1,399 matches
-
-o cu atenție cât l-a băut. Oare Helena era în cârdășie cu Irene ? Oare ceaiul era asezonat cu arsenic ? Alice n-a detectat nimic altceva decât o aromă slabă de mentă, dar, ca să fie sigură, a băut cana cu înghițituri mici. De fapt, nu voia decât să se întindă - de preferat, la ea acasă, cu transperantele trase. Se simțea ca de opt ani. Avea senzația aia înțepătoare că oamenii o urăsc. Impresia asta i se răspândea în trup ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
că da. Dar nu ne face să ne pierdem timpul cu sentimente. Cum sărută tipu’ ? Unde sărută ? Cât o are de mare ? Jina a luat sticla cu vin. A umplut paharele tuturor, iar pe-al ei l-a băut cu înghițituri mari, de parc-ar fi fost suc. Când Mary a început să vorbească, a închis ochii. I-au tremurat mâinile. Dumnezeule, am făcut un bărbat să-i tremure mâinile ! Ați simțit vreodată că tot universu’ se cutremură și că bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
timp să dispărem de acolo. Erjika se strecură neobservată în spatele cantinei și luă o gură bună din sticla cu lichior pe care, tocmai voise să o sacrifice de capul țiganului. Creața, care fusese martoră la grozăvie luă și ea o înghițitură. Doar Sorina se abținu. Din curte se auzea urletul pedagogului: Gata... dați-i drumul în club! Nu s-a întâmplat nimic... În club toată lumea! Eu mă duc, zise Creața. Unde? o întrebă mirată Sorina. În club... Sunt fată cuminte și
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
și aproximativ 0,18 l de lichid fierbinte, de culoarea chihlimbarului, țîșni În pahar. Am cuprins paharul În amîndouă mîinile, ca pentru a nu lăsa căldura să dispară, și am dat pe gît o treime din conținut dintr-o singură Înghițitură. Restul l-am băut În cinci șase Înghițituri, În timp ce mă Îndreptam Încet spre aparatul care purta marca favorită. Se afla un consumator la aparatul meu. Nu era Îmbrăcat În palton și sub salopeta de un bleumarin decolorat avea un fular
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de culoarea chihlimbarului, țîșni În pahar. Am cuprins paharul În amîndouă mîinile, ca pentru a nu lăsa căldura să dispară, și am dat pe gît o treime din conținut dintr-o singură Înghițitură. Restul l-am băut În cinci șase Înghițituri, În timp ce mă Îndreptam Încet spre aparatul care purta marca favorită. Se afla un consumator la aparatul meu. Nu era Îmbrăcat În palton și sub salopeta de un bleumarin decolorat avea un fular cam țipător. Era bine făcut, chiar puțin cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
În bucătărie. Părea să-și fi ridicat mîna În semn de scuză că părăsește camera sau poate voia să arunce o privire mînecii chimonoului de doliu. Mi-am umplut paharul cu bere și l-am dat peste cap dintr-o Înghițitură: am simțit vîrtejul ce sălășluia undeva În străfunduri ridicîndu-se la suprafață. Fără să ne dăm prea bine seama, am terminat și a treia sticlă cu bere. Numai eu singur băusem două... Era un pretext bun să-mi las mașina acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
hărțile vechi și uzate. Nu știu dacă ai băut vreodată într-o încăpere unde întunericul e atât de mare încât aproape că nu-l vezi pe cel de lângă tine. Îți spun eu cum e: bei cu sete și frică, în înghițituri mari, ca să-ți dai seama că încă mai exiști și nu ești singur. Bei compulsiv, îmboldit de fiorii fricilor noastre ancestrale: de întuneric, de singurătate, de frig, de moarte. Spre seară eram pulbere și-am făcut pipi pe hărțile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ciuf verde în vârf. Stăteam pe dâmbul plin de flori, singurul om viu de acolo, foarte aproape de străbunici și bunici. Țineam strâns în mână cănuța de cafea, una galbenă cu toartă verde, cumpărată tatei pentru vara noastră comună. Beam o înghițitură și una o turnam alături. Asta fiindcă între mine și bunici s-a așezat tata, lăsându-mă vie, dar nesfârșit mai singură. *** Inserție, 2004. Țin minte, Mircea, în e-mailul de reply de atunci, din maiul lui 2000, mi-ai scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
umbra neagră a hanului poate pândea bărbatul hangiței... — Eu nu mă tem de nimica! zise el cu tărie. Și spre încredințare parcă, se așeză grecește, se trase mai aproape de focul moșneagului, aduse oala de vin la gură și sorbi câteva înghițituri lungi. Tot îmi zice boierul: Măi Petrișor, tu ești om de ispravă, da’ pacat că bei... Apoi aista zic, vinul, îmi dă mie coraj... Și zice: Măi Petrișor, băiete, om urât nu ești, și ai trecere la femei, da’ păcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ce-ai făcut tu, Haie, legea cere pietre și foc... Ș-o cățea, Haie, acuma-i mai curată decât tine!... Fata se ridică deodată în cot, c-o privire stranie, puse tremurând mâna pe ceșcuță ș-o sorbi din trei înghițituri. Apoi își lăsă capu-n perini, oftă și închise pleoapele. Sara târziu, când se întoarse Sanis acasă, toată mahalaua era strânsă în drum, înaintea casei lui. Și-nlăuntru, în odaia răscolită, gemea Haia în sudorile morții. Gemea cu unghiile înfipte în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
băutură dulce pe-o tavă de aur. Ia și bea, l-a îndemnat bătrânul c-o voce care n-avea în ea nici dragoste, nici ură. Baiazid s-a cutremurat. A întins mâna, a luat o cupă, a băut o înghițitură și a închis ochii, așteptând moartea. Când, după o clipă, a ridicat pleoapele, a văzut pe părintele său bând domol ce mai rămăsese din lichidul început. Împăratul a depus cupa și i-a zâmbit întăi lui, apoi doamnei Roxelana. Obrazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fel de schimb cu alte ținuturi, ajungi să trăiești aidoma animalelor, neștiutor, lipsit de cele necesare și înspăimântat. Mi-a oferit o cupă cu vin, pe care am refuzat-o politicos. El a luat însă una și a sorbit o înghițitură, după care a continuat: — Numai noi suntem privilegiați: vedem trecând prin satele noastre oameni din Fès, din Numidia, din ținutul negrilor, neguțători, dregători, învățăcei sau ulema; fiecare ne aduce câte o monedă de aur sau o haină, o carte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
găsesc din belșug, iar consumul de lapte și de unt este considerabil. Doar sarea este un produs rar și, în loc s-o presare peste alimente, locuitorii țin în mâini câte o bucată pe care o ling la răstimpuri, între două înghițituri. Orășenii sunt adesea bogați, mai ales negustorii, extrem de numeroși la Tombuctu. Principele îi tratează cu considerație, chiar dacă nu sunt din țara sa - a dat chiar în căsătorie pe două dintre fiicele lui unor neguțători străini, dată fiind averea acestora. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nu toți soldații romani fuseseră uciși în înfruntarea cu celții. Unii reușiseră să fugă și aveau să reînceapă urmărirea gladiatorului. În legătură cu asta - oftă Valerius - nu exista nici o îndoială. Și probabil că nu erau departe. — Îmi vreau câinele înapoi. Luă câteva înghițituri de vin. Acum se grăbea să plece. Știa ce soartă urma să aibă cel care ajuta un gladiator urmărit, cel care îl îngrijise, îi vindecase rănile, îl pusese din nou pe picioare ca să poată fugi, în loc să-l denunțe autorităților satului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
e... — Nu - Listarius clătină din cap. Rețeta asta mi-a dat-o tata, iar acum e taina mea. Vitellius făcu un semn. Sclavul veni repede. Ia-l de-aici pe băiatul ăsta, altfel îl sugrum cu mâinile mele. Luă o înghițitură de vin, apoi își clăti gura cu el. Înghiți zgomotos. — Du-l la bucătărie. Din clipa asta muncește pentru mine. Listarius dădu să se îndrepte spre ușă. — Nu-mi mulțumești? Vitellius aruncă cupa spre el. Listarius se feri. Când vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de o bârnă lumina chipurile celor trei bărbați. — Bea, spuse Valerius mângâindu-l pe Lurr, care își pusese botul pe genunchiul lui. Când am auzit glasul ăla... Aș vrea să-l omor. Gladiatorul duse cupa la gură și bău cu înghițituri mari. — Deci l-a cumpărat pe Skorpius. L-am văzut luptând. E o fiară, un monstru. Din fericire, n-a trebuit să-l înfrunt, pentru că am fost secutor. N-aș mai fi acum aici... De mâna lui Skorpius nu scapi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ți-o provoacă bunul nostru Vitellius? El, care vrea să ajungă împărat? N-ați auzit cu câtă nerăbdare îi punea întrebări lui Ausper? — Am auzit - Valerius arătă spre o crăpătură dintre bârnele podelei. Pe aici am și văzut - bău câteva înghițituri de vin. Sunt uimit că Vitellius vrea să-l trădeze pe Galba ca să ajungă împărat. Nu e curajos, nu e un strateg. Va avea destui adversari, pentru că mulți îl disprețuiesc, mai ales comandanții din Africa, bărbați ca Vespasianus, Tiberius, Mucianus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în care victoria și înfrângerea se confundau, eram învinsul și învingătorul, romanul și quadul. Nu mai exista graniță între mine și dușmanul meu. Eram cuprins de o mare agitație și mă simțeam una cu tot ce mă înconjura. Luă câteva înghițituri de vin și puse cupa jos încet, temându-se parcă să nu se spargă. În cele din urmă, continuă cu glas obosit, mi s-a părut că urc spre suprafață, și în clipa aceea l-am văzut pe prietenul gladiator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
încuviință grav. — Tu nici măcar nu știi cum se ține un pumnal. O iubeai pe Velunda... Tu ești un om blând, zise un tânăr războinic, aranjându-și pe umăr haina scurtă din blană. Valerius ținea cupa în mâini, dar nu luă nici o înghițitură. — Omorâți-mă. — Cum să te omorâm? întrebă alt preot, netezindu-și barba. Ne cunoști doar: îi pedepsim doar pe cei pe care îi găsim vinovați. Tu ne ceri să-ți luăm viața pentru că acum ți se pare că fără Velunda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în continuare de treabă. — Galba? exclamă Vitellius uimit, aproape înecându-se. Deodată își aminti viziunea pe care o avusese în pădure, mergând spre Velunda. Caesar, Augustus, Germanicus, Caligula, Nero... apoi Galba și lama care-i tăia capul. Bău repede câteva înghițituri de vin, apoi întrebă: — Ucis? Dar cum s-a întâmplat? — Înainte să vină în ținutul nostru, medicul a fost în castrul Legiunii Galbiana, în Pannonia. Era acolo când a venit un mesager de la Roma... — Ucis, surâse Vitellius. Asta-i cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Dar Valerius va muri, știi și tu. Te rog, părăsește locul ăsta liniștit unde îi antrenezi pe cei care vin din Illiria și din toată Italia ca să învețe mișcările atletice. Părăsește școala asta pentru atleți... Antonius se opri. Luă câteva înghițituri de vin și continuă grăbit: — Te implor, lasă toate astea și du-te la Valerius. Învață-l să lupte. Dacă vei fi maestrul lui, Valerius va avea o șansă să nu moară în arenă. Numai dacă îi vei fi alături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
deschiși și pupilele dilatate dădeau o expresie pierdută chipului său bronzat, cu obrajii supți din cauza foamei și a oboselii. Trupul lui slab devenise puternic. — Valerius... Vino. După prânzul obișnuit - Valerius devoră felia de pâine de orz și bău dintr-o înghițitură carafa cu apă -, Proculus se îndreptă spre arena pentru antrenamente. — Azi vei lupta cu patru adversari, toți înarmați cu plasă, trident și pumnal de lemn. Antrenamentul începu. Imediat, plasa rețiarului îl învălui, dându-i capul pe spate. Valerius nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
castru... și copii, murmură Errius. Poate că de asta nu vreau să mă leg de nimeni. Nu vreau lacrimi. În infirmeria castrului era o căldură sufocantă. Pe jumătate dezbrăcat, Antonius stătea în fața medicului care-i bandaja rana. Goli dintr-o înghițitură cupa de vin. — N-o să-ți ia durerea, dar o să te liniștească, zâmbi Cornelius Fuscus, tânărul procurator al Pannoniei, faimos în rândul femeilor pentru frumusețea lui, iar în popor pentru cinstea de care dădea întotdeauna dovadă. La Poetovium se fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Marcus. Ceilalți gladiatori se strângeau în jurul lor. — Ai uitat de prima voastră luptă, la Cremona? Numai lașii nu ucid. Flamma se ridică și se duse lângă Skorpius, care lua cupele din fața gladiatorilor, una câte una, și le golea dintr-o înghițitură. — De ce nu ucizi? Spune-ne și nouă! strigă un trac, luându-și cuțitul în care era înfipt un picior de pui. Maestrul tău te-a învățat să fii milos? — Nu se vorbește despre Proculus, protestară mai multe glasuri. — Marele maestru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dughene după ventilatoare din frunze de palmier și cumpăraseră blocuri gri de gheață ce fumegau ca niște mici incendii. Își odihneau capetele pe coaja rece a pepenilor înainte de a-i tăia, își țineau paharele pe frunte și pe obraji între înghițituri, își făceau vânt pe lângă plite cu mănunchiurile de spanac înainte să le dea într-un târziu drumul în oală, cu greu, de dragul mesei de seară. Săptămânile treceau și musonul nu se ivea. Iar prin septembrie renunțaseră să mai spere. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]