1,431 matches
-
frați ne-a legat. Se-agită marea, munții, râuri doinesc a jale, Pădurea-i despletită, câmpia s-a uscat, Când mâinile unite, nu mai găsesc o cale Să rămână-mpreună, la fel ca altă dat'... Se răsucesc străbunii sub glia-nsângerată, Că le-am uitat povața, lăsându-ne-nvrăjbiți Și-o mâna pe-alta ceartă, uitând că altădată Cu dragoste s-au strâns, ținându-ne uniți. De ce lăsăm minciuna să șadă între noi Și cu-a lor vorbe hoții, să ne
TREZIȚI-VĂ ROMÂNI! de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371513_a_372842]
-
țarul bătu din palme, ușile salonului se deschiseră și în încăpere pătrunseră câțiva cazaci, veseli și exuberanți ca de obicei. În mâni țineau capetele cam triste ale unor membri ai gărzilor regale dar și vestitele lor săbii curbe acum destul de însângerate. Ludovic icni, se ridică surprinzător de vioi de pe foto- liu și fugi în celălalt capăt al salonului. Aici stridiile se zvârco- liră nervoase și ieșiră intempestiv din regala lor temniță. Era probabil un moment foarte comic deoarece țarul râse în
TITANI CARE AU SCHIMBAT LUMEA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374763_a_376092]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > DOINĂ Autor: Gabriela Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 1616 din 04 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Doruri negre, doruri albe Mi se pun pe gânduri salbe. Înfiorate-nsângerate Păsări ne înaripate... La răscrucea blestemată Unde cer dracii cămată, Se-ntretaie zi cu noapte În descântece de șoapte. Lume nouă, lume veche Cum să le așezi pereche? Ce să dai și ce s-aduni Vise-n gânduri de nebuni
DOINĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374821_a_376150]
-
departe ca și cum nu ai auzit glasul vieții. Zbaterile sunt ale omului. Pentru că vede. Vede binele, vede și răul. Amețit de vârtejurile vieții confundă, aleargă se zbate și cade frânt nu odată sub povara amenințătoare a greului, a urâtului, a săgeților însângerate. Se ridică și aleargă din nou. La capatul unui drum rătăcește peste cărările neștiute, se amestecă în strigătul neputincios al celorlalti și dispare o vreme pentru a reapare uneori, refăcut și frumos, alteori zdrobit și împovărat. Aude oda bucuriei ca
ODA BUCURIEI de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375072_a_376401]
-
nr. 1809 din 14 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului ARDE-N FLĂCĂRI TIMIȘOARA Omagiu fierbinte și cununi de flori în memoria „Eroilor legendari” cei care și-au dat viața în Revoluția din Decembrie 1989, pentru Libertate. Ei au fost „Ghioceii însângerați” care au înviuns iarna grea a dictaturii comuniste, ca România să meargă pe drumul Libertății și al Democrației. GLORIE NEPIERITOARE! Accesați: https://youtu.be/YZeWqmgbbwU Frunzuliță fir bujor, Plină e lumea de dor... Și mai greu și mai ușor, Și
ARDE-N FLĂCĂRI TIMIȘOARA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1809 din 14 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375084_a_376413]
-
ușor... Da’ dorul care-l am eu, Îi ca pământul de greu. Frunzuliță-a macului, Pe plaiul Banatului... Arde-n flăcări Timișoara, Și-mi cuprinde toată țara, Să topească iarna grea - Libertatea să ne dea. Surioare, și voi frați... Ghiocei însângerați! Primăvara ați vestit În clipa când v-ați jertfit. Dor nestins noi vă păstrăm, La Dumnezeu ne rugăm: Să îmi stați în rai de flori, Și să fiți nemuritori! Referință Bibliografică: ARDE-N FLĂCĂRI TIMIȘOARA / Marin Voican Ghioroiu : Confluențe Literare
ARDE-N FLĂCĂRI TIMIȘOARA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1809 din 14 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375084_a_376413]
-
contemplat, sub cerul mohorât, Al cruntei înnoptări medievale, Cum eu, însoțitorul Umbrei tale, Cum eu și fiara i-am sărit la gât. Apoi, am stat, pe marginea genunii, Noi, dublul nepătruns, întunecat, Lupul și eu, pe câmpul sfârtecat: Doi colți însângerați, în raza lunii. [5] (Poemul 30 din Nirvana, Timișoara, Ed. Mirton, 2014). Sunt neam de cavaleri și de eroi. Prea bine știu: mă trag din Litovoi. Dorm, ca strămoșii mei, pe lănci și scut. Și-o singură iubire am avut
CONVORBIRI CU POETUL EUGEN DORCESCU (1) DESPRE AVATAR de MIRELA IOANA BORCHIN în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373950_a_375279]
-
Acasa > Poeme > Emotie > ÎNGERII SUNT PRINTRE NOI... Autor: Dorina Omota Publicat în: Ediția nr. 2070 din 31 august 2016 Toate Articolele Autorului Îngerii scriu uneori cu pana înmuiată în lacrimi (despre durerea lumii, despre visele pierdute), scriu pe-amurgul însângerat cu slove de lumină și speranță, dar aripile lor se frâng a neputință, prea multe ofuri și prea multă suferință. Îngerii sunt între noi, da. Îngerii sunt atât de aproape, dar cine să-i vadă. Pământul e-n haos și
ÎNGERII SUNT PRINTRE NOI... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375537_a_376866]
-
gândurile împrăștiate Uitând de tine-n amintirea tăinuita, Să-mi descânt toate șoaptele spulberate, Ce-au învăluit iubirea mea adormita... În lumina clipei doar mângâierea Să-mi sece privirea înlăcrimata , Cu aripile-ntinse să sting durerea Ce-mi frânge speranța însângerata ... Să pot privii când lacrimile mă inundă , Să zbor cu tot ceea ce m-ai fermacat , Departe de clipele ce se scufundă În necunoscut , de când ai plecat .... Să nu simt când trec din stare în stare Pe drumuri lungi să nu
SA ZBOR de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375562_a_376891]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > TĂCERI ÎNSÂNGERATE Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 1432 din 02 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Din strigătul singurătății - aș putea să’nalț o piramidă. De ce să spulbere vântul nisipul inimii mele? * Deșertul e plin de “fantome” ce mai cred în
TĂCERI ÎNSÂNGERATE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371881_a_373210]
-
Din chinul durerii - aș putea ridica un „zid chinezesc!” Știu bine că violența luminii nu mă va ajunge. La umbra ruinei, înfrângerea poate fi savurată cu voluptatea cu care erupe un vulcan. * Lava fierbinte va pecetlui pentru totdeauna - buzele-mi însângerate de tăceri. Cine mai poate aduna singurătatea din cenușa cuvintelor, purtate de vânt, ca pe’un cânt, de sirenă? Referință Bibliografică: Tăceri însângerate / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1432, Anul IV, 02 decembrie 2014. Drepturi de Autor
TĂCERI ÎNSÂNGERATE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371881_a_373210]
-
fi savurată cu voluptatea cu care erupe un vulcan. * Lava fierbinte va pecetlui pentru totdeauna - buzele-mi însângerate de tăceri. Cine mai poate aduna singurătatea din cenușa cuvintelor, purtate de vânt, ca pe’un cânt, de sirenă? Referință Bibliografică: Tăceri însângerate / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1432, Anul IV, 02 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Valentina Becart : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
TĂCERI ÎNSÂNGERATE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371881_a_373210]
-
timpul pierdut. Ceilalți legionari începură să râdă făcând haz de necazul lui Burro care primi lovitura în plin nemaiavând nicio replică de dat centurionului. Gaius însă nu râse. Privindu-l pe Iisus și văzându-i încă o dată chipul tumefiat și însângerat, i se făcu milă și își șterse o lacrimă. -Iată, mai spuse el, de n-ar fi fost acesta, eu n-aș putea privi acum cu limpezime tot ce ne înconjoară. Am auzit că el a făcut multe minuni peste
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371879_a_373208]
-
mei. El, dintr-un capăt , eu, din celălalt. Eu, dintr-o lume , el, din altă... Ploaia s-a oprit , dar apă încă curge șiroaie peste mine. Încerc cu greu să îmi desprind mâna de pe sfoară. Are urme roșii și tăieturi însângerate, de la puterea cu care am strâns de ea. Îmi storc apă de pe haine, ca să îmi spăl rănile. Mă doare mai rau ce simt în acest moment, decât ce am pe mâini. Mă agat cu putere și încep să mă balansez
O NOUA SANSA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372025_a_373354]
-
iunie 1990 în Piața Universității, împotriva regimului ajuns atunci la putere și a fost snopit în bătaie de către mineri. Înainte de a intra în comă de pe urma ghioagelor armatei de represiune din Valea Jiului, primul lucru pe care l-a zărit cu ochii însângerați a fost crucea de pe turla bisericii „Sfânta Ana” de la Colțea. Atunci a fost săgetat actorul de gândul ce încolțea în taină sub scoarța sufletului său, așteptând clipa de a izbucni la lumina soarelui! Scăpat cu viață din bestialitatea ortacilor mânați
DRAGOŞ PĂSLARU. ACTOR LA „COARNELE PLUGULUI DUMNEZEIESC” de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372480_a_373809]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Povestiri > O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ Autor: Ion C. Hiru Publicat în: Ediția nr. 220 din 08 august 2011 Toate Articolele Autorului Când deșteptătorul sună, Nicu, cu ochii lipiți de somn, căută pe măsuța acoperită cu ștergarul cusut de mama sa în război, ceasul, cadranul cu
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
de întâmplarea din 1935!... Această întâmplare mi-a fost relatată de Lucica, nepoata campionului, care a încheiat, spunând: A fost un semn?... A fost doar o întâmplare?... Nu știu. Știe numai bunul Dumnezeu. Ion C. Hiru Referință Bibliografică: O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ / Ion C. Hiru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 220, Anul I, 08 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion C. Hiru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
3 cm., acoperită cu preșuri din zdrențe țesute în războaie, mese și scaune, uneori cu trei picioare confecționate de țiganii rudari, plocade, cuverturi lucrate cu vergica în război, iar pe fiecare pat perine din fulgi, una peste ... XXV. O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ, de Ion C. Hiru, publicat în Ediția nr. 220 din 08 august 2011. Când deșteptătorul sună, Nicu, cu ochii lipiți de somn, căută pe măsuța acoperită cu ștergarul cusut de mama sa în război, ceasul, cadranul cu limbile mari și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
-l ca pe un fulg, l-a scos în curtea casei. Se mira în sinea lui: „Cum de-a reușit Leana să mă scoată afară?!...” Privind bolta cerului, pe care erau aprinse mii de stele, iar Luna plină avea fața însângerată și răspândea o lumină lăptoasă, așa cum nu mai văzuse decât în lampa unui petromax când se dusese la nunta unui nepot, care se însurase la Vaideieni cu o ciobăniță foarte bogată că, spre norocul lui, era și frumoasă; văzu în spatele
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A DOUA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344726_a_346055]
-
Mihai Publicat în: Ediția nr. 2092 din 22 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului CÂNTECUL STELELOR In noapte-a coborat din cer un glas de stele, Pe un arcus înlăcrimat și trist dintr-o vioară, Și-a zăbovit pe sufletu-mi însângerat cântând Până în zori când a-ncetat să mă mai doară. De-atunci, în fiecare noapte-un cor de stele, Pe sufletu-mi în patimi de doruri poposea, Iar linul fir de sunet de vioară curs din ele, Plângea cu mine până-n
CÂNTECUL STELELOR de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2092 din 22 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344790_a_346119]
-
ce n-aș da în gând să-mi ceri iertare / și în altar tăcerea să-ți închini / să-mi limpezești chemări spre neuitare / și să-mi anini speranțele-n arini // prin lunca mea de doruri în amiezi / peste rogoz, cărări însângerate / îmbrățișări uitate prin livezi / apun sub dor de coasă sărutate” (Ah, ce n-aș da). Deși neagă aproape cu vehemență prezentul scindat, suspendat, străin, poeta nu se simte liberă de iubire, ci mai degrabă încătușată în gânduri, în amintiri și
RECENZIE LA CARTEA AURICĂI ISTRATE PETARDE RECI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344758_a_346087]
-
nopții stinsă-ntr-o mare de tăcere Scenarii de-ntuneric rânjesc să mă doboare Nimic din primăvara cea albă nu mă cere Mireasa ploii-albastre-necată în solzi de soare... Rămân abandonată în toată-această teamă În care mă trezesc cu vise-nsângerate Cu oasele zdrobite, schelete oarbe cheamă O altă încarnare a sorților și poate În toată-apocalipsa din gândurile mele A mai rămas o clipă de zbor și-nmugurire; De-aș mai putea strivi blesteme-n sân de iele Poate c-aș râde
O ALBĂ IASOMIE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 838 din 17 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345913_a_347242]
-
aș mai putea strivi blesteme-n sân de iele Poate c-aș râde iar în cupe de-amăgire... Și nesfârșite nașteri de lumi imaginare Mi-ar oferi speranța că încă mai exist: Ușoară adiere-ntre clipele barbare Ale unui descântec însângerat și trist... Nu mă stropiți cu urme de lacrimă străină Și nici de mila voastră eu nu aștept să fiu! Îmi este bine-nchisă în coaja mea de vină Și-n oaza fricii mele-un nesfârșit pustiu.-.. Acolo, în oglinda
O ALBĂ IASOMIE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 838 din 17 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345913_a_347242]
-
lasă parfumul poemelor de ieri clipele fericite cu dor greu se plătesc. Apusuri se aruncă în mări astrale se contopesc cu șoaptele norilor ca muritorii să renască prin visare să culeagă dulcele nectar al zorilor. Pe un câmp de visuri însângerate, mi-am răstignit nevoia de cuvânt să pot culege surâsurile cenzurate în timpul când tu îmi erai absent. Am pășit agale prin gânduri de stele. m-am tolănit în dorințe vindecătoare pe buzele vieții au curs cuvinte grele sărutul durerii e
GÂND DE PRIMĂVARĂ de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 851 din 30 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345996_a_347325]
-
fug desculță și pe valuri zimțate în aval de răzgândiri dar marea nu-mi arată decât maluri de așteptări și de împotriviri și mici corăbii-n veghe părăsite ce leagănă același anotimp... Și astăzi fug prin lanuri adormite, cu maci însângerați și fără timp, cu secerișul copt în ochi de vară și potârnichi pitite-n lăstăriș... Și-am să alerg atât cât o să doară plecarea ta, iubire, pe furiș dintr-o poveste scrisă pe genunchii albi și rotunzi ai singurului vis
ÎN ZIGZAG... de AURA POPA în ediţia nr. 1207 din 21 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347857_a_349186]