1,013 matches
-
Hi-hi! PRIMUL BĂRBAT: Să vezi ce-o să iasă de aici. AL DOILEA BĂRBAT: N-o să iasă nimic. Își pierd ziua. PRIMUL BĂRBAT (Își aruncă pumnul de coji în groapă și apoi, pe măsură ce mănâncă semințe, aruncă cojile în groapă.): S-au înnegrit amândoi. AL DOILEA BĂRBAT (Același joc cu semințele.): Îți amintești ce zeamă slinoasă a ieșit ultima oară? PRIMUL BĂRBAT: Ăștia doi or să scufunde orașul. AL DOILEA BĂRBAT: Ar trebui bătuți. PRIMUL BĂRBAT: Mi-e silă de ei. AL DOILEA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
fața lui MACABEUS; se aude un geamăt slab.) Ce ai pe nas? Ce-i negreala asta? (Îl mângâie prostește pe pielea feței.) Ce-i cu negreala?... Maco... De unde ai negreala? (Toată fața, tot gâtul și tot pieptul lui MACABEUS sunt înnegrite și jupuite groaznic de explozie; la fel, mâinile lui MACABEUS sunt paralizate și înnegrite.) Cum adică?... (Mirat, inocent.) Ce negreală! MACABEUS (Geamăt slab; durerea care vine din atingerea pielii arse.): PARASCHIV: Ce zici? (Lipit de inima lui MACABEUS.) Mă... (Începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
piept, era să ies afară și să mă arunc la picioarele dumneavoastră... Chiar și lui Bruno i s-a părut că-ți amintește ceva și s-a bucurat și el... Dar după aceea n-am mai înțeles nimic, s-a înnegrit totul, s-a golit tot pieptul... de țipăt... și atunci ne-am culcat... Dar nu se poate ști nimic, domnule. Nimic, nimic, nimic! Poate că și noi am călătorit, poate că am văzut orașe de care, astăzi, ne-am înspăimânta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
a uitat fix în ochii mei și mi s-a părut tot timpul că își râde de mine... Da.... Și atunci l-am sugrumat cu mâinile mele... Da... (Istovit, plânge.) Cu degetele mele... cu degetele astea... care s-au și înnegrit... nu mult după aceea... Uitați-vă cât de negre sunt! De ce sunt negre, domnule? De ce? Le-am spălat zile în șir, le-am frecat cu nisip... ani în șir... și se fac tot mai negre... De ce? De ce, domnule? Și Bruno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Surescitat.): Atunci... atunci... poate că... (Din pivniță urcă IOANA, speriată, răvășită, cu un cuțit de bucătărie în mâna stângă, cu un coș plin cu coji de cartofi târându-l după ea; poartă un șorț; imens în față, e murdară și înnegrită de fum; se împiedică, îl caută din ochi pe Grubi, se apropie în fugă de Grubi și se lipește de el, tremură, gâfâie, plânge.) IOANA: Grubiii... Grubiii... Se răstoarnă pivnița... Își ascunde capul în șorț și icnește.) Ah, ce m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
vină... Să-i așteptăm... (O învelește pe IOANA într-o pătură, o așează în fotoliul-leagăn.) Așază-te aici... Așază-te... Mai e puțin și plecăm... IOANA (Strângându-și pătura în jurul trupului își vede mâinile.) Ia te uită! Mi s-au înnegrit degetele! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu se poate! Ție, Ioana? IOANA: Da, da... Acum am văzut. (Amuzată, privindu-și degetele.) Ce negre sunt! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Îi strânge degetele în palmele.): Trebuie să ți le speli în mare... Numai dacă ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
nu te mai răsuci... Stai așa... Te doare după gât? Te doare aici? Te doare la genunchi? ȘEFUL GĂRII: Mi-au rupt oasele. Nu mai pot pune piciorul jos. Ia vezi! S-au rupt tare? S-a înroșit? S-a înnegrit? Au, au... (GRUBI aleargă după apă; CASIERUL își linge rănile de unul singur, bea apă, se spală, se tamponează cu batista.) HAMALUL: Poftim apă... ȘEFUL GĂRII (Privindu-l pe GRUBI cu înduioșare.): Grubi... Numai tu mi-ai mai rămas... Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
se dărâmă șandramaua...? CASIERUL: Chiar așa, ne călcați pe nervi... ȘEFUL GĂRII (Urlând, către CASIER.); Tu să taci! Să taci! M-ai răsturnat, m-ai împuns, m-ai zdrelit! (Către ceilalți.) Ia uitați-vă la degetele lui! I s-au înnegrit degetele! A vrut să mă arunce în fântâna cu apă, ca să rămână singur în sala de așteptare... Când a băut din apă i s-a înnegrit apa în gură. Da! A scuipat-o și era deja neagră... CASIERUL (Vehement.): Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
m-ai zdrelit! (Către ceilalți.) Ia uitați-vă la degetele lui! I s-au înnegrit degetele! A vrut să mă arunce în fântâna cu apă, ca să rămână singur în sala de așteptare... Când a băut din apă i s-a înnegrit apa în gură. Da! A scuipat-o și era deja neagră... CASIERUL (Vehement.): Nu-i adevărat, nu! Și-a pierdut mințile, s-a lăsat dintr-odată frigul și s-a înfricoșat... IOANA: Și la noi s-a lăsat frigul... Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
narcotic al actului năucitor pe care îl trăisem. O pace divină mi s-a răspândit în piept atunci când mi-a cuprins testicolele cu palma și a adormit așa, prăbușită peste mine.” Am apăsat Control + P și am privit foile albe înnegrindu-se. După ce ultima foaie a ieșit, le-am luat din imprimantă și le-am recitit. Am observat că nu numerotasem paginile. Eram cât pe ce să pun mâna pe un pix și să le trec eu numerele - chiar mă gândeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
le citească. Din sertarul din față scoase un exemplar vechi de două săptămâni al revistei Panorama și-l aruncă Înăuntru. Drumul Îi era cunoscut, de-a lungul traseului spre Milano, printr-un mozaic de lanuri de porumb arse și dureros Înnegrite de seceta verii. Se așeză În partea dreaptă a trenului pentru a evita soarele pieziș care Încă mai răzbătea arzător, chiar dacă era luna septembrie și agresivitatea verii trecuse. La Padova, a doua oprire, zeci de studenți se Înghesuiră În tren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
m lungime x 4 m lățime, iar adâncimea inițială de 0,15 m, însă resturi de chirpici, cenușă, cărbuni s-au găsit și la circa 0,70 m. Podeaua era amenajată simplu, bine bătătorită, iar în unele porțiuni ușor arsă, înnegrită de fum. Nu dispunea de gropi de pari și nici de urme ale unei vetre de foc. Posibil să fi fost construită în pripă și utilizată sezonier (vara), deoarece nu oferea condiții de trai specifice perioadei reci. Întrucât nu corespunde
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
în interiorul L13). Aceste cuptoare din lut dispuneau de câte o vatră circulară (cu diametrul de 1-1,20 m), constituită din lipituri succesive, groase de 3-5 cm. Datorită intenselor utilizări, vetrele erau ușor albiate și puternic arse de foc, înroșite sau înnegrite pe o grosime de 6-10 cm. Inițial, acestea au dispus de bolți, care s-au distrus în timp. Gurile cuptoarelor erau fie simple (ca un gang), fie amenajate cu pietre de râu, ultima variantă mai des întâlnită. De regulă, în interiorul
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
crescură în val, și noroiul începu să se prăvale mai cu putere, zguduind pământul. - Sunt bivolii, zise Pascalopol, și opri brișca lângă marginea drumului. Cum Otilia se îngrijora, o asigură: Nu fac nici un rău. Colbul crescu ca o furtună și înnegri totul, în inima lui se zărise întîile vite lungi, bituminoase, cu capul aplecat și adulmecător, ca al unor rinoceri, mergând ondulat, ca o barcă infernală pe Styx. Apoi veniră mai multe laolaltă plutind, îndesate unele într-altele, pline de nămoale
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
alta. E drept că, de pocnit cu 263 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI pentru a îndeplini una dintre condițiile băbești, favorabile avortului. Apoi și-a răsturnat, dintr-o dată, pe esofag, tot tubul de medicamente și a început să se înnegrească... Ai încercat s-o scoți de acolo, s-o faci să vomite, dar leșinase. Iar când nu leșina, se înnegrea și mai tare, și deșteptîndu-se și luptând cu moartea, începuse să urle... Tu atunci te-ai speriat, n-aveai decât
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
băbești, favorabile avortului. Apoi și-a răsturnat, dintr-o dată, pe esofag, tot tubul de medicamente și a început să se înnegrească... Ai încercat s-o scoți de acolo, s-o faci să vomite, dar leșinase. Iar când nu leșina, se înnegrea și mai tare, și deșteptîndu-se și luptând cu moartea, începuse să urle... Tu atunci te-ai speriat, n-aveai decât 17 ani. Ți-era groază să fiți anchetați de procuratură și condamnați. Erați împreună la primul vostru avort. Și, în loc să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de-a doua gospodări, cămăruța din mijloc. Dar, pentru a străbate pentru primași dată calea până acolo, trebuia întîi să intri în hol, să te descalți, apoi să te întorci până la poartă și să-ți arunci șosetele respingător de înnegrite în pubelă. Urmau desigur pedagogiile ligheanului, clăbucului și cele ale pietrei ponce, apoi din nou holul și restul odăițelor, de-a lungul cărora redeprindeai, pe deplin, bunul simț. Madama nu uita să-ți destăinuie că era sau fusese profesoară de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de-a da în el jandarmii cu cartușul, la pădurile de fagi, de lângă închisoarea Parapetu!... - Fîl-fîl! le promise, gutural, tuturor Sinistratul. Transpirase. Își simțea pe spinare, coborând și încolăcindu-i-se sub coapsele subțiri, mici afluenți de nădușală. Iar aerul înnegrit de fumul platformelor industriale din vecinătate îi necăjea plămânii, dîndu-i senzația că i-ar îngreuna urcușul. - Fîl-fîl! glăsui el hotărât, cu venele tâmplelor și ale gâtului crăpîndu-i de atâta concentrare, reușind din nou, să țâșnească încă vreo trei-patru metri. Ocolind
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
somn. Pământul dimprejur lucea stins în lumina sfîfșitului de noiembrie. Cutarida încremenea într-o tăcere de moarte. Ziua tulbure, ca rachiul, pierea pe la cinci. Soarele nu mai încălzea. Rămânea mai mult o lumină gălbuie. Cădeau brumele. Ploile conteneau. Buruianul se înnegrea. Apoi nopțile se limpezeau. Cerul avea o șiră verde de stele. Dinspre răsărit, peste malul stingher se pornea un crivăț furiș, scormonind tulpinile mătrăgunei. Vuitul culca scaieții, urca râpile tunse și 10 mătura praful cărămiziu al maidanului. Salcâmii uscați răsunau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
stele. Dinspre răsărit, peste malul stingher se pornea un crivăț furiș, scormonind tulpinile mătrăgunei. Vuitul culca scaieții, urca râpile tunse și 10 mătura praful cărămiziu al maidanului. Salcâmii uscați răsunau. Gerul apăsa. Aglaia aprindea focul într-o sobă de tuci, înnegrită de funingine, și bordeiul lor se încălzea. Atunci îi plăcea bărbatului să-și aprindă o lulea îndesată cu tutun negru, iute și să deschidă gura. După aceea, cădea zăpada. Întâi, vremea bolea, umed. Frigul scădea. Începea să ningă mărunt. Peste
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Om cu situație, ce mai calea-valea... Și-l iscodise cu ochii ei curioși. Lui nu-i trecuse prin cap una ca asta. - Adică de ce să-mi iau eu belea pe cap? - Ce belea? Nu vezi că te prăpădești? Te-ai înnegrit ca pământul. Ce-i puțin lucru să cari toată ziua basamac la neisprăviții ăștia de mușterii? O femeie mai te spală, mai te calcă, mai îți face o mâncare ca lumea, că om ești și dumneata! Noaptea se perpelise pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și împodobite cu flori de piatră. Ici-colo se ridicau clădiri noi, cu mai multe etaje. Bucureștiul era plin de schele și el știa lucrurile de preț din 87 fiecare odaie, urcase pe scări tăinuite, umblase, bătuse la uși, uneori fațadele înnegrite de vreme, cu urme vinete de ploaie, ascundeau camere cu covoare moi și perdele de pluș în desene curioase, în care leneveau femei frumoase și câini, unde se benchetuia și se zvârleau banii. Toate aceste lucruri la un loc îl
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
plozii. Copiii erau desculți și tremurau la ușă. Îi băga vreunul înăuntru. - Al cui ești tu, pută? - Al lui Vasile. Tatăl ieșea din fundul cârciumii, lua odrasla de mină și apuca iar țoiul. In prăvălie era cald. Fumul de tutun înnegrea pereții. Mirosea a unsoare de bocanci și a rachiu. Copilul se uita la mușterii și nu spunea nimic. Câte unul îl îndemna să-i guste țuica: -Ia, zgaibă! Băiatul punea țoiul la gură și-l dădea peste cap. - Bravo, seamănă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-n care ne-am pierdut? Începi a te neliniști de Timp, cu mult înainte de a-i citi pe filozofi, privind atent, într-un moment de oboseală, fața unui om bătrân. Brazdele adâncite de necazuri, de speranțe și de năluciri se înnegresc și se pierd parcă fără urmă într-un fond de întuneric, pe care "fața" îl ascunde cu greu, mască nesigură a unui abis îndurerat. În fiece cută pare a se fi adunat vremea, a se fi ruginit devenirea, a fi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de aur... sală fără acoperământ... deasupra, cerul cu toate oceanele de stele... în oglindă, cerul cu toate oceanele de stele... I se părea că e un greier amărât suspendat în nemărginire... - Isis, strigă el, spre oglindă... Isis, apari! Tabla se-nnegri și deasupra-i apărură scrisori albe... chipuri de oameni și animale... Palatul întreg se cutremură lin. - A sosit ora morții mele... zise regele, ca și când ar fi vorbit cu el singur... aștept să-mi spui adevărul... Nu-mi zugrăvi chipuri trecătoare
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]