1,210 matches
-
plus, În pat era foarte vulgar. Chestii pe care nu țin să le discut cu tine, tată. Dar este un netrebnic ordinar. E aici În New York. Dacă se apropie de mine, o să-l Înjunghii. — Mă uimești, Shula. Chiar l-ai Înjunghia pe Eisen cu un cuțit? — Sau cu o furculiță. Adeseori Îmi pare rău că l-am lăsat să mă bată În Haifa și nu i-am plătit cu aceeași monedă. M-a lovit rău de tot și ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
avea să-l sugrume pe Feffer până Îl lăsa lat; avea doar să continue să strângă, răsucind din ce În ce mai tare gulerul, până Feffer lăsa din mână Minox-ul. Desigur, exista oricând posibilitatea să-l lovească, să scoată un cuțit și să-l Înjunghie. Dar era aici ceva mai rău decât incidentul În sine, anume, sentimentul care se abătu asupra lui Sammler. Era un sentiment de groază și creștea În intensitate, creștea și creștea. Ce era? Cum Îl putea descrie? El era un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cu suc de cireșe amare. Irene, a replicat Alice. În mod uluitor, Alice încă își mai păstra zâmbetul pe buze. E doar o carte. De ficțiune. Doar știi asta. Eu nu știu decât că ești o hoață, care ne-a înjunghiat pe la spate. Dac-aș fi vrut să-mi văd publicate toate poveștile alea, atunci mi-aș fi scris memoriile și poți să bagi mâna-n foc c-ar fi avut mai mult stil decât flegma asta a ta. Viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
dar n-a plecat acolo fiindcă nu avea nici bani de tren. Săptămâna trecută au mai găsit oamenii niscai țuică în beci. Au băut-o ca înainte de apocalipsă. El a sărit cu pumnii, ea cu cuțitul. El e în spital, înjunghiat în burtă. Poveste banală de tranziție către niciunde (citește: pușcărie, spital, mormânt) pentru cei mai mulți din categoria asta. În acest caz însă a intervenit providențial sora lui I., o învingătoare a tranziției, și le-a așezat măcar fata pe o cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și bunica pregătesc vasele și, din când în când, își astupă urechile să nu mai audă guițatul agonic. Eu sunt afară printre bărbați, gata să-i ajut, inclusiv la înfipt cuțitul în gât. Reușim să prăvălim animalul și să-l înjunghiem. Moș Emil aduce paie proaspete și o lampă cu gaz. Începe să miroase a șorici. Bem adălmașul din cănițe de lut: țuică fiartă cu piper. Ne tăiem câte o ureche proaspăt pârlită și o împărțim între noi, „bărbații”. Universul miroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
privea înspăimântat în dreapta și-n stânga, la fantomele ce împânzeau pădurea chiar în miezul zilei și îl însoțeau în drumul lui. Se îngrozi când i se păru că vede pete de sânge pe zăpadă și că-i recunoaște pe Caesar înjunghiat de Brutus, pe Octavianus Augustus otrăvit de soția lui, pe curajosul Germanicus otrăvit la rându-i, pe Caligula înjunghiat, pe Seneca și Petronius, care-și tăiaseră venele deoarece Nero poruncise să fie uciși, pe Nero însuși, omorât de servitorul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Orbitele goale, țeasta, dinții ce clănțăneau - nu avea să uite niciodată sunetul acela. Era întruchiparea groazei. Începu să lovească orbește, împlântând pumnalul în trupul femeii; sângele desena flori roșii pe mantia imaculată, iar Vitellius se apleca deasupra ei s-o înjunghie din nou, în timp ce vântul se preschimba în furtună. Un lup îi sări deodată în spate. Vitellius căzu, rostogolindu-se departe de trupul femeii. Se ridică și-și luă pumnalul, să se apere de lup, însă acesta nu-l atacă. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
urmeze pe imperator. Da, gândi Vitellius, toți aveau să fie împotriva lui. Găsi repede o cale de ieșire: le va spune celor din escortă că o găsise pe Velunda moartă. Da, așa le va spune. O găsise plină de sânge, înjunghiată de puțină vreme, de cineva care fugise. Asta avea să le spună soldaților. Apoi va reveni la locul sacru împreună cu escorta și va duce leșul în tabără. Avea să organizeze ceremonii în cinstea Velundei. Avea să plângă, să se arate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mâna pe buzele lui Valerius; atingerea ei era înghețată. — Taci... Nu întreba nimic. — Nu muri, o imploră Valerius. Îmi vei îngropa cenușa acolo unde m-am născut. Acolo vor trebui să te găsească atunci când... Suspină, apoi tăcu. — Cine te-a înjunghiat? hohoti Valerius, și în clipa aceea îl văzu, ca prin vis, pe Vitellius șezând în taverna întunecată, în fața lui Ausper. Vitellius, care voia să-și afle destinul și hotărâse s-o întrebe pe Velunda. — Vitellius... te-a înjunghiat? — Asta va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
te-a înjunghiat? hohoti Valerius, și în clipa aceea îl văzu, ca prin vis, pe Vitellius șezând în taverna întunecată, în fața lui Ausper. Vitellius, care voia să-și afle destinul și hotărâse s-o întrebe pe Velunda. — Vitellius... te-a înjunghiat? — Asta va fi taina ta, zise Velunda. Taina care te va face să trăiești. Chipul i se contractă. — Iată-mă. Privi undeva în spatele lui Valerius; acesta se întoarse dintr-odată. Trei călăreți cu mantii negre și trei femei înveșmântate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
simtă sângele curgând. Velunda murise. Valerius rămase lipit de ea. Așa îl găsiră Vitellius, Listarius și soldații din escorta împăratului. — Uitați-l! Îl vedeți? striga Vitellius, între două accese de tuse. S-a întors după ce a ucis-o. El a înjunghiat-o. Listarius îl strânse pe Vitellius de braț. — A înjunghiat-o? Omul acela a înjunghiat-o pe preoteasă? Îl obligă să se oprească. Vitellius se eliberă din strânsoarea mâinii lui, ce părea o gheară, și-l împinse: Nu v-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Așa îl găsiră Vitellius, Listarius și soldații din escorta împăratului. — Uitați-l! Îl vedeți? striga Vitellius, între două accese de tuse. S-a întors după ce a ucis-o. El a înjunghiat-o. Listarius îl strânse pe Vitellius de braț. — A înjunghiat-o? Omul acela a înjunghiat-o pe preoteasă? Îl obligă să se oprească. Vitellius se eliberă din strânsoarea mâinii lui, ce părea o gheară, și-l împinse: Nu v-am spus că am găsit-o moartă? Listarius îi întoarse spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și soldații din escorta împăratului. — Uitați-l! Îl vedeți? striga Vitellius, între două accese de tuse. S-a întors după ce a ucis-o. El a înjunghiat-o. Listarius îl strânse pe Vitellius de braț. — A înjunghiat-o? Omul acela a înjunghiat-o pe preoteasă? Îl obligă să se oprească. Vitellius se eliberă din strânsoarea mâinii lui, ce părea o gheară, și-l împinse: Nu v-am spus că am găsit-o moartă? Listarius îi întoarse spatele, trecu pârâul, se opri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și se ducea înapoi la bucătărie, și sclavul surdo-mut care știa totul despre vinuri și despre obiceiurile tainice ale lui Vitellius. Soldații sunt agitați - Allius Cerpicus împinse deoparte tava pe care i-o întindea Listarius. Nu cred că medicul a înjunghiat-o pe preoteasa batavilor. Oare lupul aplecat deasupra mielului nu are nimic de-a face cu moartea acestuia? surâse Vitellius, apoi își șterse sosul care îi picura pe bărbie și-și linse degetele. — Medicul nu avea nici un motiv s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lui Alexandru cel Mare. Listarius și servitorul strângeau cioburile și resturile de mâncare de pe pardoseală, în timp ce comandantul escortei stătea nemișcat în fața lui Vitellius: — Poruncește și am să mă supun. — Plătește pe cineva să se ducă în celulă și să-l înjunghie pe medic. Așa n-o să fiu eu cel care-i hotărăște soarta și soldații nu-mi vor fi ostili. La rândul lor, batavii vor afla că cineva a vrut să răzbune moartea preotesei și se vor liniști. Mi-e teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
apar alții, dintre războinicii mei cei viteji, fiindcă romanii ne-au adus și nouă banii, care îi corup pe cei lipsiți de mândrie. Își acoperi ochiul stâng. — Vitellius a ucis-o pe sora mea, zise îndurerat. Preoteasa noastră a fost înjunghiată de infamul acela. Zeii vor pedepsi acest sacrilegiu, însă răzbunarea ne aparține nouă, ție și mie. Datoria ta este să-l ucizi pe Vitellius. A mea, să-i distrug puterea și să-i alung pe romani din ținuturile mele. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
oblige să țin arma în mână. Uită-te la mâinile mele. — Sunt puternice... Dar sunt mâini de medic, nu de luptător. — Nu cu mâinile astea era să-l ucizi pe împărat în pulvinar? Ai înșfăcat chiar un pumnal, ca să-l înjunghii, pentru că n-ai putut să-l sugrumi. Asta te-a făcut faimos. Se vorbește despre tine în oraș, vestea despre ce ai făcut după moartea lui Salix a trecut din gură-n gură. Pentru cei care nu sunt de partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Cu spatele sprijinit de trunchiul unui fag, ca să se poată apăra mai bine, legatul se lupta cu trei atacatori. Titus sărise repede de pe cal și îi respinsese pe cei care îl atacaseră. Ținând câte un pumnal în fiecare mână, îi înjunghie pe cei doi agresori ai lui Errius. Când îl văzu pe acesta ridicându-se teafăr, se întoarse spre Antonius. Centurionii care încercaseră să-l apere erau deja la pământ. Antonius se ascunse în spatele copacului, ca să evite loviturile de pumnal. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Lupta începuse în liniște și continua la fel; se auzea doar răsuflarea grea a luptătorilor. Înainte ca Titus să-i sară în ajutor, Antonius fu rănit la umărul drept și se prăbuși, dar atacatorii nu izbutiră să-l ucidă. Căzură, înjunghiați în spate de Titus și Errius, în timp ce Antnoius se ridica palid, cu pumnalul în mâna stângă, și alerga în ajutorul celorlalți centurioni, care luptau la câțiva pași de ei. Furibunzi, Antonius, Titus și Errius se năpustiră asupra agresorilor și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
împietrit. Antonius se îndepărtă de masă și începu să se plimbe de colo-colo prin cort. — Credeți oare că puținele trupe care v-au rămas sunt comandate de Julius Caesar? Caesar a murit acum mai bine de o sută de ani, înjunghiat de Brutus. Se opri o clipă în fața altarului Manilor, apoi continuă să meargă înainte și înapoi, urmărit de privirile atente ale lui Varus. Credeți oare că zeii vă sunt favorabili? Știm ce s-a întâmplat când Vitellius s-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
țările minuscule, precum Taiwan-u sau Filipinele, mergeau înainte. Dacă ar avea un dram de minte, ar părăsi țara asta veștejită și ar emigra. Dar nu, el alesese să rămână și să schimbe puțin lucrurile, chiar dacă fusese la un moment dat înjunghiat în braț cu un ac de păr din metal de sora lui Baba pentru acest sacrifiu al său. Cine știe care va fi efectul permanent asupra lui? Începu o divagație suplimentară despre suspiciunile sale privind ceea ce i se dădea de mâncare lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
care sunt agitate, lipsite de nerv, mereu neliniștite. O dată cu apariția curvelor în cartierul meu, au apărut și crimele îndreptate împotriva lor. Acum trei săptămâni o fată a fost găsită strangulată într-o mașină furată. Alaltăieri o fată a fost găsită înjunghiată în subsolul unui hotel. Și, cu toate astea, își văd înainte de afacerile lor, în piețele înecate în praf. Așa e afacerea, plină de riscuri, plină de spaime. Clienților, elefanților, le plac încordarea și spaima pe care le plătesc cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mai puternice. Ce mai eram după toate astea decât niște câini amărâți, care-și trăiseră traiul? Noaptea și călăul ne așteptau pe toți. Vocea lui căpătase un ton tulburător, ritmic, percutant. — Ne-au spânzurat, ne-au împușcat sau ne-au înjunghiat. Un ultim pahar, o ultimă țigară, un ultim râs - doar atât ne-au mai permis. Dar asta nu ne-au putut interzice: să fim prieteni. E ceva ce rămâne veșnic. Această încăpere păstrează amintirea de atunci. Să bem pentru ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cavaler și la baluri, și la război, dar acum, când sta și privea și fuma, acum trecutul se îndepărta, iar groaza prezentului izgonea plăcerea vremilor apuse. Ce banal: să mori din pricina morții unui Gribb! Mintea lui cea șubredă să fie înjunghiată de moartea unui Gribb. L-am privit cum moare, cu ochii întorși spre altă lume, cu mâinile și buzele fremătându-i ca și când s-ar fi mișcat într-o existență nevăzută și neauzită. Am privit totul: cum s-a ridicat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de remunerațiile financiare decât să vadă publicate câteva bârfe spuse de el despre persoane pe care nu le plăcea. Știam din proprie experiență că James avea o parte malițioasă. S-ar târî în public în fața șefilor săi și i-ar înjunghia pe la spate - mai degrabă cu stiloul decât cu sabia- dacă ar ști că poate scăpa basma curată. —Și cum a aflat Charles de Groot despre legătura ta cu James? am întrebat. Fusese doar o încercare, dar lovisem din plin. Mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]