1,308 matches
-
cînd mă minii, si mai mult fiarele mă strîng. O, durere! O, durere! Vierme silit! Sînt vierme? 140 Au omul e născut în mare amăgire? Amăgitor foarte Pui stavila furiei mele pentru că viermele să-ncolăcească arborele. Piei, Rece fățarnic! Sînt înlănțuit, altminteri n-ai putea că astfel să mă folosești. Se mînia-va Omul, încătușat cu acest lanț, si viermele tăcut se va tîrî. Mînia-ți nu va înceta. Demone sur, fă-ți vijeliile să tacă, 145 Dă-mi pildă de a ta
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ca într-un chivot și-ntr-un val 290 Pe care Hristos trebuie să-l rupă, pe ea dezvăluind-o. Fiicele ei se cheamă Tirța; Ea e Rahab numită; și feluritele lor chipuri dezbinate se cheamă Fiicele-Amalecului, Canaanului și Moab-ului, înlănțuind de stînci Victimele lor, si cu junghére chinuindu-le, cîntînd scăldate-n lacrimi Deasupra victimelor lor. Ascultați cîntecul Femeilor Amalecului: 295 "O, biată făptura omenească! O, biet copil al suferinței! De ce să rătăcești departe tu de Tirța? de ce să mă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
El fost-a numărat printre răufăcători. Rece, întunecos, opac Sfatul se adună îndoisprezecit în Amalec, Douăsprezece siluete de stana fără chip, groaznice siluete de chin și suferința, 10 Astfel părea din depărtare Sinagoga; în jurul lor stăteau Fiicele Canaanului și Moab-ului, înlănțuind de Stînci Victimele lor, si cu junghére chinuindu-le, cîntînd scăldate-n lacrimi Deasupra victimelor lor359. Acestfel fost-a Mielul Domnului la moarte osîndit 360. L-au răstignit pe arborele Tainei, plîngîndu-l 15 Și batjocorindu-l și ápoi adorîndu-l, numindu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
am putea spune chiar sacadate, în medie de o secundă - exemplul cel mai relevant fiind desenele de tipul Tom și Jerry, în care loviturile sunt scurte și repetate. Spre deosebire de acestea, în filme apar scene de violență mai lungi, care se înlănțuie, de tipul luptelor (fie că este vorba despre o luptă armată, sau de o luptă corp la corp, loviturile nu mai sunt sacadate, disparate, ci se înlănțuie, scena conținând astfel unitate și coerență internă). Primul indicator al violenței, luat în
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
repetate. Spre deosebire de acestea, în filme apar scene de violență mai lungi, care se înlănțuie, de tipul luptelor (fie că este vorba despre o luptă armată, sau de o luptă corp la corp, loviturile nu mai sunt sacadate, disparate, ci se înlănțuie, scena conținând astfel unitate și coerență internă). Primul indicator al violenței, luat în considerare, a fost indicatorul gebnerian al frecvenței scenelor de violență într-o oră de emisiune (dat fiind că desenele animate sunt de durate variabile nu am considerat
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
derogări mai mult sau mai puțin evidente de la această triplă lege a unității. Viața exterioară este un soi de sistem organic ce Îl reprezintă pe individ tot așa cum culorile melcului se regăsesc pe cochilia lui. În același mod, totul se Înlănțuie și totul comunică În viața elegantă. Oare atunci când dl Cuvier zărește osul frontal, maxilar sau crural al unui animal, nu reconstituie el, plecând de aici, o creatură În totalitatea ei, fie ea și antediluviană, și nu reconstruiește el astfel imediat
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
În care indivizii construiesc viziuni alternative ale realității. Instrumentele acestor procese creative sunt cuvântul și gestul, altfel spus mitul și ritul. Ceea ce explică dimensiunea liminală a miturilor: „În mit există o libertate de acțiune fără limite, libertate negată statutului social, Înlănțuit de normele structurii sociale. Ceea ce inițiați văd cu ajutorul mitului și ritului nu este atât un exemplu moral, cât puterea de a transcende limitele statutului lor” (1968, vol. X, p. 577). În al patrulea rând, vom discuta aspectul bizar al configurațiilor
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
o închegare, o realizare semantică. Dadaiștii înșiși nu se lăsau - deși pretindeau, superb, că o fac - în voia hazardului pur: cuvintele extrase de ei „la întâmplare”, primind „cum se cuvine” articolul hotărât și nehotărât, fiind corect precedate de prepoziții și înlănțuite prin conjuncții, dovedeau că exista un „aranjament” al lor, chiar dacă minimal, într-o secvență. Spre deosebire de matematică, poezia nu este, nu poate fi un univers „de curății și semne”, căci ea e făcută din cuvinte, iar cuvintele, oricât s-ar încerca
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
înalte și de flori... De data aceasta, când ieșea din încăpere, am văzut-o atingând cu degetele ei butucănoase de țărancă, cu o grijă șovăielnică, statueta delicată de pe comoda din antreul nostru: o nimfă cu trupul mlădios pe care îl înlănțuiau lujeri întortocheați, figurina aceea de la începutul secolului, una dintre rarele splendori de odinioară păstrate printr-o minune... Oricât ar putea să pară de ciudat, mulțumită bețivului local Gavrilici am putut noi să pătrundem înțelesul acelui altundeva neobișnuit pe care-l
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
noaptea, ducând cu ei Gioconda, prințul Borghese își bomba pieptul, foarte mândru că a câștigat primul raliu automobilistic Pekin-Paris, via Moscova... Și, undeva, în penumbra unui salon discret din palatul Élysée, un bărbat cu o mustață albă și frumoasă își înlănțuia iubita și se sufoca în acel ultim sărut. Prezentul acela, timpul acela în care gesturile se repetau la nesfârșit, era, bineînțeles, o iluzie optică. Dar mulțumită acelei viziuni iluzorii am descoperit noi câteva trăsături de caracter esențiale la locuitorii Atlantidei
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de balustrada micului balcon, o ascultam. Întrebările mele mașinale readuceau, ca ecou, scene din trecut contemplate de mii de ori în copilărie, imagini familiare, ființe cunoscute: coaforul de câini de pe cheiul Senei, cortegiul imperial străbătând bulevardul Champs-Élysées, frumoasa Otero, Președintele înlănțuindu-și iubita într-un sărut fatal... Acum îmi dădeam seama că Charlotte ne repetase toate istorisirile acelea, în fiecare vară, cedând voinței noastre de a asculta din nou povestea preferată. Da, exact, nu erau nimic altceva decât niște povești care
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
al acelui loc de pe Champs-Élysées unde frumusețea lor strălucește încă...” Numai că, așa zeu cum eram, nu puteam să le ofer decât o existență de marionete. Porneam resortul amintirilor mele și cele trei cochete începeau să țopăie, Președintele Republicii o înlănțuia pe Marguerite Steinheil, ducele de Orléans cădea, înjunghiat de pumnale perfide, ostașul cel bătrân își înșfăca sulița lungă și își umfla pieptul... „Cum se face oare, m-am întrebat eu cu spaimă, că toate aceste patimi, dureri, iubiri lasă atât
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
reînviat cu totul altă imagine din trecut. Am văzut un bărbat frumos, îmbrăcat în negru, în mijlocul unui birou luxos. Ușa se deschidea fără zgomot, o femeie cu chipul ascuns sub un voal pătrundea în încăpere. Și, foarte teatral, Președintele își înlănțuia iubita. Da, era scena surprinsă de o mie de ori, a întâlnirii secrete dintre îndrăgostiții de la palatul Élysée. Convocați de amintirile mele, s-au supus, jucând-o încă o dată, în stilul unui vodevil grăbit. Dar asta nu-mi mai ajungea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
roman pe toți creștinii cari se aratau protivnici sau neascultători bisericii romane, lăsîndu-le însă ritul lor național. În puterea unor asemenea jurăminte, pe care nu le puteau refuza nici la încoronarea lor nici la alte ocazii potrivite, regii Ungariei fiind înlănțuiți cu datorie religioasă morală și juridic legală ca să stârpească pe eretici și schismatici, între cari cei de lege grecească formau majoritatea, Roma le și trimitea dese aduceri aminte ca să-și împlinească riguros această datorie, lucru ce i se impunea și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
stratul de nisip a vieței ordinare și e mânat pe fluviul plin a vieței ideale. Tot această imagine are dar să o reproducă și artistul reprezintator. Prin el trebuie să ni se pară caracterul poetului o ființă generală, care să-nlănțuie natura noastră ideală și totodată individuală, care [să] fie pătrunsă de viață. Din această lege de reprezintațiune dramatică rezultă pozițiunea și problema actorului față cu diferitele caractere dramatice. Ba e triplă. Dacă actorul are de-a reprezinta un caracter în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pe cel mai adânc fond de viață (Lebensinhalt), pe care numai o poate naște cea mai spiritualistă din arți, cu puterea unei (întîmplări) esperienți nemijlocite, de-a-i împrumuta aparința unei întîmplări ce irumpe cu putere victorioasă, irezistibilă care, deși ne-nlănțuie de realitate ne discatenează totuși cu desăvârșire de ea. Această plinătate de viață nemijlocită ce-o dezvoltă artistul dramatic înaintea spectatorului îi asigură de aceea artistului, legat de îngustimea prezintelui, de momentul fugace al creării, îi asigură admirațiunea plină de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
critica teatrală singura activitate științifică în care se consideră mai ca o pretensiune de-a cere mai mult decât o abilitate câștigată prin conversațiune, prin lectura dileginte a recenziunilor de teatru și prin deasa vizitare a spectacolului, abilitatea adică de-a-nlănțui una-ntr-alta vro cîteoarecari întorsiuni, monedă anume pentru astfel de treabă. Esercițiul artei privit în gros-ul aparițiunei și a criticei stă cu desăvârșire pe nivelul superficialităței celei mai naive. Regenerațiunea amîndorora nu poate să iasă decât din cufundarea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mulți actori după tămîiarea cea ieftenă a acestor altare dar asta e așa de puțin o recunoaștere a preoților cultului ei... se pare mai detestabilă decât vanitatea însăși din care izvorăște. Opera (fugitivă) care trece cu vuiet e ca să fie înlănțuită de acest ecou fără (sunet) timbru, de multe ori e să mintă victoria asupra sufletelor care n-a avut loc. Actori ce-și scriu laudele singuri și cari pun oameni să-i aplaude de câte ori cască gura, unde mai pui și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
-l esală * orice schimbare când e calificată cu numele de schimbare, inovație, ca și când orice lucru, înainte de-a se-nvechi, nu ar fi început prin a fi nou. Apoi vin sofismele acelea cari pretind că legile vechi sânt irevocabile și înlănțuiesc posteritatea pentru de-a pururea; apoi acelea care se razimă pe opinia numărului celui mare, ca peremptorie; acelea cari speculează asupra efectelor unei umilinți afectate sau a unei pretinse superiorități față cu adversarul lor sau cu măsura propusă. O a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
kortis („cort”), lat. cortina („cortină”), germ. Gardine („perdea”) etc. (55). Printre eroii care mânuiesc nu numai armele războinice, ci și pe cele magice, de „legare”, îl amintesc pe Heracles. El a coborât în Infern, unde (ajutat de zeița Atena) a înlănțuit Cerberul și l-a scos la lumină (după unii autori clasici, Cerberul era un balaur ; cf. Pausanias, Călătorie în Grecia, III, 25, 4). Am ales acest exemplu nu numai pentru că este vorba de același tip de katabasis-anabasis prin care trece
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în celebrările colective ale slujbei religioase, memorările de la școală sau lectura pioasă din familie. Din comunitară, a devenit individuală. Radioul și televiziunea au privatizat recepția pasivă a mesajelor sociale, publică odinioară; au personalizat inerția și au înscăunat extazul. Din reglementară, înlănțuită de niște coduri de autoritate prestabilite, oralitatea a devenit mai sălbatică, inventivă, imprevizibilă: nu mai este semnul supunerii, ci al eliberării. Drept dovadă, dispariția retoricii ca predare a unei arte a cuvîntului, înzestrată cu reguli generale și transmisibile. Vocile noastre
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
expunerii sau de care se vor folosi ulterior În pregătirea lor. Asemenea materiale scutesc, parțial, elevii de efortul anevoios, pentru unii, de a copia grafice, desene etc. dându-le posibilitatea să urmărească cu atenție modul În care sunt organizate și Înlănțuite ideile noi pe care le audiază. O mai mare putere de convingere se poate imprima ideilor pe care le comunicăm și atunci când folosim surse suplimentare de informație (citate, mărturii ale epocii, documente autentice, extrase, fragmente din lucrări și autori care
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
sufletului de trup, desprindere care poate fi anihilată, în mod sigur îngreunată, de voluptatea sexuală. Scrupulul socratic nu este nici pe departe de natură metafizică. Socrate nu este un adversar al voluptății sexuale și nici nu crede că sufletul e înlănțuit de trup, incarnat, desfigurat, pângărit sau alunecat în trupul destinat la fiecare nouă reincarnare. Un singur soi de voluptate sexuală nu recunoaște Socrate, și nu e de fel curios că aceasta este tocmai voluptatea căutată de cuplul pederast. Și este
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Leonardo da Vinci) Adică atunci cînd ideea n-a apucat Încă să se transforme În convingere, iar acțiunea În deprindere. * „Cel mai greu de suportat este puterea obișnuinței.” (P. Syrus) Se știe, În acest sens, că „deprinderea”, odată formată, ne Înlănțuie, producîndu-și efectul de Îndată ce ocazia o favorizează sau o pretinde. Prin urmare, trebuie să fim foarte atenți la natura deprinderilor pe care ni le formăm, la un moment dat, deoarece deprinderea așteaptă ocazia de a se manifesta !...altfel spus, trebuie să
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
prieteniei” sau ale „iubirii”?... * „Fericirea și dorința nu pot conviețui. Fericirea nu constă În a agonisi și a te bucura, ci În a nu dori, căci ea constă În a fi liber.” (Epictet) Bineînțeles că „dorința”, prin natura ei, te Înlănțuie, te supune obiectului spre care ea năzuiește cu Înfrigurare. Trebuie să precizăm Însă că atunci cînd dorințele vizează scopuri spirituale, se obține un progres sufletesc. * „Adevăratele paradisuri sînt paradisurile pe care le-ai pierdut.” (M. Proust) Niciodată o fericire ipotetică
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]