853 matches
-
aud chiar din gura ta. — Da, spun fără nici un chef. E adevărat. M-am despărțit de Connor. — O, Doamne. Katie respiră din ce În ce mai precipitat. O, Doamne. E adevărat. O, Doamne, o, Doamne, nu pot să cred așa ceva... Shit. Stai, că leșină. Înhaț o pungă de zahăr goală și-i acopăr repede gura cu ea. — Calmează-te, Katie ! zic neajutorată. Inspiră... acum expiră... — Am avut atacuri de panică tot weekendul, reușește să Îngaime, Între respirații. Azi-noapte m-am trezit transpirată toată, cu gîndul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
care o combin cu pantalonii mei negri de șifon de la DKNY (25 de lire de la Notting Hill Housing Trust shop) și cu pantofii Prada argintii cu toc Înalt ai Jemimei. După care, deși n-aveam de gînd, În ultima clipă Înhaț și o poșetuță mică Gucci. — Arăți fenomenal ! spune Lissy, cînd fac o piruetă În fața ei. Absolut fenomenal ! — SÎnt prea elegantă ? — Firește că nu ! Ce naiba, doar ieși În oraș cu un multimilionar ! — Nu mai spune asta ! exclam, cu un ghem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
din farfuria lui. Mestec cu ochii Închiși, lăsînd aroma să-mi Încînte papilele gustative. E pur și simplu divină. E cea mai bună mîncare pe care am mîncat-o În viața mea. Tocmai mă Întreb dacă ar fi cazul să mai Înhaț una, dacă am grijă și le aranjez pe celelalte frumos pe farfurie, cînd simt un damf puternic de gin. Femeia În haină aurie se află chiar lîngă urechea mea. — Zi repede ! spune. Ce se Întîmplă ? — Păi... mîncăm. — Văd asta ! spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
vrei să vii la seminarul nostru cu discuții libere sîmbătă... Îmi trag brațul Îngrozită din strînsoarea ei și Încep să cobor pe scările de marmură, care-mi amplifică țăcănitul tocurilor. Dar, În clipa În care ajung la etajul următor, mă Înhață alt braț. — Hei, poți să-mi spui și mie la ce magazine de mîna a doua te duci tu ? E o fată pe care nici măcar n-o recunosc. Fiindcă mie mi se pare că ești foarte bine Îmbrăcată mereu... — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
să ai absolut nici un lucru care să-ți amintească de el În jur. Dar, dacă le păstrezi, atunci Înseamnă că-i spui „Nu-mi pasă de tine !“ Te ții tare pe poziție. Ești puternică. Ești... — Of, Doamne, OK ! zic și Înhaț pixul de la curier. O să semnez. Dar sînteți vă rog amabil să-i spuneți că asta nu Înseamnă că-l iert, și nici că n-ar fi un om extrem de cinic, de fără inimă și detestabil, care se folosește de ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ce mai face. Singura problemă e că, din poziția asta, nu mai pot să-mi apuc ceașca de cappuccino. — Poftim. Mă Întorc și văd că Jack și-a mutat scaunul chiar lîngă al meu și acum Îmi Întinde ceașca. Îmi Înhaț geanta și ies ca o furtună din cafenea, pe strada plină de oameni. O clipă mai tîrziu, simt o mînă pe umăr. — Am putea măcar să discutăm ce s-a Întîmplat... — Ce să discutăm ? Mă Întorc cu fața la el. Despre cum te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
În drum spre ieșire, stinge și lumina, adaugă Francesca, conducîndu-l pe Connor pe culoarul din mijloc al sălii către fundul acesteia. Ce fac ăștia, au de gînd să facă sex aici ? OK, chiar nu vreau să asist la așa ceva. Îmi Înhaț repede geanta și traversez rîndul de scaune, spre ieșire. Împing ușile duble care dau În foaier, apăsînd din mers pe comutator și ies În curte. Închid ușa În urma mea, apoi ridic privirea. Și Încremenesc. Nu-mi vine să cred. În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
frunze largi Înainte ca apa să ne ude până la piele. La picioarele noastre, am zărit doi brotăcei de un roșu strălucitor, care-ți lua ochii, și a trebuit să-l ținem locului pe Unu care se zvârcolea, dorind să-i Înhațe. După ce ploaia se opri, simțirăm o mișcare care ne Învăluia alene, dindărătul tufelor din jur. Apoi, auzirăm iarăși acele plescăituri, din ce În ce mai apropiate, dar nu puteam să zărim nimic, căci din pământ Începuseră să se ridice aburii groși de după ploaie. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ușa casei, urlând că o s‑o omoare pe femeie. I‑am spus lui Rosamund: - Dacă lanțul de la ușă cedează, să știi că se lasă cu o crimă. Dar au sosit polițiștii Într‑o mașină cu girofar și l‑au Înhățat pe furios. - Ce părere ai? m‑a Întrebat Rosamund. Îmi aduc aminte că i‑am răspuns că s‑ar putea să fie din cauza climatului. Superb, dar instabil. Am refuzat să mă las captivat de frumusețile locului. Poate că din cauza bătrâneții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
bine și ce frumos! Cu toate astea balta a continuat să paralizeze pe zi ce trece. Vine și ziua de apoi. Fiecare biban, caras, crap, știucă, somn, se trezește țintuit între ceilalți, paralizat între pofte și spaime, neputând nici să înhațe nici să scape, nici să trăiască, nici să moară. Începutul și sfârșitul, ochi în ochi. În clipa când se atinge suma perfectă, natura însăși intervine și vâjjjjj! Golește iazul dintr-o dată. Până atunci, însă! Până atunci! Peștișor lângă peștișor, ochișor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
după 14 zile. ─ Miau! Când o să am parte și eu de așa ceva? Niciodată, băiete. Niciodată. Ce cuvânt greu! Trebuie să-l învăț astăzi? Mai lasă-mă puțin, hai, doar un salt. ─ Mămăligă, își amărăști inima degeaba. Niciodată nu vei putea înhăța văduva paradis. Niciodată nu vei putea înhăța nici măcar o vrabie obișnuită. Ești mult prea gras. Ești mult prea leneș. Și apoi, ești al meu. ─ Bine, bine. Și motanul vine să se culce în poala stăpânei. Hai, ne uităm împreună, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
parte și eu de așa ceva? Niciodată, băiete. Niciodată. Ce cuvânt greu! Trebuie să-l învăț astăzi? Mai lasă-mă puțin, hai, doar un salt. ─ Mămăligă, își amărăști inima degeaba. Niciodată nu vei putea înhăța văduva paradis. Niciodată nu vei putea înhăța nici măcar o vrabie obișnuită. Ești mult prea gras. Ești mult prea leneș. Și apoi, ești al meu. ─ Bine, bine. Și motanul vine să se culce în poala stăpânei. Hai, ne uităm împreună, nu trebuie să încercăm să atingem și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
prea încântat de întrerupere, mai ales că toate episoadele de trezire respectau același tipar. Nu găseai altceva decât o planetă fără viață și puteai liniștit să scuipi în lături și să compui alt fotomodel. În urma ta, un droid vesel îți înhăța scuipatul ce plutea prin aer și-l purifica, stocându-l în măruntaiele lui electronice. Urmau operațiunile de asolizare și experimentele. Erau așa de asemănătoare unele cu altele, că nava le putea efectua automat, fără să-l mai supere pe pilot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
văd pe Platon chiar acum, mi-a încolțit în cap. Îmi spuseseră de multe ori că nu e bine să mă duc la Platon neînsoțit, și dacă aș fi stat mult să mă gândesc probabil aș fi renunțat, așa că am înhățat repede cheile de pe policioară și am ieșit tiptil pe casa scărilor. Am coborât scările cenușii, pline de crăpături, despre care emiteam adesea păreri prăpăstioase în cazul producerii unui cutremur, și am ajuns în fața ușii de la beci. Am descuiat ca grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
piele întoarsă neagră, cu o cataramă micuță, cu diamante pe bombeu și cu un toc atât de înalt și de ascuțit încât oricât de multă antipatie ar fi manifestat acesta față de gazon, sentimentul probabil că era reciproc. —Oricum, m-a înhățat și m-a tras în spate, aici, dedesubt. Lui Violet îi tremura vocea. Întinse mâna; Sophie se și repezise să i-o strângă. Am văzut cum încheieturile degetelor lui Violet se albeau în timp ce aceasta se ținea strâns de tot de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pisică ce se pregătește să sară asupra prăzii. la ce Înveți ? m-am fâstâcit atât de tare, Încât am spus pe loc adevărul. Această greșeală a avut consecințe catastrofale, atât pentru mine, cât și pentru Yoga Vasistha. Janet mi-a Înhățat caietul cu un „Aha !“ plin de satisfacție că bănuielile lui cele mai negre În privința mea se adeveriseră. i se păruse de la bun Început curios că Îi ceream atâția bani pentru cărțile de școală, i se păruseră suspecte plim- bările mele
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
fericirii că dăduse de un loc liniștit, În care nimeni nu-l mai chinuia și nu-l mai supunea la diverse experimente. mama i-a oferit imediat victimei un pahar cu apă, În timp ce Janet, fărĂ să stea pe gânduri, a Înhățat tulnicul de artizanat de pe hol și s-a năpustit În apartamentul doamnei ca să Înfrunte fiara. S-a Întors peste zece minute, cam dezamăgit, cu un fel de șnur de adidas uscat atârnând pe tulnic reprezen- tând temuta lighioană care băgase
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
pisică ce se pregătește să sară asupra prăzii. La ce înveți ? M-am fâstâcit atât de tare, încât am spus pe loc adevărul. Această greșeală a avut consecințe catastrofale, atât pentru mine, cât și pentru Yoga Vasistha. Janet mi-a înhățat caietul cu un „Aha !“ plin de satisfacție că bănuielile lui cele mai negre în privința mea se adeveriseră. I se păruse de la bun început curios că îi ceream atâția bani pentru cărțile de școală, i se păruseră suspecte plimbările mele prelungite
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
fericirii că dăduse de un loc liniștit, în care nimeni nu-l mai chinuia și nu-l mai supunea la diverse experimente. Mama i-a oferit imediat victimei un pahar cu apă, în timp ce Janet, fără să stea pe gânduri, a înhățat tulnicul de artizanat de pe hol și s-a năpustit în apartamentul doamnei ca să înfrunte fiara. S-a întors peste zece minute, cam dezamăgit, cu un fel de șnur de adidas uscat atârnând pe tulnic reprezentând temuta lighioană care băgase tot
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
pe glie spaniolă. Și, mai Întâi, zvonurile, iar, mai apoi, propaganda, reclamele, despre care pomeneam În rândurile de mai sus, i-au răsucit, cam la două sute, două sute și ceva de grade, capul. Și - hai Înapoi, acasă, la marea cu sarea! Înhățat de val, Roșia Montana, un nimic pe-acolo, s-a trezit strigând, alături de alții ca el: sunt și eu român. Și am venit să-mi deschid o afacere. Și, În alergarea sa năucă, a ajuns În marele municipiu Vălăret, la
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Toți, afară de Felix și Otilia, se așezară foarte bine dispuși în jurul mesei, iar Olimpia se apucă să taie tacticos salamul. - Taie-l mai gros, protestă Stănică, să simți ce muști. Olimpia tăie o felie groasă, pe care Stănică o și înhăță, mîncînd-o fără pâine. - Ăsta e salam de Sibiu veritabil, salam fin, de unde naiba l-aveți, Otilio? Fata dădu din umeri, iar Olimpia făcu observație lui Stănică: - Nu fi lacom, ce Dumnezeu, îl înghiți cu pieliță cu tot. - Un tirbușon, comandă Stănică
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
negricios, la care, într-adevăr, se remarca doar albul ochilor, mirosul și pălăriuța semănând cu un clop. Plus superioritatea liniștită a celui ce nu scobea, ca alții prin gunoaie, ci trăia din pomenile căpătate prin bisericuțe și cimitire. - Haide! îl înhăță deșiratul pe negricios. Și înșfăcîndu-i, cu ambele mâini, guma baschetului, îl remorcă, scoțîndu-l pe spate dintre pereții foșnitori ai vizuinii, pe o alee, unde îi eliberă talpa încărcată cu fire de iarbă, pietricele, noroi. Nu înainte ca, slujindu-se de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
care-ți spun e în stare să-ți dea poza aia înapoi, ca pe-un film. Până o scoate pe mă-ta de-a îndăratele, cu spatele, din frizeria penitenciarului. O urcă la loc, cu dosul, în duba care-a înhățat-o de la tribunal. O cară în fața aceluiași complet de judecată, care, de data asta, nu mai apucă să-și trântească sentința. Aproape c-o eliberează. Pentru că, tot aruncată de-a berbeleacul, spre trecut, mă-tii i se scoate, dintr-o dată
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de străin își traversa straniul său semi-leșin. La coada autoturismului, străinul, disprețuitor, nici nu mișcase. - ...Niciodată nu mi-aș fi închipuit, recuplă în același registru monoton Norocosul, decimând în treacăt alt pâlc de insecte, capturate în șănțulețul unei încuietori și înhățînd fără patos trei dintre ele și deșertîndu-și-le în deschizătura tristă a unei guri. Practicată într-un cap mic, turtit lateral. Confecționat dintr-o materie difuză, mucilaginoasă, pe jumătate invizibilă în lumina solară. Niciodată nu mi-aș fi închipuit... că printre
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
liniște, până ce o pasăre neobișnuită își va scoate puii deasupra ei. Și de la dânșii va zbura. Între oameni, gâlceavă și sfadă... În orașe, foamete și greutate... - Iar la taximetriști, buzunarele doldora și fofoloance cîrlionțate!... o imită șoferul și o și înhăță pe dezlegătoarea, care, după ce tălmăcise un ultim sobor al cărților sarazine, de epuizare, dădea ochii peste cap. Se și înmuiase, ca o perdea scăpată de pe vergele, risipindu- se, într-o dungă, pe canapea, cu cârpele și vata de zahăr
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]