638 matches
-
pe față, cumnatul său Galan. Nicanor era mai mic ca etate, nu făcuse războiul și lui, dintr-o cimotie de nevoiași, i se îngăduise să o ia de nevastă pe Petronia, cea cu ochii precum două medalii aurii, dar pururea înlăcrimați, fiind orfană de ambii părinți și cu cei doi frați mai mari, pierduți în imensa vrăjmășie a războiului. Numai fratele mai mare, Iuga, după lungi și răscolitoare amânări, apăruse pe neașteptate în Goldana, unde, în vreme ce caravana cinematografică și toată suflarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
că-i ăsta În costum care trage primul, mai Întâi o linie, inspirată strașnic cu banii vârâți În nas, cu un deget apăsându-și o nară. Hai, așa, trage până la capăt! Ne privești apoi, preț de câteva clipe, cu ochii Înlăcrimați. Ești fericit? Se apleacă și aspiră și a doua linie, mai că stă acum să plângă, Își tot freacă nasul, Își plimbă limba În gură, și-o vâră În gât, Își șterge cu ea gingiile amorțite. E marfă de calitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
va fi dezintegrat și se va preschimba într-un nor de vapori mare cât Nebraska. Neluând în seamă vorbele acestea, femeia închise sacoșa. ― Hicks, contez pe tine pentru a o împiedica să plece. Caporalul clipi, schimonosit de durere, cu ochii înlăcrimați. ― Nu plecăm nicăieri fără tine, afirmă el și arătă spre arma hibridă. O să poți să cari chestia aia? Ea cântări mașinăria. ― Atât cât va fi necesar. Apoi își puse sacoșa pe umăr și merse la sas. Apăsă pe un buton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ținură blana: bucătăreasa Marfa veni în fugă de la bucătărie. Nastasia Filippovna le sărută pe toate. — Chiar ne părăsești, maică? Unde-o să te duci? Și încă în ziua ta de naștere, într-o asemenea zi? o întrebau fetele cu ochii înlăcrimați, sărutându-i mâinile. — În stradă mă duc, Katia, doar ai auzit, acolo mi-e locul, dacă nu cumva o să mă fac spălătoreasă! Am terminat cu Afanasi Ivanovici! Salutați-l din partea mea și să nu mă pomeniți de rău... Prințul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
toate crucile că vă spun adevărul gol-goluț), am rămas pentru că am vrut, ca să zic așa, expunându-vă spovedania mea deplină, din toată inima, să contribui astfel la propria dezvoltare intelectuală; cu acest gând am adormit pe la ora patru, având ochii înlăcrimați. Acum să mai credeți ce spune persoana cea mai onestă: chiar în momentul când adormeam, inundat la modul sincer de lacrimi interioare și, ca să zic așa, exterioare (pentru că, în cele din urmă, ajunsesem să plâng, asta o țin minte!), mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și de data aceasta un ghinion teribil; că, profitând de momentul când Varvara Ardalionovna dăduse fuga la Lizaveta Prokofievna, rămăsese singur cu Aglaia și avusese proasta inspirație să deschidă vorba despre dragostea lui; că, ascultându-l, deși era tristă și înlăcrimată, Aglaia izbucnise deodată în râs și-i pusese o întrebare ciudată: e în stare să-și ardă pe loc, la flacăra lumânării, un deget, demonstrându-și astfel dragostea? Gavrila Ardalionovici, se zice, fusese stupefiat de această propunere, se pierduse într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu poziția diplomatică a Spaniei. Apoi Ludovic, înfășurându-se într-o pelerină gri închis, pentru a-i acoperi fața, a încălecat pe cel mai rapid cal. A galopat trei mile către mănăstirea Chaillor, unde amanta sa își aflase refugiul. Reconcilierea înlăcrimată a fost dulce pentru ambele părți.“ în luna decembrie Louise a dat naștere unui băiat. Există o relatare apocrifă, menționată de Antonia Fraser, în care se afirmă că doctorul Boucher, a fost condus într-o trăsură necunoscută. Apoi a intrat
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
pat iar când i-a dat florile mama a strâns-o la piept mai puternic ca oricând și a sfătuit-o să fie cuminte și să-l asculte pe tata. La plecare i s-a părut că mama avea ochii înlăcrimați atunci când a sărutat-o. La grădiniță se lăuda tuturor copiilor că va avea și ea un frățior și că abia așteaptă să-l aducă mama acasă. Dar timpul trecea și mama nu mai venea cu Răducu - așa hotărâse ea să
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
unei largi coaliții a formațiunilor unioniste. Indiferent de deznodământul masivelor manifestații din anul 2002 mișcarea pentru unire se va extinde și se va intensifica până la triumful adevărului. Eugen Radțibor (Soroca) ... scumpul meu oraș natal Soroca astăzi pot spune cu inima înlăcrimată mai mult era decât este. Cetatea cum o știi falnică nu mai este a noastră. Nistrul curge pe vechea albie dar nu mai este al nostru. Fostul liceu de fete parcă se scufundă în pământ, nu se mai vede Liceul
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
era o căsuță, în care toți ai casei erau în mare neliniște. Cu spaima zugrăvită pe fețe și cu deznădejde în priviri, erau atenți la orice zgomot din afară. În mijlocul lor, bătrâna bunică, împovărată de ani și necazuri, cu ochii înlăcrimați se ruga, grăind: ,,O, Doamne Dumnezeule, numai către Tine, îmi îndrept tot focul inimii mele. Tu ne ești sprijin și ajutor. Ca să nu se apropie dușmanul de noi, înconjoară-ne, cu ziduri de apărare, Atotputernice!” Alături de dânsa, un tinerel de
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
înainta și prințul Louis primi un glonte în piept. Cele cinci minute de întârziere au adus pieirea lui. Când mama prințului împărăteasa Eugenia află cum s-a întâmplat nenorocirea, zise cu adâncă durere: Iarăși cele cinci minute! Și ea povesti înlăcrimată cum, încă din copilărie, prințul, fiul ei, avea obiceiul să ceară pentru orice un răgaz de cinci minute. Era timpul să se culce? ,,O, mai lasă-mă cinci minute!” răspundea el. Trebuia să se scoale, se ruga zicând: „Peste cinci
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
Dream De mult n-am mai râs, la un film românesc, așa cum am făcut-o la California Dreamin’ al lui Cristian Nemescu. Dar, exact ca în cazul lui Nae Caranfil, cu care cred că Nemescu seamănă, râsul spectatorilor era unul înlăcrimat: un râsu’-plânsu’. Nu mă refer la dispariția tragică a tânărului regizor într-un accident de circulație (apropo: cum au evoluat ancheta și judecata celui care a provocat acel accident?), ci la modul particular, și totuși specific național, în care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
se mai vede de sub șuvoaie, iar undeva pe la periferie, vecinul unuia Vasile moare înecat cu tot cu oi și capre. Îmbătat de satisfacția lucrului bine făcut, Ilie sărbătorește cu tunete și trăsnete, care mai despică vreo doi copaci, iar tu te întrebi înlăcrimat de ce tocmai pe mașina ta. Iată cum sistemul ticăloșit ne aduce numai necazuri. Și când te gândești că noi, simplii muritori, vrem sățl schimbăm pe al nostru... rockin’ by myself You are what you watch Dumitru UNGUREANU Cine pune la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
cui în casă. Și-i cioplită-n patru dungi Cât spatele tău de lungi ! U iu, U iu iu ! Și iarăși ale miresei : Nu mă da maică departe, Să viu cu desagii-n spate, Cu desagii -mbăierați Și cu ochii-nlăcrimați. Dă-mă maică-n satul tău, Să poți vedea când mi-i rău; Dă-mă maică-n sat la tine, Să te bucuri când mi-e bine. Dă-mă mamă în vecini, Să te văd seara ce cini Și la
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
el însuși de o sensibilitate cu totul aparte, oferă în faimosul său cod de artă poetică intitulat Il Fanciulino (Copilul), o revelare majoră a ceea ce era atât de simplu, dar atât de greu de explicat: Există în noi un copil înlăcrimat, dar care este cutremurat nu numai de fiori, ci și de mari bucurii. Când vârsta noastră este fragedă, el își confundă vocea cu a noastră, și de la cei doi copii care se zbenguie și se ceartă între ei, și, totdeauna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
e destul de neclară. O să vedem cum evoluează. Facem tot ce putem... L-am vizitat și-a doua zi, duminică. Maricica, sora de la Sasca venise și ea. I-a adus un buchet de bujori. Și el i-a mulțumit cu ochii înlăcrimați. Nu știam că vorbeam ultima oară cu el. La mai puțin de-un ceas, o asistentă ne-a telefonat c-a făcut stop respiratoriu. Am ieșit din casă și-am fugit la el într-un suflet. Florinel ajunsese și el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
spus Ortansei să plece, sau ea a hotărât să se mute pentru o vreme În garsoniera din Mihai Bravu, văzând În ce stare mă aflu. Mă cufundam tot mai adânc În povestea aia căznit ortografiată, de o naivitatea sentențioasă și Înlăcrimată. Vreme de o săptămână am scris șaisprezece articole tratând aceeași temă din perspective convergente. Era un leac imemorial, pe care-l recunoșteam pe măsură ce mi-l administram icnind și zguduindu-mă de plâns ca de friguri peste foile de hârtie. Era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
la soarta lor, la viața lor de pribegi. Apoi, se lăsă din nou liniștea, o liniște nefirească... Sleiți de puteri, s-au strecurat pe rând, spre dormitor, în tăcere, adormind cu gândul la Moldova, la cei rămași acolo, cu ochii înlăcrimați. Luna aruncă o lumină alb-albăstrie peste sat. Satul coborî într-o tăcere și mai adâncă... doar greerii țârâiau când și când tremurat. Focul mai pâlpâia încă în fum gros și negru, scăpărând roiuri de scântei galbene. O pasăre de noapte
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Veniamin Costache și Iosif Naniescu, înfățișați pe peretele sudic. „De față” pe peretele nordic, erau și...Marele Logofăt Grigore Sturza și Mihail Gr. Sturza - domnul Moldovei. Sus, în bolta din plafon, înconjurată de îngeri, Maica Domnului cu Pruncul în brațe, înlăcrimată se ruga, parcă, pentru întoarcerea noastră... Zguduitoare apăreau scenele biblice de pe peretele vestic... Învierea lui Lazăr, Răstignirea, Coborârea Mântuitorului în Iad, ș. a... O liniște deasă, că-ți puteai număra bătăile inimii, mă învălui din toate părțile. Un strigăt, în
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
și tristețe poporul dezamăgit așteaptă.. Ce așteaptă ?!.. Nimeni nu știe !.. nici chiar poporul. Dar cine îi cere poporului vreo părere... cine îl întreabă ce crede !.. Nimeni !.. a încheiat, colegul cu năduf... Când l-am privit, avea fața lividă și ochii înlăcrimați... Valuri de regrete surde năvăliră din toate părțile.. Sufletele ni se umplură de întuneric,.. În clipele acelea ni se păru că se dărâmă toată viața, că se abăteau asupra noastră tot felul de gânduri urâte... „Doamne, Dumnezeule, al Puterii și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
voi, grecii, consternați, vă ridicarăți toți de la masă. Ce departe era atunci de tine regatul ce ți-l aduce drept zestre acum Creusa, fiica lui Creon! În acea seară, ai plecat foarte trist, iar eu te-am urmărit cu ochii înlăcrimați și ți-am zis «Mergi cu bine». După asta, ca și cum aș fi fost grav rănită, am plâns toată noaptea în patul din camera mea: în fața ochilor mei nu vedeam decât taurii și războinicii aceia siniștri, în fața ochilor îmi stătea doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
care prin canoane prestabilite și într-o limbă modelată de experiența artei a deschis drumul mesajului de dragoste. De cea mai largă sferă, mai în sus, al inimii suspin se duce-n zbor; inteligență nouă, ce Amor, spre-al ridica, înlăcrimat i-a pus1204. Distinctă de noblețea sângelui, conceptul de noblețe utilizat de poeți constă într-o dispoziție generală a sufletului care determină apariția virtuții. Sufletul purificat și înnobilat de virtute poate genera și adăposti iubirea. În lirica universală, Cântarea Cântărilor
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de noi ca loc de rugăciune. Interiorul era ruinat, tencuiala aproape complet căzută. Doar catapeteasma făcută din zidărie mai păstra pictate în culori de apă un obraz al Domnului Hristos, poate cel pălmuit de sluga Caiafei, dreapta Sa binecuvântătoare, ochii înlăcrimați și brațul făcut scaun al Maicii Domnului care păstra spre mângâiere picioarele Pruncului Sfânt. Expresiile, mai mult bănuite, erau stângace, realizate primitiv de vreun zugrav local, dar cu atât mai sfinte. Pe plafonul altarului în aceeași manieră primitivă Chipul Dumnezeului
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
mai ales când discutam despre trecut. Într-un anume fel ciudat, ne simțeam bine împreună. Fără îndoială, curând avea să se producă o spărtură, o schimbare dialectică. Dar ce naiba aș fi putut face la Londra cu o Hartley distrusă și înlăcrimată, în apartamentul acela ostil și strâmt, cu scaunele cocoțate pe masă și porțelanurile nedespachetate? La cine ne-am fi putut duce la Londra? N-aș fi vrut s-o expun pe Hartley unor oameni care, oricât s-ar fi arătat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-mă-n brațe, Vreau să te sărut! Mama (cântec) Cine mă-ngrijește Cine mă iubește Zi de zi muncește Pentru a va crește? Ne dam seama Este mamă! Mama mea. De sunteți vreodată Triști sau supărați Cine va săruta Ochii-nlăcrimați? Ne dam seama Este mamă! Mama mea. Mama de Alexandru Negriș Pe toți codrii, Pe pământ, Ți-am scris numele și-l cânt. Ți l-am scris pe frunză viei Cu creioanele câmpiei, Ți l-am scris cu ochii, gura
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]