2,895 matches
-
rămâneau așa, neacoperite. Erau întinse peste toată suprafața, iar mama cu mâinile ei fermecate de la care nu ne putem lua ochii, dădea formă de tort acestei prăjituri numită “scutecele lui Hristos”. Trebuia să stea măcar o noapte pentru a se înmuia, numai bine până trecea preotul cu Ajunul Crăciunului și le stropea cu puțină aghiasma. Nu ne plăcea să postim, dar o ascultăm pe mama care ne spunea că Domnul Iisus ne vede și ne va ajuta să creștem mari, deștepte
SCUTECELE LUI IISUS SAU TURTELE DE AJUN de DORINA STOICA în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363250_a_364579]
-
face unirea principatelor de același sânge sub un singur steag. Încă din zori cele două oști se ciocniră. Rând pe rând dușmanul își desfășură aripile lovind puternic și zguduind din temelie oastea lui vodă. Simțind că brațul oștenilor săi se înmoaie, voievodul însuși se avântă în iureșul luptei ținând într-o mână paloșul, iar în cealaltă buzduganul. Cu armăsarul ridicat în două picioare se năpusti asupra vrăjmașilor lovind năprasnic în stânga și-n dreapta. - Înainteee!... La luptă, bravii mei oșteni!... Zdrobiți vrăjmașul
II. NĂLUCA DIN IUREŞUL BĂTĂLIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363257_a_364586]
-
Dorina Omota Publicat în: Ediția nr. 1458 din 28 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Îți scriu aceste rânduri chiar dacă nu le vei citi, Căci nici o șansă n-au la tine a ajunge. Cuvinte înșirate pe cerul clipelor pustii, Cu pana înmuiată în al sufletului sânge. Îți scriu despre destinul ce ne-a-nfrânt Deși doar noi purtăm întreaga vină, Căci n-am știut iubirii sa-i ținem jurământ Și acum din tot ce-a fost a mai rămas ruină! Nici nu mai știu
ÎȚI SCRIU... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 1458 din 28 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367909_a_369238]
-
mai chinuiți și voi! Și așa-i bătut de soartă! Off!, parcă nu ați fi mame, parcă nu ați avea și voi copii acasă... I-a poftit în cabinet ca pe doi oameni. Tată si fiu. Bietul om s-a înmuiat într-atât, încât nu mai putea să vorbească. De multă vreme nimeni nu mai vorbise așa cu el. Din țigan și din balaur nu-l mai scoteau. Acum chiar asistenta șefă i-a recoltat sânge băiatului. Si nici greață nu
O FEMEIE ADEVĂRATĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367372_a_368701]
-
albastre, harnașament pe care ni-l împrumuta cu această ocazie, să avem cel mai gătit cal din concurs. Când se termina concursul, toți tinerii participanți la întrecere mergeau călări în fața bisericii, iar preotul Barbu lua aghiazmă cu buchetul de busuioc înmuiat în cada mare, din fața porții bisericești și stropea, în primul rând, caii și călăreții, apoi împărțea aghiazmă localnicilor veniți la slujba de Bobotează. Deseori veneam acasă cu fratele mijlociu de la botezul cailor, călare alături de el pe același cal, când îl
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
oleacă, Legende-aduse-n crengi de vânt... Le-am pus la rădăcină, Scobind o groapă în pământ, Comoara lor să țină... La ăste vorbe mai cu tâlc, Dă inima-mi să sară... Roșii pe loc și tăcui mâlc, Mirat cale-afară. Și glasu-am înmuiat pe loc, Copacului zicându-i: - Mă iartă, dar m-ai pus pe foc... Și luai în samă gându-i... - De când eram și eu un pui De pom, încă-i povestea Și-o spun s-o știi și tu să spui
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI DUPĂ O PROZĂ FOARTE SCURTĂ DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367452_a_368781]
-
dor nebun, așa, ca-ntr-o Eladă, Să văd întinsă flota cu prova la paradă. Mi-aș pune-n lanțuri cordul, să nu-l apuce zborul Când, la catarg în vârf, se 'nalță tricolorul. Privește cerul trist și stânca se înmoaie Cum zbiară mielul blând și plânge biata oaie! Atâta sânge curge din tălmăcirea slovei Și-atâtea cruci înoată în veșnicia dogmei... Berbecii stau pe-o rână, nu-s buni măcar de lână! Sămânța li se pierde cu pruncul dimpreună. Ciobanu
EU CRED CĂ-S MORT ŞI NICI NU ŞTIU de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366888_a_368217]
-
albastre, harnașament pe care ni-l împrumuta cu această ocazie, să avem cel mai gătit cal din concurs. Când se termina concursul, toți tinerii participanți la întrecere mergeau călări în fața bisericii, iar preotul Barbu lua aghiazmă cu buchetul de busuioc înmuiat în cada mare, din fața porții bisericești și stropea, în primul rând, caii și călăreții, apoi împărțea aghiazmă localnicilor veniți la slujba de Bobotează. Deseori veneam acasă cu fratele mijlociu de la botezul cailor, călare alături de el pe același cal, când îl
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
tânăr, datorită tocmai construcției lui scheletice. Au ajuns cam la jumătatea adâncimii gropii și rachiul era aproape gata. Dacă nu terminau până la prânz, o încurcau, desigur; cu soarele în cap și cu cele 50 de grade din alcool se vor înmuia de tot. Pământul e greu și dezgroparea nu e o treabă de loc plăcută. Dar odată ajunși la fundul gropii, de multe ori răposatul îi răsplătea cu vreun inel sau vreun dinte din aur, alteori, dacă a fost femeie, mai
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > ATRACȚII Autor: Alexandru Cosmin Crăciun Publicat în: Ediția nr. 2103 din 03 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Atracții Noaptea îți scriu. Înmoi cuvinte în sânge vișiniu. Îți las pe bilețele vocea mea mută să plutească pe irisul tău fără cută. Respir încet și sacadat. Nu se aude niciun zgomot - nici greieri, nici însăși noaptea, nici vântul, nici briza ce-ți mângâie trupul
ATRACȚII de ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN în ediţia nr. 2103 din 03 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367605_a_368934]
-
până când nu ai ceva ce materialul nu poate să cumpere.Ne mai supără unele lucruri, dar nu uita să te bucuri.... VI. ATRACȚII, de Alexandru Cosmin Crăciun, publicat în Ediția nr. 2103 din 03 octombrie 2016. Atracții Noaptea îți scriu. Înmoi cuvinte în sânge vișiniu. Îți las pe bilețele vocea mea mută să plutească pe irisul tău fără cută. Respir încet și sacadat. Nu se aude niciun zgomot - nici greieri, nici însăși noaptea, nici vântul, nici briza ce-ți mângâie trupul
ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/367610_a_368939]
-
Sunt doar litere pe care le vezi pretutindeni, iar ele formează cuvinte ce se atrag - cer și pământ, da și nu. La mine în lume este la fel, există un noi - eu și tu. Citește mai mult AtracțiiNoaptea îți scriu. Înmoi cuvinte în sânge vișiniu.Îți las pe bilețele vocea mea mutăsă plutească pe irisul tăufără cută.Respir încet și sacadat.Nu se aude niciun zgomot - nici greieri, nici însăși noaptea,nici vântul, nici briza ce-ți mângâie trupul uscat.Se
ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/367610_a_368939]
-
lor de culoare să nu estompeze tăcerea semințelor ce le dăduse viață.Încetul cu încetul,tabloul renașterii prindea contur între creneluri de trăiri și sentimente.Cerul săruta pământul într-o simbioză perfectă uitând parcă să ceară simbrie divinității. Pe sub lavițele înmuiate în noroiul încins al copacilor,miriapozii își desfăceau pentru prima dată umbrele,spălându-și întunericul sub un cer plin de aripi.Nicicând nu fu mai frumoasă primăvara! Ghioceii care înjunghiaseră carapacea iernii cu puritatea lor feciorelnică,întâmpinau într-o solemnitate
SIMFONIA PRIMĂVERII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367655_a_368984]
-
nepăsător prin tainicele lui cărări, unde numai ursul si alte jivine ale pădurii făceau legea. Se opri să-și tragă răsuflarea lângă apa limpede a unui pârâiaș ce se scurgea din inima muntelui. Bătrânul doctor Istrate se aplecă să-și înmoaie batista și începu să se tamponeze pentru a-și răcori ceafa, de pe care se scurgeau broboanele de transpirație tocmai până la betelia pantalonului. Soarele își trimitea cu dușmănie sulițele sale fierbinți deasupra capului lipsit de orice protecție. Pălăria parcă nu-i
ANA, FIICA MUNTILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367043_a_368372]
-
de rouă la ivirea zorilor răcoroase. Săndica simți un gol în stomac după sărutul lui pasional. De fiecare dată când Mircea îi atingea pielea fierbinte, era pătrunsă de ceva ca o amețeală în partea inferioară a abdomenului și i se înmuiau genunchi. Toate simțurile îi erau treze, și neliniștea de dinaintea furtunii începea să o cuprindă. Limba lui activă, dar nu amenințătoare, penetră încet și delicios cavitatea gurii sale, mângâind-o cu tandrețe. Ea scoase un scâncet care însemna plăcere, în timp ce Mircea
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
fac, rostise fata întorcându-se spre cel ce o atenționase așa pe umăr. După câteva secunde de sinceră nedumerire a recunoscut în bărbatul înalt și brunet ce o abordase, pe cel care i-a creat coșmaruri în timpul facultății. I se înmuiaseră picioarele și ar fi căzut dacă nu se sprijinea de chioșcul unde aștepta la rând să-și ia o înghețată. Pe Halil, student sirian, l-a cunoscut în ultimul an de facultate. El era la medicină veterinară, ea la zootehnie
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
Ediția nr. 158 din 07 iunie 2011 Toate Articolele Autorului Orice sfințenie țâșnește din răstignirea unui suflet cât lumea...Orice cumințenie se cuminecă în metafora inimii...Orice lacrimă devine o vocabulă transcendentă a divagației cosmogonice, sublimată în restriștea Kogaionului și înmuiată în DORUL spațiului mioritic. Am zărit pe un ram al gândului o biserică. Și-n dangătul clopotului său am simțit că sună veșnicia. Ca o umbră de tămâie presărată pe buzele Luceafărului, „frânt de-o stea și-ngenuncheat de-o floare
BISERICA NOASTRĂ CEA DE TOATE ZILELE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 158 din 07 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367209_a_368538]
-
și să organizez astfel de evenimente dătătoare de bucurie și desfătare sufletească și mai sper ca visul meu să se-mplinească atunci când nu voi mai fi departe de-ACASĂ... Cele peste 200 de poeme scrise din momentul în care penița înmuiată în cerneala sufletului meu a început să lase vagi urme pe foi albe, nădăjduiesc că într-o zi vor respira liniștite din paginile unei cărți... „Exercițiu de singurătate” cred c-ar fi titlul ideal, dar...vom vedea! Proiecte de viitor
GEORGETA RESTEMAN) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367213_a_368542]
-
a turna din sticlă, fiind mai departe nu am văzut bine și nici nu mă interesa. Eram ocupată cu aranjatul meselor undeva în spatele vostru și am văzut asta din întâmplare. Imediat ce a-ți băut paharul, ați început să vi se înmoaie picioarele, în acel timp când el vă ajuta să vă dezbrăcați rochia. Cred că ați leșinat că v-am văzut alunecând și ați fi căzut dacă el nu vă susținea în brațe. Am văzut cum s-a îndepărtat ducându-vă
PETRECERE NEFASTĂ (3) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368497_a_369826]
-
stau de strajă pe a Dragostei redute Lacrimile convertite curg în râuri de cristal. Navigăm cu dor absurd în ocean de minți pierdute Fiindcă ușa-i obsolită, zburăm razna prin Portal... Spiritul pierdut în tine se aprinde ca o torță Înmuiată-n păcuri rare, importate din abis. Dublă flacără se-nalță din delir, nucleară forță... Dar degeaba arde veșnic...când nu ești în Paradis. Antonela Stoica 18 Aprilie 2017 © Referință Bibliografică: CÂND NU EȘTI ÎN PARADIS / Antonela Stoica : Confluențe Literare, ISSN
CÂND NU EȘTI ÎN PARADIS de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368613_a_369942]
-
fi, totuși, mai bine să te duc acasă? - La tata, am spus. Să mergem! - Bine, bine..., mergem. Ajunși la Întreprinderea de Drumuri și Poduri, când a văzut fata și i s-a relatat toată povestea, lui Vasile i s-au înmuiat picioarele. Înjura de toți sfinții și chiar a intenționat să-și părăsească locul de muncă pentru a căuta și identifica agresorul. Cu greu l-au liniștit fata și Petru, spunându-i că acesta nu a mai fost de găsit în
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 5 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363733_a_365062]
-
Frigul pătrundea prin vegetația în care-și făcuse culcușul. Hainele zdrențuite amăgeau trupul făcut covrig lângă rămășițele de pâine uscată. Simțind suflarea caldă, aproape de față, a tresărit și a strâns bățul în mâna ce-i tremura. Scâncetul jalnic l-a înmuiat. - Vino, prietene! Cu laba-i jigărită a tras coaja cea mai apropiată, încurajat de chemare. Ronțăitul a spart întunericul pătruns de căldura ochilor. A lins mâna ce i-a mângâiat capul și s-a încolăcit la pieptul lui. S-a
NOAPTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364686_a_366015]
-
unul de altul, m-am apropiat de tine și cu bulgare cu tot mi-am lipit obrazul de al tau ca să-l simți și tu, ori să-l topești cu a ta gingășie! dar tu și mirosul tău m-au înmuiat... Totuși atâta feminitate, atâta iuțeala... și-mi doream un munte de nea, dând peste un munte de finețe!" -gândeam cu voce tare. Tu însă ai răspuns: "poi, uite-l!" a, da, uitasem unde ne aflăm, deci hai să urcăm. Pe
DOMNITA IERNII de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364711_a_366040]
-
de rouă la ivirea zorilor răcoroase. Săndica simți un gol în stomac după sărutul lui pasional. De fiecare dată când Mircea îi atingea pielea fierbinte, era pătrunsă de ceva ca o amețeală în partea inferioară a abdomenului și i se înmuiau genunchi. Toate simțurile îi erau treze, și neliniștea de dinaintea furtunii începea să o cuprindă. Limba lui activă, dar nu amenințătoare, penetră încet și delicios cavitatea gurii sale, mângâind-o cu tandrețe. Ea scoase un scâncet care însemna plăcere, în timp ce Mircea
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364687_a_366016]
-
fac, rostise fata întorcându-se spre cel ce o atenționase așa pe umăr. După câteva secunde de sinceră nedumerire a recunoscut în bărbatul înalt și brunet ce o abordase, pe cel care i-a creat coșmaruri în timpul facultății. I se înmuiaseră picioarele și ar fi căzut dacă nu se sprijinea de chioșcul unde aștepta la rând să-și ia o înghețată. Pe Halil, student sirian, l-a cunoscut în ultimul an de facultate. El era la medicină veterinară, ea la zootehnie
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364687_a_366016]