1,512 matches
-
considerat, În multe privințe, un indicator prețios al vieții individuale, sufletești, morale și spirituale a persoanei umane. Asupra acestui aspect vom reveni. Originea și sfârșitul reprezintă o delimitare ontologică a limitelor vieții. Între origine și sfârșit trebuie să existe o Înlănțuire logică, un sens Înțeles și acceptat de către om. Numai atunci, și numai În acest fel, viața poate fi acceptată și, o dată cu ea, și destinul. Suicidul este tocmai acest conflict sufletesc, moral și spiritual, dintre origine și sfârșit. Omul angoasat nu
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
care stau la baza existenței persoanei umane și care determină Însăși viața acesteia, direcția și sensul ei. Fatalitatea trebuie Înțeleasă ca predestin, căci ea nu se poate concepe fără nici o notă de predestinare, susține V. Băncilă. Totul decurge dintr-o Înlănțuire continuă, În sensul că realitatea de astăzi este cauza celei de mâine sau, altfel spus, predestinarea celei care-i va urma. Rezultă de aici, În mod firesc, faptul că destinul ar fi punctul final către care se Îndreaptă orice realitate
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
superioritatea tehnică față de orice altă formă de organizare. Sintetizând aceste principii, am putea spune că sistemele birocratice: se bazează pe legi, regulamente scrise, deci pe raționalitate, excluzând total afectivitatea; sunt caracterizate printr-o ierarhie rigidă, funcțiile fiind ordonate într-o înlănțuire cu niveluri de autoritate gradată; sunt centrate pe prescrierea cu rigurozitate a comportamentelor, ceea ce facilitează anticiparea lor. # Precizia, rapiditatea, neambiguitatea, cunoașterea dosarelor, continuitatea, discernământul, unitatea, subordonarea strictă, reducerea fricțiunilor și costurilor materiale și personale − acestea sunt aduse la un nivel
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de tip autoritar; f) congruența scopurilor individuale cu cele organizaționale; g) conflictul între subordonați generat de preferința pentru o soluție. Fiecare factor contingent care ia forma unei întrebări este apreciat într‑o manieră dihotomică, prin răspunsuri de DA sau NU. Înlănțuirea acestor răspunsuri dă naștere unui arbore de decizie (vezi figura 9). Figura 9 - Arborele deciziei [i stilurile liderului De exemplu, pentru primul factor, liderul își poate formula următoarea întrebare: există o cerință cu privire la calitatea deciziei astfel încât o soluție să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
caz, decât în cel al deciziei individuale. Procesualitate Decizia nu trebuie considerată doar un simplu moment, un act care se consumă „aici și acum”, ci un adevărat proces care implică intrarea în funcțiune a mai multor etape, faze, mecanisme, numai înlănțuirea, succesiunea lor riguroasă și corectă fiind cea care asigură în final eficiența deciziei. Momentul deciziei este așadar un fel de sinteză, de sumare și integrare a tuturor momentelor anterioare, purtând în mare măsură pecetea lor. Mai mult decât atât, momentul
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
câte alternative sunt (condiții de certitudine) sau mai multe consecințe pentru fiecare alternativă (condiții de risc, de incertitudine); utilitatea fiecărei consecințe, folosul pe care îl așteaptă decidentul în urma realizării consecințelor. Modul de concepere a fiecăruia dintre aceste elemente, precum și a înlănțuirii lor au condus, în timp, la elaborarea unor modele teoretice, explicativ-interpretative ale procesului decizional. Cei mai mulți autori au gravitat în jurul decidentului, mai exact, al unora dintre caracteristicile acestuia. Două dintre ele, și anume raționalitatea și comportamentul decidentului, s-au detașat și
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
creșterea sentimentului de recunoaștere a individului și a contribuțiilor sale de către grup, dezvoltarea sentimentului de atașare a indivizilor și grupurilor față de organizație, apariția stării de satisfacție, a unui moral ridicat sunt doar câteva dintre efectele participării care evidențiază eficiența ei. Înlănțuirea elementelor analizate mai sus, într-o formă grafică, indică un model posibil (aproximativ) al participării, pe care îl redăm în figura 14.4. SHAPE \* MERGEFORMAT FIG. 14.4 - Un model al participării La fel ca și în modelul comportamentului adaptativ-motivat
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
organizația. Ipotezele de mai sus nu sunt valabile în orice tip de condiții, ci în condiții determinate. Cele mai multe dintre ele stabilesc relații de ordin cantitativ între două mărimi, dar în realitate relațiile se stabilesc ,,în lanț”, adică prin însumare, prin înlănțuirea factorilor respectivi. De exemplu, relația dintre eficiența scăzută și moralul scăzut se acompaniază adeseori cu predominanța unor interese subiective, personale, cu alegerea unor forme de participare mai puțin adecvate, cu o intensitate redusă a participării, cu indicatori de ordin negativ
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
adeseori cu predominanța unor interese subiective, personale, cu alegerea unor forme de participare mai puțin adecvate, cu o intensitate redusă a participării, cu indicatori de ordin negativ. Din acest punct de vedere, considerăm că există o consecvență de sens a înlănțuirii elementelor componente ale participării. Hotărâtoare rămâne însă eficiența participării care este capabilă să se declanșeze un nou ciclu de participare. Astfel, dacă eficiența participării este crescută, pozitivă, dorința de a depăși rezultatele obținute poate da naștere unui nou proces. La
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
și pus în practică o nouă metodă de management participativ, numită PRADO, adică: P (proces), RA (de cercetare‑acțiune, recherche‑action), D (în vederea dezvoltării), O (atât a omului, cât și a organizației). În esență, este vorba, după cum apreciază autorul, despre înlănțuirea unor acțiuni, în prealabil gândite, testate și chiar experimentate, care conduc în final la dezvoltarea împreună a oamenilor și a organizațiilor. Este greu de presupus că o organizație se poate dezvolta fără ca membrii ei să conlucreze cu ea, la fel
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
cu efecte bine cunoscute, ușor identificabile, și mai puțin cu cauze, acestea trebuind să fie presupuse. Or, tocmai asemenea presupuneri ne fac să plutim de cele mai multe ori în incertitudine. Complexitatea fenomenelor motivaționale provine, în al doilea rând, din diversitatea, mobilitatea, înlănțuirea riguroasă sau doar aparentă a motivelor între ele, din trecerea de la unele la altele sau din convertirea unora în altele. Rare sunt cazurile când într-o situație oarecare s-ar putea vorbi de prezența doar a unui singur motiv. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
cardinalelor unor mulțimi). 3.6.5. Algoritmizarea Este o metodă bazată pe utilizarea și valorificarea algoritmilor în învățare. Algoritmul este constituit dintr-o suită de operații executate într-o anumită ordine, aproximativ constantă, prin parcurgerea cărora se ajunge la o înlănțuire logică de conținuturi. Cel mai concludent exemplu îl constituie algoritmul de formare a numărului natural: • se construiește o mulțime cu „tot atâtea” elemente câte indică numărul anterior învățat și o mulțime cu un element în plus; • se face corespondența element
Activit??i didactice desf??urate in gr?dini?? ?n scopul ?nsu?irii no?iunii de num?r natural by Gu?u Mihaela. Pasat Ionel-Marius () [Corola-publishinghouse/Science/83651_a_84976]
-
mai multe fragmente mari de ADN au în comun o anumită regiune, deci un fragment mic de ADN comun. Putem spune despre aceste secvențe că sunt parțial acoperite sau suprapuse. Analizând ansamblul de fragmente de ADN ce funcționează, putem reconstitui înlănțuirea punctelor comune și fragmentele de ADN, cele ce există într-o moleculă de ADN de plecare. Reconstruirea unei molecule de ADN start sub forma sa de ansamblu de fragmente suprapuse constituie harta fizică. Plecând de la această hartă se poate descoperi
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
Plecând de la această hartă se poate descoperi întreaga secvență a unui genom. Pentru a cunoaște condițiile ce duc la închiderea unui fragment de ADN, se vor citi succesiunile de baze azotate purinice și pirimidinice (adenina, timina, citozina și guanina) ale înlănțuirii. Această citire se numește secvențiere. Un fragment de ADN secvențiat este format din înlănțuiri de cel mult o sută de nucleotide într-o ordine bine definită. Secvențiind o astfel de moleculă duce la determinarea acestei ordine. Principiul folosit se bazează
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
cunoaște condițiile ce duc la închiderea unui fragment de ADN, se vor citi succesiunile de baze azotate purinice și pirimidinice (adenina, timina, citozina și guanina) ale înlănțuirii. Această citire se numește secvențiere. Un fragment de ADN secvențiat este format din înlănțuiri de cel mult o sută de nucleotide într-o ordine bine definită. Secvențiind o astfel de moleculă duce la determinarea acestei ordine. Principiul folosit se bazează pe realizarea, pornind de la un punct fix, a mai multor copii parțiale ale moleculei
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
Ibidem, op.citată, p.200 51 Ibidem, op.citată, p.201 36 Legea rațiunii suficiente cere gândirii să întemeieze noile adevăruri pe adevăruri vechi. Ea nu se referă direct la raportul dintre conținutul cognitiv al gândurilor și lucruri, ci la înlănțuirea diferitelor forme logice. Ea nu visează adevărul conținutului cognitiv al lucrurilor, ci corectitudinea formei lor logice. Această lege determină corectitudinea raportului dintre premisă și concluzie, corectitudinea deducerii. Daca premisele sunt adevărate și corect înlănțuite, atunci concluzia este, în mod necesar
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
a doua, intervalul fixat de zece minute este partea majoră, exceptând faptul că timpul începe numai după executarea unui singur răspuns (FR 1 nu este deloc neînsemnat; de exemplu, are un efect marcant în apariția unei pauze după întărire). 9. Înlănțuirea (chain) este similară programelor tandem cu excepția faptului că o schimbare evidentă în stimul apare la completarea primei componente a programului. Al doilea stimul controlează eventual performanța apropiată celui de al doilea plan și, ca un întăritor condiționat, întărește răspunsul la
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
acestei tehnici este realizarea unei hărți a minții (mind-mapping), în fapt o tehnică de brainstorming individual, bazată pe ideea unei dezvoltări spațiale, nonlineare a ideilor pornind de la o temă centrală. Desigur că ne putem referi la dezvoltarea fenomenului printr-o înlănțuire lineară a evenimentelor care îl compun ori prin folosirea unor scale delimitate de extremele „valoare scăzută” și „valoare ridicată”. Aceste modalități sunt utile deoarece oferă posibilitatea de a înțelege complexitatea fenomenului studiat. În același timp, uneori, interacțiunea evenimentelor înăuntrul unui
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
de inhibiții a unui animal tânăr - și schemele raționale abstracte, simbolizate de desenele celulelor nervoase, cu prelungirile lor arborescente, în care doctorul Ilea, profesor de neurologie, a încercat să-și închidă curgerea propriei existențe. Natură analitică, pasionat de logică și înlănțuiri cauzale, I. sare cu febrilitate de la un eveniment la altul, de la o epocă la alta (chiar și scrisorile personajului său au o cronologie aleatorie), urmărind cu obstinație esența fenomenelor, ideea în dialectica devenirii sale. De unde o anumită excrescență a aspectului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287655_a_288984]
-
că lumea este solidă (are cele trei dimensiuni ale unui corp solid) realizează progresia geometrică a elementelor: foc = aer = apă aer apă pământ unde focul și pământul sunt solidele elementare extreme, iar apa și aerul medietățile geometrice corespunzătoare, creând o înlănțuire mai clară și mai profundă decât cea existentă la Macrobius. În mijlocul argumentației, Macrobius inserează un citat din Timaios (31b-32c) quod erit manifestius si in medio posuerimus ipsam continentiam sensus de Timaeo Platonis excerptam; compararea celor două fragmente ar putea aduce
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
interioară activă și mobilă, întinzându-se între Intelect și materie (I, 17, 12 cum globus ipse quod caelum est, animae sit fabrica, anima ex mente processerit, mens ex deo quivere sumus est, procreata sit). Sufletul are un rol special în înlănțuirea hypostasurilor, este ultimul dintre rațiunile inteligibile și primul din Lumea Sensibilă, are un rang intermediar de vreme ce se raportează la amândouă (Enn. IV, 6; IV, 8). Sufletul are puterea de a parcurge întreaga conexiune a realităților, de a se asimila cu
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
posibilă abstractizarea. Noțiunile, judecățile și raționamentele sunt modalitățile de reflectare abstractă a realității. Judecata este un concept mai complex decât noțiunea, fiind forma logică fundamentală exprimată printr-o propoziție în care se afirmă sau se neagă ceva. Raționamentul este o înlănțuire logică de judecăți care duce la o concluzie. Deși judecățile și raționamentele se folosesc pe scară foarte mare la fizică, nu le vom analiza conținutul conceptual. Trecerea de la concret la abstract operează și cu alte concepte logice și psihologice, cum
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
general și difuz la un semnal. Acesta este clasicul răspuns condiționat al lui Pavlov (1927).” Tipul 2. Învățare stimul - răspuns: „subiectul dobândește” un răspuns precis la un stimul discriminat operant (Skinner, 1938) denumit uneori răspuns instrumental (Kimble, 1961). Tipul 3. Înlănțuire: „Este învățată o înlănțuire de două sau mai multe conexiuni stimul - răspuns. Condițiile pentru această învățare au fost descrise de Skinner (1938) și de alții, în special de Gilber (1962)”. Tipul 4. Asociație verbală: „Asociația verbală este învățarea de înlănțuiri
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
un semnal. Acesta este clasicul răspuns condiționat al lui Pavlov (1927).” Tipul 2. Învățare stimul - răspuns: „subiectul dobândește” un răspuns precis la un stimul discriminat operant (Skinner, 1938) denumit uneori răspuns instrumental (Kimble, 1961). Tipul 3. Înlănțuire: „Este învățată o înlănțuire de două sau mai multe conexiuni stimul - răspuns. Condițiile pentru această învățare au fost descrise de Skinner (1938) și de alții, în special de Gilber (1962)”. Tipul 4. Asociație verbală: „Asociația verbală este învățarea de înlănțuiri verbale. În mod fundamental
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
Înlănțuire: „Este învățată o înlănțuire de două sau mai multe conexiuni stimul - răspuns. Condițiile pentru această învățare au fost descrise de Skinner (1938) și de alții, în special de Gilber (1962)”. Tipul 4. Asociație verbală: „Asociația verbală este învățarea de înlănțuiri verbale. În mod fundamental, condițiile se aseamănă cu cele ale altor înlănțuiri (motorii). Cu toate acestea, prezența limbajului la om face din acesta un tip special, pentru că individul poate alege dintre înlănțuirile interne ale repertoriului său lingvistic deja învățat (Underwood
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]