629 matches
-
militare ale Guvernului și o mână de copii răzvrătiți ce voiau pedepsirea uciderii unui coleg. Strada nu mi s-a părut niciodată mai plină cu oameni, chiar dacă erau foarte rari, iar aerul nu a fost niciodată mai sănătos și mai înmiresmat ca acum. Trăiam și simțeam ca și cum abia acum m-aș fi născut și aș fi știut că sfârșitul e chiar lângă mine. Am mers pe scurtătură. Mâncarea, o cană cu ceai verde și câteva tartine cu praf de ton, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mergem ! Trebuie să-l scot cât mai repede de aici, până nu observă ceva de gen Tampax și mă Întreabă la ce folosește. Pe bune, acum ! De ce naiba o fi atât de interesat de toate lucrurile ? CINCISPREZECE Ieșim În noaptea Înmiresmată, iar eu mă simt ușoară, fericită și nerăbdătoare. Atmosfera e deja total diferită de cea din seara trecută. Fără mașini ultrascumpe și fără restaurante megaselecte. Totul e mult mai firesc. Și mai distractiv. — Deci, spune Jack În timp ce ne Îndreptăm spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
nu i-am stârpi? -Nu dispărem Antoniu, câtă vreme există atâta frumusețe În lume. Chiar și În locul ăsta bătut de soartă, eu văd frumusețe, și deasupra lui strălucesc luna, soarele, stelele, nu numai peste pajiști pline de flori și coline Înmiresmate. Și În cerșit văd frumusețe. În fond e un act de puritate a omului. De relație a lui cu lumea Înconjurătoare. Cere un strop de supraviețuire, dând În schimb sinceritatea lui. Se arată lumii dezgolit de vanități, de impurități, așteptând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pentru ca rătăcirile mele să vibreze a cântec, sau a vis colorat. seara să-mi adun toate scâncelile, să-mi fac din ele un pat, s-adorm laolaltă cu râmele, să învăț de la ele taina regenerării, hrănindu-mă doar cu pământ înmiresmat de frunze și flori, ce peste zi s-au scuturat. trecătoare, moartea trecătoare floare, moartea ne cheamă continuu spre marea strâmtoare. cum, oare, ne vom strecura dincolo? obișnuia să mă întrebe mama, mai mult îngândurată decât speriată. ea a aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
bărbatul, trântind căciula pe lutul odăii. Ba, poate, patru, că Safta a rămas grea! puse mâna la gură Ileana, parcă astupându-și vorbele. Cu pași mari și gesturi repezite, Gheorghe inșfăcă șiacul, luă căciula și ieși în pridvor, sorbind aerul înmiresmat al toamnei târzii. „ Ce-o să fac? Cum să las sufletele singure? Mai bine plec în codru și nimeni n-o să mă găsească!” Cu această hotărâre, porni spre casă, călcând prin bălțile ploii de peste noapte. Se simțea în stare să răstoarne
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
de zăpadă, de veselia, de bucuriile copiilor - și totuși îndulcite printr-un fel de vrajă până căpătau delicatețea moale a unui piept de porumbel; erau și nuanțe galbene profunde care se topeau cu o pasiune nefirească într-un verde la fel de înmiresmat ca primăvara și la fel de pur ca apa sclipitoare a unui pârâiaș de munte. Cine ar putea spune ce fantezie chinuită dăduse naștere acestor fructe? Ele își aveau locul într-o grădină a Hesperidelor din Polinezia. Era ceva ciudat de viu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cum renaște din cenușa în care, doar cu câteva luni mai devreme, frigul o prefăcuse fără milă. Iarba fragedă creștea vioaie și, în multe locuri, deja erau răsărite și încântătoarele flori primăvăratice. Mestecenii și plopii își desfăceau frunzulițele cleioase și înmiresmate, pe ramurile teilor plesneau mugurii plini de sevă. Rândunelele, vrăbiile și porumbeii își clădeau voios cuiburile, gâzele mărunte pretutindeni bâzâiau necontenit, iar priveliștea lor îmbătătoare își revărsa tot farmecul în sufletul omului. Pentru cel aflat în permanente și în chinuitoare
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de mai multe ori, fără să zărești vreun țărm către care ai putea înota sau vreun catarg de vas portughez, cine știe pe ce mări navighează acum prietenul tău abílio, pe aici nu crește nici un copac, aproape dincolo numai flori înmiresmate și plante scunde plesnind de verde, cu forme geometrice, sunt pe tot locul, nu îți poți folosi nici aripa subțire de liliac-cu-nas-de-frunză fără să știi cât ai de zburat, are și ea puteri limitate, fiind primită în dar de la un
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
făcuseră mai nimic altceva decât să se înghesuie prin felurite campamente, se ridicară imediat pentru a se dispune în coloane. Rânduindu-se pe trei șiruri, se aliniară cu drapelele sus. Verdeața munților înconjurători și frunzișul verde pal din apropiere foșneau înmiresmate în timp ce briza ușoară a serii plutea peste nenumăratele chipuri. Cornul sună iarăși - de data asta, din pădurea îndepărtată. Din curtea capelei închinate lui Hachiman, zeul războiului, Mitsuhide și generalii săi ieșiră echipați strălucitor, în razele piezișe ale soarelui la apus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
bun. Alții stăteau țepeni, ca la o solemnitate pe care nu o înțelegeau. Ceasornicarul era în atelier, lucra. Se făcea că lucrează. Nici el nu se așteptase ca orologiul să bată în ziua aceea de primăvară atât de liniștită și înmiresmată. Mai erau vreo douăzeci de minute. Și cei puși pe glume se foiau nițel nervoși. Aveau și ei griji, nu se socoteau niște gură-cască, chiar împlineau un act civic: vegheau. Nu trecuse încă ora și găzăria de la marginea așezării ardea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
trimisese după el. Cei care bătuseră la ușă se neliniștiseră, pentru că în seara dinainte Nerva îi spusese împăratului: „Am obosit să trăiesc“. Fraza aceea groaznică fusese auzită - dar nu se știa ce anume o determinase - într-un apus călduț și înmiresmat în superba exedra din Villa Jovis, din gura unui bărbat cu o sănătate de fier, care se bucura de prietenia împăratului. Spărseseră ușa. Îl găsiseră pe juristul cel înțelept și incoruptibil întins pe pat - însă încheieturile îi atârnau inerte, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și spionau luminile, întrebându-se ce se întâmplă acolo. Clivus Palatinus devenise un punct de referință și ținta urii multora. Întunericul durează prea mult iarna, murmura Helikon, tânjind după cerul Aegyptus-ului, și număra lunile care despărțeau Roma de zilele luminoase, înmiresmate ale primăverii. Însă Împăratul, în ciuda infuziilor de plante și a licorilor misterioase ale medicilor, seară de seară era tot mai îngrijorat că nu va putea dormi. Întunericul făcea loc unui înspăimântător dialog cu sine; asemenea unor animale îngrămădite într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
obiectivului mașinăriei. Când i se umfla capul pieptului sub clavicule, sânul stâng i se ridica înăuntrul jachetei halatului alb. Undeva înăuntrul acelei combinații de nailon și bumbac scrobit se afla un sfârc mare, cu fața-i roz zdrobită de țesăturile înmiresmate. Pe când îmi aranja brațele într-o nouă poziție, i-am privit gura, aflată la mai puțin de douăzeci și cinci de centimetri de-a mea. Nebănuindu-mi curiozitatea față de corpul său, s-a dus la butonul telecomenzii. Cum o puteam oare aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Râde sau se întristează Și așteaptă primăvara Ca școlarii-o după-amiază. Dansul florilor Flori gingașe, flori sfioase, Unduiesc sub cerul blând, Sună-n crângul de mătase Dulce-al păsărilor cânt. Suie vara iar o treaptă În veșmântu-i auriu. În poiana-nmiresmată Râde-un ciocârlan zglobiu, Soarele la joc ne cheamă Printre flori și printre brazi, Hora bucuriei-ncinge Pentru toți copiii dragi. Ursul și șoricelul Martinică în pădure murmură încetinel Căci în tufa lui cu mure a găsit un șoricel. Șoricelul
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
iarba verde, De ghiocelul ce vede Prima si întâia data Primăvara minunata Natura mă înconjoare, Si pentru întâia oară Văd doar fețe zâmbitoare Bucurându-se de soare. Mă-ndrept către florărie Tresărind de bucurie Când văd lumea colorata De parfum înmiresmată. Păsările-mi cânta-n cale, Triluri lungi de sărbătoare Simt in suflet o schimbare Ca o binecuvântare. Când i-am oferit buchetul De-a privit înduioșată Și mi-a spus cu voce rară "Mi-a fost dor de Primăvară" Mister
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
se rușineze, și se așază pe un trunchi de copac, chiar pe malul râului. Îmi face semn discret cu mâna. Atras de frumusețea fetei, dar mai ales lovit de starea mea de toropeală, îmi aranjez timid cornul în poala ei înmiresmată și mă las să alunec ușor în lumea viselor. Desigur, cele mai năstrușnice vise pot prinde formă doar în poala fecioarelor neprihănite. Căci numai așa pot fi prinși licornii, în actul cel mai necugetat de-a adormi cornul în poala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
timing". Îngerii își rulează meticulos pergamentele și pleacă ordonat, unul câte unul, într-o liniște deplină. Numai foșnetul de aripi se aude periodic, când izbesc marginile ferestrei înainte să decoleze. În urma lor, camera goală... nici măcar o pană, doar un aer înmiresmat, călduț, liniștitor, ca după ploaie. Au ieșit cu toții. Mă uit la ceas. Au mai rămas doar câteva ore. De la fereastră urmăresc înaltul cerului, cum ninge invers cu aripi de lumină. Ultima dilemă a Visătorului visat Am sperat că într-una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de izmă creață/Sau o cafea expreso, mică. Sanda Nicucie, Vrăjitor pe viață. Remarcabil stilul ironic și ritmul adecvat situației al acestei foarte prolifice poete care reușește totuși să nu facă nici un rabat de la calitate. Spune-mi că-s grădină-nmiresmată,/ Pomul vieții vesel fremătând,/ Versul plin de dor, o nestemată,/ Curcubeu în zare tremurând. Doinița Nistor, Spune. Un crâmpei din confesiunea unei poete născute la împreunarea apelor marelui fluviu cu farmecul straniu al bărăganului. Dar și un destin marcat, fără
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
traversăm bătrâne veșnicii, Iubire să trăim și după moarte, Uniți desăvârșit în armonii. Spune Spune-mi că sunt ploaie roditoare Ce-nverzește un deșert uscat, Rouă-n dimineți, plăcută boare, Lacrimă de jar peste păcat. Spune-mi că-s grădină-nmiresmată, Pomul vieții vesel fremătând, Versul plin de dor, o nestemată, Curcubeu în zare tremurând. Spune-mi că sunt stea strălucitoare, Zâmbetul din ochi nevinovat, Pulbere de cer vindecătoare, Murmur de izvor, gândul curat. Spune-mi că iubirea ți-e întreagă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
pom Și c-am râvnit, zeci de milenii, La nobilul titlu de OM! Izvoraș cu apa lină Izvoraș cu apa lină, Lină apă și puțină, împletit în gard de spini, Cu-ntuneric și lumini. Pentru suflete curate, Drum de flori înmiresmate, Strop de rouă să aline Focul care arde-n tine. Mie, floare în cunună, Lacrimi calde peste strună, Ochi de cer la colțul zării, Strajă-n poarta neuitării. Și pe-o geană nrourată, Ie și bujori de fată; Tăciuni negri
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
se transformă în energie”. Cu alte cuvinte, atunci când uleiurilor esențiale ale plantelor aromate li se permite să se evapore în aer, ele își eliberează energia sub formă de aromă, iar această energie este absorbită de nervii olfactivi atunci când o adiere înmiresmată pătrunde în nas. Aromaterapia funcționează numai cu miresme derivate din surse vii, naturale, cum ar fi florile, semințele sau rădăcinile. Aromele sintetice au „miros”, dar nu au energie și orice nas sensibil își poate da seama cu ușurință de diferența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
mea, am început iar să plâng și am alergat la mamele mele. Lea mi-a luat capul în mâini și mi-a acoperit fața cu sărutări. Rahela m-a ținut strâns în brațe și m-a culcat pe patul ei înmiresmat. Zilpa mi-a cântat un cântec de leagăn în care se vorbea despre ploi bogate și recolte mari, iar Bilha mi-a masat picioarele până când am adormit. Nu m-am trezit până a doua zi seara, când Ruti era deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nu pierdusem nici un copil, am simțit golul dureros pe care îl simte o mamă. Apoi, bunica s-a ridicat și a arătat spre Lea, s-o urmeze în camera mai ferită din marele cort, acolo unde lămpile ardeau cu ulei înmiresmat și tapiseriile străluceau. Noi, restul, am mai stat un pic până ne-am dat seama că pentru noi întâlnirea se terminase. Interogatoriul pe care Bunica i l-a făcut mamei a ținut până noaptea târziu. Mai întâi, Rebeca s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
întărești, poți înjgheba o luntre ușoară de râu. Dar mai cu seamă din cozile de vacă, la care tu te uiți cu dispreț, se fac cărți. - Cărți?! Și Iahuben amuți cu gura deschisă. Aerul răcoros al nopții era jilav și înmiresmat. Îl respirau amândoi cu plăcere. Se apropiaseră de tabără. Câțiva soldați stăteau în jurul unui foc. Unul cânta. Ceilalți murmurau după cântăreț. Cântecul era trist: le era dor de Atlantida. - Ce fel de cărți? întrebă Iahuben. Cărți pe care le scriu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
umplîndu-i-se de mireasma țării lui. A coborât laolaltă cu toți călătorii pe țărm, în gălăgia atât de bine cunoscută. Mii de sclavi cărau saci de grâu și de orz, saci cu fructe arămii și rotunde cu miezul zemos, răcoritor și înmiresmat, saci cu tigve păroase culese din pomii de miazăzi ai Atlantidei, pe care dacă le spărgeai te puteai desfăta cu parfumul plăcut și cu gustul neasemuit de bun al miezului moale, ca și al sucului pe care-l sorbeai ca
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]