2,801 matches
-
o parte de voioșie și bunătate pe care le găsim pure doar la țânci ca mieii. De ce ne-am preface cu mâna noastră mereu, mereu, cărarea de trandafiri în deal povârnit?! De ce nu lăsăm clipelor aripile și savoarea și le îngreunăm cu pietre de moară ca să-și chinuie zborul? De ce ne complicăm cu întrebări și ne încâlcim ițele gândului, încremenindu-l în creștetul pitic, în loc să-l lăsăm vultur? De ce, dacă nu iubim pe un om, nu putem măcar să nu-l urâm
GIANINA CORONDAN. NU SEAMĂNĂ CU NIMENI, SEAMĂNĂ NUMAI CU EA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367545_a_368874]
-
ți se adresa, te incita, te încânta sau te ducea cu gândul în cu totul altă parte, acolo unde, probabil, voise artistul. O exuberantă paradă veselă și tristă, gravă, profundă, strălucitoare adesea, mă presa fizic, pe piept, prin imaginile ei, îngreunându-mi respirația... Dar era de ajuns să trec la alt grup de exponate, ca modul meu de a inspira și expira, să fie altul, mai alert, mai grăbit sau, uneori, absent. Erau acolo tot felul de expresii, de vorbe, de
CU BARUCH ELRON, LA „SALON D’AUTOMNE”, ÎN TEL AVIV de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367642_a_368971]
-
țipatul cândva empatic se zvârcolește solitar Din embrionul de ființă mi se arătă doar reversul Iar sufletul nomad pe vremuri, acum trăiește sedentar Din efemerele iluzii, mi se contractă universul Și stări finite permanente îmi modelează infinitul Obstacole de neființă îngreunează pasul , mersul Iar țipatul cel dur, empatic ucide liniștea, tihnitul Prin rugăciuni și prin credință mențin constant tot universul Și suferința iminentă o simt anexă și tribut Prin lacrimi calde și umile îmi scriu istoria și versul Iar ziua tragică
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
mi se dilată universulși țipatul cândva empatic se zvârcolește solitarDin embrionul de ființă mi se arătă doar reversulIar sufletul nomad pe vremuri, acum trăiește sedentarDin efemerele iluzii, mi se contractă universulși stări finite permanente îmi modelează infinitul Obstacole de neființă îngreunează pasul , mersulIar țipatul cel dur, empatic ucide liniștea, tihnitulPrin rugăciuni și prin credință mențin constant tot universulși suferință iminentă o simt anexă și tributPrin lacrimi calde și umile îmi scriu istoria și versulIar ziua tragică de ieri e doar o
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
ceașca visează pe-ndelete, Derutează vremea, surâde duios... Rotitorul abur cu amintiri în plete Migrează lin, dar îndărătnic, în cerul somnoros. E sărbătoarea tandră a umbrelor... Mirat și des vibrează palid zarea, În nostalgia vremii sclipirea clipelor Arată-un chip ce-ngreunează lin suflarea! Cu ochii-nchiși văd cum dorul strecoară Un timp în care privirea-aburește Pietruit, cu vise, timpul tandru coboară... Dulce și necuprinsă taina noastră crește! Referință Bibliografică: CAFEAUA DE LA ORA 4 / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
CAFEAUA DE LA ORA 4 de LIA RUSE în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367726_a_369055]
-
răcori ceafa, de pe care se scurgeau broboanele de transpirație tocmai până la betelia pantalonului. Soarele își trimitea cu dușmănie sulițele sale fierbinți deasupra capului lipsit de orice protecție. Pălăria parcă nu-i mai era de folosință. I se părea că se îngreunase după cei câțiva kilometri parcurși la început cu voioșie, ca apoi cu pași din ce în ce mai înceți și mai greu de făcut la vârsta sa de om trecut de mult de tinerețe. Cărarea pe care mergea, când urca muntele, când cobora sinuos
ANA, FIICA MUNTILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367043_a_368372]
-
care se rătăcește în albastru. -Frica mă crește pe mine. Cu fiecare picătură de culoare prabușită în palme. Frica de vastitatea tainei șlefuită în albul necugetat al pânzei. -Unica mea amantă este culoarea, om. Galbenul lacrimând însângerarea amurgului mi-a îngreunat mâinile. Roșul îmi respiră în glasul cavei bătaia de inimă. Albul nu a avut niciodată gânduri de a înflori glas. Este atât de rece cu propria lui sine încât îmi produce repulsia foii albe. Este o culoare nescrisă care nu
ÎNFLORESC GLAS CULORILOR de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367157_a_368486]
-
de ochi / atârnând de nori.». Poezia are statutul unui androgin interstelar, obârșiile nașterii Poeziei sunt cosmice: Ea are articulații de păianjen / când alunecă-n tăcere pe suprafața sunetelor / și se ridică la stele, / cu sine împerechindu-se, / cu ea însăși îngreunându-se / ca să poată cădea înapoi, spre pământ. Odată născută în zonele stelar-cosmice, Poezia se hrănește acolo, cam cât „o viață“, «cu muzica sferelor», abia după aceea, prin radarele/ receptoarele divin-cosmice ale poeților, se lasă „captată“, rostindu-se în semnificat- semnificanți
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
vizavi și cu intenția de a-mi spăla și treningul de pe mine, plin de noroi, am intrat în canal îmbrăcat. Inotam spre celălalt mal și nu mai simțeam fundul apei, când, dintr-o dată, căptușeala din bumbac a treningului s-a îngreunat de apă, trăgându-mă la fundul canalului. Băteam cu greutate și mare spaimă din brațe și dădeam din picioare ca să ajung la mal, reușind cu greu să parcurg distanța de canal necesară, ca să pot atinge fundul apei cu talpa picioarelor
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
strig la Gică după ajutor, ca să nu devin ridicol, însă nu mai era mult până s-o fac! Partea din plastic a treningului, umplută cu aer, plutea ca un balon în jurul corpului, însă căptușeala din bumbac, îmbibată cu apă se îngreunase și trăgea de mine la fund. Când m-am văzut la mal, mi-am tras sufletul puțin, apoi am aruncat pantalonii și bluza de pe mine, povestindu-i pățania colegului meu. Mirat, Gică mă asculta și nu-i venea să creadă
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
cu cele de argilă pe toată înălțimea peretelui. Nu se putea coborâ pe acolo , așa că am luat-o pe ocolite coborând printre fagii falnici amestecați cu mesteacăn și ulm , până în fundul văii , unde o mocirlă rece și plină de brusturi îngreuna accesul curioșilor. Întrucât la sfatul prietenului ne luasem cizme de cauciuc nu a fost nici o problemă să traversăm zona mocirloasă și să ajungem la baza peretelui. Priviți de jos , copacii de pe buza peretelui păreau mult mai mici și mai îndepărtați
PE URMELE LEGENDELOR de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350265_a_351594]
-
unui croitor bun: să nu se vadă înnădirile! Nicolae DABIJA: E mai ușor să complici decât să simplifici. E mult mai greu să vorbești pe înțelesul tuturor. Pentru asta trebuie să elimini cuvintele, frazele, întortochelile care ar îngrădi sau ar îngreuna drumul tău către inima cititorului. Simplitatea devine o necesitate, dacă vrei să fii auzit, dar, mai ales, înțeles. 1 Lili BOBU: „Poetizând universul prin beatificare” (Adrian Dinu Rachieru), sperând că veți putea îndrepta prin cuvânt trivialitatea din jur, opera dumneavoastră
„POEZIA E UN GEST DE PROTEST CONTRA DEZORDINII LUMII” de LILI BOBU în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349035_a_350364]
-
cei doi tineri, dar și pentru fetele din grupul sosit aici pe Cetățuia Clujului. Urcușul pe dealul Cetățuiei a fost greu, însă coborârea avea să fie și mai dificilă, fiindcă multe dintre fete aveau pantofii cu tocurile mai înalte, asta îngreunându-le coborârea. Până la urmă tot grupul a ajuns cu bine pe aleile care erau paralele cu râul Someș, râul ce-și urma mersul cu clipocitul domol din acea seară de vară. Grupul s-a împrăștiat căci duminică seara nu trebuiau
7 ZMEURICA; DUMINICA PE CETĂŢUIE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349191_a_350520]
-
De ce să las ca întunericul ce învăluie tot mai mult lumea noastră să stingă din mine bucuria de a trăi și speranța în acel viitor luminos pregătit de Dumnezeu pentru neamul omenesc? De ce să pășim în această viață cu inimile îngreunate de răutate și întuneric căutând victime asupra cărora să revărsăm totul, pentru că primii care vom fi cei mai nefericiți vom fi de fapt noi înșine? Lumea noastră e un conglomerat de lumini și umbre, de aceea e mult mai frumos
DEPĂNÂND O AMINTIRE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348609_a_349938]
-
câte o ramă, să ne fie mai ușor. După circa cinci sute de metri parcurși cu mare greutate, compartimentul din prova, unde stătea nea Nicu, era pe jumătate plin cu apă. Bătrânul stătea cu apa până la glezne, barca s-a îngreunat tot mai mult. Trăgeam la rame și vedeam că nu avem spor, nu înaintam mai mult de o jumătate de metru la fiecare trăsătură. Valurile înspumate se spărgeau de prova ambarcațiunii, stropindu-ne cu apa rece și sărată. Nea Nicu
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349851_a_351180]
-
oamenii de anumite afecțiuni. Potrivit unui studiu recent terapia prin artă a ajutat la reducerea consumului de medicamente și numărului de oameni ce necesită spitalizare. În secolul vitezei în care trăim imaginea provoacă agresivitate ne zăpăcește , ne irită și ne îngreunează visele. Viața curge într-un mod mult prea alert și atunci stresul este maxim, totul se desfasoara parcă în pâlnia unei tornade ce ne provoacă insomnii și spasme sufletești. De aceea am venit cu altceva față de ce vedem zilnic. Terapia
LIDIA DONDESI, TERAPIA PRIN ARTĂ de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344572_a_345901]
-
cum mă cheamă Iubirea ta mi-a smuls orice urmă de identitate Mă învălui în privirea ta ca și într-o gogoașă În jurul meu simt cum se țes fire nevăzute Vrei să fiu doar a ta dar respirația mea se îngreunează Curând voi fi doar doar o altă Ana zidită **** Cum m-ai numi dacă eu aș fi primăvara ta Dacă în tine aș înflori toate clipele mele de iubire Nu-i așa că eu aș fi pentru tine grădina Semiramidei Și
SUB LACĂT de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348090_a_349419]
-
adesea între stup ii de albine Ori în beci lângă butoiul unde-nvârt și eu un cep. Ce puteri, ce așezare în gângănii și în boabe, Prin împărăția verii și a toamnelor târzii! Cum se strânge roua mierii, cum se-ngreună podoabe Când lumina ta-i cernută din înalturi peste vii! Doamne, dar din toate cele ce-s făcute să rămâie, Chipul tău în mine numai, scrie-n Biblii că l-ai pus, Și de-aceea-mi tulburi stupul nu cu fumul de
SEARA DE POEZIE (PARTEA A DOUA) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347629_a_348958]
-
Care se mai duc, nu doar cu gândul, cu răsăritenii. ****** Am intrat în Transilvania prin Brașov și am ieșit prin Sibiu, fascinat de frumusețea plaiurilor ardelene, luminate intens de soarele ce răsare de la București... Doar la întoarcere, negura și ceața îngreunau mersul mai repede spre capitala tuturor românilor. Poate în Anul Nou, 2014, voința națională, a celor lucizi, deloc manipulabili, va alunga impostura, minciuna, de pe falsul Olimp din București. Până atunci, prefecții de peste munți, și nu numai ei, ar putea pune
DRAPELUL CARE NU FLUTURĂ, ÎNCĂ, ÎN TRANSILVANIA- PĂMÂNT ROMÂNESC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347664_a_348993]
-
BISERICILOR AFLATE ÎN PLASA DUMBRAVA A JUDEȚULUI MEHEDINȚI LA 30 MARTIE 1840 Problema vechilor noastre izvoare statistice este benecunoscută căci raritatea acestora, deficiențele de întocmire și conținut ca și pracaritatea păstrării multora, lipsa în întregime sau parțial a altora au îngreunat mult cercetarea istoriografică românească 1. De aceea punerea în circuit științific a unui izvor statistic inedit-Catatgrafia mânăstirilor și bisericilor din județul Mehedinți la 30 martie 1840 constituie un demers necesar mai ales că aceasta făcea parte dintr-un document cu
DR.MITE MĂNEANU,CATAGRAFIA BISERICILOR AFLATE ÎN PLASA DUMBRAVA A JUDEŢULUI MEHEDINŢI LA 30 MARTIE 1840 de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347704_a_349033]
-
Ai un drum, urmează-l așa cum au vrut ai noștri. Nu te lăsa nimicit de durere pentru că durerea este a celor slabi. Ei, de acolo de unde sunt, te urmăresc și te ajută, să nu crezi că ne-au părăsit. Îmi îngreunezi inima, te văd distrus pe tine și ... mă topesc după ei fără să spun nimănui nimic, dar nu mai pot, revino-ți, hai la o viață normală scumpul meu frate. Îl urmăream tăcut și indiferent la vorbele pe care încerca
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
militare. Fiecare își ia în primire lenjeria de corp de un alb dubios, pantaloni și vestonul din postav gros, roase de instrucția celor de dinaintea lor, bonete militare cu stema țării în frunte, veste kaki, centuri din piele învechite și grele îngreunate de catarame din fier și bocanci și mai grei cu talpa țintuită în potcoave soldățești menite să oblige soldatul român la un pas ferm, energic, astfel încât inamicul să se înfioare încă înainte de a avea intenții războinice, atunci când va spiona parăzile
VII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365287_a_366616]
-
cu cherestea, până își termină treaba. Scot cărămizile ce protejează cablul electric, le aruncă pe maginea șanțului și apoi scot la iveală cablul electric pentru a fi rulat. Măsura de protecție nu numai că ar fi costisitoare dar le-ar îngreuna munca reducându-le randamentul cu cel puțin șaptezeci la sută. Din când în când excavatoristul, care a săpat șanțul, a ezitat să înfigă cupa, cât mai aproape de cărămizi, astfel încât sunt nevoiți să folosească târnăcoapele și lopețile. Sunt în grafic cu
XXVII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365390_a_366719]
-
limpezi prin aerul curat de iarnă și te voi lăsa în praguri liniștite căci a venit doamna Amiază. *Mi-am dorit mulțumire și-am dat peste fericire. *Florile-mi vorbesc tot timpul. Numai eu nu le aud. De mi-aș îngreuna povara din umeri, Aș izbuti dincolo de lumina cerului. Nu mă ascund că sunt copil! Ci mă ascund c-am devenit mare. Cred într-un tremur de sunete fără cuvinte Sunet ce nu se-ndură să mă lase Mă suflecă Mă
COPII NEDORMIŢI (POEME/NOTE) de ANNE MARIE FIERARU în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364875_a_366204]
-
soare. Copacii parcă vâsleau, sclavi aparținând unor rase imaginare. Lăsau în urmă mașini de toate culorile, personaje ce semănau cu elementele unei picturi murale.Dar buna dispoziție a durat până aproape de intrarea în Vatra Dornei.O ploaie torențială spăla carosabilul, îngreunând deplasarea autovehicolelor. Parcă se rupsese cerul. Plângea după soarele ascuns printre gene de nori. În timp ce prezenta la microfon programul zilei, Carmen simți cum mașina șerpuiește, auzi un zgomot de tablă lovită și o frână puternică o aruncă pe spate în
OCHII TĂI SÎNT ARIPILE ZBORULUI MEU de LILIANA TIREL în ediţia nr. 969 din 26 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364956_a_366285]