1,838 matches
-
în Berlin și sunt îngrozit de cea ce văd, mă refer în mod special la acești intermediari ce se interpun între noi muncitorii ce nu vorbim germană și patronii nemți. Am lucrat aici și la a treia mână și rămân îngrozit cu ce sete te exploatează unii români și doar suntem din același popor, însă când e vorba să scoată bani de pe urma ta nimic nu mai contează doar banii primează suntem ca niște unelte în mâinile lor. Nu înțeleg cum e
ALFABETUL EMIGRANȚILOR de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372090_a_373419]
-
rechizitoriu pentru că se simți ca paralizată. Nu recunoștea vocea Americanului, voce baritonală, cu accente de engleză de peste ocean, era vocea în schimbare a unui puști de liceu! Înghițind greu, întinse lanterna spre sursa vocii necunoscute și, într-un flash, descoperi îngrozită că Americanul nu mai era cel cu care porniseră urcușul pe Jepi, ci... ipostaza lui de acum cincizeci de ani. Se sperie cu adevărat și slobozi cel mai tare țipat, mirându-se de vrednicia propriilor plămâni: -Americanule! Tu ești?! Americanul
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
întreba disperată signora Rossa când auzi numele de „carabinieri.” Florica ieși val vârtej în curte și se îndreptă spre gangul de ieșire. Doamna de la agenție trecu aproape în fugă pe lângă ea și se pierdu printre trecătorii de pe trotuar. Rossa veni îngrozită după ea și o rugă să-i dea telefonul și să intre în casă. Acolo Florica îi explică cele întâmplate, iar Rossa o asigură că lucrurile se vor schimba fiindcă a reușit să le capete încrederea, ba îi va mai
DEPARTE DE ȚARĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372169_a_373498]
-
EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Fragmente > COPILĂRIE MUTILATĂ Autor: Silvia Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 2308 din 26 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Îngrozit și tremurând amarnic, cu inima bătând să-i spargă pieptul, Iliuță spera ca bestiile apocaliptice care îl urmăriseră înfuriate și înfometate, ca și el dealtfel să nu descopere gaura prin care trupul său firav se strecurase în acel precar adăpost
COPILĂRIE MUTILATĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375664_a_376993]
-
în capul tânărului ce se prăbuși fulgerat în șanțul adânc de ciment ce încadra șoseaua, de o parte și de alta, apoi se năpusti cu un gest sinucigaș în fața mașinii, așteptând moartea izbăvitoare cu ochii închiși, întorcându-i spatele. Strigăte îngrozite, furioase, frustrate, scrâșnet cumplit de roți incendiate aproape de frânele ce brăzdară adânc cauciucurile, șoseaua masacrată de piruetele mașinii controlate de o mână divină... urletele terorizate ale șoferului ce trânti portiera cu moartea în suflet, apropiindu-se în transă de trupul
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
locuia. -O cunoștea bine? întrebă ca un copil neîncrezător Geraldine. Și, dacă era bolnav, de ce -a fugit? Și de ce printre străini?! Ooo! N-am să uit figura ei când a venit să-ți vorbească întâi despre Arthur. Brrr! se-arătă îngrozită retroactiv fiica. -Draga mea, nici acum, nici în viitor, nu-și au loc resentimente în trista lui poveste, află! Tată-tău a plecat de-acasă când a realizat că boala lui ar fi putut să ne covârșească. Înțelesese, bunăoară, că
SFÂNTA NICOLE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379162_a_380491]
-
uita la el ca un tâmp. Ce, bă, ai început să mori? Rânji: Hai, că începe șpectacolu´! Dar horcăielile și zbuciumul lui moș Ion îl speriară.. Trase receptorul de fir și-l puse-n furcă. Se retrase un pas. Privea îngrozit chinul lui moș Ion și, în sminteala lui, gândi: „ca găinile alea pe care le taie el.” Dar, alea...nu-l speriau. „Însă moșul ăsta...tataia, adică...urât mai face! Dar, dacă se ridică acum și strigă: ce stai, bă
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
o adulam nebunește. Ocupat cu aceste gânduri, nu realizasem pentru început apariția a doi indivizi ciudați, înveșmântați parcă în folii din nailon, și care ne priveau sfidător. Prima care se smulse din calda mea îmbrățișare fu femeia. Țipă înspăimântată, privind îngrozită spre cei doi intruși. - Cunoști legile noastre, Adelaida, spuse unul dintre ei cu o voce autoritară. Ești perfect conștientă, sunt sigur de asta, de urmările faptei tale. - Dar eu ... - Îți recunoaștem durerea, zise celălalt personaj. Știm că ți-ai pierdut
DRAGOSTEA UNEI ADELAIDE (SAU CUM TREBUIE SĂ PROCEDEZE O FEMEIE CARE NU ACCEPTĂ CAPITULAREA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379304_a_380633]
-
atât de plăcut, se aprinse de mânie și, sculîndu-se furios, prinse berbecele și-l aruncă într-o prăpastie vecină. Oile văzîndu-l - după obiceiul lor - săriră toate după berbece și astfel pieriră și ele în prăpastie! La această priveliște dureroasă păstorul îngrozit își smulse părul, strigînd: "Vai de cel care nu știe a-și înfrîna mînia! Istoria acestei nefericite turme se răspândi îndată în toate satele vecine. Un păstor bătrân, cuminte și cinstit, scoase din această întîmplare o bună învățătură. Într-o
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
pustiit, Veștejit și amorțit...” Rapsodii de primăvară de George Topîrceanu: „Și, prin crângul adormit...” „Stol bălai...”, „nor sihastru...”, „cerul albastru...” Acceleratul de George Topîrceanu: „Peste fagi cu vârfuri sure A căzut amurgul rece Înserarea mută trece...” „Păsările ciufulite, Alarmate Și-ngrozite...” Epitetele se întâlnesc atât înainte cât și după numele pe care îl determină; topica schimbată conferă muzicalitate și valoare expresivă versului. Pentru ca elevii să sesizeze valoarea poetică a unor cuvinte, împart colectivul clasei în trei grupe și dau fișele de
METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]
-
și vede în revoluție, ca pură violență, sfîrșitul absolut, în vreme ce comunismul își propune ca țel preluarea puterii și justifică prin acest țel sîngele pe care îl va vărsa""5. Dacă Sartre gîndea asta despre Breton, ne putem ușor imagina ce îngrozit trebuie să fi fost de ideile lui Lupasco... Aprecierile lui Breton sunt încă și mai clare în Antologia umorului negru unde, în capitolul dedicat lui Jean-Pierre Duprey, el se referă din nou la Logică și contradicție. Ideea de preeminență a
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
albe nopți; Dar într-a zecea fremătîndă dimineață, acuma Cercul Sorții-nchis, 85 În jur se rostogoli marea, dînd naștere-unui Glob de apă, cumpănit prin sine10. Un Continent Amenințător acolo se ivi unde-n pustie, Enion, De propria-i Creație-ngrozită, privindu-și umbră cea țesuta, Ședea-ntr-o groaznică beție de Remușcare și de Pocăința. [El cu piciorul o-a respins pe Enion; sări înalt în Nori 90 În bucuria-i beata ajungînd într-o Dumbrava foarte-ndepărtată.] Există dintru
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Sublim, Căci soli din Beula scăldați în lacrimi vin și-nvăluiți în nori Zicînd: "Șilo40 e-n ruine, fratele nostru e bolnav: Albion, El, 470 Pe care il iubești, este bolnav; rătăcitor își părăsește casă Veșniciei. Și Fiicele lui Beula, îngrozite, închis-au Poartă Limbii. Luváh și Urizen se războiesc în jurul cortului cel sfînt"41. Așa vorbiră-Ambasadorii din Beula, si cu solemnă întristare Fost-au aduși în fața prezenței divine, și în genunchi se așezară jos 475 În valea lui Conway 42
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și o ascunse-n sîn, de frică-mbălsămînd-o Să nu-nvie. Îmbălsămată-n sînul Enionei 520 Enitharmón rămîne-un leș; așa ceva nu se știuse niciodată-n Răi, ca cineva să fi murit de-o moarte spre-a nu mai fi-nviat nicicînd. Stătu-ngrozit Urthona, dar nu-ndelung; spectru-i fugi La Enion, si trupul său căzu. Tharmas îl privi căzînd În lung47, un șarpe furios rostogolindu-se în jurul cortului cel sfînt. 525 Fiii războiului, uimiți de iazma cea Scînteietoare, departe-o Alungară în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lui Ahania, 290 Ca să călăuzească în temeiul nopții Glasul lui Enion la pernă lui Ahania. Urizen văzu și simți pizma, și-i fu umplută-nchipuirea. Jelindu-se, el contemplắ trecutul în sfera-i luminoasă 102, În inima și-n spirit îngrozit de-a' viitorului vedenii Pe care înaintea să grozava-i fantezie le-ntocmea în golul ne-ntocmit. 295 Căci Los și Enitharmon umblară înainte pe Pămîntul cel acoperit cu roua Contractîndu-și ori dilatîndu-și simțurile cele-ntru totul mlădioase, După voința pentru-a
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
crescu Pînă ce mulți dintre cei Morți buzniră-afară din străfunduri de morminte În chipuri de bărbat fără de femeiești perechi sau Emanații, 330 Cumpliți și delirînd de Ură și Vrăjmășie și Război, În vise-ale lui Ulro, himerice întunecoase, de-ncîntătoarea umbră trase. Îngrozit, Spectrul îl dădu ei în grija să-l Vegheze pe Orc care răcnea. Apoi copacul Tainei 206 prins-a rădăcina în Lumea lui Los, Si ramurile sale cele mai de sus dat-au o fibră subt-al lui Enitharmon așternut, 335
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
o dată, și alții de două ori, iar alții întreit În Cap sau Inima ori Pîntec, după porunca cea mai dreaptă A preaîndurătoarei mile pentru spectralii morți. Cînd Urizen văzu pe Mielul Domnului învesmîntat în straiele lui Lúvah, 60 Uimit și îngrozit statu, desi bine știa că Orc Era Luváh. Însă acum privea un nou Luváh, Sau Unul Care-al lui Lúvah chip îl lua și înaintea lui stătea. Însă pe Orc îl văzu chip de Șarpe vremi peste vremi crescînd În
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
celor patru vînturi Pe Enitharmon să o dea, de-a viitorului nădejde părăsita. Tot viitorul Pare-nțesat de nimicire fără capăt care nicicînd nu va putea fi izgonita; Prezentul e-nghițit de disperată remușcare într-o turbare de nestins. 100 Uimit și îngrozit privit-a Urizen cum bătălia lua o-nfățișare Pe care nu o plănuise: hermafrodita Umbră, neagră și opaca; Soldații o-au numit Satan, dar era încă ne-ntocmit și vast. Hermafrodita deveni în urmă, Bărbatul ascunzîndu-l Înăuntru că într-un Tabernacol
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și Enitharmon Ierusalimul îl zidiră, plîngînd Peste Mormînt și pește trupul Răstignit pe Cruce Care, pentru-ai lor Fantomatici Ochi, încă-n Mormînt se arătă; Însă Iisus statu în spirit lîngă ei, despărțindu-le 5 Spiritul de trup. De Neființă îngroziți, Căci astfel socoteau moartea trupeasca, Los vegetale mîinile Și le-întinse; mîna să dreapta, dînd ramuri viguroase, Apucắ Soarele; mîna Să stingă, ca niște-ntunecate rădăcini, acoperi Luna, Și-i doborî 308, de-a curmezișul cerurile despicîndu-le din infinit în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
t'amava!....). Răspunzând că acest lucru nu este posibil,Ismaele se oferă că jertfă în schimbul salvării poporului său (Ah no!... la vită io t'abbandono), în timp ce Fenena îl implora pe zeul Israelului să-l protejeze pe Ismaele. Mulțimea evreilor reapare îngrozită de apropierea lui Nabucco. În momentul în care cuceritorul intra, Zaccaria îl înfrunta și condamnăndu-i aroganță și blasfemia de a fi pătruns în templu, îl amenenință că o va înjunghia pe Fenena. Ismaele va bloca însă brațul lui Zaccaria care
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Chinuindu se în celula întunecată din închisoare, Jacopo are un moment de delir și i se pare că vede fantomă lui Carmagnola, faimosul comandant executat la Veneția, înaintând spre el și ținăndu-și în mână craniul decapitat(Non maledirmi,o prode,). Îngrozit, Jacopo leșină și cade în brațele Lucreției care venise să-i aducă la cunoștința sentința: nu este condamnat la moarte, dar trebuie să rămână în exil ceea ce îi obligă pe amândoi să trăiască despărțiți până la finele vieții lor. De afară
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
costume de sărbătoare. O regata este pe punctul de a avea loc. Loredano și Barbarigo sosesc să urmărească mulțimea fericită, indiferență la soarta familiei Foscari și a Dogelui. Loredano da semnalul pentru începerea întrecerii, dar deodată trompetele sună și mulțimea îngrozită se îndepărtează. O galera intra în port pentru a-l duce pe Jacopo în Cretă. Înainte de a se îmbarca, Jacopo își ia rămas bun cu tristețe de la Lucreția și de la copiii săi, și îi spune să nu dea satisfacție inamicilor
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Macbeth abia dacă reușește să-și tragă soțul afară de la locul crimei când se aude un ciocănit la ușă. Banco și Macduff au venit să-l trezească pe rege (Di destarlo per tempo): Macduff intra în camera acestuia și iese îngrozit anunțând că Duncan a fost asasinat. Toți cei de față invocă puterea divină pentru pedepsirea vinovaților (Schiudi, inferno, la bocca). Malcolm, fiul regelui, care va fi acuzat de ucidera tatălui său, va fi obligat să fugă din Anglia. Actul ÎI
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
tânăra față își implora tatăl să îl cruțe pe Duce, evocând dragostea lor reciprocă. Rigoletto o conduce lângă un perete unde printr-o crăpătura se poate vedea interiorul hanului. El o invită pe Gilda să privească, iar aceasta poate vedea îngrozită cum omul pe care ea îl iubește, deghizat în ofițer de cavalerie, intră în această spelunca și i se adresează lui Sparafucile cerând acestuia să-i închirieze o cameră pentru noapte. Ducele comandă o carafa cu vin și plin de
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
întâlnirea pe care Regina acceptase să o aibă cu acestă a doua zi dimineață, la Mănăstirea Sân Giusto(Io morrò, mă lieto în core,). Regele se prezintă pentru a-l elibera pe Infante și a-i înmâna sabia, dar acesta îngrozit îl respinge acuzându-l de uciderea lui Posa. Carlo îi dezvăluie adevărată rațiune a morții lui Rodrigo. Regele este obligat să recunoască că Rodrigo și-a sacrificat viața pentru Carlo și pentru ideile care îl însuflețeau. Sosește Contele Larma pentru
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]