1,329 matches
-
noastră pentru prima oară, necunoscute până acum de generații întregi. Asaltul mortal asupra simbolurilor economice și militare ale Americii ar putea să ne atingă vulnerabilitatea și să ne zdruncine realitatea. Optimismul aproape fără margini legat de viitor, atât de adânc înrădăcinat în psihicul american a fost fisurat în acea zi odată cu turnurile World Trade Center și cu clădirea Pentagonului. Și totuși, încă suntem aici. Pe măsură ce înaintam pe lângă gărzile de securitate și intram prin spate în clădirea Biroului Oval, am simțit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
podeaua din living Dacă nu te poți abține să nu te simți trist când dansezi „Lorke, Lorke“, chiar dacă melodia e săltăreață și nu Înțelegi versurile Dacă obiceiul de a vă strânge și a mânca fructe după fiecare cină e adânc Înrădăcinat În casa ta și dacă tatăl tău curăță Încă portocale pentru tine, indiferent ce vârstă ai acum Dacă rudele Îți Îndeasă necontenit mâncare În gură și nu acceptă răspunsul „Sunt plin“ Dacă sunetul duduk-ului te face să te Înfiori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
săpun, cu celălalt. Balonașul ei se Întinsese dincolo de Atlanticul Întunecat În noaptea aceea, părea gata să explodeze. După ce se termină spectacolul, Bill Blitz se oferi galant să-i cumpere un cadou de Sf. Valentin. Era mai degrabă un obicei adânc Înrădăcinat În el, decât vreun impuls romantic. Fusese căsătorit atât de mult timp, Încât nu putea să nu fie bine dresat. Știa că o astfel de zi nu poate să fie perfectă fără cadoul de rigoare. Ar fi fost ciudat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
naive, legate de puțina mea experiență de viață, mi se părea că eretic este cineva care nu vrea să stea în cușca unei credințe sau a unor păreri prea comune. Cu anii, această idee simplă și funestă mi s-a înrădăcinat bine în minte încât am ajuns să mă port ca atare. Meșterul de cruci m-ar fi dat afară mai din vreme dacă ar fi auzit ce le spuneam eu clienților despre viața de apoi când nu era el de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
calce. Unii poate că îi ghiceau prezența, ca Giulia ori ca Andrei Ionescu, dar foarte mulți nu erau speriați decât de propriul gând, că mormântul unui om atât de sângeros e săpat în poarta mănăstirii. Încet, cu anii, s-a înrădăcinat credința că spiritul voievodului bântuie ținutul. Și nu era departe de adevăr. Vlad Dracul i-a ținut tovărășie lui Zogru un timp. El culegea veștile, plutea pe deasupra pădurii, asculta ce spun călugării și venea apoi să stea de vorbă. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și privește îngrozit în sus, însă deasupra lui nu e nici un monstru, e aplecat un cap de femeie, este chiar Zoe, amestecată fără știre în creierul adormit al lui Gligore. Zogru avusese grijă să nu lase sentimentele lui să se înrădăcineze în sufletul lui Gligore. De multă vreme învățase să nu-și lase gazdele prinse de femeile pe care el le iubea. Deși putea să facă acest lucru, în visele lor mai rămâneau crâmpeie din ceea ce trăia sufletul lui Zogru. 18
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
vis ca și el? Epoca În care cei din familia Kersaint domneau ca niște stăpîni absoluți asupra celor din Lands’en se dusese, dar speranța de a vedea că lucrurile vor redeveni ce fuseseră mai Înainte era tot mai adînc Înrădăcinată În sufletul bătrînului domn. Asta Însemna răscumpărarea terenurilor cedate de-a lungul veacurilor de către strămoși cărora nu le plăcea să se omoare cu munca. Stimulat de interesul - neobișnuit - pe care tatăl lui i-l arăta, PM simți nevoia să strălucească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
răzbunare, acutizate de treizeci și cinci de ani de pușcărie, Închipuiseră o luptă finală aprigă, În confruntarea cu un dușman Întortocheat și viclean. Descoperise În cele din urmă cine era vinovatul. Cel care Îi ucisese soția, Îi adusese nefericirea, Îi distrusese familia, Înrădăcinase ura și semănase moartea la Lands’en. Iar acesta nu era decît un om bătrîn moleșit și tremurînd din Încheieturi. - Ești conștient de faptul că ai fost pervers și dăunător, că ne-ai distrus pe toți? - Nu primesc lecții de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sală. Pornesc pe coridor, incapabilă să mă gîndesc la altceva decît la un singur lucru. Să-mi iau geanta și să plec. Acum. Intru În departamentul de marketing pustiu, În care telefoanele sună Într-o veselie. Obiceiul Îmi e prea Înrădăcinat ca să le pot ignora. — Alo ? zic, ridicînd un telefon la Întîmplare. — Așa deci ! aud glasul furios al Jemimei. Împrumută pantofi de firmă de la colega ei de apartament, pe care-i dă drept ai ei. Oare la ce pantofi se referea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Prea mulți ani de interiorizare!” Îmi repeta. Aveam nevoie urgentă de contactul cu viața politică - nu cu politica locală sau cu aparatul politic, nici măcar cu politica națională, ci cu politica În sensul În care o Înțelegeau Aristotel sau Platon, cea Înrădăcinată În natura noastră. Nu poți Întoarce spatele propriei tale naturi. Am recunoscut că lectura documentelor legate de Keynes și scrierea eseului aceluia au fost pentru mine un fel de sărbătoare. O revenire la umanitate, o baie de umanitate. Uneori simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
fi derivată; chipul, ca manifestare, are un cuvânt la imperativ: „Tu nu vei ucide!”, nu numai în sensul de a nu lua viața, ci de a nu înjosi în celălalt nivelul calității de a fi a vieții. Acest imperativ se înrădăcinează în structura unei ființe care este mereu „mai mult”, motiv pentru care, fiind expresia acestei tendințe, chipul devine un semnal de interdicție; chipul spune dependență de celălalt și autonomie, manifestarea omului ne-apărat care vrea să fie apărat, incomplet care
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
persoanei, a concretului său individual, a ființei sale ca subiect sau substrat, o substantia individua (după cum a afirmat Boethius).” Se cuvine să facem o precizare importantă, legată de discursul antropologic în epoca Sfinților Părinți. Este vorba de o antropologie structural înrădăcinată în reflecția despre Dumnezeu și om, doi poli care converg unul spre celălalt. În această direcție, tema care ocupă în mod indiscutabil polul central este cea a omului ca imagine a lui Dumnezeu. Acest concept biblic preluat de gândirea patristică
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
se separă de practica vieții și pot fi teoretizate drept categorii independente. 3. Viziunea familiei bazată pe adevăr și iubire Ne întrebăm: există un mod de a trăi iubirea și o formă a familiei care, în nucleul său esențial, se înrădăcinează în natura persoanei umane și trebuie favorizată în societate, prin legile sale, sau căsătoria și familia sunt configurări pur naturale care variază, pot și chiar trebuie să fie schimbate în diferitele perioade ale istoriei? Credem că există această formă a
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
preotul satului și ca să nu stăm «la coadă» la spovedit, ni se permitea ca Înainte de Începerea slujbei, să mergem acasă la «părintele» să ne spovedească. Cu un astfel de prilej avea să mi se zdruncine Încrederea În ceea ce mi se Înrădăcinase În minte despre credința În Dumnezeu. După ce am bătut la ușa pridvorului casei, părintele ne-a strigat din cameră că putem intra, așa că am intrat În pridvor și chiar dacă nu am Îndrăznit să mergem mai departe, prin ușa deschisă a
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
în liniște. Eugen nu l-a deranjat cu nimic. Îl privea și medita. Pătrundea încet dar sigur în tablourile înfățișate de acel om și îi înțelegea suferința. Căuta soluții prin care să-l ajute. Această hotărâre era atât de puternic înrădăcinată în sufletul său, încât devenise, în cel mai scurt timp, prioritară. Parcă nici nu se mai putea gândi la altceva. Unde am rămas, domnule doctor? îl scoase Iustin pe neașteptate din noianul de gânduri. - Era vorba de... fotografii, dialogul la
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
neobosit și mereu disponibil; acest contemplativ pus pe fapte, participant la bătăliile cele mai aprige, ce-și păstrează indispensabila distanță mistică; acest făcător de pace capabil să înfrunte fără ranchiună conflictele lumii; acest creștin deschis oricărei noutăți și cu totul înrădăcinat în tradiția Bisericii; simplu spus, acest om, al cărui da este da și al cărui nu este nu [...] Nu, nu suntem acel om, și nici nu vom fi vreodată! Ambiguitatea locuiește în noi și este cât se poate de adevărat
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
Francisc cred că poate fi definit «un arbore de gesturi», așa cum se exprima Michel de Certeau vorbind despre omul rugăciunii. Însă acest arbore al gesturilor nu s-a născut astăzi. S-a născut cu mult timp în urmă, căci este înrădăcinat în istorie, începând cu părinții din vechime. Cu papa Francisc începem să culegem roadele estive ale acelei primăveri care s-a născut cu cincizeci de ani în urmă și, prin papa Francisc, cu toții putem să fim mai fericiți, deoarece în
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
puțin creativă - chiar dacă aceasta este bazată pe convingeri interioare - ei par mai expuși unui sens de gol existențial și de nefericire, mai ales atunci când trebuie să se confrunte cu situații precare și de criză. Cu alte cuvinte, o credință prea înrădăcinată în aspectele dogmatice nediscutabile și categorice riscă să se dărâme atunci când o năpădesc experiențele dificile care zguduie din rădăcini convingerile și pun în dubiu ceea ce părea garantat de o spiritualitate mai puțin atentă la sensibilitate și absolutistă. În acest caz
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
riscă să-l determine să se concentreze doar asupra sa, reducând astfel la tăcere capacitatea sa de a se ridica, în urma insucceselor și a dificultăților cu care viața îl face să se confrunte constant. Procesele de maturizare sunt însă bine înrădăcinate în experiența de creștere pe care a făcut-o persoana, orientată, așa cum este ea, să redescopere sensul existenței în lucrurile mărunte sau în evenimentele majore ale vieții de zi cu zi, mai ales, în acele momente care o pun mai
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
intra definitiv în nimic, el n-ar mai fi avut nici măcar această concesivitate, această indulgență, care este mai mult o aluzie la iubire decât iubire. Iubire din suferință? Ea poate fi nemărginit de mare, dar florile acestei iubiri nu se înrădăcinează mai puțin în otravă. Totul este posibil și nimic nu e posibil; totul e permis și nimic. În orice direcție ai apuca, nu este mai bine decât în nu importă care alta. Ori realizezi ori nu realizezi nimic, ori crezi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
organică, chiar dacă acel mileniu i-a servit numai unei constituiri biologice. Din punctul de vedere al istoriei, biologia este o substructură, care, în sine, nu dovedește nimic. Atunci, care este sensul forței ca finalitate a culturilor mari, din moment ce ea se înrădăcinează în biologie? Prin forță în istorie nu trebuie înțeles numaidecât imperialismul vital, sau acestuia trebuie să i se dea o accepție mult mai amplă. Sursele biologice ale puterii exprimă pozitiv un fenomen de semnificație negativă: nu se realizează istoric un
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cu politica. Ele o consideră ca o treaptă elementară în evoluția spiritului, iar nu ca o formă esențială, constitutivă, a istoriei, paralelă și coexistentă cu ultimele înălțimi ale spiritului. Politica - înțelegînd atât valorile ei, cât și pe omul politic - se înrădăcinează în viață mult mai profund decât spiritul. Căci politicul exprimă și servește valorile vitale, pe când spiritualul crește în răgazurile vieții. Concepția monolineară a istoriei absolutizează un singur principiu, căruia îi sacrifică toate conținuturile reale și concrete. Idealismul, ca și pozitivismul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
va fi ajuns el să se organizeze atât de perfect în lume, să se cristalizeze în instituții atât de aderente pământului, este unul din misterele ciudate ale religiei în genere, care, fixând toate obiectivele existenței dincolo, sfârșește prin a se înrădăcina iremediabil aici. Se pare că toate lucrurile mari încep prin a ne desțeleni din pământ, pentru ca apoi să ne lege și mai mult de el. Creștinismul și-a trecut examenul posibilităților lui terestre prin catolicism, cea mai reușită realizare istorică
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
fereasta-nspre grădină și mare; și adesea, trăgând zăvorul la ușă ca să {EminescuOpVII 132} nu fie supărată de intrarea nimărui, ea privea oare întregi la înmiirea undelor depărtate ce se pierdeau în orizon, la prăvălatica grădină, frumoasă și sălbătăcită, care-și înrădăcinase hățișurile și arborii până lângă țărm; sau alte dăți, pierzîndu-se pintre aleele umbroase, ea plivea firele de iarbă de pe cărare sau se ascundea într-un boschet aproape de țărm, în care ședea ore întregi, adâncită în dorul ei fără de speranță. În
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cu fereasta-nspre grădină și mare, și adesea, trăgând zăvorul la ușa-i, ca să nu fie supărată de intrarea nimărui, ea privea oare întregi la înmiirea undelor depărtate ce se pierdeau în orizon, la priveliștea * grădinei frumoase și sălbăticite care-și înrădăcinase hățișurile și arborii până lângă țărm sau, pierdută pintre aleele umbroase ale grădinei, ea plivea firele de iarbă de pe cărare sau se ascundea într-un boschet aproape de țărm, în care ședea ore întregi, adâncită în dorul ei fără de speranță. In
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]