587 matches
-
opune, sinodul îl depune alegând un papă italian (Martin al V-lea), votul fiind dat de 24 cardinali și câte 6 delegați din fiecare națiune: franceză, engleză, italiană, germană și spaniolă. Ultimul conciliabul din Bâle a avut drept scop să înjosească autoritatea papală. Constituit din 20 episcopi și peste 600 clerici inferiori și doctori în teologie, l-au citat pe papă să compară in fața lor cu amenințarea de a fi depus, ceea ce s-a și întâmplat ca urmare a refuzului
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
și „o lecuță cam îndărătnică din fire, nu c-ar fi fost răutăcioasă, ci doar așa, din obișnuință”229. Personajul ei feminin cu care debutează în lanțul istorisirilor este o nobilă aristocrată, care are posibilitatea de a călători, și fiind înjosită de niște tâlhari, îi cere regelui Ciprului răzbunarea. Acesta însă, de o lașitate bolnăviciosă, nu înțelege să ia nici o atitudine, de aceea femeia, spirit de o finețe și o ironie aparte, prin cuvântul bine ales, va deschide în sufletul 225
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
o martiră, este cel mult o femeie pe care rușinea de a fi public blamată o determină să aleagă sinuciderea. Nu avea cum dovedi că se opusese agresorului ei. Este aici și un orgoliu feminin care nu acceptă să fie înjosit cu nimic, ceea ce îl face pe narator să afirme corect că femeile au o credință mai puternică decât a bărbaților. „Personajul Lucreția din Legenda Lucreției aparținând lui Geoffrey Chaucer întruchipează relația dintre cultură și conștiința individuală. Poemul pune în discuție
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ideologia romană, care îi determină până și reacțiile cele mai spontane. Personajul chaucerian dobândește valențe noi, apare ca fiind altruistă, nu se gândește doar la reputația proprie, ci mai mult la cea a soțului, pe care nu vrea să-l înjosească cu nimic prin purtarea ei și al cărui nume consideră că nu trebuie întinat cu nimic („Le-a spus că soțul pentru a ei vină/ Nu-și poarte numele târât prin tină,/ Aceasta nu răbda-va ea.” 696). „Lucreția lui
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
alegerea finală au început să fie privite cu suspiciune, femeia refuzând să fie ucisă și lăsată alături de un sclav gol, ucis și el, așa cum îi propusese, ca alternativă, Tarquin. Onoarea trecea la ea pe primul plan (de a nu fi înjosită în ochii tuturor prin supoziția că ar fi decăzut în păcatul trupesc cu un om inferior ca rang și că și-ar fi trădat soțul), de aceea nu mai poate fi perceput ca o virtute actul ei, deși rămâne o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
în asemenea situații. Este ceea ce a putut să-i creeze până și unui spirit de talia lui Russell impresia cu totul greșită că cel pe care l-a cunoscut în tinerețe drept un gânditor strălucit și independent s-ar fi „înjosit“ acum în fața gândirii comune. Poate că Russell și alți filozofi, care au putut avea impresia că însemnările lui Wittgenstein nu sunt decât o înșiruire de banalități, nu ar fi ajuns la o asemenea concluzie dacă autorul lor ar fi avertizat
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
pe măsură ce se configurează, ne responsabilizează tot mai mult, prin implicațiile lui. * „Poartă-te așa fel În timpul zilei Încît să poți dormi liniștit noaptea.” („Mahăbhărata”) Aceasta, cu atît mai mult cu cît pot fi - așa cum observa N. Iorga - succese care te Înjosesc și Înfrîngeri care te Înalță. Remediul este cel indicat de B. Gracian: „Să săvîrșim totdeauna faptele noastre ca și cum am fi văzuți”. * „Poartă-te cu omul acela care-i mai prejos decăt tine așa cum ai vrea să se poarte cu tine
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
introspectările eului propriu poartă, de regulă, taina „jurnalelor intime”). * „Și În viața omenească sînt focuri care distrug și focuri care purifică.” (N. Iorga) „Pasiunile” nu sînt bune sau rele prin natura lor, prin ele Însele: ele ne Înalță sau ne Înjosesc, În funcție de ce orientare le dăm, În funcție de felul cum ne folosim de ele. „În focul Încercării izbutesc adesea - spune Tacit - gînduri pe care cei mai cutezători le-ar socoti nesăbuite”; „Focul Întărește Întotdeauna ce nu poate distruge.” (Oscar Wilde) * „Pentru nimic
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
esențială ni-l dă G.B. Shaw: „Îmi place starea de continuă devenire, să am un țel față În față și nu Înapoi”. * „În arenele vieții nu există biruinți definitive.” (P. Emmanuel) Deoarece, pe de o parte: „SÎnt succese care te Înjosesc și Înfrîngeri care te Înalță” (N. Iorga), iar pe de altă parte, pentru că: „Ambiția e confundată lesne cu vocația” (V. Hugo). * „GÎndește ca cei puțini și vorbește ca cei mulți.” (G. Gracian Y. Morales) GÎndește astfel, pentru a te apropia
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
pedepsește singur, "poziția melancolică în stare pură" (ibidem). Convingerea este: "Eu sunt cea mai nevrednică persoană din lume". Eu-Tu+Ei Reprezintă poziția servilă a oamenilor care aleg să muncească pentru bacșișuri din snobism, nu din nevoie. "Eu m-am înjosit, iar tu m-ai răsplătit bine, nu ca restul, care sunt inferiori", sună sloganul acestei atitudini. Eu-Tu-Ei+ Este "poziția invidiei servile și, uneori, a acțiunii politice. "Ei ne urăsc fiindcă nu ne descurcăm la fel e bine"" (ibidem). Eu-Tu-Ei Exprimă
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
este dat oricui, fapt de care abuzează ironicii. Ironia este o armă; ca și disprețul, are drept sursă stările sufletești "în care coabitează sentimentul de superioritate și agasarea condescendentă față de aproapele său" (ibidem); ea se întemeiază pe "dorința de a înjosi sau de a ameliora, ea este toxică din punct de vedere relațional în măsura în care face să crească tensiunile și resentimentele fără să aducă o apropiere în căutarea soluțiilor" (idem, p. 187). Dacă umorul apropie, ironia îndepărtează; ea face dovada "unei stări
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
în asemenea situații. Este ceea ce a putut să-i creeze până și unui spirit de talia lui Russell impresia cu totul greșită că cel pe care l-a cunoscut în tinerețe drept un gânditor strălucit și independent s-ar fi „înjosit“ acum în fața gândirii comune. Poate că Russell și alți filozofi, care au putut avea impresia că însemnările lui Wittgenstein nu sunt decât o înșiruire de banalități, nu ar fi ajuns la o asemenea concluzie dacă autorul lor ar fi avertizat
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
să extindem lista partenerilor posibili de dialog și să abordăm în conversațiile noastre teme mai variate. De asemenea, această etapă presupune să fim conștienți și onești referitor la intențiile pe care le avem, să înlăturăm posibilitatea de a jigni sau înjosi pe cineva și să învățăm să-i tratăm pe ceilalți oameni ca parteneri egali de dialog. Acest lucru este impus de faptul că participarea la conversație a partenerului nostru într-o asemenea manieră, în ultimă instanță, este un dar, nu
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
vioaie ale spiritului, tot așa cum judecă de prost-gust schimbarea indiscretă a portului și a manierelor exterioare. Printre oamenii de acest fel se vor întîlni, cred, cititorii cei mai potriviți ai acestui volum. Oamenii cari n-au spiritul nervos imitator, nici înjosit de apetituri și vanități particulare se țin, în chip firesc, departe de grosolăniile modelor intelectuale sau politico-sociale. Singură atenția acestor oameni mă interesează și mi-a călăuzit scrisul". Cu o ironie în umbra sarcasmului sînt ruinate visele războinice și militarizante
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
care Biserica pare să o sprijine din motive de conveniență socială, la o spiritualitate pascală, care să zămislească o etică a eșecului capabilă, mai degrabă, să oblojească și să vindece rănile, decât să împresoare cu sarea judecății, care descurajează și înjosește. Ne revine în inimă și minte icoana samaritenei. Această femeie, căreia Isus îi vorbește cu plăcere și pe care aproape pare să o curteze - simbol al umanității din toate timpurile, este o imagine a relațiilor lichide, destul de numeroase în zilele
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
Nu sunt cruțați nici aceia care, fără a fi pregătiți și fără a avea acordul superiorilor, se dedau cu premeditare predicării): Șopârla este un animal micuț care strălucește noaptea. La fel și aceștia, micuți prin umilința lor, cu cât se înjosesc mai mult, cu atât mai mult îi luminează pe alții prin exemplul vieții lor, strălucind ca stelele în noaptea acestui veac, loc învăluit de întuneric. De aceea, Zaharia spune: Mă voi pune paznic împrejurul țării mele împreună cu aliații mei care
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
că, înainte de a începe construirea conventului din Gloucester, avea inestimabilul dar al predicării și că un orator atât de convingător nu ar fi trebuit să se ocupe niciodată de construcții fiindcă, a continuat fratele Ioan, din cauza acelor preocupări, s-a înjosit atât de mult, încât regele Angliei i-a spus: «Frate William, tu știai să vorbești atât de spiritual, iar acum tot ceea ce știi să spui este: „Dă-mi, dă-mi, dă-mi”». Iar într-o altă ocazie, același frate William
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
13; Lc 13,24), și nu numai să se distanțeze de iubirea și posedarea lucrurilor pământești, ci să uite în mod total de ele. Astfel, va intra în moștenirea lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, care s-a umilit și înjosit pe sine însuși, și s-a făcut ascultător până la moarte, și încă la moartea pe cruce» (Fil 2,7-8). Fratele Leon a scris: «Sfântul Francisc îndemna mereu prin cuvânt și faptă și-i purta pe frații săi spre iubirea celei
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
poleială de legendă, încărcat de sensuri și de valori; câteva decenii numai i-au creat o mistică atât de agresivă, încât nu te poți atinge de dânsul omenește, fără a nu fi trezit bănuiala de a fi voit să-l înjosești. O astfel de concepție romantică a geniului îl scoate din condiția umană și-i acordă însușiri supranaturale: toate actele lui, fără deosebire, sunt considerate ca ieșind din normele obișnuite, impregnate de puterea lăuntrică a unor calități de ordin transcendent. Oricâtă
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Istoria aflării capului Sfântului Ioan Botezătorul. În precuvântarea lucrării se arată cinstea de care se bucură Înaintemergătorul, ca cel mai mare dintre prooroci și, totodată, ca o pildă unică de trăire monahală. Plecând de la aceia care „nu se rușinează să înjosească prin vorbe urâte ceea ce ar trebui să respecte și să imite”, autorul coboară în altă epocă a istoriei decât a lui. Povestirea reacției anticreștine a lui Iulian Apostatul (g363) era o completare necesară. Se relatează soarta „osemintelor” și a „capului
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
toriilor. O asemnea poziție este susținut] de dou] premise principale: o concepție asupra naturii umane care sugereaz] c] sexul este o activitate uman] imperativ], reflectând cele mai intime aspecte ale personalit]ții umane, și ipoteza c] sexul f]r] dragoste înjosește și, într-un final, altereaz] personalitatea uman]. Aceast] abordare este susținut] de tendința de a evita așa-zisele efecte dezumanizante ale sexului mecanic și promiscuu și de dorința de a promova sexul că cea mai intim] exprimare fizic] a ființei
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sine, tradusă printr o atitudine morală ireproșabilă (gânduri, fapte și cuvinte frumoase și sănătoase), reprezintă singura cale durabilă de a obține și menține stima celor din jur; Respectul față de ceilalți cultivat la elevi îi va determina să înțeleagă că NU înjosindu-l pe celălalt te ridici pe tine, ci căutând să-l ridici, să-l ajuți, să-i arăți bunăvoință și respect. Între oameni există o tainică legătură, iar un aspect al ei este că nimeni nu se poate respecta pe
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
practicării virtuților creștine (smerenia, pocăința, blândețea, dreptatea, milostenia, curăția inimii, concilierea, dreptatea, statornicia în credință) și importanței adevăratei prietenii. Tematica abordată la orele de dirigenție a avut ca subiecte: Despre dreptate, adevăr, cinste, sinceritate; Colegialitatea și prietenia; Invidia și orgoliul înjosesc pe om; Cum ne arătăm recunoștința; „ Politețea - aspect esențial al comportării civilizate”etc., o prezentare mai amănunțită fiind dată la subcapitolul 3.3. Prin strategia didactică utilizată s-a urmărit construirea unui sistem de valori autentice, fundamentate pe morala creștină
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
în spațiul său ca libertate care nu se poate deduce și nu poate fi derivată; chipul, ca manifestare, are un cuvânt la imperativ: „Tu nu vei ucide!”, nu numai în sensul de a nu lua viața, ci de a nu înjosi în celălalt nivelul calității de a fi a vieții. Acest imperativ se înrădăcinează în structura unei ființe care este mereu „mai mult”, motiv pentru care, fiind expresia acestei tendințe, chipul devine un semnal de interdicție; chipul spune dependență de celălalt
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
de la posibilități și cele ce provin de la realități. Cele dîntîi conțin incontestabil mai multe tentații de a ne iluziona: să ne considerăm eroi, fără să fim, sau să gîndim, cu teamă, prea prost despre noi înșine, ori poate să ne înjosim cu totul. Nu pot distinge, în ce mă privește, pe baza acestor considerații, tot atît de net ca Alfred Lehmann 12, între sentimentele antipatice, simpatice și estetice, în sensul că cele din urmă s-ar caracteriza printr-o conștiință liniștită
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]