6,541 matches
-
își retrăiește amintirile, imaginându-și că acestea i-ar fi fost povestite de vocea bunicului. Tonul este cald, învăluitor, ușor sentimental, egal cu sine. Obsesia principală, laitmotivul amintirilor, este, cum spuneam, moartea tatălui. Autorul reține fiecare detaliu al neașteptatei tragedii, înmormântarea este descrisă în cele mai mici detalii, nimic nu este omis, de la gesturile și cuvintele celor prezenți până la gândurile proprii ale protagonistului în momentele respective. Maturul de azi retrăiește gândurile copilului de 14 ani, aflat în urma sicriului tatălui său și
Alfabetul Eu-lui profund by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7707_a_9032]
-
timp și spațiu sau se referă la specificitatea muncii pe calculator. Simfonia lupului este un roman foarte elaborat, plin de subtilități narative, cu pagini capabile să stârnească mari emoții sau/și de o copleșitoare delicatețe (nebunia călătoriei pe scara trenului, înmormântarea tatălui rememorată din perspectiva adolescentului, sublima bucurie din prima copilărie, când mama sa a intrat pe ușă cu prima tricicletă - " prima oară în viața ta când îți amintești că ai fost fericit" - " dragostea omului matur pentru fiicele sale). Este cartea
Alfabetul Eu-lui profund by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7707_a_9032]
-
înțelepciunea acumulată a tradiției. " Explicite sau nu, influențele sunt vădite atât în portrete - Rembrandt, Ingres - și nuduri - Veronese -, cât și în peisaje - Lorrain, olandezii secolului al XVII-lea, Constable, Corot? Subiecte pe care le-a abordat - o femeie la scăldat, înmormântarea unui sătean, un cerb în fugă, artistul în studio sau întâlnindu-se pe o potecă cu unul dintre protectorii săi - nu sunt neapărat novatoare. Reprezentând cu aceeași ușurință blana unei vulpi sau coama roșie a unui model irlandez ca și
Între tradițional și modern: doi corifei ai artei secolului al XIX-lea by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7741_a_9066]
-
și ucenicii au fost adunați în mod minunat din toate colțurile lumii, pentru a fi prezenți în Ierusalim la moartea Fecioarei, și că i-au îngropat trupul în Grădina Ghetsimani; conform unei tradiții, câțiva israeliți au încercat să întrerupă procesiunea înmormântării. Apostolul Toma nu a fost printre cei prezenți și, când a sosit, la trei zile de la înmormântare, și a vrut să vadă trupul Maicii Domnului, s-a descoperit că mormântul era gol. Conform majorității textelor liturgice, sărbătoarea aduce cu sine
Adormirea Maicii Domnului, sărbătorită de credincioși. Vezi semnificațiile () [Corola-journal/Journalistic/82034_a_83359]
-
Ierusalim la moartea Fecioarei, și că i-au îngropat trupul în Grădina Ghetsimani; conform unei tradiții, câțiva israeliți au încercat să întrerupă procesiunea înmormântării. Apostolul Toma nu a fost printre cei prezenți și, când a sosit, la trei zile de la înmormântare, și a vrut să vadă trupul Maicii Domnului, s-a descoperit că mormântul era gol. Conform majorității textelor liturgice, sărbătoarea aduce cu sine un simț al interrelaționării diferitelor aspecte din istoria răscumpărării și un simț al venerării lucrării dumnezeiești înfăptuite
Adormirea Maicii Domnului, sărbătorită de credincioși. Vezi semnificațiile () [Corola-journal/Journalistic/82034_a_83359]
-
Daniel Cristea-Enache Există voci (unele cu autoritate) pentru care distanțarea de comunism este sinonimă cu înmormântarea și, finalmente, ignorarea subiectului. Pentru cei foarte tineri, socialismul de stat pare că nici n-a existat, la noi și în întregul lagăr estic. De fiecare dată când încep să le vorbesc studenților de la Litere (oameni de douăzeci de ani
Ceaușism la pătrat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8209_a_9534]
-
capitol axat pe momentul cu cele mai radicale urmări, trebuie spus că reunește personaje și indicii a căror noimă va rezulta doar ulterior, cînd vor fi reluate sau li se vor indica antecedentele. Așadar, tînăra văduvă trebuia să pregătească de înmormîntare rămășițele pămîntești ale bărbatului ei, teribilist, aprig, mai ales cînd exagera cu băutul, aproape infantil cînd era vorba de calul lui, dar nu asasin, cum scria pe ordinul de încarcerare. Mintonia aprecia că propria-i mamă îi stătea alături în
Premiul Campiello 2006 by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9693_a_11018]
-
stat - are și pistol, și o clipă, o clipă doar, am crezut că-i comisarul Moldovan -, care i-a făcut oameni pe toți, cătrănit rău pe rezolvarea sîngeroasă, în stil rusesc, a diferendelor ideologice, de program de guvernare, face o înmormîntare Revoluției la groapa de gunoi Glina, precum Candiano Republicii de la Ploiești, în timp ce Nelu Ploieșteanu îi zice de inimă albastră: "Haida, haida de trei ori/ Să-i miroasă gura- flori". Filmul se încheie cu o cruce pe o culme, un fel
Ticăloșii și România "care este"... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9733_a_11058]
-
nesigură Kiril, fără să se atingă de bani. — O să mori mâine. Statutul nostru ne interzice să luăm bani de la un client dacă nu putem să-i dăm un preaviz de 24 de ore, să aibă timp să se pregătească de înmormântare. Nu e vina mea c-ai venit așa târziu. — Mâine nu pot să mor: îmi vine un transport de pepperoni. Ce-o să zică clienții? n-o ia Kiril în serios. O să-nceapă mai întâi o ninsoare în plină zi... recită
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
funebru: — Fetelor, programul artistic din seara asta s-a încheiat. Urmează ultimul dans. Damen tango! Cele cinci fete rămase de căruță se scoală, dezamăgite, se cuplează două câte două, a cincea cuplându-se cu Fernando, și dansează un tangou de înmormântare. Ca să nu se spună c-au venit degeaba la salon. Între timp, Lionel urcă în camera de hotel cu Matilde. Fără prea multe vorbe - de fapt, fără nici o vorbă -, Lionel își îndeplinește misiunea de misionar al amorului pe sponci. I-
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
face o minune ca să crească vânzările, sau e dat afară. — Vă interesează ceva anume? începe el să se gudure pe lângă Lionel. — Un costum negru, sobru. — Sunteți invitat la un faliment? întreabă directorul, aflat încă sub impresia avertismentului primit. — La o înmormântare. Directorul îi strânge mâna dreaptă între mâinile sale și încearcă să-l consoleze: — Îmi pare rău. Condoleanțe. — N-a murit încă, îl liniștește Lionel. — Am înțeles, e în fază terminală. Toți murim... Unii mai devreme, alții mai târziu. — Câtă dreptate
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Duc d’Anjou! Și închide. E ora 20.25. Lionel și Liliane intră pe ușa restaurantului Duc d’Anjou. Restaurantul pare pustiu. Îi întâmpină căruciorul cu deserturi, deasupra căruia tronează faimosul ananas. Lionel e îmbrăcat strălucitor, cu hainele lui de înmormântare. Costumul negru, cravata albă și batista albă, asortată, din buzunarul hainei, ca să nu mai vorbim de pantofii albi cu șireturi, îl fac să semene cu Fred Astaire, mai mult ca niciodată. Nici Liliane nu e mai prejos: are pe ea
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
dar nu vrea nici un conflict interetnic. Drept care îi răspunde: — De acord. Lionel, care a auzit parola, îl introduce pe amărât în cameră. — Sunt Ahmed, nepotul lui Agnès. Am auzit prin ce necaz treceți. Aș vrea să fiu alături de dumneavoastră... La înmormântare... N-am și eu un costum ca lumea... O să vină atâta lume... N-aș vrea să vă fac de râs... Lionel deschide dulapul și-i arată cele trei costume gri. Lui Ahmed însă îi sare în ochi costumul negru, nou-nouț
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
trei costume gri. Lui Ahmed însă îi sare în ochi costumul negru, nou-nouț. Pipăie stofa ca un adevărat cunoscător și-i spune lui Lionel: — Ăsta cred că m-ar aranja. Ăsta mă aranjează și pe mine, o să-l port la înmormântare. Nici eu nu vreau să mă fac de râs. Ușor dezamăgit, Ahmed ia la întâmplare unul dintre costumele gri, cu tot cu umeraș. — Pot să iau unul și pentru frate-meu, Mehmet? N-a putut să vină, a rămas să vândă. — Să
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
încearcă să-și amintească unde a mai auzit vorbele astea. Ia-ți un costum autentic de matador. Toată viața mi-am dorit unul. — Am deja unul, spune Omar. Nu uitați că strămoșii mei au stăpânit Spania. Păstrez banii, dar la înmormântarea dumneavoastră vin îmbrăcat în matador. Și-mi îmbrac și copiii în picadori. — Te rog încă o dată, să nu spui nimănui de banii ăștia. Cum o să spun? Dacă află nemâncații ăștia, nu mai scăpați de ei. Omar pleacă. Următorul la rând
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Duminica aia, la prânz, bărbatul meu a făcut apoplexie. Ați gătit ceva picant? N-a făcut apoplexia la mine acasă. A făcut-o acasă la amantă. Ca să respect aparențele, am păstrat doliu după el. Astăzi se împlinesc douăsprezece luni de la înmormântare. De câteva minute, nu mai sunt în doliu. — Am observat. — Am auzit c-o să muriți duminică. — Așa se zice. Mai precis, e una, Esmé, care zice. — Esmé e una care n-a fost aleasă într-o duminică, nu-i așa
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
pensionari să primească...și burse! Asta le-ar rotunji minorul venit și, iacătă găsim, pe cale ...onirică, o soluție simplă de redresare a Învățămîntului superior!... Citeam undeva că au existat, În istorie, meserii care azi ne pot stîrni rîsul: CLOVN de Înmormîntări. Sau ȘTERGĂTOR de funduri regale. Dincolo de un prim zîmbet, Înțelegi mai tîrziu că nu-i de rîs: sunt de o jenantă actualitate...Priviți emisiunile tv și vă veți convinge... Charismaticul Sebi Ștefănescu spune, În cartea lui, că sunt actori care
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
ei decedase. Atunci își luă băiețelul în brațe și o porni spre gară, fără prea multă pregătire. Când ajunse în dreptul casei de care se simțea legată cu toate fibrele ființei ei, văzu multă lume adunată în curte. Era chiar ziua înmormântării. Auzea de dincolo de poartă glasul preotului care săvârșea probabil ultima slujbă, prohodul cum se spune, înainte de a o porni pe mama sa pe drumul fără întoarcere. Nu îndrăzni să intre în curte, de frică să nu fie supusă umilinței de către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Ce mult o iubise acest om, cu câtă dragoste o înconjurase! Era deplin convinsă că tatăl său dorise cu ardoare ca drumul dintre ea și el să fie neted, luminat de dragoste și încărcat numai și numai cu bucurii. După înmormântare, Simona mai zăbovi câteva zile în casa părintească. Colindă ograda toată, mângâie mlădița de la rădăcina fostului cireș, străbătu grădina până la nucul din vale, privi cu nostalgie stratul de flori din fața casei, dar nimic nu mai era ca în anii copilăriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
acel ideal de femeie și de viață, demult plăsmuit în ființa sa, i se topea acum încet, dar sigur. Dureros de sigur! La o vreme, i s-a întâmplat să rămână văduv. A fost singurul care s-a bucurat la înmormântarea soției sale. Adică situația aceea, atât de tristă și de nedorită pentru ceilalți, era întocmai viceversa pentru el. Asta, căci pasărea Phoenix era acum vie în inima lui, văzând cum îi parcă deodată renaște idealul din cenușa răposatei, fiindcă toate
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
socotea un ticălos, așa cum poate că îl socotește cititorul acum, plin de mânie. Era doar arogant și rece. Avea o atitudine de biruitor. Deloc nu se gândea că vărsase sânge nevinovat, luând viața unui om (practic, fără motiv!). La momentul înmormântării Carlei - acel stârv rece și inert de pe catafalc -, își făcu și el apariția printre îndoliații ce formau convoiul funerar, îmbrăcat fiind în straie negre și cu o adâncă și neprefăcută durere sufletească pe chip, gândind cucernic: „Dumnezeu s-o ierte
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
numeroase investigații, au reușit să găsească adevărata cauză a bolii : o tumoare pe creier. Viața fetiței a fost scurtă și chinuitoare. A decedat când Împlinise un anișor și câteva luni. Mult a bocit-o Maria, dar la câteva zile de la Înmormântare, chipul parcă i s-a luminat dintr-o dată . “Mult mai bine așa!” părea că-și spune În sinea ei. Decât să fi avut aceeași soartă cu a mea, mai bine plecată pe un alt ” tărâm ” cu inocența pe buze... Această
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
suferința nu se mulțumiseră cu mersul pe alături, ci îi tăiase și calea din față. Unicul ei copil, băiatul care-i era mai drag decât viața, acum nu mai era. Chipul acesta l-a purtat bunica pâna la moarte. După înmormântarea feciorului, devenise foarte tăcută, nu vorbea cu nimeni. Numai ea și Dumnezeu știau prin ce trecea și cum mai trăia. L-am auzit odată pe tata, când vorbea cu mama, cum zicea: „Mă tem să nu moară, sărmana, de scârbă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
dintre noi atunci că plecarea noastră va fi de lungă durată și că pe mama nu o vom mai vedea niciodată. Peste patru luni de la plecare, mama, la vârsta de optzeci de ani, plecase la Domnul. Nu am fost la înmormântare din cauza actelor, care încă nu erau ieșite. Niciodată nu mă gândisem că ar putea să se întâmple acest lucru, anume în acea perioadă de timp, dar cine poate face ceva în aceste cazuri? Am plâns-o mult pe mama, mult
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
semn de ultimă RECUNOȘTINȚĂ către stăpâna sa, căreia i-a slujit optsprezece ani. A ieșit din ogradă și ea în urma sicriului, și în privirea ei se simțea o „neînțelegere” pe care o putea exprima cu adevărat numai câinele credincios. După înmormântare, s-au dus toți pe la locurile lor. Iar Șurca, credincioasă, păzea ograda zi și noapte... Sărmănica! Adesea era tristă, poate flămândă, poate înghețată... dar cea mai mare greutate pentru ea era singurătatea pe care greu o suporta. În una din
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]