3,744 matches
-
a adaptat programarea pe grila acestuia. Ce frumoasă sînteți, o flata Ionel. Și dumneavoastră sînteți un bărbat frumos, doar că aveți un cusur. Care, mă rog? Sînteți om însurat, aveți copii. Deci n-am nici o șansă? Știu eu? Doar dacă înnebunesc de tot. Dar n-o să vă las în apropierea mea ca să nu... Deci, pot spera? N-aveți decît. Și uite așa, Ionel spera, Nora mai ceda cîte puțin și încet, încet treaba era ca și făcută. Nu după mult timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
verticala crucii din piatră În care era sculptată imaginea, În principala răspîntie a așezării. Văzînd cum flutură culorile naționale asupra lui Iisus de parcă Însăși mîna Maicii Domnului Înălța stindardul, tinerii, cărora li se alăturaseră și multe fete, ziceai c-au Înnebunit. CÎntau și jucau ca la sărbătoarea recuceririi Raiului. Nu mai era chip ca bătrînii să-i poată potoli, iar unii chiar se uitau cu drag la ei. Dezmeticirea a venit Însă și ea foarte curînd. Nu mai văzuse satul pînă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cît un sombrero. Se descolăcea Înainte iar textul cărții odată cu ea nevăzut dar pretutindeni auzit pretutindeni simțit. Asemănător veți proceda și dumneavoastră mi-a spus vocea este tocmai ce ne trebuie: miere limpede floare de salcîm adiere de mai. Mă-nnebunise cu metaforele fremătam. Simțeam că mă soarbe cu privirea aceea a lui interioară că-mi umblă cu ceva de-a lungul corpului mi-l scanează de la glezne spre creștet: SÎnteți Înaltă, domnișoară și foarte frumoasă! Cum vă nchipuiți că arăt
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
numai Mițosul se luase după noi, uite-l , acu' îi în frunte, lătrând de mama focului, ca să ne apere adică !.... Ne-am izbit în ușa grajdului, că de acolo se vedea lumină! Și dac-o fi, să scoatem animalele dinăuntru ! Înnebunit de frică, de somn, de frig, nu mă gândisem că nu mirosea a foc, că nu se auzea nimic dinăuntru... Mițosul, deșteptul de el, mă apucase de cojoc și mă trăgea înapoi mârâind și scuturându-și capul ușor: mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
vecinu' Cleopa măcar ăluia toată vremea-i tuna și fulgera (mai ales de când se însurase), nu mă miram de el. Ba gurile rele scorniseră că nevastă-sa, acră și nesuferită, striga la el câtu-i ziulica de mare acu' mai și înnebunise: se făcuse pâinea Lui Dumnezeu de când Îl văzuse pe profetul ăla mare murind (așa-i ziceau vecinii Regelui Meu). Dar unchi-mio?! Ce-o fi pățit? Cred că foamea și setea îți ascute simțurile, fiindcă am reușit să prind aproape tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mare (hotărât și blând): Dimpotrivă, noi toți avem viața veșnică și chiar cel care moare, nu moare... Băiatul: Vai de mine : să ne târâim toată veșnicia aici, pe pământ, ba animal, ba copac, ba om și tot așa, ce ai înnebunit ? E drept că m-ai bătut și m-am supărat, da' și eu te-am bătut, așa că suntem chit. Gata ! S-a terminat ! O să ne eliberăm cândva și n-o să mai fim decât bucurie, auzi tu, o să fim bucurie, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
-i ia vorba): Lasă-mă-n pace ! Du-te de pe capul meu ! Am treabă ! Unul din cei doi copii: Așa vezi ! De unul singur în pădure ! Acuș cade noaptea! Ce faci aici, când maică-ta de două zile te caută înnebunită peste tot ?! Băiatul (mormăind): Păi, ea m-a trimis ! Celălalt copil (arată cu degetul spre postamentul de piatră) : Unde ? Singur, la statuia lui Vishnu ?! (întorcându-se spre el, râzând) Nu te cred ! Mă, tu vrei să fugi de-acasă ! Băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
sârma, în timp ce, cu gesturi disperate ce sugerau ochelari, binoclu, microfoane, arăta către parterul clădirii. Și tot în șoaptă: tov Timpan! Ce timpan? Ce ochean? Ce cablu? Măcar tacă-ți gura, că te aud copiii și se vor speria că ai înnebunit!.. Mai bine veneai la timp acasă, că iar a fost coadă la unt și marmeladă, iar băieții n-au avut timp să stea toată dupăamiaza la rând. Așa că mâine vei mânca un ciu-ciu la pătrat sau vei linge niște cifre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
deranjul stomacal... Pe moment, i-a atras atenția șifonierul din față. Fără să stea prea mult pe gânduri, l-a golit de conținut și apoi l-a demontat spre o atentă și amănunțită verificare. Și iarăși, aceeași dezamăgire... Ghițescule, ai înnebunit de-a binelea, omule! Distrugi apartamentul și tulburi liniștea vecinilor! i s-a adresat nevasta, apărută instantaneu, cu apelativul de la birou, despre care el nu i-a vorbit niciodată. A fost unicul lucru ce i-a reținut atenția pe moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
primul cuvânt căutat a fost, ați ghicit, depravat. Nici nu știți ce piatră mi s-a luat de pe inimă. Dar am devenit și un pic bosumflat. Dacă aș fi știut ce înseamnă pe când eram doar un pici, i-aș fi înnebunit pe colegii mei de maidan cu aptitudinile mele precoce de macho irezistibil. Pierdusem o oportunitate rară. Mai târziu, aveam să fug de la o adunare la care era așteptat Ceaușescu, aruncându-mă în vâltoarea ispititoare a unui meci de fotbal. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de tot. O depravare autentică, îmi ziceam, îmi putea aduce, pe lângă renumele misterios de Z, și un posibil titlu neoficial de Don Juan, ceea ce, cu siguranță, ar fi rupt gura muieretului care-mi mai refuza avansurile decente, i-ar fi înnebunit de invidie pe dragii mei amici care-mi sugerau că mi-ar putea oferi lecții de cucerit inimi cu fustă. Să fi pierdut, la vârsta aceea la care cuceririle erau normalitatea ființării, două titluri atât de pompoase de depravat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
paște, a rămas mască: "Dar de când dracul bați tu la dobe? Ai mai făcut-o vreodată? Nu? Și cum de?..." Habar n-am, i-am răspuns. Știu doar că mă chemau bețele acelea către tingiri și dobe, iar picioarele parcă înnebuniseră de atâta dansat pe niște pedale. M-am lăsat dus, ca fraierul, de instinct... Atunci Nineta a mai rostit una dintre expresiile sale memorabile: "Depravatule, numai Dumnezeu te-a dus în Ferentari! Urmează-ți calea! Ascultă-ți instinctele!" Instinctul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ce se întâmplă, mai precis? Uite, eu am făcut planuri pentru a petrece vara cu familia cumnatei mele în Alpi. Și acum vine cu pretenția absurdă de a pleca din țară, cică vrea să vadă Europa! Și mă mai și înnebunește cu crizele ei de gelozie, cum că între mine și sora ei ar fi ceva! Prostii.... Nu te mai consuma atât. Dacă nu puteți ajunge la un compromis, fă ce ai de făcut și las-o și pe ea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
se rupea inima, nu intrai, ci trasei la un hotel din împrejurimi. Și priveam casa în fiecare zi, așteptând să-l văd pe Angi, dar acesta nu veni. Atunci luai legătura cu cunoștințele noastre. "Irin, unde ai dispărut? Angi a înnebunit de durere când ai dispărut fără nici un cuvânt." "Irin, tu ești? Unde ai plecat? Știi cât a suferit Angi? "Irin, nu-mi vine să cred! Angi? Angi numai muncea, ca un nebun." "Angi? Angi a plecat într-o călătorie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
reale, ele erau, și erau adevărate. Îl cunoșteam, și de acea îmi era mai străin. Aș ști cum să am grijă de tine. Aș ști cum să te iau. Iar eu aș ști cum să fiu eu. Încât să te înnebunesc. Îți place, nu-i așa? Într-o imagine îl văzui pe el. Era implicat într-o intrigă politică din Anglia anilor 1850. Îi stătea trăsnet. Era inteligent. Și dacă eu sunt fierbinte, și sunt fierbinte, atunci el e foc, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Nu-fi stă în fire să lipsești atât de la servici! Avem nevoie de tine. Știu că mă asculți... O.K., Doru, nu mă ignora... Ridică receptorul și scapă-mă de toate situațiile în care m-ai băgat. Pe aici sunt toți înnebuniți, te caută. Ești mina lor de aur. Dar mai există și cei care suntem îngrijorați: eu, Elena, Măria, Alin. La club nu te-ai mai dus. Dacă ții la mine, zi-mi măcar unde ești. Era timpul să vorbească ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
atent pe unde mergea, se împiedică de un trup însângerat, înjunghiat. Se aplecă deasupra lui și îl recunoscu pe Dănuț. Auzi pașii unei ființe ce fugea și porni îndată în acea direcție. Dădu colțul și zări silueta subțire care îl înnebuni mai mult. Gonind ca un nebun, luptând cu propriile lui puteri, aproape o ajunsese. Mai mulți oameni apărură de după ziduri. Se luptă cu ei și auzi un țipăt de femeie. Porni într-acolo și-1 doborî pe ultimul dintre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pe scaun. Ești răcită? Nu, ulcerul. Ah! Cheile sunt astea. Nici o problemă! O urmă de sfidare, de superioritate să fi văzut în privirea ei, în acea sclipire? După ce o vede într-un fel, o vede apoi într-altul! Simți că înnebunește! Căută în mașină în locurile cele mai potrivite și nu găsi nimic. Urcă în apartament și acolo găsi... sabia. Strălucea în noapte acel oțel călit în sânge și libertate. Avea viață de parcă maleficul era însuși în ea. Avea personalitatea nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
deși nu mă bagi în seamă, sunt cât se poate de prezentă. Îți place sau nu, eu am de spus ultimul cuvânt. * Am citit măi demult despre o carte (legată de Dianetică) despre care se spune că oricine o citește înnebunește. Am râs și muream de curiozitate să o citesc. Acum nu măi râd și nici curioasă nu măi sunt. Îmi vine să mă arunc cu capul într-o fântână seacă. Nimănui nu ar trebui să i se dea cu realitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
vom fi toți salvați, și atunci privesc spectacolul vieții, de care se pot bucura, pentru că nu-i mai deranjează nimic în ei. Alții fac un efort și-i ajută pe ceilalți, îndrăgindu-i. Alții găsesc lucruri atât de înfiorătoare încât înnebunesc. Cine e dușmanul? Timpul, în mod sigur, căci el nu poate fi oprit. El există independent de noi. Îl simțim însă odată cu evoluția noastră, care nu se va opri nicicând, întrucât asta însemna viața. Timpul poate fi măsurat, el are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
observat și eu ceva deosebit. Dansăm, și uitându-se la mine, văzându-mă în noapte, nu-și mai poate desprinde privirile de la mine. La el eu văzusem ceva nemaiîntâlnit. Însă eram convinsă că mi se părea. Intenționat, îl amețeam, îl înnebuneam; mă învârtisem în jurul lui până când devenisem eu centrul lui. Până când să aibă nevoie de mine. Și mie îmi tânjea inima după el. Însă nu vroii să mi-o dau pe a mea. Furioasă, cu patimă, îl iubii la nebunie. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Nu!respiră adânc Cecilia, dar mă tem să nu prevestească ceva rău. —Spune-mi și mie ce-a visat. —Hai, du-te la școală că nu ai timp pentru așa ceva! — Te rog, Ceci, te rog! —Du-te, Elena, nu mă înnebuni! — Îmi spui când mă întorc? — Îți spun. — Îmi promiți? —Du-te, măi, odată! După plecare sorei sale, Cecilia, cu fiecare înghițitură de cafea se tot gândea la tâlcuirea visului. Poate coridorul întunecat din visul mamei era tunelul despre care se
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
aranjată, un rol având și ideile Elenei, Cecilia urma să-și ia poșeta și să plece, dar soră-sa o oprește. Mai stai puțin, să te aștepte, nu trebuie să fii chiar la zece fix. Să fie mai nerăbdător. Mă înnebunești cu ideile tale. —Învață oul pe găină, adăugă Silvia. —Baftă și multă iubire! Îi urează Elena când Cecilia pornește spre ieșire. — Ce crezi, că sunt la prima întâlnire? —Asta să fie cu totul și cu totul deosebită. Stai să te
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
cu drăgălășeniile tale că mă faci să nu mi respect ce mi-am propus și-ar fi păcat. Stai, taică! Acum eu ți-am promis și nimeni nu mă poate îndupleca. Atunci de ce lungești vorba? —Așa-mi place mie. Mă înnebunești cu ochii tăi frumoși, cu vorbele dulci, cu gesturile nevinovate, cu parfumul plăcut care mi-a inundat cabinetul și ființa mea întreagă. Abia aștept să fim împreună. Mâine meregem să comandăm verighetele pe care să ne scrie numele și data
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
încât se simțea robul încătușat al unei spaime neobișnuite. Teama și groaza i se manifestau printr-un necontenit noian de senzații câtuși de puțin firești, încât îi puneau inconștient în mișcare buzele tremurânde, murmurând ceva neînțeles și vag. Deloc nu înnebunise, și nici, de visat, nu visa, dar imaginea aceea plină de tenebre era un lucru cu totul nou pentru dânsul. De unde venise? Și, mai important, ce anume dorea aceasta de la el, de fapt? Trecuseră, în felul acesta, câteva clipe, dar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]