5,200 matches
-
toată lumea este implicată, în care toți sînt băgați pînă în gît, ceea ce faci dumneata se cheamă poliție, nu ordine, tocmai de aceea lucrurile merg mult mai bine acum". Ar fi vrut să-i răspundă că "lucrurile nu merg nicicum, au înghețat, de aceea e ordine, ordinea cimitirului", i-ar fi plăcut să-i spună asta drept în față și să audă și ceilalți, dar pe mijlocul uliței se apropia destul de repede colonelul Stoicescu, înconjurat de cîțiva zurbagii din "garda civică", așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o stare convenabilă. Cu ei e foarte greu să porți tratative. De aceea a preferat întotdeauna oamenii tineri, mai puțin responsabili, dacă nu chiar iresponsabili, asemănători apei călduțe, îi poți turna în orice vas vrei, dacă apa se răcește și îngheață nu mai poți face nimic cu ea dacă n-ai avut grijă să-i dai la timp forma convenabilă. "Vă ascult, domnule Mihail, vă ascult. Un ceai, o cafea, dacă nu e prea tîrziu?" Mihai Mihail schiță un gest evaziv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ei tot nu se trezeau. Surzi, cu auzul pecetluit de plumbul somnului și de catranul beznei, zăceau neclintiți, privind În bezna lăuntrică, În bezna vremii veșnice care le Împietrise inimile adormite, care le oprise respirația și contracția plămânilor, care le Înghețase susurul sângelui În vene. Numai că, dăinuind În jilăveala grotei și În tihneala trupului, Înfundați În cenușa uitării și În vâltoarea vedeniilor, lor le creștea părul, ca și barba, ca și puful de pe trup și de la subsuori, iar pe nevăzute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Brener, care În noaptea aceea dormea cu copilul În aceeași odaie - altfel, cele trei fetițe aveau dormitorul lor, - sări din somn și, năucă, Încercă să găsească lumânare. Fetița urla ca scoasă din minți. Era un țipăt sălbatic, inuman, care‑ți Îngheța sângele‑n vine. Răsturnând sfeșnicul, doamna Brener fugi la fetiță, Îi apăsă căpșorul pe pieptul ei, dar nu reuși să zică ceva, Îi pierise vocea, nici ea nu știa ce se petrecea, de parcă cineva Îi Îneca fetița sau i‑o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
înapoi, de parcă ar fi fost pe punctul de a calcă pe spatele unui nohú, veninosul peștescorpion, care i-a fost dintotdeauna cel mai mare dușman. Simplă idee că acea fiara ar putea să se ridice din nou în picioare îi îngheța sângele în vine. Rămase tăcut, în timp ce torța se consumă puțin câte puțin, iar cel de-al doilea geamăt și un tremur al corpului, care îi dovediră că agresorul e pe punctul de a-și reveni, îl ajutară să se hotărască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mai fie regina noastră, transformându-se în regina Te-Onó. Oró s-o trăsnească! — Iar Tané s-o condamne să bântuie în vecii vecilor prin adâncurile oceanului! veni imediat răspunsul. N-am mai auzit de nimeni care să fie atât de înghețat la suflet sau care să-și demonstreze răutatea cu atâta nerușinare în fața celor care până atunci fuseseră prietenele și tovarășele ei de suferință. —Incredibil! Fiica bunului rege Pamáu și a blândei Tana!... —Fiica zeului Kauhúhu și a unei șerpoaice-de-mare!... Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ne imaginam viitorul: scena în care le vom spune oamenilor cum am intrat în această mică aventură și un nebun ne-a ținut prizonieri într-un teatru vechi timp de trei luni. Deja agravam lucrurile. Exageram. Vom spune că am înghețat de frig. Că nu era apă curentă. Că a trebuit să drămuim mâncarea. Nimic nu era adevărat, dar astea fac povestea mai interesantă. Nu, vom înflori adevărul. Îl vom umfla, îl vom întinde. Pentru efect. Ne vom crea propria noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
o diafragmă închisă (spre exemplu, 16, căreia îi va corespunde timpul de expunere 1/8 s). Astfel, vom obține și o profunzime de câmp mare, datorită închiderii diafragmei. Dacă subiectul este în mișcare, vom alege un timp scurt, pentru a „îngheța” mișcarea; de exemplu, 1/250 s, căruia îi va corespunde diafragma 2. Dacă vrem să izolăm un element dintr-un context general - de pildă, un personaj dintr-un grup -, putem alege mai întâi o diafragmă deschisă la maximum, care va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
urla asurzitor. Exasperată, bătrâna o somă să intre în casă. Râzând și sărind, când pe un picior, când pe altul, fetița îi răspunse obraznic: Nu vreau. Lasă-mă în pace! Luana, intră în casă! repetă femeia cu un glas care îngheță inima fetei. Întărâtată de izul de război ce se iscase, cu mințile rătăcite și convinsă că nimeni nu o putea atinge, copila își dădu în petic și spuse cu toată energia: Vaco! "Ferește-te de furia omului răbdător" auzise cândva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
O scară veche stătea rezemată de unul din pereți. Luana păși cu emoție înăuntru. Se gândi să închidă ușa, altfel Dan își va da seama că e acolo. Când o trase după ea, ghemul de lumină muri și inima îi îngheță. Își adună puterile și respiră din nou. Bâjbâi în întuneric scara putredă, puse piciorul pe prima treaptă și se opri. Inima îi bătea să-i spargă pieptul. Ar fi făcut bucuroasă cale întoarsă, dar asta însemna recunoașterea înfrângerii. Continuă urcușul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lase aranjamentul așa cum era și Mara îi rămase alături, în bancă. Cazarea se făcu la cabană, în decorul ruginiu de toamnă târzie. În pustietatea pădurii, tinerii se dezlănțuiră. Făcură foc de tabără și dansară în jurul vreascurilor pârjolite. Pe măsură ce frigul le îngheță mâinile și obrajii, se retraseră să mănânce sărmăluțe cu mămăligă caldă, în aspectul țărănesc al sălii de mese. Urcați în camere, instalară boxele, orga de lumini și, o dată ce muzica cuprinse clădirea, fetele dădură năvală în fața oglinzii, să se gătească. Băieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Luana simți că i se face frică. Câinii lătrau pe după garduri, fel de fel de ciripeli, ciudate și răgușite, i se lipeau de suflet iar atunci când, răsărită de nu se știe unde, o siluetă imaginară trecu pe lângă ea, inima îi îngheață de groază. Ca și cum i-ar fi ghicit spaimele, Renar se apropie cu grijă și-o prinse de mână. Fata se lipi de umărul lui și se lasă condusă prin negura deasă. Călcau, când și când, prin gropile de pe uliță, dezechilibrându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și trase pe ea un șorț alb, încheiat cu șiret. Încălțată în papuci de pânză, intră în sala de operație. Aspectul rece al încăperii, încărcată de aparate necunoscute, masa lungă, plantată în mijlocul camerei și medicii mascați cu măști albe îi înghețară sufletul. I se făcu o injecție în șira spinării, fu întinsă pe masă și apoi înțepată cu un ac în degetele de la picioare. A fost trează pe tot timpul operației. Simțea o apăsare puternică în trup dar nici un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ai reușit să-mi dezmorțești fețele astea plictisite. Acum hai să vorbim serios. Ești student? Da. Unde? La automatizări și calculatoare. Bun. Ia spune, ai ieșit să iei aer sau aștepți pe cineva? O aștept pe fata de acolo. Luana îngheță. Se făcu mică sub raza de acțiune a degetului îndreptat asupra ei. Profesoara o privi scurt, apoi se întoarse spre băiat și-i întinse creta: Bănuiesc că spectacolul de-afară avea scopul s-o impresioneze. Ia fă tu asta terminând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
gura de urechea ei și șopti: Ce frumoasă ești, păsărico. Când cobori, am să-ți arăt ceva. Ridică ochii spre cel care-i vorbise crezând că visează. Bărbatul rânji, cu privirea galbenă și duhoarea de rachiu împrăștiate peste ea. Luana îngheță. Simți că i se face rău. O sudoare rece i se scurse pe spate, ca un șarpe veninos. Groaza o înveli ca un giulgiu, în timp ce bărbatul se lipi de ea cu hainele lui soioase. Își întoarse fața spre fereastră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Când am ajuns, ploua. Am luat asta drept o prevestire favorabilă, un semn că aveau să urmeze numai lucruri bune. Nici măcar o săptămână nu tre cuse până când să-mi dau seama că ploaia olandeză nu-i ca aceea indoneziană. Una Îngheață tot ce atinge, cealaltă Învie tot ce atinge. Cât am stat acolo n-a Încetat să plouă. Într-o zi, dacă o să devenim prieteni, am să-ți vorbesc despre miile de mici nedrep tăți pe care le-am suferit acolo
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și un frigider mare de culoarea muștarului, cum nu se vedeau decât prin reviste. Când l-a deschis, a constatat că era gol, cu excepția câtorva sticle de bere și a unui rest de tort de aniversare, a cărui glazură era Înghețată. — Bună dimineața, domnule. Un bărbat Îmbrăcat Într-o jachetă de safari și pantaloni cu dungă intrase În bucătărie. Adam l-a recunoscut pe șoferul de cu o zi Înainte. — Domnișoara Zubaidah mi-a cerut să vă conduc oriunde veți dori
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
promitea voluptăți viitoare... În anul acela, în iarnă, Elena fugise de acasă, fugise în seara de revelion pe la ora 21. Plecase afară să aducă apă, cișmeaua se afla în apropierea porții, țârâia încet, o lăsau mereu să curgă ca să nu înghețe, își aruncase paltonul pe umeri și își trăsese pe picioarele subțiri, cizmele. La început au strigat-o, au scuturat desimea nopții de jur împrejur. La poartă, sub cișmea au găsit căldarea pe care o luase cu ea când ieșise din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vântul în tulburarea sa.” Sărbătorirea Anului Nou îi trezește poetului Nicolae Labiș amintiri încărcate de nostalgia depărtării în spațiu și timp, de locurile matale, de casa părintească, de chipul mamei de altădată: În munții noștri, astăzi, zăpezile torc leneș, Izvoarele îngheață în clinchete subțiri. Și caprele de munte nervoase prin poiene-și Urmează-n taină calea iernaticei iubiri.” Adverbului temporal astăzi din poezie îi corespunde în opera lui Creangă acum. Adverbele fixează prezentul autorilor, din care pornește relatarea spre trecut, cu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
a luat să-i arate lumea; cerne din cer pulberi de făină; a pus apelor podișor de argint; a pus crengilor mănuși de puf alb; a pictat cerul cu nori de leșie; a oprit soarele să mai privească pământul; ape înghețate de cristal; covorul argintiu scânteind în mii de luminițe; copacii cercelați cu flori de gheață; fulgii ca niște steluțe înghețate rotindu-se în cercuri largi, legănându-se în valuri albe, transparente; fulgii căzând pieziș pe toboganul vântului; ninge cu fulgi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
fereastră, un bătrân urmărea jocul cristalelor de nea și, văzând copiii atât de entuziasmați, le-a spus: Voi sărbătoriți iarna... dar sunt copii care nu au nici hăinuțe, nici foc. Unii coboară în sate după drum lung, ducând în brațele înghețate de gerul aspru câte o bucată de lemn ca să încălzească școala. Sunt multe școli aproape îngropate iarna sub zăpadă, goale și întunecate ca niște peșteri, unde copiii se sufocă din cauza fumului sau tremură de frig, privind cu groază fulgii albi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
firul de iarbă al dimineții! Toată viața vom fi maturi, dar câtă copilărie are viața?! Smaranda Nicula, clasa a V-a C Poveste despre viață Nu voi renunța la sărutul primăvăratec. Știu că e iarnă. Mai știu că mi-au înghețat lacrimile pe obraz. Voi ține minte că nu am meritat să primesc sărutul morții. Dacă măcar ar fi fost vară, l-aș fi înmuiat în apa dulce a florilor. L-aș fi curățat și apoi l-aș fi agățat de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
a se contura stângaci: mireasma neîncepândă a rășinii proaspete și dulci se profilează pe pereți învingând. Clinchet violet de clopoțel trezește însă focul din cămin și camera la viață. Afară valurile se rup, zbătându-se în mâinile furiosului viscol. Irisul înghețat pe ochiul rece al iernii este albastru, tăios, precum glasul pescărușului rănit venit dinspre mare. Jos, în zăpadă, zace un trandafir sângerând, contrastând nedorit cu nevinovata culoare a omătului. Alina Tonigaru, clasa a VIII-a C Timp Tatuat Plouă peste
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
erupă. Un ochi care nu dormea niciodată. Mai mult de atât, Îi lumina somnul cu lumina lui rece, ca becul cu halogen de la poartă. De aceea i se făcea lui frig noaptea. Dacă tot așa merg lucrurile, ar putea să Înghețe de tot cum au Înghețat și exploratorii polari. Ar scăpa cu viață doar dacă Erzsébet ar accepta să se Întindă deasupra lui ca pe vremuri, grea ca o focă albă și caldă ca o sobă de teracotă. Ceea ce cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dormea niciodată. Mai mult de atât, Îi lumina somnul cu lumina lui rece, ca becul cu halogen de la poartă. De aceea i se făcea lui frig noaptea. Dacă tot așa merg lucrurile, ar putea să Înghețe de tot cum au Înghețat și exploratorii polari. Ar scăpa cu viață doar dacă Erzsébet ar accepta să se Întindă deasupra lui ca pe vremuri, grea ca o focă albă și caldă ca o sobă de teracotă. Ceea ce cu siguranță nu se va Întâmpla, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]