2,073 matches
-
dar ce să fac? Mitsuhide părea să fi ajuns într-o stare de ebrietate totală, lucru care nu i se mai întâmplase niciodată. Chipul său, pe care lui Nobunaga îi plăcea să-l compare cu un fruct de kumquat, se înroșise complet, până la fruntea cu început de chelie. — Ce zici de înc-o ceașcă? Îndemnându-l pe Kazumasu să mai bea, Mitsuhide continua să vorbească peste măsură de vesel. Nu trecem prea des prin ocazii fericite ca asta de azi, chiar dacă trăim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Akechi, se întreținea cu un oaspete. Musafirul era pictorul Yusho, care nu era de origine din Suwa. Părea să aibă cam vreo cincizeci de ani, iar fizicul său robust nu indica prin nimic că era pictor. Vorbea foarte puțin. Asfințitul înroșea pereții albi ai șirului de magazii cu fasole frecată. — Trebuie să mă iertați că v-am vizitat pe neașteptate într-o perioadă de război ca aceasta, și că nu vorbesc decât despre problemele plictisitoare ale unui om care nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
într-o clipă. Chipurile care până atunci arătaseră atâta obrăznicie, expresiile sfidătoare, dispărură. Nu mai rămăseseră decât nenumărate fețe de culoarea pământului, tremurând de frică. Stând lângă cele cinci cadavre, cei cinci samurai îi priviră amenințători pe muncitori, cu spadele înroșite de sânge încă în mâini. În cele din urmă, Kanbei strigă, cu toată ferocitatea: — Acești cinci oameni care v-au reprezentat - i-am chemat aici, am ascultat ceea ce au avut de spus și le-am dat un răspuns foarte clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
privească și lăsă capul în piept. De îndată ce melodia încetă, Muneharu vorbi încă odată, răspicat: — Generale Mosuke, vă rog să asistați cu atenție. Mosuke ridică privirea și văzu cum Muneharu, care îngenunchease, își spintecă lateral abdomenul cu spada. În timp ce vorbea, sângele înroșea interiorul bărcii. — Frate, vin și eu! țipă Gessho, despicându-și la rândul său pântecele. După ce-i predară lui Mosuke cutia cu capul retezat al generalului și se înapoiară la castel, vasalii lui Muneharu își urmară stăpânul în moarte. Când ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
lănci de cozi ale altor lănci. Oamenii îi împungeau pe ceilalți și erau înjunghiați la rândul lor. Soldații țipau și se luau la trântă, unii căzând morți în apă și împroșcând cu stropi. Curentul mocirlos se învolbura în jur. Sângele înroșea suprafața apei și se scurgea mai departe. Între timp, prima unitate de sub comanda lui Nakagaba Sebei lăsase lupta din aval în seama soldaților lui Takayama Ukon. La fel ca șirurile unor tineri ducând pe umeri un palanchin sacru în timpul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Azuchi, pe drum, sau nu-i putuse găsi ascunzișul. Zi și noapte se gândea la aceste posibilități. În ultima vreme, auzise că avusese loc o bătălie la Yamazaki. Când i se spusese despre evenimente, sângele îi năvălise la suprafața pielii, înroșindu-i tenul. — E foarte probabil, comentase mama lui Hideyoshi. Tipic pentru băiatul ăsta. Părul bătrânei albise complet, iar acum stătea așezată în sala principală a Templului Daikichi de la ora când se scula dimineața până când pleca la culcare, fără să circule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
mult sake, adică. Inuchiyo râse din toată inima, clipind din singurul său ochi în lumina lumânărilor. Era același om chipeș pe care îl cunoscuse Hideyoshi în tinerețe. — Hideyoshi n-a fost niciodată un mare băutor, continuă Katsuie. Într-adevăr. Se înroșea imediat la față. — Dar îmi aduc aminte că, pe vremea când erați tineri, adesea petreceați toată noaptea bând împreună. — Da, în materie de dezmăț, Maimuțoiul ăla tânăr nu obosea niciodată. Era specialist. Eu, ori de câte ori beam prea mult, cădeam de pe picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
în timp ce călărea sub stindardul de comandant cu tidvele aurite. La granița cu Omi, în regiunea alpină Yaganase, zăpada proaspătă zăcea în vâlcele și adâncituri. Vântul care bătea prin regiune și sufla către lac dinspre miazănoapte era încă destul de rece ca să înroșească nasurile războinicilor. În asfințit, armata se împărți pentru a-și ocupa pozițiile. Soldații aproape că puteau vedea inamicul. Și totuși, nu se zărea nici o coloană de fum a vreunui foc din tabăra dușmană, nici un singur soldat inamic. Ofițerii, însă, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
decăderea unui om, dintr-o singură lovitură, nu apărea decât o dată. Acum, Katsuie se afla pe punctul de a apuca sau a rata o asemenea ocazie. Lui Katsuie aproape că-i lăsa gura apă. la gândul posibilităților, iar Genba se înroșise la față. — Shogen, începu în cele din urmă Katsuie, dacă ai vreo strategie de oferit, te rog să vorbești deschis. — Umila mea părere este că n-ar trebui să pierdem această ocazie, dar ar trebui să atacăm cele două fortărețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
în fața ochilor o victorie de asemenea proporții? Of, încep să cred că Demonul Shibata îmbătrânește. — Vorbești prostii. Ești încă tânăr, atâta. Ai curaj în luptă, dar în materie de strategie, îți lipsește experiența. — De ce spui asta? începu Genba să se înroșească la față, dar Katsuie nu se lăsa pradă agitației. Era veteranul a nenumărate bătălii și nu risca să-și piardă calmul. — Gândește-te un moment, Genba. Nimic nu e mai periculos decât să te strecori în adâncul liniilor dușmane. Merită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
care păzuseră camera lui Katsuie ieșiră în fugă pe culoar. — Ce s-a întâmplat? Ținuta luptătorului care dăduse zor ca purtător de cuvânt nu era normală. Vorbea atât de repede, încât i se încălecau cuvintele: — Cerul de peste Kinomoto s-a înroșit de o bucată de vreme. Cercetașii noștri tocmai s-au întors de la Muntele Higashino... — N-o mai lungi atâta! Zi-ne doar esențialul! îl întrerupse brutal Menju. — Hideyoshi a venit din Ogaki. Armata lui face mare zarvă lângă Kinomoto, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
în timp ce munții din Echizen se deschideau la miazănoapte, părând să se afle drept sub copitele cailor. Soarele începea deja să asfințească, iar cerul și pământul ardeau într-o văpaie a amurgului care cuprindea toate culorile curcubeului. Chipul lui Hideyoshi era înroșit intens. Totuși, nu arăta ca un om nedormit de mai multe zile. Părea să fi uitat că oamenii aveau nevoie de somn. Înaintând permanent, încă nu ordonase un popas. În acea perioadă a anului, erau cele mai scurte nopți. Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
-și zborul. Trei zile mai târziu, Sanzo se întoarse dintr-un loc nedezvăluit. Intră cu pas grăbit pe poarta dosnică a castelului și, la fel ca data trecută, se înclină înaintea lui Shonyu, în grădina interioară. Apoi, Shonyu primi spada înroșită de sânge proaspăt pe care Sanzo o scoase dintr-o învelitoare de hârtie uleiată și o inspectă cu atenție. — Asta este, cu siguranță, spuse Shonyu, dând din cap, după care adăugă pe un ton de laudă: ai făcut o treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
oameni. Cât ai clipi din ochi, singurul om rămas pe țărm fu Sanzo. În sfârșit, strigătele războinicilor începură să zguduie cerul umed al nopții, de pe malul opus până în zona de sub zidurile castelului. În acel moment, un colț al cerului se înroși, iar deasupra orașul castelului începură să danseze scântei sclipitoare. Iscusitul plan al lui Shonyu izbutise perfect. Castelul Inuyama căzu în doar o oră, cu apărătorii pradă unei surprize pe care o desăvârșea trădarea din interiorul castelului și al orașului. Desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Sakichi a aflată și, fără îndoială, l-ar fi făcut să se simtă prost mai târziu. Dovada era aceea că, în clipa când întrebase stânjenit despre Chacha, expresia impunătoare a lui Hideyoshi se destrămase și chipul aparent autoritar i se înroșise. Arăta peste măsură de jenat. Sakichi îi observă imediat stinghereala și nu-și putu stăpâni o senzație de amuzament. După căderea Castelului Kitanosho, Hideyoshi le îngrijise pe cele trei fete ale lui Oichi ca și cum ar fi fost propriile lui fiice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Osaka. Azi vreau să mă spăl și eu de sudoare, doar o dată. Lui Hideyoshi i se pregăti imediat o baie în aer liber. După ce săpară o groapă în pământ, valeții săi o căptușiră cu hârtii uleiate. Umplând groapa cu apă, înroșiră apoi în foc o bucată de fier vechi și o aruncară în apă pentru a o încălzi. În sfârșit, așternură în jurul gropii scânduri și înconjurară locul cu perdele. — Ah, apa e minunată. În acea baie simplă în aer liber, stăpânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
jerbe de sânge. Apoi, însă, un glonț din ploaia torențială de focuri ale muschetelor, tras dintr-o armă care îl ținea pe războinicul cu mantie albă de brocart, îl nimeri drept între ochi. Gluga albă din jurul capului lui Nagayoshi se înroși cât ai clipi. Căzând înapoi pe cal, mai zări o ultimă oară cerul Lunii a Patra și, în valea aceea, eroicul tânăr de douăzeci și șase de ani căzu la pământ, încă ținând căpăstrul. Hyakudan, calul favorit al lui Nagayoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Ryusenji, fie și doar pentru câteva momente. — Oare să-l atacăm? — Nu, inamicul are douăzeci de mii de oameni, iar forțele noastre nu numără decât cinci sute, așa că dacă îi atacăm nu le-ar trebui decât o clipă pentru a înroși râul cu sângele nostru. Sunt hotărât să mor, dar nu fără rost. Aha, deci vrei să-i lăsăm armatei stăpânului nostru din Nagakute destul timp pentru a se pregăti complet să-l aștepte pe Hideyoshi. — Întocmai, dădu din cap Honda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
nu cu carne. Tot În Mauthausen era o baracă pentru cei pedepsiți, cam 20-30 de inși pe zi care, Între ghilimele, „nu se Încadrau” În program. Și aici pedeapsa era bătaia cu vergeaua Înfierbântată. Dacă rezistai la 20 de vergele Înroșite În foc urma o pauză de o zi; și dacă rezistai și la ziua asta urma pedeapsa capitală, să treci prin-un dispozitiv cu niște clape care te loveau, În lungime de 15-20 de metri. Și când ajungeai, dacă ajungeai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
până jos. - Existau ustensile, foarfece? - Erau indivizi, adică tot din ăștia, de drept comun. Și ăia ne-au tuns și ne-au uns... Apa aia era cu formol: când am ieșit de acolo nu mai puteam merge, că mi se Înroșise toată pielea. Mi-au dat o pijama, niște bocanci de lemn, care erau mai mici, mergeam greu - și acum am degetele Încovoiate -, fără chiloți, fără șapcă, fără nimic și: „Afară”. - Nu vi s-a permis să mai păstrați nimic? - Nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
-l omori? Ți-ai omorât bărbatul ca să trăiești cu altul? Ce ești tu, Clitemnestra, care l-a înjunghiat pe Agamemnon în baie, ca pe o vită, ajutată de iubitul ei, după ce i-a aruncat o plasă în cap și a înroșit baia cu sângele lui? Trezește-te și răspunde-mi, sau dacă nu poți acum, începe prin a te gândi și într-o zi, tot gîndindu-te, o să poți să-ți răspunzi și să-mi spui și mie..." Am început să mă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
îmi veni atunci în minte și felul cum îl cucerise și apoi îl părăsise dumnezeita (cu paharul de șampanie în taxi, la ora zece în seara Revelionului, tur-retur) pe Bacaloglu, care de-atunci preconiza să punem un T cu fierul înroșit pe spinarea tuturor trădătoarelor. Asta era sinistru, grecul avea mai mult humor. Mă îmbrăcai și plecai la Tasia, s-o aduc pe Silvia la mine. Găsii petrecere generală, ca odinioară când îi vizitasem pentru întîia oară, a doua zi după
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
că activitatea inginerului se rezumă la copierea proiectelor preluate "gratis", în cadrul spionajului tehnologic, descris în (1e) ca unul ce presupunea adesea și crima comandată, pot fi depășite cu ajutorul perspectivelor oferite de filosofie. De aceea, pe lângă motivul ideologic binecunoscut, orizontul se "înroșea" efectiv cu sângele celor uciși la comanda "celui mai iubit fiu". Sau cu noile mijloace și strategii de purtare a războaielor, s-ar putea ca în viitor să scadă în prima fază sacrificiile de vieți omenești și să crească ponderea
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
dânșii prostia cea mai de pe urmă, de a se crede pe dânșii înțelepți, pe când nebunii aceștia își închipuiau că pot să afle prin gândiri omenești ceea ce nu se poate afla decât prin credință. Când fierarul, în loc să tragă cu cleștele fierul înroșit în foc, s-ar încăpățâna să-l tragă cu mâna, noi cu toții vom spune că aceasta este cea mai de pe urmă nebunie; întocmai așa se petrece și cu filosofii aceștia, căci și ei încăpățânânduse a afla totul printr-înșii, au
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
7) Amfetamina (DCI) (amfetamina). E. - POLIAMINE AROMATICE ȘI DERIVAȚII LOR; SĂRURILE ACESTOR PRODUSE 1) orto-, meta-, pară- Fenilendiamina (C(6)H(4)[NH(2)](2)). a) orto-Fenilendiamina. Cristale incolore monoclinice, care se înnegresc la aer. ... b) meta-Fenilendiamina. Ace incolore, se înroșesc la aer. ... c) para-Fenilendiamina. Cristale albe spre mov. ... 2) Diaminotolueni (CH(3).C(6)H(3).[NH(2)](2)). 3) N-alchilfenilendiamine, de exemplu N, N-Dimetil-para-fenilendiamina. 4) N-alchiltolilendiamine, de exemplu N, N-Dietil-3,4-tolilendiamina. 5) Benzidina [NH(2).C(6)H(4
EUR-Lex () [Corola-website/Law/166830_a_168159]