1,931 matches
-
cu mijlocelul uite-așa de subtire cu tălpile lor goale bătute-n aurul colbului și râsul, ah râsul lor ce trezeau adormite iubiri țara copilărie mele, printre oameni bătrâni, printre oameni tineri printe băieți abia mijindu-le mustața alergând fete înroșindu-se la ciudate gânduri venite din inimă printre pisici și veverițe printre turme de oi și bivoli printre care leneșe si căruțe agile noi copiii, noi veșnicii copii priveam înaltul cu mâinile ridicate si dacă am fi putut am fi
VEŞNIC COPII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356795_a_358124]
-
au uluit pe comisarul Grosu. Nu‑i venea să creadă. Îl aștepta cu mare nerăbdare pe procuror, făcându‑și planul expunerii situației. Își imagina că nu va fi ușor să‑l convingă și parcă‑i vedea fruntea asudată și obrajii înroșiți de înfocarea‑i specifică în susținerea propriei ipoteze. Trecuse cu puțin de ora prânzului când a intrat ma-gistra-tul în biroul său. Era odihnit, bine dispus, cu zâmbetul pe buze. Câteva pete proaspete pe lângă cele vechi și burta ce‑i acoperea
CHEMAREA DESTINULUI (17) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356818_a_358147]
-
holurile firmei. Gabriela era cea mai fericită. Prietena ei se simțea bine, trăiască șefa! striga veselă, dar nimeni nu-i dădea atenție. Căpitanul, ce băiat! Cădea peste el și îi spunea porcărioare la ureche despre celelalte gagici, și el se înroșise. Îl îndopase, ca o gazdă ce era, cu tot ce era mai bun pe masă, ca o îndrăgostită. Marcu privea detașat scena. Și el îi era dator căpitanului. Cel puțin pentru bunăvoință. Dar totul plecase de la hotarîrea cu care îl
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 56-59 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356747_a_358076]
-
în care te-ai născut sau poate un “ac de cojoc” și unde, practica tradițională a unor popoare a dat “rezultate” acceptabile, chiar notabile, “insistându-se” mai mult la partea “dorsală” și a “feței” ale cărei “subțirimi” nu se mai înroșesc ca altădată, dar baremi un masaj, din picioare până-n creștetul capului, în care să fii băgat ca-ntr-un rotisor sau solenoid, “miez incandescent” de la o topitorie de fabrică aproape și să suporți cu bravură niște “amortizoare” - “degete lungi și
DEPENDENŢE, PIERZANIE ŞI AMENZI ÎN LAS VEGAS (XVII) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356939_a_358268]
-
ultima oară când a chemat-o vecina să-i dea o mână de ajutor, s-o liniștească pe copilă. Doamne, cum se mai zbătea! Scăpa ochii peste cap, se încovoia, se răsucea, dădea din mâini și din picioare... Țipa, se înroșea, făcea spume la gură... O scenă de groază! Ce durere mai mare poate să aibă un părinte? La cei paisprezece ani, Andreia este bine dezvoltată, o depășește pe mamă și la înălțime. Păcat că nu judecă de nicio culoare. "Cum
PROFESIONIŞTII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/357014_a_358343]
-
de umbre, într-o gesticulație patetică pe valuri de Timp: „Doar noi, obsedați de lumină, ne aflăm permanent la marginea Timpului/ Cu urechea ascuțită, ca un pui de Lună, ce iese în lume sub magia Universului” ... Răscolesc cu versul Toamna înroșită în asfințit și-n apele din cerul Astral ... În toamna anotimpului esențelor, când citim taina adâncurilor în fiecare frunză, timpul e o obsesie: „Te văd peste umărul Toamnei, Timpule, înmuiat în vers ... / Nu-mi trimite, încă, inelul tău, grăbită toamnă
TAINA SCRISULUI (32) – UN PRIVILEGIU AL SCRIITORULUI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355143_a_356472]
-
ghiocel duios se-arata De stă și soarele să-l vadă S-a dus zapada-n jos pe rîuri Și rîurile curg în mare Chiar azi au înflorit cireșii Zăpadă pură și splendoare VARĂ Privighetoarea iarăși cîntă Și fructele se înroșesc Mînjii sălbatici fug pe dealuri Sfioase păpădii iubesc E vremea fluturilor galbeni Și-a fetelor zglobii și pure Se coc și stelele-n grădină Și cresc ciorchinii grei de mure E vară este cald e timpul Să innotam spre-un
POEME de IOAN LILĂ în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355180_a_356509]
-
Acasă > Cultural > Artistic > PARFUMUL PĂPUȘILOR DE PORȚELAN - CAP 5 Autor: Ioan Lila Publicat în: Ediția nr. 329 din 25 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului 5 FIRE DE IARBĂ ALBASTRE Thomas și Licurișca coborau de la pădure. El mergea înainte, cu umerii înroșiți de soarele puternic de după-amiază, ea venea în urma lui, visătoare, cu soldurile ei prelungi, cu mușchii frumoși, încordați de efortul coborîrii, șlefuiți parcă în marmora de Michelangelo, ce decupau în aerul fierbinte, cînd pășea, volute delicate. Amîndoi desenau parcă, pe
CAP 5 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355186_a_356515]
-
obrazul celui căzut în vraja deochiului care se lasă purtat, cu picioarele goale, pe pietrele încinse ale drumului vieții. Îngenuncheat, vlăguit și hăituit de faptul că niciunul, dintre cei prezenți, nu a înțeles rostul cuvântului său, robul rostirii elevate geme înroșind cu sângele scrierilor sale slovele, din care picură neîncetat sacra substanță a vieții cărților lui. Le strânge la piept și le udă cu lacrimi cerându-le profanilor înțelegerea cuvenită a mersului ideii ca umbră deusiană nevăzută pe pământ. El este
ESTETICA ROMANULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346168_a_347497]
-
apoi mi-a șoptit tremurând: - Ema! - Frumos nume, draga mea, și unde locuiești tu? Așteptăm înfrigurata un răspuns, oricare ar fi fost el. Dar nu mi-a raspuns, a început să plângă ușor, obrăjorii parcă îi luau foc, s-au înroșit dintr-odată. La capătul aleii care ducea înspre stația de taxiuri se vedea un bărbat care aștepta, în același timp însă am observat că și Ema privea înspre el. Nu m-am putut abține și am întrebat-o dacă îl
EMA, UN INGER DE COPIL! de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346199_a_347528]
-
face Întristând, inimi ea zbace... Toaca bace, zvonu-i dus: -„Gin coroană lui Isus Spinul, spin... a dat în floare!” Inimi rupe, suflet doare... Bace toaca sus la munce, Ca Isus crucea își duce... Toaca bace și zvoneșce: Sânge cură șî-nroșește Ouă roșii, împistrice Ge manile greu trugice. Mielul blând, înjungiat Jertfă, pântru-a nost păcat. Cloapăcele-acuma bat Duc vestea gin sat în sat, Spun: „Cristos a înviat”! Tu-mni răspunzi - E-agevarat! Referință Bibliografica: Bace toaca / Cornelia Neagă : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
BACE TOACA de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368876_a_370205]
-
se vor împlini, când va străluci țara cea nouă, se va auzi din adâncimi refrenul cântecelor noastre de luptă, de biruință, de moarte... Prigonitorii noștri nu vor putea ascunde la infinit sângele nostru vărsat între zidurile temnițelor, sângele care a înroșit caldarâmurile pe tot cuprinsul țării, sângele vărsat în rezistența din munți și pe atâtea alte fronturi... Tăria faptelor lor a fost Iisus Hristos! Luptătorii români din Armata Demnității Creștin-Naționalist-Ortodoxe n-au putut fi decimați în lagăre, în temnițe, în penitenciare
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
îmbrăcând astfel în năframă doliul sufletului acestui brav neam. ...Caut cuvinte și nu găsesc. Vreau să uit, dar nu am voie. 22 septembrie 1939... Un rege dezechilibrat, apăsat de orgolii și împovărat de orgii, înconjurat de către o clică politicianisă trădătoare, înroșește cu sânge nevinovat caldarâmurile pe tot cuprinsul țării și ucide între zidurile temnițelor cele mai alese și curate suflete românești, nimicind viitorul unui tineret viteaz până dincolo de granițele timpului său. Bacăul nu e mai prejos!... În Piața Florescu..., trei cadavre
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
unde sunetele ecourilor glasului tău încă scot la iveală gânduri și tremură ca frunza în noiembrie când și când nu știu de ce este așa mereu și nu știu de ce sunt ca o umbră pe obrazul tău care invariabil nu se înroșește la literele adunate haotic și aruncate pe bucata de șervețel de la masa viselor tale ale mele ale noastre cândva pe unde umbli și unde te mai răsucești pe călcâie să pleci spre insula ta acel petec cu care îți păcălești
RĂSUNĂ APROAPE ŞOPTIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370875_a_372204]
-
Acasa > Strofe > Timp > GEORGETA RESTEMAN - FLORILEGIU DE PRIMĂVARĂ (1) Autor: Georgeta Resteman Publicat în: Ediția nr. 867 din 16 mai 2013 Toate Articolele Autorului ÎN NOPȚI DE PRIMĂVARĂ Semeț, la tâmpla serii, amurgul se-nroșește Mantia-și trece-n grabă pe creasta unui deal La poale, crude ierburi și pacea ce domnește Răzbate lin spre crânguri un plânset de caval Străpunge liniști scurse din cerul primenit Cu ploi de năzuințe. Se zbat în noi, trudind
FLORILEGIU DE PRIMĂVARĂ (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370996_a_372325]
-
Acasa > Stihuri > Semne > EREZIE SOMNAMBULĂ Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1284 din 07 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Săgeata luminii s-a rupt în fereastră Cu strigătele lor colorate macii au înroșit tot câmpul din față Iarba își târăște verdele muribund la picioarele îngerilor ocazio nali Luna însă tot n-o poți ucide a doua oară Oricât de trist ai fi Îți ștergi surâsul de pe buze cu mâna Și noaptea asta vei
EREZIE SOMNAMBULĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1284 din 07 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371014_a_372343]
-
Serviți, este bun lichiorul, un pic dulce! O să vă placă cu siguranță! Și-i întinse tinerei femei paharul, așezându-se cu fundul pe porțiunea de masă din dreptul acesteia. O pătrunse adânc cu privirea și stărui un pic. Tânăra se înroși și se fâstâci. Iar Radu începu să se joace ștrengărește cu o buclă de-a ei. Se apropie încet, încet și o sărută delicat. Fata nu se opuse deloc, ceea ce îl făcu pe bărbat săcontinue cu curaj. O sărută mai
“CURBA DESTINELOR” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369801_a_371130]
-
de încheieturi, trece prin întunericul încărunțit devreme asemenea pietrelor grăbite pe drumuri, de pleoapele mă dor de însingurare și fruntea-i umezită de brume reci. Între mine și cel dinafara mea se creează o punte pe care trec zilele, uneori înroșite cu sângele sărbătorilor dar, de cele mai multe ori anoste, îngropate-n anotimpuri de praf. În ele mă-ncearcă un fel de moarte treptată până sare calul și chiar se întâmplă de nu-mi mai amintesc nimic. Referință Bibliografică: Între mine și
ÎNTRE MINE ŞI MINE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369979_a_371308]
-
viață și moarte, leșinat, de câțiva săteni care se întorceau de la lucru, la marginea pădurii de mesteceni. Părul de pe creștet îi dispăruse complet, ca și cum ar fi fost ras, iar pe gât, față și mâini avea arsuri ciudate, care când se înroșeau, când se înverzeau, când se albăstreau. ******************************* A trecut un timp și Pierre Rossalle s-a pus pe picioare, dar se schimbase total. Din omul vesel, glumeț și extrem de prietenos cu toată lumea, devenise un taciturn introvertit, cu priviri dușmănoase aruncate în
E.T. (SAU RĂZBOIUL DINTRE ENERGII) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370054_a_371383]
-
invit să mă ajute la cules de pietroase, s-a strecurat abilă printre sârmele și crengile îndepărtate cu greutate de mine. I-am văzut sânii micuți cum încercau să năvălească peste bluzița subțire, gata să scape din strânsoare, și obrajii înroșindu-se de efort în acea poziție incomodă de trecere. Am trecut cu privirea peste trupu-i mlădios ce se îndrepta cu vioiciune și i-am tras băsmăluța aninată de o crenguță, după care am făcut întrecere de fugă până la Pietrosul, care
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
la mare, omițând să-i spun de Maria, cea care până anul trecut mă însoțise în vacanțe. Razele soarelui cădeau pieziș pe chipul ei surâzător. Mă asculta gânditoare, privindu-mă drept în ochi. Brusc, zise: - Aveți ochii verzi-albaștri ... M-am înroșit instantaneu. Simțeam că-mi arde fața ca un cuptor încins. Pe o căldură ca asta ? Stupid. - Și părul blond, frumos - continuă ea - lăsând capul într-o parte. De foarte multă vreme nu mi-a mai făcut cineva complimente. Au căzut
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1371 din 02 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Se scutură copaci de frunza-ngălbenită, bătuți de rece vânt ce nu mai contenește. Iar codru-și jelește tristețea nesfârșită, cu lacrimi sângerii, când frunza se-nroșește. Ecou de ciripit răsună-n cuiburi goale, părăsite de stăpâne înaripate ce se ascund de frig și de rece ninsoare. Din anotimp hibernal să fie salvate. Iar vântul năpraznic străbate prin natură, să spulbere vise din trecutele iubiri. Dragostea își
PASTEL DE TOAMNĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369473_a_370802]
-
tineri trăiesc o frumoasă poveste de iubire. Cum doctorul Tomescu era deja un nume în lumea medicală a Craiovei, la ieșire a fost salutat de câteva persoane cărora le-a răspuns jovial, netrecând însă cu vederea reacția Iulianei, care se înroșise ca un copil prins asupra unei fapte nepermise. „Doamne, cuminte este fata asta! Încep să cred că pe ea nu a mai avut-o niciun bărbat. Așa se poartă. A roșit toată... Mă rog, la vârsta pe care o are
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369568_a_370897]
-
din Laponia, elevii clasei a II-a B se întrec acum în imaginație și hărnicie, pregătind de zor cadouri complexe și îmbelșugate. „Surprizele pregătite părinților cuminți sunt atât de bine meșteșugite de mine încât, cu siguranță, Moș Crăciun se va înroși de invidie până în vârful nasului”, a ținut să precizeze o școlăriță inimoasă, cu mânecile suflecate și cu ochelarii stropiți de sclipici fermecat. Sorin Petrache Referință Bibliografică: CADOURI PENTRU PĂRINȚII CUMINȚI / Sorin Petrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1075, Anul
CADOURI PENTRU PĂRINŢII CUMINŢI de SORIN PETRACHE în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362559_a_363888]
-
străini ce din întâmplare s-au nimerit alături. Pleoapele grele, obosite de noaptea nedormită au rezistat cu greu să stea deschise iar într-un târziu, pe glasul roților de tren s-au lăsat învinse și au ascuns în spatele lor ochii înroșiți de mult prea multele lacrimi ce îi scăldaseră și de nesomn. Visele veneau și plecau în crâmpeie scurte dar care cuprindeau o întreagă viață. *** Șerban se trezi în ziua aceea în care se lăsase antrenat de colegii de serviciucare, înflăcărați
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362658_a_363987]