1,767 matches
-
editorial are loc în 1989, cu volumul Gravitația tăcerii, prefațat de Ioanid Romanescu. O mare încredere în forța Cuvântului (obligatoriu, cu majusculă) caracterizează versurile lui B., fie că e vorba de cele metaforizante, de factură neomodernistă, fie de cele „neorealiste”, îngroșate prin aderența la realitatea exterioară postrevoluționară. Pe de o parte, aspirație spre cerul înalt și pur al Poeziei (cu sfidarea forței gravitaționale), pe de alta, revărsare în spațiul devenit extensibil al poemelor, din necesități de documentare socială și pamflet moral
BARDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285638_a_286967]
-
și eu când mă dor oasele sau la răceală. Da-i bună și la sângerări. O caută și femeia care dă țâță, ca să facă lapte. Păpăluga crește în marginea curții ; îi mai zicem păpădie și curu găinii. Dacă ți se îngroașă vinele ori fetele au pistrui, faci zamă și bei zama asta. E la fel de bună ca brusturul care ne stă în cale. Am să-i iau și lui rădăcina, dar nu acuma, mai pe toamnă, în ziua de Sfânta Cruce. Adaogi
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
cârlig, atârna o hârtie Zeppelin. Toate babele din sat știau că vor avea mort. Se strânseseră la Vârlan, prisăcarul, și, împreună cu nevasta acestuia, făceau toiag și lumânări din ceară curată. De două săptămâni ieșită din spital, a lui Mazarache își îngroșase mijlocul cu trei fuste și bârneață, cu vesta veche și o polcă din molton. Ședea în fața vetrei și, ca să n-o tragă de la podea, pusese un petecar pe scaun iar tălpile în colțuni de lână le ridicase pe un butuc
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
yia yia din copilăria mea. La douăzeci de săptămâni o linie misterioasă Începe să i se contureze În jos, sub buric. Burta i se umflă ca un balon. La treizeci de săptămâni pielea i se subțiază, iar părul i se Îngroașă. Culoarea tenului, mai Întâi palid de la grețuri, Își revine Încetul cu Încetul până când, iat-o, radiază. Cu cât crește mai mult, cu atât e mai imobilă. Încetează să doarmă pe burtă. Nemișcată, se umflă Înspre cameră. Efectul de stroboscop al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Hastings. ― Hastings? Sigur? Îi arătă adresa și spuse tare: ― Strada Hastings. ― Bine. O să vă anunț. Tramvaiul porni spre Greektown. Desdemona se uită la silueta ei oglindită În geam și Își potrivi pălăria. De când cu sarcinile, se Îngrășase și i se Îngroșase și talia, dar tenul și părul Încă Îi erau frumoase și era Încă o femeie atrăgătoare. După ce se privi, Își concentră atenția la peisajul care trecea. Ce ar fi putut bunica mea să mai vadă pe străzile Detroitului din 1932
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Hercules Hot Dogs făceau ceva și mai și. Ieșeau din pachet arătând ca niște ca niște crenvurști normali, rozalii ca un uger, dar când se Încingeau se petrecea o transformare uimitoare. Sfârâind pe grătar, crenvurștii se bombau În mijloc, se Îngroșau și, da, se Încovoiau. Aceasta era contribuția Capitolului Unsprezece. Într-o noapte, fratele meu, care pe atunci avea șaptesprezece ani, se dusese jos, În bucătărie, ca să-și pregătească În toiul nopții ceva de mâncare. Găsise niște crenvurști În frigider. Neavând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
erau acoperiți cu fragmente Îngălbenite din ziarul local, știri despre concursuri de pescuit și de carting. Mai era și o știucă Împăiată, cu gura căscată. Pentru că avea prea puțin kerosen, lampa trosnea. Lumina avea culoarea untului, iar ghirlandele de fum Îngroșau aerul. Era o lumină de bârlog de opiomani și se potrivea, căci Rex deja scosese din buzunar o țigară cu hașiș și o aprinse cu un chibrit. Rex stătea pe un pat, Jerome pe celălalt. Nonșalantă, Obiectul se așeză lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
luat drept băiat adolescentul În care mă transformam clipă de clipă, din ce În ce mai tare. Sophie Sassoon nu era pe-acolo ca să-mi epileze mustața, așa că Începu să-mi crească, devenind o pată deasupra buzei mele superioare. Vocea continua să mi se Îngroașe. Fiecare zdruncinătură din drum Îmi mai cobora puțin, În gât mărul lui Adam. Dacă mă Întreba cineva, Îi spuneam că sunt În drum spre California, unde mă duceam pentru primul meu an la colegiu. Nu știam prea multe despre lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
sec, cu două măsline, și o să-l sting cu o bere. Printre buzele strânse, chelnerița spuse: ― Dacă o să-l lași pe prietenul tău să bea berea aia, nu pot să te servesc. ― Amândouă sunt pentru mine, o asigură Scheer. Își Îngroșase vocea și ridicase un pic tonul, insuflându-i o autoritate estică sau de Ivy League, al cărei efect nu se risipea nici măcar aici, În restaurantul de la șes. Chelnerița se supuse indignată. Plecă, iar Scheer se aplecă spre mine. Își luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
am pus gura În dreptul microfonului și am spus cu o voce groasă: ― N-am ce să caut În biserica aia. ― De ce? ― N-ai văzut cât cer pentru lumânările alea blestemate? Tessie izbucni În râs. Îi prindea bine. Așa că am continuat, Îngroșându-mi vocea ca să semene cu cea a tatălui meu. ― Doi dolari lumânarea? Ce tupeu! Poate c-ai putea convinge pe cineva din vechea patrie să scoată biștari pentru așa ceva, da’ nu aici, În Statele Unite ale Americii! Era molipsitor să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a tatălui meu. ― Doi dolari lumânarea? Ce tupeu! Poate c-ai putea convinge pe cineva din vechea patrie să scoată biștari pentru așa ceva, da’ nu aici, În Statele Unite ale Americii! Era molipsitor să-l imiți pe Milton. Acum Tessie Își Îngroșase vocea În difuzor: ― Jecmăneală curată! spuse ea și râse din nou. Am Înțeles că așa aveam să procedăm. Așa aveam să-l ținem pe Milton În viață. ― Ești sigur că nu vrei să vii? mă Întrebă. ― Ar fi prea complicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
scară și plecând înapoi în interiorul școlii. Soarele se pregătea să apună. Lumina începea să nu mai fie așa cum a fost pe tot parcursul zilei, atotprezentă. Lenevea pe acoperișurile înalte, agățându-se cu disperare de orice, lăsând umbre lungi, ce se îngroșau pe măsură ce regele zilei încerca să-și mai păstreze tronul pe bolta cerească câteva minute în plus. Trebuie să mă duc să-mi iau sacul de dormit, Corvium. Vii cu mine să caut un loc de înnoptat? Deși încă atent la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pe jumătate. Suduie în gând, apoi își zice că măcar i-au trimis un mercenar cu suflet de slugă. Genul de individ ușor de corupt sau de șantajat. Se urnește cu greutate din loc și se apropie de el. Își îngroașă glasul: Bănuiala mea este că Flaccus Vascularius a încercat să ajungă la mine prin tine pentru a-l ponegri pe Libo. Așa, bravo! A reușit să-l întărâte. Îi va fi mai lesne să-l manipuleze, pentru că în nici un caz
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
încotro: — Când galii au incendiat Roma... Claudia îi ia vorba din gură: — Dacă nu dădeau alarma gâștele de pe Capitoliu, distrugeau toată Cetatea... — Dar lasă-mă odată să termin ce am de spus! izbucnește Vestala Mamă. Preotesele tac, speriate. Cu glasul îngroșat de mânie, Occia îi explică Domitiei: Înainte de a fugi, fecioarele au luat lucrurile sfinte și le-au îngropat sub templul lui Quirinius. — În Forum Boarium? — Da. Respiră adânc ca să și recapete stăpânirea de sine. Continuă: — Le au recuperat însă mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de limbajul vulgar al celuilalt. Gallus reia: — Înseamnă că prin eliberare a devenit... Libo îl întrerupe iute. — Păi, tocmai asta e. Nu putem dovedi că nu a fost de fapteliberat? Avocatul se tulbură: — C... cum adică? Își revine imediat și îngroașă tonul: — N-ai zis chiar tu... — Da’ nu a fost decât un aranjament personal între mine și el! protestează Scribonius Libo. Dă semne de neliniște și își freacă întruna picioarele de cu vertură. — Statul n-are de ce să se bage
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Contrar așteptărilor, Pusio nu se supără. — Sunt luptător de când rudele mele m-au împodobit în fața obștei cu scut și framee... Celălalt tace. Pusio rostește grav: — Mai ales la călărie excelăm, pentru că suntem călăreți înăscuți... Nu capătă nici o fărâmă de atenție. Îngroașă atunci vocea: — Călăria este o joacă pentru copii și o pasiune pentru ti neri, iar bătrânii nu se lasă ușor convinși să renunțe la ea. Vorbele i se pierd ca ploaia în deșert. Tot nu se lăsă: — Caii fac parte
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Pielea avea o culoare galben-verzuie. Părea mort, În lumina focului. — Nu-ți place fața mea? Întrebă bărbatul. Nick fu cuprins de jenă. — Ba cum să nu, spuse. Ia uite-aici, spuse bărbatul scoțându-și șapca. Avea doar o ureche. Era Îngroșată și lipită de cap. În locul celeilalte nu era decât un ciot. — Ai mai văzut așa ceva? — Nu, spuse Nick. I se făcuse puțină greață. — Da’ țineam la bătaie. Crezi că nu țineam, puștiule? Nu mă-ndoiesc. — Toți Își rupeau mâinile lovindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ocupă nimeni de copil, nu-i vorbește, nu-i explică, copilul nu înțelege ce vede și nu știe ce să înscrie pe foaia albă. Foaia albă rămâne goală, copilul nu evoluează, este diagnosticat cu autism și este eliminat din societate, îngroșând rândurile handicapaților. Ștefan Zweig (1975, (35)) consideră că dintr-un copil needucat, rezultă un om fără cultură și este considerat un minor. Oamenii fără cultură formează categoria socială „vulgus profanum, formează mulțimea sedusă și condusă” (35). La naștere, toți copii
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
to Speak din Berkeley, a declarat pentru Chronicle că „șEaț a povestit despre opresiuni, totul fiind credibil și bine documentat“. Gutman se temea ca regimul militar birmanez să nu o fi reținut pe ziaristă și pe tovarășii ei de călătorie, Îngroșând astfel rândurile celor 1 500 de presupuși prizonieri politici. „Sunt cunoscuți pentru faptul că Îi bagă la pușcărie pe toți cei care critică regimul“, a subliniat Gutman. „Concepția lor despre drepturile omului este cel puțin discutabilă.“ Gutman a recunoscut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
sus? Și apoi Moff Îi explică cum semințele prindeau rădăcini sus, În crăpăturile pline cu tot felul de depuneri ale copacilor gazdă. Rădăcinile aeriene creșteau În jos și Încolăceau copacul gazdă, iar pe măsură ce gazda creștea, rădăcinile pline de sevă se Îngroșau strângându-l Într-o Îmbrățișare mortală. —Cam ca Într-o căsnicie În care am fost eu, spuse Moff. Copacul gazdă era sufocat până murea, continuă el, apoi se descompunea cu ajutorul unor armate de insecte, ciuperci și bacterii, iar tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
stricte de supunere, pedepse aspre pentru cei care se Îndoiesc, ritualuri care implicau festinuri, producerea de miracole și promisiunea nemuririi În „Împărăția câmpurilor de orez veșnic Înverzite“. În câțiva ani, turma lui Seraphineas Andrews crescu la câteva mii, numărul adepților Îngroșându-se considerabil datorită numeroșilor „copii ai Regelui Naților“, o sută și ceva, toți concepuți de Seraphineas Andrews cu cele douăsprezece soții veșnic virgine ale sale. Dacă se poate spune ceva bun despre Seraphineas Andrews este că a construit școli și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Se Împrietenește foarte ușor cu copii din alte țări, joacă baschet cu ei, le arată trucuri magice - e chiar talentat la așa ceva și atrage o mulțime de oameni... Și tot așa, Harry continuă să-și descrie compatrioții cu superlative generoase, Îngroșându-le calitățile morale, retușându-le pe loc portretul fizic, scăzându-le din ani și adăugând la tăria de caracter. Erau instruiți, dar cu picioarele pe pământ; erau foarte Îndrăgostiți sau aveau o căsnicie fericită; erau curajoși și dornici de aventură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pentru alții. Așa că, prin munca mea, și eu i-am dăruit lui Buddha multe foițe. În mintea mea, iau fiecare foiță pe care am făcut-o vreodată și o lipesc pe picioarele, mâinile, brațele și pieptul lui Buddha. I-am Îngroșat trupul. Am renunțat la multe În viață pentru a-i oferi acest aur. În mintea mea, Buddha știe acest lucru, iar eu primesc răsplată. Și așa, vezi tu, deși sunt sărac, respectul meu e mare, și sunt la fel de bine-venit aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Așa-i bă? - mă atacă el indignat. - Măi oameni buni, dacă ați servit un pahar, foarte bine, vedeți-vă de drum și lăsați-mă și pe mine să-mi văd de treabă! - i-am răspuns puțin furios văzând că se-ngroașă gluma. Vasile, convins că dreptatea e de partea lui, insistă: - Ai timp să-l crezi? Ia întreabă-l dacă e membru de partid! - Ești membru de partid, bă? - se conformă Costică. - Nu sânt, domnule, membru de partid! Dar ce treabă
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
și cred că s-ar mai găsi câte un loc, bine remunerat, în problema cu pricina pentru rudele politice, sau de sânge ale primarului. În felul acesta, la modul cel mai democrat, mai mănâncă și gura lor o pâine, în loc să îngroașe turmele fenomenului infracțional și evazionist, nu-i așa? Știu că unii dintre voi, care încă nu ați ajuns la înaltul nivel politic introdus în țara noastră de PD-L, veți sări în sus ca arși la auzul unei asemenea propuneri
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]