598 matches
-
-o din ochi, Takamori gândi: „Ce practică e! Gaston a devenit un fel de ideal pentru mine, iar pentru ea nu-i decât un prost.“ După ce au isprăvit micul dejun, Endō și Gaston au plecat din restaurant. Cerul era încă înnorat și ploua ușor. Endō s-a uitat la ceas. Era ora șapte și jumătate. — Hanul nostru e acolo. După două zile în Sanya, Gaston se descurca binișor. Când au luat-o în direcția hanului Iwate, Gaston a recunoscut locul. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
nu glumă. Takamori se gândea că i-ar plăcea să vină aici cu Gaston, când o să fie zăpadă. După ce au ajuns la vârful Itaya, numărul pasagerilor care vorbeau în dialectul Tōhoku a sporit simțitor. După Fukushima, cerul s-a mai înnorat. Se vedeau livezi peste tot. Vița-de-vie de pe coama povârnișului atingea înălțimea unui om. Toamna, strugurii reflectau probabil lumina apusului de soare. Castanii, învăluiți în florile lor albe, se remarcau vizibil printre ceilalți copaci. Merii și piersicii își aveau fructele protejate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
casă, ieșind din bârlog. Ca de obicei, i se vedea pieptul veștejit printre pliurile chimonoului murdar și lăbărțat. Endō și-a pus repede haina și a pornit în urmărire. Deși fusese senin de dimineață, spre prânz a început să se înnoreze în Yamagata. Razele soarelui pătrundeau cu greu printre norii cenușii. Kobayashi a ieșit din casă. Endō l-a urmărit până la A-șaptea-zi-machi, strada cea mai animată a orașului, căreia i se mai spunea și Ginza din Yamagata. Când întâlnea vreun cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
din cap. Aveam impresia că, dacă mă mulțumeam doar să o aprob confuz, nu ar mai fi ținut cont de persoana mea. Am băut restul de bere. Prin perdeaua din dantelă se zărea agitația unei după-amiezi obișnuite de pe Ginza. Era Înnorat, nu se zăreau umbrele oamenilor pe stradă, nu pătrundea nici un sunet de afară, motiv pentru care totul părea rupt de realitate. Keiko Kataoka Își Încrucișă din nou picioarele. Priveliștea genunchilor, a pulpelor și a gleznelor acoperite de dresuri negre accentua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
rupt arcul. Mai țin minte trei lucruri din ea. Mai întîi că a zburat pe lângă mine o lăcustă lăsând în urmă un sunet uscat, ca o dâră, și că sunetul respectiv m-a obsedat multă vreme. Apoi că s-a înnorat și a început să plouă. Era o ploaie meschină, cum nu prea se întîlnește vara. Una din acele ploi care putrezesc în aer și te scot din sărite; care, parcă, nu se mai termină niciodată; suprimă orizontul, îmbîcsesc aerul și-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
că întinderea luminată de jos nu se sfârșea. Însă, obscuritatea deveni curând totală, cu excepția unor pete de lumină care punctau orizontul. Roboplanul vorbi din nou: - Survolăm munții. Încotro, acum? Gosseyn se uită la picioare, dar nu văzu nimic. Cerul era înnorat și noaptea era precum cerneala. - Vei ateriza pe un mic drum cam la un kilometru de această parte a Templului Zeului Adormit, zise el. Îl descrise în detaliu, estimând amplasările diverselor pâlcuri de pomi și dând o imagine a cotului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
iau din această frumusețe partea neatinsă de amărăciune. Dealtfel, cunoaștem lucruri pe care grecii le ignorau. Sibaris Se nasc obosiți și trăiesc pentru a se odihni. (Inscripție pe un suvenir din San Marino.) Nu plouă Încă, dar cerul s-a Înnorat și bate vîntul măturînd sibaritismul mării de ieri. Dacă Închid ochii, zgomotul valurilor se aude ca o cascadă. Timpul curgînd dintr-un abis În altul. Și Între ele, această zi căreia acum Îi cunosc bine prețul. Mă gîndesc că, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
o cumpèr! Și acestui vizibil prosper om de afaceri eu nu-i pot spune cè mașină asta e mai importantè decât viața mea, el nu m-ar înțelege, stèm în curte, eu insistând, el întârziind cu rèspunsul, stèm sub cerul înnorat de noiembrie, târguindu-ne, Mașina, ceva mai în spate, se simte stingherè acolo, eu percepându-i tristețea dureroasè dupè stèpâna ei, o privesc cu dor, apoi, amintindu-mi de acea primè noapte de dragoste în mașinè, mè decid fèrè ezitare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
îmi spunea că nu îi era a se plimba neapărat. Cum ai dormit? Uimitor de bine. Cât am dormit? O zi sau câteva minute? Intrarăm deja în grădina școlii. Nu se vedea luna. Deși cerul era negru, trebuia să fie înnorat. Știam asta de mult timp. Când venea noaptea, trebuiau să apară stelele și luna, dar ele nu străluceau niciodată pe cer. Câteodată, ziua, mai vedeam surata soarelui. Noaptea era mereu oarbă și întunecată. Nu erau nici luminile străzilor care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
OK, OK... Mai discutăm. E gata cafeaua aia? - Aproape. - Bine, las-o aici. - Nu faci o pauză? - Mai am zece întrebări, cele mai grele. Cel putin, de una nici nu știu de unde să mă apuc... Acum, taci! Tac. Afară e înnorat: o cupola vineție, joasă, metalică. Munții se văd ca niște fantome cenușii. Mă zgribulesc și mă așez la computer. Chiar dacă tastele sunt reci, monitorul parcă arde... Și oare de ce simt un sentiment de vinovăție strecurându-se de fiecare data cand
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
acest drum, iar toate mașinile ce mi-au torturat auzul mi se par ca un coșmar de care tocmai m-am eliberat. Aceasta este o zi mai bună decât altele, pentru simplul fapt că am parte de liniște. Cerul este înnorat, iar viteza de mers crește. Incep să realizez cât de mult mă limitează la mers căldura toridă. In temperatura aceasta mai joasă, trupul reînvie și devine mai sprinten. După vreo două ore de mers ajung la o cale ferată peste
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
iar mâine să mă trezesc proaspăt și pregătit pentru o nouă zi în care știu că Dumnezeu va fi cu mine. Miercuri, 22 august: Gimont-Auch: 31 km Dimineață servesc în grabă micul dejun și pornesc hotărât la drum. Cerul este înnorat și asta mă bucură foarte mult. La capela de la Cazuhac o iau spre dreapta și după 9 km ajung la l’Isle-Arné. De aici și până la Auch mai sunt 24 de km. Sunt câteva localități în drumul meu, ceea ce înseamnă
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
ei acasă. Așa este Franța, primitoare pentru toți, în primul rând pentru turiști. Nu stau prea mult pe aici și după ce mă mai informez asupra zonei la oficiul de turism, pornesc spre destinația zilei, orășelul Maubourguet. Cerul este puțin înnorat și trebuie să profit de aceasta. Drumul spre destinație mi se pare o joacă după ce am mâncat bine și tare mult mi-a plăcut, iar cerul acoperit de nori îl consider o mare binecuvântare. Nu a fost nicio zi ca
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
timp să-l vizitez mai pe îndelete. Soții Monica și Iacob la hanul parohial din Saint Jean Pied de Port Dimineața am servit micul dejun împreună cu ceilalți pelerini, iar apoi am pornit la drum, hotărât să urc Pirineii. Cerul este înnorat, și chiar trebuie să mă îmbrac puțin mai grosuț. Doamna Monica observă că eu sunt îmbrăcat doar cu pantaloni și o cămașă cu mânecă scurtă și-mi spune că așa nu este bine, că sigur am nevoie de ceva mai
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
garderoba și am scos mai multe cămăși, sacouri, fuste. Totul depindea și de vremea anunțată pentru ziua ce urma să vină. După ce mi-am băut cafeaua, am deschis televizorul pentru a afla vești despre vreme. Se anunța un cer ușor Înnorat cu câteva ploi de scurtă durată În jurul prânzului. A trebuit să fac o nouă revizuire a hainelor pregătite. Pentru a ajunge la Casa de Cultură ( de pe strada unde locuiesc), o iau, de obicei, pe Mârzasca, o stradă veche, În pantă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
În boluri speciale și așezate În capul mesei dinspre bucătărie. Ca desert, aveau pregătite câteva felii de pepene roșu și struguri. Maica I. m-a invitat la slujba de seară. N-m putut să refuz. Între timp cerul s-a Înnorat tot mai mult. Am primit o eșarfă de la maica L. pentru a-mi acoperi capul și am intrat În biserică. Slujba Începuse. Lume destul de puțină. După aproximativ o jumătate de oră, au Început să vină tot mai mulți. Cei aflați
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
foarte repede și pe care acum nu și-l mai putea aduce aminte. Îi era ciudă pe el și se simțea frustrat pentru că memoria îi juca feste, dar se hotărî să se gândească mai mult la acest lucru. 21 Era înnorat și foarte cald. Nori groși se adunaseră deasupra muntelui. Zăpușeala din aer anunța o ploaie iminentă. Lumina începuse să scadă și, deși nu se vedea soarele, acesta probabil deja coborâse spre apus. Erau așezați tot pe bușteanul prăvălit din fața peșterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
albastru deschis. Iar În rest, eram aproape identice. Dacă aș fi avut o soră geamănă cred că ar fi fost cam același lucru. Am reușit să ajung la fereastră fără să mă mai Împiedic de nimic pe drum. Cerul era Înnorat, ca de obicei, iar orașul taciturn era Învăluit În sclipirea zăpezii. Ninsese peste noapte, ceea ce urma să-mi Îngreuneze și mai mult drumul. Aveam să Întârzii dacă nu plecam Îndeajuns de repede. Mi-am apucat hainele În grabă și am
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
pentru mine. Numai de n-ar ploua. E o zi splendidă. Soare aproape zgomotos. Peste plajă plutește un vacarm de lumină. Doar spre Constanța zăresc un nor. De pe plajă, se aude acum o larmă veselă. De dimineață, părea că se înnorează. Apoi, cerul s-a limpezit și toți s-au repezit să profite de vremea frumoasă. Ce-ar fi să mă ridic de pe scaun, fără să mai aștept amiaza, și să-i imit? E foarte simplu. Las deoparte "răfuiala" mea cu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
sterpe, pietroase. Oprim undeva să bem un ceai, deoarece pe vapor n-a mai existat "mic dejun". Vesela fusese împachetată și, oricum, era prea de dimineață. Ne cumpărăm și pentru drum ceva mâncare. Apoi, plecăm mai departe. Cerul s-a înnorat. Nu plouă, dar e o tensiune dramatică în atmosferă. Ziua în care am fost la Delfi, prima oară, arăta la fel! Același cer ursuz, greu, aceiași nori coborâți foarte jos. Nimic din faimoasa lumină greacă. În plus, zeii se țin
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
că întinderea luminată de jos nu se sfârșea. Însă, obscuritatea deveni curând totală, cu excepția unor pete de lumină care punctau orizontul. Roboplanul vorbi din nou: - Survolăm munții. Încotro, acum? Gosseyn se uită la picioare, dar nu văzu nimic. Cerul era înnorat și noaptea era precum cerneala. - Vei ateriza pe un mic drum cam la un kilometru de această parte a Templului Zeului Adormit, zise el. Îl descrise în detaliu, estimând amplasările diverselor pâlcuri de pomi și dând o imagine a cotului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
mi s-a făcut pielea de găină pe brațe și picioare, atunci bunicul a început iarăși să vorbească, m-a rugat să-i dau crezare că orașul ăsta e cel mai frumos din toată lumea, chiar și acum, când cerul e înnorat, da, e un oraș fără pereche, cel mai frumos oraș din lume, dar pe mine mă sfătuiește să părăsesc orașul ăsta, cu cel dintâi prilej, să plec și să nu mă întorc aici, și nu numai orașul să-l părăsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
facă mici cumpărături; niște arome pentru prăjiturile pe care voia să le pregătească pentru masa de prânz, după logodnă. George îi adusese o sticlă de șampanie cu câteva zile mai devreme pentru că dorea să serbeze împreună cu Frusina, logodna. Afară se înnorase dintr-o dată, după soarele care arsese până în prânz, dar nu era tot cerul acoperit de nori, erau sporadici, nori ce aduceau ploaia pe diferite porțiuni. Nu avea umbrela la ea. Începuse să fulgere și să tune. Alergă să ajungă mai
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
prea puțin strălucitor. Așa că eu l-am Înfrumusețat pe al meu. Erai prea mică atunci cînd bătrînul meu a avut În sfîrșit fericita idee de a da ortul popii, n-ai pus la Îndoială ce-ți povesteam. Privirea Mariei se Înnoră. Făcu un efort să nu se Înduioșeze. - Ai spus: de n-ar fi fost Yvonne Le Bihan, poate că aș fi murit acolo... El dădu din umeri. - Nu poți renunța nici o clipă să fii polițistă? Ea e cea care m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
e mult prea mâlos ca să transmită semnalele sonore până la mine. Fac un gest sublim de concentrare, simt cum mi se sparg urechile de tăcere... Nimic... Gnomul îmi vorbește surd, iar eu mă întreb dacă voi mai auzi vreodată... Afară e înnorat, fără lună. Tot mai mult întuneric, apăsător ca vidul, își face loc prin fereastra deschisă; deodată, un fulger străbate camera, se izbește de oglindă, apoi se întoarce ca un bumerang și străpunge capul gnomului, el se revelează a fi doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]