7,678 matches
-
la nai, artistul imprudent va fi jupuit de Cenzura Divină, reprezentată de zeul însuși. Nu se știe dacă decizia teribilă îi aparține zeului însuși sau dacă ea nu este opera clanului celest invidios pe artistul pământean. Pot să adaug, astăzi, însemnărilor făcute în pripă în sept. 1976, ce gândisem atunci, deși nu notasem nimic de teamă...Atunci, văzându-l pe Marsyas, flautistul, alături de Apollo și cunoscându-i sfârșitul, mă gândisem că și cu mulți artiști din regimurile totalitare se petrece același
Un bordei de lut inexpugnabil by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16738_a_18063]
-
străduindu-se să releve că, de fapt, poetul a fost perfect sănătos și, din dispoziția lui Maiorescu, ar fi fost arestat și internat în ziua fatală de 28 iunie 1883 în sanatoriul dr. Șuțu. D-sa pune sub semnul îndoielii însemnarea din 23 iunie din jurnalul lui Maiorescu care consemnează că "Eminescu devine din ce în ce mai evident alienat", notînd detalii ce atestă acest diagnostic, la care aș adăuga prima constatare (din 30 mai), tot din jurnal, a acestei stări. Ar fi vorba, de
O contrafacere grobiană by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16735_a_18060]
-
Maiorescu care consemnează că "Eminescu devine din ce în ce mai evident alienat", notînd detalii ce atestă acest diagnostic, la care aș adăuga prima constatare (din 30 mai), tot din jurnal, a acestei stări. Ar fi vorba, de fapt, crede autorul nostru, de o însemnare falsificînd lucrurile numai ca să pregătească internarea poetului. Slavici, prieten cu poetul, în casa căruia acesta locuia era spionul lui Maiorescu, care îl urmărea și controla pe poet. N-ar fi adevărată scrisoarea d-nei Slavici din dimineața zilei de 28 iunie
O contrafacere grobiană by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16735_a_18060]
-
Andreea Deciu Fac o pauză în lecturile americane pentru a citi încîntătoarele însemnări de călătorie ale lui Hans Christian Andersen, apărute în tălmăcirea și îngrijirea atentă ale lui Grete Tartler la Editura Univers. Bazarul unui poet e un titlu inspirat pentru această culegere de reflecții, mini povestioare, izbucniri lirice, confesiuni discrete, observații politice
"Cît de înflăcărat, cît de minunat!" by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16772_a_18097]
-
aflam, îmi păstrasem luciditatea. Care absurd, în toate stările umane siluind logica și bunul simț, te obligă să rămîi cît de cît treaz, vigilent, în ciuda deraierilor verbale... În timpul disputei din ce în ce mai aprinse, observasem că profesoara noastră imperturbabilă umpluse un carnețel cu însemnări, și că acum trecuse la un mic reportofon ce ne înregistra ciorovăiala... Într-una din zile, după lecția ei oficială de engleză intensivă, cu toată lumea, ne chemase doar pe noi doi, pe mexican și pe mine, poftindu-ne într-o
Lecția de engleză by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16807_a_18132]
-
Genul este într-adevăr odios: aproape întotdeauna, o adunătură de bîrfe. Dacă și eu notez aici cîteva asemenea bîrfe, e numai ca să-mi întrețin iluzia că scriu, că fac ceva". Avem aici recunoașterea faptului indubitabil că în Caietele sale făcea însemnări jurnaliere. Și aceste Caiete au fost multe, 34 (treizeci și patru) la număr, ținute din 1957 pînă în 1972, unul dintre ele aflîndu-se mereu pe masa lui de lucru. Cum nu se îndesa deloc să scrie, cum mărturisește, nota în Caiet, mîngîindu-se
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
treizeci și patru) la număr, ținute din 1957 pînă în 1972, unul dintre ele aflîndu-se mereu pe masa lui de lucru. Cum nu se îndesa deloc să scrie, cum mărturisește, nota în Caiet, mîngîindu-se cu ideea că, în realitate, lucrează. Totuși anumite însemnări erau datate, semn sigur că le conferea un caracter jurnalier. Dar altele, cele mai multe, seamănă enorm cu cărțile sale care i-au adus faima și gloria. Ba, pe la începutul lui iunie 1971, întîlnim notată o decizie: "Am hotărît să adun laolaltă
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
pe de-a-ntregul nemulțumit de ce-am făcut. Am urmărit adevărul. Or, ce este adevărul, dacă nu ceea ce stînjenește viața, ceea ce o contrazice chiar? Sau mai degrabă: ceva de care ne putem lipsi ca să trăim". Și tot prin apropiere aflăm însemnarea: "Sînt omul post-Istorie. De fapt, nu mă interesează decît timpul fără evenimente, Istoria de după Istorie. Timpul istoric propriu-zis nu mai are sens pentru mine". Exagera desigur. Opera sa interesa și era foarte importantă iar statutul său post-istoric e unul dintre
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
ar fi trebuit să existe niciodată. Sînt produsul unei erori, nu eram prevăzut în legile Creațiunii". De-abia în 16 octombrie 1970 notează că a trimis redacției articolul de care, firește, era nemulțumit, regretînd că nu l-a distrus. În însemnările sale cu caracter jurnalier e convins că viața n-are nici un sens, își spune mereu că, transilvănean fiind, aparține, totuși, Europei Centrale. Prin aprilie 1969 nota: "E sigur că sîntem marcați de spațiul "cultural" din care venim. Transilvania păstrează o
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
nota: "Pe vremea cînd mă chinuiau cel mai rău insomniile (trecusem de douăzeci de ani), mama a plătit, dacă-mi aduc bine aminte, o slujbă pentru mine. Nu una, ci treizeci de mii ar fi trebuit". La 30 mai 1969 (însemnare datată) mărturisea: "La ora 5 dimineața, trezit de misterioasele dureri de picioare care mă chinuie de vreo treizeci de ani, la orice schimbare a vremii". În iulie 1970 se autocompătimea: "Și m-am gîndit cît sînt de mizerabil, eu, care
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
beteșuguri noi, să găsesc în fond un modus vivendi cu moartea". În martie 1970 se plîngea: "Deznădejde, oboseală, dureri dă cap. Spiritul mi-e guturănit. Să suferi de un guturai ereditar! Am răcit la naștere". Și în 31 august 1971 (însemnare datată) constata "beteșugurile mi-au irosit existența, dar grație lor exist, vreau să spun știu că exist". Și, mult mai înainte, tot despre insomnia sa din tinerețe: "Să fi avut vreo douăzeci, douăzeci și unu de ani. Poate mai puțin. Sufeream de
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
mai puteam fi decît prozator. Pe măsură ce somnul revenea, pierdeam puținul lirism ce-mi rămăsese". Continua să aibe stări de disperare pură, socotind că sinuciderea e singura soluție, singura mîngîiere, poarta cea mare, trecînd dincolo, ocolind moartea. La 13 februarie 1969 (însemnare datată) "Azi-dimineață m-am gîndit din nou că sinuciderea e singura soluție, că toate celelalte nu sînt decît soluții de compromis". Și ceva mai tîrziu, dar în același fel: Concepția mea despre sinucidere e foarte simplă: ea mi se pare
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
asta-i tot. După o vreme, observi că-i prea tîrziu, că ai ratat prea multe ocazii și că trebuie să te resemnezi". Se tot gîndea autocritiic la perioada sa legionară, care îl obseda prin eroarea fatală făptuită. Într-o însemnare datată 28 februarie 1971 observa: "Mi se reproșează anumite pagini din Schimbarea la față carte scrisă în urmă cu treizeci și cinci de ani! Aveam douăzeci și trei de ani și eram mai nebun ca oricine. Am răsfoit ieri această carte; mi
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
din revista franceză L'Histoire (144, mai 1991), în care este un articol despre Robert Darnton, autorul de care m-am ocupat într-un editorial recent. Despre Darnton auzisem, înainte de Masacrul pisicii, cartea la care mă refeream, doar din niște însemnări publicate de prietenul meu Alexandru Călinescu. Abia acum îl văd în fotografie, un bărbat cu zîmbet plăcut și ochi inteligenți, cu ceva din aerul lui Vlad Zografi de peste vreo zece ani. Născut în 1939, ca și mine, dar la New York
Un american la Paris by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16834_a_18159]
-
aceștia, Virgil Duda și-a fructificat numai literar condiția de emigrat, transpunându-și experiențele în cărți și numai în ele. Una dintre acestea este Viață cu efect întârziat (Hasefer, 1999), un roman pe marginea căruia voi face, cu întârziere, câteva însemnări. Cine îl cunoaște cât de cât pe autor își dă seama că romanul pe care îl comentez este ridicat pe fundamente biografice. Numeroase semne indică acest fapt. Ca și autorul eroul este de formație jurist și la începutul carierei a
Cronica unei nevroze by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16844_a_18169]
-
fi descoperit în alcătuirea de fișe o plăcere și s-o fi făcut cu o anume gratuitate. După un secol de regimuri polițienești, ne vine greu să acceptăm ideea că polițistul francez al Luminilor n-avea nici un scop practic în însemnările lui, lăsîn- du-se condus de bucuria inspirației. Nu ne intră în cap faptul că Joseph d'Hémery își dădea osteneala de a asculta sute de informatori, de a lua parte la interogatorii, de a citi mii de pagini, de
Polițistul și literații by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16887_a_18212]
-
noi, cu epitete ca naivule sau defetistule... Soarta a vrut să-mi dea mie dreptate, încăodată. Și să fiu, fără să vreau, "eroul" dezvăluirilor pe care Ion Negoițescu, arestat, - nu-mi mai aduc aminte data, întrucît nu mai riscam nici o însemnare, directă, politică, - avea să le facă în închisoare, la anchetă. Ar fi ceva extraordinar ca aceste mărturisiri pe care le bat acum la mașină, să figureze, - ideea! - în vreun dosar al anchetării criticului Ion Negoițescu. Reproduc - se pare că am
În amintirea lui Nego by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16897_a_18222]
-
fiind toată viața liberal, deși de-o pronunțată moderațiune, amicii săi politici trebuie rugați a lucra pentru ca să ți se reguleze o pensie viageră de înălțimea lefii chiar". De acum încolo, pînă tîrziu în 1883, (ultima scrisoare a lui Eminescu, potrivit însemnărilor Veronicăi, e din 16 februarie 1883), corespondența lor are dese referiri la acest episod bănesc, Eminescu informînd-o despre eforturile, inutile, pe care le face și Veronica venind în cîteva rînduri la București (unde, uneori, a întîrziat mai mult) pentru a
Un excepțional eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16929_a_18254]
-
Alex. Ștefănescu Lista de nemulțumiri Dan Petrescu este o promisiune a criticii noastre literare. Din nefericire se află în această situație - de promisiune - de peste douăzeci de ani, de pe vremea când colabora cu scurte însemnări la o revistă studențească din Iași. El făcea paradă, pe atunci, de cultură și de spirit critic, dar faptul că avea de ce să facă paradă, la o vârstă la care alții nu-și pot etala decât candoarea, era dătător de
DAN PETRESCU ENERVAT DE LITERATURA ROMÂNĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16944_a_18269]
-
uitîndu-se la tine chiorîș, de ce-ai făcut și lucrurile mici, mai ales gîndurile mici", sau viziunea de basm, premonitorie și amenințătoare, a piedicilor puse în calea unui inoportun ca să nu dea buzna peste noi, sau... Și, acum, gata cu însemnările despre acest "manual de buzunar de morală curentă" care, e de presupus, nu pot sluji la nimic, cîtă vreme manualul însuși este, în vederile pesimiste ale poetului, fără nici o utilitate.
Inutile silogisme de morală practică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17032_a_18357]
-
stomac în primire diferitele substanțe și cum acestea încep repede să-l atace, să-l prepare, să-l transforme. Uneori, deși nu totdeauna, cînd se întîmplă să-i vină să scuipe... (Urmează o ștersătură mai lungă, vreo două rînduri de însemnări scrise cu cerneală cu penița. Deși au trecut atîția ani de atunci, știu, îmi amintesc aproximativ ca și cînd totul s-ar fi petrecut ieri, ștersăturile, nota repusă la loc azi în aprilie anul 2000: uneori trage sertarul, scoate un
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17024_a_18349]
-
literară) și "scrisori nepierdute". Nu-mi propun, aici și acum, să recenzez cartea, care ar merita-o din plin, impresionantă evocare a unei lumi dispărute în bună parte, a unor oameni de seamă, trăitori în exilul parizian al anilor '50. însemnările de față pornesc de la o surpriză de ordin, așa-zicînd, personal: și eu i-am cunoscut, chiar dacă nu atît de bine, pe mulți dintre cei portretizați cu mare talent de Virgil Ierunca și aș putea depune mărturie în privința validității morale și
Și eu i-am cunoscut... by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17049_a_18374]
-
Emil Cioran, Monica Lovinescu, Horia Stamatu și alții, și alții. Despre unii am mai scris, despre alții nu. Mă opresc acum la cel dintîi, acela cu care autorul ia masa în ziua de 1 ianuarie 1949, zi în care debutează însemnările din jurnal. Lucian Bădescu, coleg și prieten al părinților mei, la Rm-Vâlcea, a plecat din țară, nebănuind că definitiv, în toamna în care izbucnea războiul mondial. în septembrie 1967, m-a așteptat la Paris, lîngă o stație de metro, așa cum
Și eu i-am cunoscut... by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17049_a_18374]
-
să mai scrie în românește (cu excepția eseului Țara mea, prin 1944, publicat postum) și devine un extraordinar filosof moralist francez. Întrebarea e: dacă celebrul autor s-a disociat critic, în scrisorile către familie și prieteni, în interviuri cu răsunet, în însemnările din Caiete (tot postum publicate), atît de tranșant, de scrierile tinereței românești, pe care le-a repudiat efectiv chiar cu iritare, mai are rost să ne ocupăm de acest dosar, analizîndu-i semnificațiile? Cred că răspunsul este afirmativ. Acest dosar românesc
Opera românească a lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17055_a_18380]
-
România? Cum gândesc românii? Ce șansă au să se reintegreze în civilizația europeană? - acesta este genul de întrebări căreia autoarea încearcă să le răspundă, chiar și când rămâne de una singură, la masa de scris. Jurnalul, intitulat Ceruri nomade, cuprinde însemnări referitoare la perioada 1990-1996. Un volum anterior, Nori peste balcoane, se referea la perioada dinaintea revoluției și n-a rămas fără ecou în România. Ambele cărți impun prin gravitate, prin capacitatea de a înțelege de la distanță istoria recentă a unei
România, mon amour by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17086_a_18411]