împărat Poposit-aici la mine chipul mamei, mie drag, Este chip frumos de înger, ce durerea mi-a ascuns Născându-mă în fericire, să primesc ce e
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
se ridică pur și simplu, parcă niciodată nu ne-am fi bătut cu frunze. A început să meargă, pe urmă s-a întors și s-a uitat la mine, care eram întinsă pe jos și m-a salutat strigând: Ciau, îngeraș! Pe urmă, a dispărut. M-am ridicat la rândul meu și m-am scuturat de frunzele ce mi se lipiseră de haine. Mi-am luat geanta trântită pe jos și mi-am adus aminte: aveam ore. Tot drumul spre clasă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de gând să fac ciocolată amăruie și mousse de portocale, pentru dineul de binefacere de mâine. Pe care le vom servi pe un strat de felii de portocală date prin zahăr, și fiecare farfurie va fi garnisită cu câte un îngeraș din foiță de argint dintr-un catalog cu ornamente de Crăciun. A fost ideea lui Trish. Ca și îngerașii care atârnă din tavan. — Cum stăm ? Trish intră țăcănind cu tocurile în bucătărie, însuflețită. Gata moussele ? — Încă nu, spun, storcând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
vom servi pe un strat de felii de portocală date prin zahăr, și fiecare farfurie va fi garnisită cu câte un îngeraș din foiță de argint dintr-un catalog cu ornamente de Crăciun. A fost ideea lui Trish. Ca și îngerașii care atârnă din tavan. — Cum stăm ? Trish intră țăcănind cu tocurile în bucătărie, însuflețită. Gata moussele ? — Încă nu, spun, storcând cu gesturi sigure o portocală. Doamnă Geiger, nu vă faceți griji. Totul e sub control. — Ai cea mai mică idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Dar... știi cum e. Probabil că, pînă la urmă, am să mă obișnuiesc. — Pe bune ? Păi, atunci, putem folosi altceva. Ce zici de „dragă“ ? Dragă ? Vorbește serios ? — Nu, zic iute. Cred că e mai bine „iubito“. — Sau „scumpo“... „dulceața mea“... „Îngeraș“... — Poate. Știi ce, hai s-o lăsăm așa deocamdată, vrei ? Lui Connor Îi cade vizibil fața, și mă simt groaznic. Of. Pentru numele lui Dumnezeu, ar trebui să-i pot spune prietenului meu „iubitule“. Asta Înseamnă să fii un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
degetul mare peste pieptul vrăbioiului și-l stropește de trei ori cu apa din gură. Cam sălcie, dar nu rea. Apoi pune pasărea pe jos lângă izvor și îngenunchează lângă ea, murmurând o rugăciune, singura pe care o știe. Înger îngerașul meu ce mi te-a dat Dumnezeu eu sunt mic tu fă-mă mare eu sunt slab tu fă-mă tare și mă apără-n tot locul și nu și-n tot locul mă ferește și de rele nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
veiozei de deasupra ei. — Vrei să orbești? Întrebă el, probabil pentru a șapte suta oară. — O, papà, văd destul cât să citesc. Brunetti se aplecă spre ea și-o sărută pe obrazul pe care ea i-l Întinse. Ce citești, Îngeraș? — E-o carte pe care mi-a dat-o mama. E fabuloasă. E despre o guvernantă care merge să lucreze pentru un om și se Îndrăgostesc, dar el are o soție nebună Încuiată În pod, așa că nu se poate căsători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
și armonie perfectă. Nicola Gurguță, clasa a V-a Școala Gimnazială „Ion Ghica” Tortoman județul Constanța profesor coordonator Prisecaru Violeta Parfumul primăverii Ce anotimp! Renașterea. După frig și săniuțe se arată frumoasa zână, mirosind a iarba și flori, numită primăvară. Îngerași coboară, vestind mărgăritare de argint, lăcrămioare, toporași, ghiocei și viorele. Pe câm pul renăscut la viață, aburii noi de ceață se ridică. E binecuvântarea dimineții pentru plantele în drăznețe să apară. Micii gândăcei ies din adormire și zumzăie prin florile
Primăvara în haine de sărbătoare. In: ANTOLOGIE:poezie by Estera Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_680]
-
mult mai bine pentru copii, l-a întrerupt plină de energie Amanda. Ne-am gândit la viața de familie de la țară. Viața adevărată. La timpul de calitate. Din partea celorlalți s-a auzit un murmur de aprobare. —Să te joci cu îngerașii tăi în lumina soarelui, sub florile de măr. Chestii de genul ăsta, a adăugat Amanda expunându-și din nou grimasa cea roșie. Murmurul s-a încheiat cu o lejeră bâlbâială. Unii dintre participanți i-au aruncat priviri surprinse. Așa că amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fi Îndepărtați din liceu. Și telefonul a sunat. Erau pe balcon. A răspuns Corina. DA!, a exclamat, ea, Încât, s-a auzit, această aprobare, până mai pe departe, prin vecini. DA?, a Întrebat, el, iar dânsa, i-a repetat: DA!, Îngerașul meu. DA. Auzi, tu? DA! Aud. Deci, DA! Și s-au luat În brațe, și au Început a dansa, și a se Învârti, și a se legăna, când Încolo, când Încoace; și iar a se Învârti, cu viteză la Început
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
alunecară, brusc, unele din altele, Bogdan scăpând, dincolo de balcon, În abisul celor nouă etaje, câte număra blocul, de jos și până unde-i găsise, pe ei, momentul de fericire supremă. Observând ce se Întâmplă, Corina Coresi Întrebă: dar, ce faci, Îngeraș, zbori? Da. A zburat. Trupul său, În impactul cu solul betonat, țâșnind ca săgeata, din verdeața bogată, de lângă trotuar, sperie un stolișor de porumbei, de pe jos, care, zburătăcind În toate părțile, Îi păru un stolișor de stele strălucitoare, care urcă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
pomeniți. Dar așa hotărîse chiar Dumnezeu atunci: dintr-un bătrîn și două femei tinere să Înceapă o altă lume, după chipul și asemănarea lor, de data asta. Și ieșise ce ieșise, pentru că tot din păcat fusese pornită - Thomas era un Îngeraș pe lîngă mulți dintre mai-marii lumii; Antonia aproape că-l iubise pe un președinte american: era frumos, zîmbitor, cînta la saxofon, ce mai bărbat! În sfîrșit, America avea În frunte un om potrivit! Numai că potriveala fusese doar În stricăciune
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
numai În psalmi, iar copiii nu s-ar fi procreat decît În somn, din poluțiile nocturne ale bărbaților, prelinse pe născătoarea consoartei, numai și numai soție, concubinajul ar fi fost necunoscut, adulterul - aidoma; așa s-ar fi născut pruncii, niște Îngerași, cu vremea le-ar fi crescut și aripi. Armatele invadatoare, venite din cine știe ce stele, fuseseră, se vede, prea numeroase, Învinseseră. Unul ca Thomas, de pildă, preda etica, Adanil era asistentă medicală, Îngrijea, dincolo de păcatele ei, pe cei bolnavi: ce tot
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Dar se vedea bine că Antonia nu era Casandra, Într-o Troie bîntuită de armate de Elene aproape despuiate vara; ele stricaseră mai toate rînduielile, momindu i pe proștii de bărbați, parcă nu-l vedea ea pe Thomas? Doamne, ce Îngeraș fusese acesta odată, pe la trei-patru anișori, bun de pictat pe tavanul tuturor bisericilor din lume, ce mai, era chiar cristic; Rusoaica era Sfînta Ana ținînd În poală pe fiul Mariei - văzuse Antonia o pictură - și, ah, ah, ce mai cornițe
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
mîntuită de către chiar Isus. De ce, acum, nu ar fi fost și ele izbăvite de acesta? Sau peste o vreme. Spre cincizeci de ani, chiar mai tîrziu; pe patul de moarte, și Încă era bine; ar fi plutit, Îndată după expiere - Îngerași -, spre Paradis, Doamne, ce bine se așeza totul! Dacă Thomas ar fi știut că Antonia zăbovea din cînd În cînd la televizor după miezul nopții, la cîte un film deocheat de tot, n-ar fi fost prea mirat. Rusoaica era
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
lor fiu AUREL RAȚIU (Relișor) în vârstă de două luni răpus de o îngrozitoare boală, care a istovit trupușorul lui mic, lăsând pe tăticu și mămica lui fără nici un sens în viață. În curând vor fi și ei lângă tine, îngeraș scump! Trista solemnitate a înmormîntării va avea loc etc., etc. Toți cei care l-au cunoscut și prețuit sunt implorați să asiste. Otilia zâmbi puțin, apoi, devenind serioasă, zise: - De Stănică ăsta am avut repulsie chiar de la început. Îlcred capabil
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cam nervoasă,debilă. Otilia opri scurt, cu un gest ironic, pe doctor, care se mișcase spre ea. - Mersi! Nu sunt bolnavă, sunteți prea gentil! - Nu știi, Otilio, declamă Stănică, ce ureche fină aredoctorul! Minunată! Dacă-l aduceam la vreme la îngerașul meu, azi ar fi trăit. Să știi ce te așteaptă, să previi, ăsta e rostul medicinei! Moș Costache, te rog eu (Stănică făcu din mâini semnul rugăminții), am văzut că tușești, ai să-mi mulțumești. Vasiliad se ridicase, îndreptîndu-se spre
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe Otilia, și ar fi scuzat-o ca pe Georgeta. Ar fi vrut o femeie care "să-l împingă". A scăpa de Olimpia însemna divorțul. Să dea însă divorț fără motiv era, după concepția lui, o "canalierie". Olimpia era "mama îngerașului lui mort". Imposibil. Nu se întemeiază o patrie fără fidelitate conjugală". Așa spunea el față de lume. În schimb, întrevedea despărțirea în două chipuri pe care și le prezenta cu plăcere și consolare mental. Se întorcea acasă și găsea pe Olimpia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pricepe la nimic. Moș Costache răspunse posac: - N-am nevoie de nimic, las', că are cine sa vadă de casă!Stănică, dezamăgit, simulă entuziasmul: - Bravo, moș Costache, ura, să îngropi toți doctorii, carenu știu nimic. Doctorii mi-au omorât pe îngerașul meu! Dumneata și bolnav! A fost acolo o oboseală, un pic de insolație. Aș da tot să am eu sănătatea dumitale! În ziua următoare, moș Costache goni pe toți din casă rugând chiar pe Felix și pe Otilia să plece
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ce suntem noi față de atotputernicia lui Dumnezeu? Vax! Am văzut oameni cu piciorul în groapă pe care-i condamnau toți doctorii mari și au scăpat cu slujbă bisericească. Mă bat cu pumnul în piept că n-am făcut maslu pentru îngerașul meu. Ce vrei, domnule, cel mai mare intelectual, și e înfrînt de misterul universului și se întoarce la înțelepciunea poporului. În adâncul sufletului meu am fost totdeauna creștin ortodox, dar de-aici încolo devin practicant: am să postesc, să țin
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sexului frumos. Pascalopol zâmbi, oftă către tavan, în chip de comentar la opiniile Aurichii, apoi aruncă o carte. - Sex frumos, minciuni convenționale, zise Stănică, numaibărbatul e frumos, cu figură nobilă. De ce mă doare pe mine inima, c-am pierdut pe îngerașul? Când se naște un băiat e bucurie, când se naște o fată, e pacoste. Asta în credința poporului e sfânt. - Tu ești frumos! îi zise ironic Olimpia. - Chiar și sunt, afirmă îndrăzneț Stănică. - Nu mi-ai răspuns la întrebare, domnule
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
bălegarul în noi - vorbi din nou Bruță - când s-au aprins focurile alea vii... Așteptând să-nceapă șusta, mi-am aprins o nasoală, dar o ucenică mi-a cârmit una peste ea, de-a zburat sărmana țigărușă vreo zece minute, îngeraș alb prin preajma noastră. Strigîndu-ne mârlănii - țigărușa, Chiose viermănos - dar și aducîndu-ne veste că, în față, slugoaicele fermecătoarei ordonaseră încolonarea și vârâseră deja primele familii cartieriste între mestecătoarele vâlvătăilor... Ne aliniază și pe noi gudulancele și pornim. Cu cât pinacotam mai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
era destulă nevoie chiar și de intruși. Dar totuși, cum să poți să fii Modern Talking? Sau orice altă infectă trupă de discotecă, nu se putea dumiri Pinky. Nici nu era momentul, deși poseda un cap cât banița de mare. - Îngeraș, uite despre ce e vorba, necheza Rolly, care, între timp, apăruse și cutremura un fotoliu. Era prea gras, nu putea fi, cu adevărat, un Stones foarte bun. - Două babe tâmpite au auzit despre noi și vor să ne urmărească- n
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Anghele", s-a răstit bunul Dumnezeu la armonist. Dumitru bătea coardele cu degetele. Plângea sfîntu Petru, plângea curvarul de Dumnezu, plângeau și muierile de pe genunchii lui... Ce-aveți, mă beliților?" m-am răstit la ei și m-am hâit. la îngerașii din jur. M-am ridicat de la masă și-am început să joc geamparalele pungășești. O dată s-a-nveselit tot raiul! S-au aprins și stelele alea moarte, și luna... "Așa! Așa!" făcea Dumnezeu cu mâna pe șoldurile muierilor. Și le răsucea când
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și vise vii treceau pe lângă ochii mei... Ah! cum aș fi în stare să-l iubesc... parecă i-aș săruta mînile dacă mi-ar permite... - Dar dacă el ar ști că tu-l iubești... dacă el te-ar iubi asemenea, îngerașule! - Nu spune, o, nu spune... Ah! nici gândesc la asta... știu eu că nici gândește la mine: o sărmană fată proastă... - Dar, vezi tu, tocmai asta iubește el în tine, zise Cezara cu glasul plin și 153r moale... naivitatea ta
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]