657 matches
-
Nu se simțea în stare să se întoarcă la redacție și toate planurile de a-l muta pe tatăl ei îi fuseseră spulberate, cel puțin pe ziua de azi. După ce uitase numele lui Laurence, căzuse într-o stare de confuzie înlăcrimată și până și lui Carrie îi fu limpede că nici nu se punea problema mutării. În chip straniu, Carrie nu păruse câtuși de puțin afectată de oaspetele care-i rămânea pe cap. Stătea pur și simplu țintuită locului, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
își pleacă, răvășit, grumazul. Așa ți-l apleci și tu, spectator inocent venit să te bucuri de hanami-ul secolului al XXI-lea, fără să știi nimic despre ceea ce te așteaptă, hoardele de niponi ieșite în frenezie la picnic sub copacii înlăcrimați, întinzând disciplinat păturică lângă păturică, coș cu mâncare lângă coș cu mâncare, navetă cu bere lângă navetă cu bere, bucuroși că au scăpat de la serviciu mai devreme, pentru că orice inimă de japonez (de la portar la șeful de companie) trebuie să
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mic de tot. Nu contează. Ea e la fel de sucită ca mine. Începe să râdă ca muta la înghețată după care își asumă poziția. Își arcuiește ușor spatele și-și îndreaptă fața spre câini. Au amuțit amândoi. Mă privesc cu ochii înlăcrimați, implorându-mă să mă opresc. E prea târziu. Trenul a plecat din gară. Mai întâi încet, cum fac de obicei. Apoi apăs accelerația. Ca un animal. Acum ea țipă ca nebuna la lună. Și ei scheaună de durere. Ea geme
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
sale, vecinii, oameni pe care doamna Reilly nu-i văzuse de ani de zile. Toți telefonaseră. De fiecare dată Ignatius își închipuia că e domnul Levy, dar apoi o auzea pe mama lui răspunzând prin cuvintele ce deveniseră un refren înlăcrimat: — Nu-i așa că-i îngrozitor? Ce-am să mă fac? De-acu’, numele nostru-i ruinat de tot! Când nu mai putea îndura, Ignatius ieșea din cameră în căutarea unui Dr. Nut. Dacă din întâmplare o întâlnea pe mama lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
aia cu pieptul plat. Dar el a zis că e numai vina mea că Lorna a murit. Că n-ar fi trebuit niciodată s-o pun să se dea jos din mașină. Că eu am omorât-o... Își ridică privirea Înlăcrimată, iar lacrimile-i făceau ochii să sclipescă În lumina fluorescentă. — Am Încercat să-l fac să-nțeleagă că putem trece de asta Împreună. Să fim acolo unul pentru celălalt. Că Încă-l iubesc. Că știu că Încă mă iubește. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
deosebea cu nimic, doar că era mai aglomerată - personalul de la Biroul de Investigații, un fotograf, inspectorul Insch și Logan, toți Îmbrăcați În salopete albe identice, de parcă erau vreo trupă de dans conceptual. Celălalt pat din cameră era gol; o asistentă Înlăcrimată, trecută bine de patruzeci de ani, Îi spuse lui Logan că bărbatul care stătuse În cameră cu Hoitarul murise În după-amiaza aceea de ciroză. Între bocetul rostit pe un ton Înalt și blițul fotografului, Logan beneficie de imaginea corpului zdrobit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Cottage cu Alec Connage și a urmărit, mirându-se foarte, nebunia bruscă ce-i apucase pe colegii lui. Existau și grupuri instabile, care migrau de la un club la altul; erau și băieți Împrieteniți abia de două-trei zile, care anunțau isteric, Înlăcrimați, că trebuie să intre În același club și că nimic nu-i poate despărți; erau și discursuri mârâite, dezvăluind resentimente Îndelung tăinuite, când Studentul Brusc Important Își amintea de umilirile din anul Întâi. Băieți total necunoscuți erau Înălțați În poziții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
O, bietul de tine. O, Les, îmi pare rău că ai descoperit asta. Craig o văzu că plânge. Lacrimile îi străluceau ca niște pietre scumpe, apoi se scurgeau pe obraji, pătând și umezind pudra. Ochii ei rămăseseră mari, strălucitori și înlăcrimați. - Este foarte simplu, Les. Ai avut o cădere nervoasă, una foarte grea, care a implicat pierderea memoriei. Iar eul tău, cel de acum, este o personalitate construită, construită cu strădanie. Nu trebuie să încerci să o sfâșii. Las-o așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
dezlegase de păcat în adăpostul dintre lemne în ziua aceea la prânz. Îl privea stăruitor, la fel de trist ca și atunci. Intră! Misionarul se ridică scuturându-și de pe genunchi cenușa scrisorii. Chipul trist al bărbatului îi aminti de ochii roșii și înlăcrimați ai lui Diego. Sprijinit de cadrul ușii, omul îl rugă tărăgănat ca, în cazul în care vor avea voie și japonezii să se îmbarce pe corabia cea mare, atunci să-i ia și pe el și pe confrații săi pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în felul meu copilăresc amenințarea reală care ne pândea. Într-o noapte ne trezește tata, ne ia în brațe și ne duce pe fiecare la căruță unde ne cuibărim lângă mama. Mama privește mereu înapoi și-și șterge necontenit ochii înlăcrimați. Ne depărtăm lăsând în urmă o agoniseală, o fericire... La lumina zilei văd că suntem însoțiți de militari, cu baionetele la armă care ne ordonă să nu coborâm din căruțe, să nu ne așezăm pe zonă... Așa începe o nouă
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Aglaia Chiribău () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1676]
-
bine ca acasă, printre ai săi. Un instinct care nu le lipsește copiilor niciodată, o face să fugă de la noua ei locuință și să se întoarcă de unde a plecat, “îngerașul bunicii”, acolo unde bunica și frații o așteptau cu ochii înlăcrimați. Comparația, metafora, epitetul, toate aceste figuri de stil folosite cu har, contribuie la redarea atmosferei copilăriei acestui personaj pe care-l îndrăgești chiar din prima clipă, fie și pentru numele scurt, parcă de alint, pe care-l poartă fetița și
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
sugerează telespectatorului monologul interior at personajului:” ce vremuri! La fel făcea și cu mine. Era atât de cocheta, de frumoasă . . . Mi-aducea aminte de când mă însoțea la cursuri de matematici, de dragul meu. Mă iubise oare?” Gros-plan: Chipul lui Ștefan; ochi înlăcrimați. Plan de ansamblu: Încăperea: un pridvor, împodobit cu flori; predominantă coloristica excesivă (albastru). Traveling în spate: Se insistă sugestiv asupra unei flori (zorea albastră). Bandă sunet: Se intensifică zgomotul vocilor. Plan scurt: Ochii Elei de un albastru pătrunzător. Gros plan
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Adina Durbacă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1357]
-
noaptea (textul spune că „era încă întuneric”). Deși ea nu intră deloc în mormânt (rămâne mereu „afară”, de strajă), totuși, ei și numai ei i se arată Isus Cristos înviat. Nu lui Petru, nu „ucenicului iubit”, ci doar unei femei înlăcrimate, disperată la gândul că trupul Mântuitorului fusese strămutat din mormânt. Scena poate fi interpretată în două sensuri, unul nefavorabil, altul favorabil Mariei Magdalena. Favorabil: femeia ajunsă în fața mormântului descoperit își dă seama că Domnul a dispărut, dar nu pricepe taina
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a împlinit. Îndată ei pleacă, lăsând-o pe Maria Magdalena la ușa „tainei învierii” tot atât de perplexă și de încețoșată ca la început. Ea nu-și dă seama, plecând de la indiciile din mormânt, că Isus a înviat din morți. Stăruința ei înlăcrimată va fi însă recompensată: Isus Însuși i Se arată pentru a o consola și pentru a-i spulbera îndoielile. În această cheie de lectură, Maria Magdalena face pereche fără doar și poate cu Toma Necredinciosul, care devine protagonistul părții a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
urcau pe pereții camerei. Era cald. Îl durea tot trupul. Deschise ochii. Nu putea fi adevărat. Îi Închise la loc. Trecu alt timp. Alți ani. Aceleași flăcări pe pereți. Aceeași liniște În jur. Deasupra lui, același chip. Frumos, blând și Înlăcrimat. - Erina... șopti. Buzele se mișcau greu. Era real? Era altă halucinație? - Dragostea mea... se auzi vocea Erinei. Trăiești... Ești cu mine... Nu te mai las să pleci nicăieri... - Nicăieri... șopti rănitul, căzând Într-un somn care nu mai era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
care e o femeie curajoasă și hotărâtă, o adevărată lumină a sufletului În aceste zile de negură. Mă gândesc și la mama, pe care nu vreau s-o supăr și care, sunt sigur, Îmi va păstra o amintire frumoasă și Înlăcrimată. Mă gândesc la voi toți, la Veneția și la Întreaga mea copilărie. A fost frumos. A fost suficient de frumos ca să pășesc În moarte cu bucuria că am văzut lumina Adriaticii și am simțit culorile lagunei. Ați Înțeles, desigur, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
special din rândul celor nemăritate, unde diferența dintre cei doi candidați republicani a fost de mai bine de 30%. Ca orice moment marcant al istoriei noastre recente, episodul a ajuns rapid pe YouTube, unde fiecare alegător poate să vadă ochii înlăcrimați ai femeii și să strige „Ha!“ oricând are chef click-ul lui. Lacrimi curg pe obrazul lor Mitt Romney, un candidat republican de 60 de ani, și-a arătat fără nici o reținere latura sa sensibilă chiar în aceeași săptămână și tot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
povești minunate, poveștile voastre, alunecă vertiginos în burți fără de sens, așa cum a alunecat, într-o zi sfântă, Iona în burta nesătulă a Balenei flămânzite de rugăciune. Acum, mistreții mei, sătui de povești erodate de timp, se odihnesc la umbra salciei înlăcrimate, rumegând, plictisiți, cuvinte pierdute, vorbe mincinoase, răvașele de dragoste netrimise vreodată, pribegite clipe, ostatice în burți nedemne. Stanca Iubirea pentru el o durea mult. Se lăsa o clipă spre ea, ca o pâlpâire ușoară deasupra sufletului, doar atât încât să
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
rechemări involuntare la tot ce mâlul oaselor tale mă topește precum soarele degenerat de aberații gingașe și sofisticate ale inconștientului Asemeni nopții îți sărut tăcerile nerostite în marea dramă a iubirii unde adorm la bătătura de dor a ființei tale înlăcrimate. Asemeni nopții iubitule îți sărut în contururi Mâlul oaselor albe BRIZE DE VIS Domnului Ștefan POPA POPA’S BRIZE DE VIS Am ajuns cu iubirea mea în mijlocul nopții de vis, și am sărutat CERUL, pe o întindere luminoasă a SOARELUI
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
zbătu mai tare ca niciodată și scoase un fel de geamăt prelung, ca o chemare dureroasă. Ce-o fi cu el?... Dacă moare? scînci Ilinca. Of, of, cît de rău mi-ar părea! Tu ce zici, Virgil? întoarse ea ochii înlăcrimați către darnicul cavaler. Nu va muri! răspunse hotărît Virgil. Nu-l vom lăsa să moară! Doar nu i-a făcut nimeni nici un rău. Hai să-i dăm lapte și n-o să mai geamă! Cum erau cu toții în picioare, gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cu adevărat emoționantă. Fetița cea mare i s-a aruncat în brațe și l-a îmbrățișat cu căldură, iar cea mică l-a respins ca pe ceva de prisos și și-a încolăcit mânuțele de gâtul mamei, ascunzându-și ochii înlăcrimați... S-a discutat despre Laponia cu întinderile ei nesfârșite de zăpadă, despre renul de rezervă al Moșului, despre năluci și criză, dar și despre cumințenie și ascultare ce s-au constituit în tot atâtea momente de încântare și mulțumire pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
că, o dată plecat din fața oglinzii, ceva din el, partea cea mai subtilă și esențială, rămâne acolo, în străfundurile ei nesățioase. Ieși din cadrul oglinzii, dar nu încetă s-o privească zile și nopți în șir, fără întrerupere. Cu ochii injectați și înlăcrimați continua să mediteze, cotrobăind și orbecăind cu gândul în labirintul măruntaielor ei îmbuibate, în căutarea victimelor. Când reuși să topească și să suprime timpul, apele înșelătoare ale oglinzii părură că freamătă și că prind viață. Fragmentate și disparate apăreau pentru
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
moment, în scurtele perioade de relaxare între confruntări, am constatat și simțit pe viu marea mângâiere sufletească a doinelor cântate cu sufletul, cu inima și acel DOORRR! tulburător până la transfigurare și uitare de sine. Cu ochii, cu inima și sufletul înlăcrimat simțeam uneori o durere aproape fizică a corpului nostru parcă flagelat de ceva, ori de cineva. Cei care mai suntem încă în viață n-am uitat și nu vom uita acele stări emoționale de excepție, în vremuri de excepție. Și
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Nu zice nimic, înseamnă că n-a pățit nimic. - Din mulțime și-a făcut apariția o femeie de o asemănare izbitoare cu Maica Tereza... - Da, tu, Maica Tereza! - Care a încălecat cu siguranță pe motocicletă, dispărând cu tot cu necunoscuți din ochii înlăcrimați ai martorilor hierogamiei. - Da, au dispărut. Poliția? Nu știu. Ce-a zis poliția? - Nu scrie. Dar o să zică în curând. Gabrielescu se ridică hotărât. Afacerea asta părea un caz de avansare cu tot cu salariu. - Da, dragă, așa o să fac, o să sun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
De obicei, cum se suia pe catedră, se și așeza pe scaun, pentru că drumul pe scări, de la Cancelarie până la clasă, îl obosea nespus de mult. De data asta, însă, a rămas în picioare, făcîndu-ne semn să ne așezăm. Văzîndu-i ochii înlăcrimați, ne-am gândit că i s-a întîmplat vreo nenorocire în familie. Dar era cu totul altceva. A tăcut câteva clipe, mișcîndu-și buzele și părând că vrea să-și aleagă cuvintele. Apoi a rostit încet, ca și când ne-ar fi împărtășit
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]