698 matches
-
băieții se conformează, gândindu-se ca au de-a face cu femei din lumea bună, care știu să se Îngrijească, să se protejeze „...Dar chiar și așa, oftează Carlos, Întotdeauna când mă duc la spital, la control, am inima strânsă...”. Înseninându-se brusc, Carlos vede și partea bună a lucrurilor: „Bine măcar că m-am născut bărbat. Daca eram femeie, munceam pentru 20.000, și pe ăia trebuia să-i Împart cu peștele”. Serviciul sanitar al orașului București REGULAMENT pentru privegherea prostituției
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
dumneavoastră din gât, cea care se plimbă în sus și-n jos pe trahee, care șoptește amenințări și aproape că țâșnește afară din piept? — Vai, murmură ea. Cine ți-a spus? Încurajat de acest nou succes, chipul lui Sampath se însenină puțin. Întinse degetul către un bărbat chel din mulțime și spuse: — Și dumneavoastră, domnule, uleiul acela secret pe care vi l-a dat doctorul din Side Gully. E clar că nu are efect. Încercați mai bine un masaj zdravăn cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de două ori fiindcă șnițelul - șnițel era, nu-i așa? - a fost delicios. Scuze. Mulțumesc. La revedere. Trebuie să fug. Ia te uită ce ploaie! Pari puțin obosită? Supărată? Probabil că vremea e de vină. Nu-i nimic. O să se Însenineze În curând. La revedere. Toate cele bune. Pe mâine. Douăzeci de minute mai târziu, când autobuzul opri În fața Teatrului Național, Fima Își dădu seama că făcuse o greșeală de neconceput ieșind azi din casă fără umbrelă. Sau promițându-i patroanei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Toate cele bune. Pe mâine. Douăzeci de minute mai târziu, când autobuzul opri În fața Teatrului Național, Fima Își dădu seama că făcuse o greșeală de neconceput ieșind azi din casă fără umbrelă. Sau promițându-i patroanei restaurantului că o să se Însenineze. Pe ce bază? O fâșie subțire de lumină strălucitoare, roșiatică străpunse subit norii și se reflectă Într-un geam la unul din etajele superioare ale hotelului Hilton, orbindu-l aproape. Reuși totuși să zărească un prosop fluturând pe balustrada balconului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Trupul meu ți se pare respingător? Fima spuse: —Din contră. Mi se pare că eu nu sunt destul de bun pentru tine. Și nu mă pot opri să n-am impresia că suntem În aceeași barcă. Dar uite, Annette. S-a Înseninat afară. Zilele astea frumoase de iarnă din Ierusalim, lumina care se ivește Între ploi, de parcă cerul ar cânta. Ce-ar fi să ne plimbăm puțin? Doar așa, să ne dezmorțim un pic? E deja patru și jumătate, acuși se Întunecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ți s-ar smulge din mână sau, și mai rău, te-ar târî și pe tine în râu. Dar toate aceste potențiale probleme îi așteptau la kilometri în față. Deocamdată, râul era leneș și mai primitor decât cerul, care se înseninase. Se apropiau de Killum Point, acolo unde Jack Killum, după o cădere nervoasă, își adusese soția și cei cinci copii ca să-și încropească o gospodărie. Fiii mai mici ai lui Jack, Hugh și Marvin, mergeau deseori până la Salmon, aducând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
inovări plăcute. - Să mâncăm toți trei în sufragerie, fiindcă zici! spuse Linei ascultător. Se sculă apoi singur, oprind cu un gest pe Lina, care vrea să-1 ajute. Sia, la început bosumflată că nu mai mănâncă singură la voia ei, se însenină la gîndui progreselor ce va avea de povestit lui Lică. în mai puțin de-o lună, era așezată la masa de familie! Zise cât știa ea mai plăcut: - Tanti! Ce frumos umblă domnul profesor! Rim surise măgulit, cu un mic
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
muzicală 265 pentru a controla calitatea și defectul amănuntului. Apoi se trecuse de două ori ansamblul. Marcian descoperea abia acum greșeli și, cu acel imperativ al lui, azvârlise nemilos acuzările în dreapta și în stânga. Elena, cre-zîndu-1 foarte necăjit, era încremenită. Se însenină abia când îl văzu strângând mâini în dreapta și în stânga. îl întrebă aproape cu gingășie: Ce crede? . . . Ce-a fost? ... Mergea admirabil! Observațiile erau de la "bine" înainte spre perfecție. încîntată, ar fi vroit să-i spună cuvinte de recunoștință, dar îi
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
deodată palizi, cu tot tenul măsliniu. - Și o să scrieți despre ce vi s-a întâmplat aici? Le-am răspuns: - N-o să scriu, fiindcă lucruri din acestea se întâmplă peste tot în lume, inclusiv în țara mea. Bravii patrioți s-au înseninat îndată și au început să ciripească între ei; iar eu mi-am ținut promisiunea timp de opt ani. La despărțire, în fața Consulatului, ei mi-au dăruit o Biblie în portugheză, cu însemnări făcute pe multe pagini; iar eu le-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
La nord, cavaleria lui Vlad se apropie de noi. - Ai dreptate... murmură, fascinat, Mihaloglu. Este o Înfrângere perfectă. Incredibil... Sună retragerea. Ridică steagul alb. Pregătește emisarul nostru pentru comandantul Angelo. Alexandru constată, deodată, că Înserarea schimbă culorile bătăliei. Cerul se Înseninase, iar apusul soarelui devenise un spectacol de culori În degradé, care porneau de la roșu și scădeau În intensitate, trecând prin violet și stingându-se Într-un cenușiu care cobora spre negru ca un tăciune din care focul dispărea, lăsând locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Nu mi-a spus niciodată. - Nici n-o să-ți spună. E prea mândru. Poate că voia ca tu să trăiești două vieți, să fii faimos de două ori, o dată pentru tine și o dată pentru fratele tău... - Măria ta se mai Înseninează, bag eu de seamă. Există viață și În afara tronului, a bătăliilor, a jocurilor de putere. Poate că măria ta va descoperi, acum, această viață. Formele și culorile ei. - Poate. - Poate că nimic nu e Întâmplător. Poate că Valea Albă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
seninătatea și bucuria. Vroia să plece și încercă să interpeleze pe Nory, care se prefăcea a nu înțelege, implicată într-un "flirt" îndrăcit cu Viso, caricaturistul, subt pretext că îi făcuse o "figurină de pretutindeni" foarte reușită. Pentru a se însenina, cum era lozinca, căută un obiect senin. Pantoful îi întîlni un reazăm moale și mătăsos. Un dog mare, culcat aproape de ea. Concentra asupra lui toată voința ei simpatică. Avură astfel o prietenie fără vorbă, ca și fără idei, foarte odihnitoare
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
reporter de provincie cu cas la gură, Șam. N-o să țină. — Mda, s-ar putea să ai dreptate, recunoscu Șam cu părere de rău. Se încrunta și făcu o grimasa, cufundându-se în gânduri, după care exclama: — Stai puțin! Se însenina. — Stai puțin! Ce-ar fi să-i dai un interviu pe bune, dar să te folosești de prilejul asta ca să-i faci tu ei un portret caricatural pentru un alt ziar? — Ce face? îngaimă Adrian. — Ții minte scheciurile alea satirice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
urme de sânge pe piept și pe mâini, cu ochelarii căzuți pe nas și cu fruntea transpirată. — Repede, trebuie să mă ajuți. Am ezitat. În mintea mea nu putea fi vorba decât de o crimă, dar fața mi s-a înseninat când am dat cu ochii de leoaica întinsă în mijlocul sufrageriei chinuindu se să dea naștere unui pui. M-am aplecat asupra ei, iar restul nu a fost decât instinct matern și multă dragoste pentru puiul de leu care se cuibărise
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Iar femeia să fie adorată de el ca o icoană? Poate că oaspetele sosit din alte galaxii se simțea În lumea lui atât de singur și Înstrăinat de toți, Încât venise pe Pământ să caute un suflet care să-i Însenineze gândurile și să-i aline durerea. Gândindu-se la toate aceste lucruri, ochii femeii se Înduioșară pentru o clipă. Apoi teama și suspiciunea puse din nou stăpânire pe inima ei. „Poate-i un simplu terchea-berchea care, umblă de ici-colo, căutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și nechezând ursulețul Mișa și căluțul Garbunoc. Cât timp s-a scurs de atunci? „Probabil, o Întreagă veșnicie“, Își spunea Mașa. Trecutul ei s-a dus pe apa sâmbetei și, odată cu el, și oamenii cei mai apropiați ce i-au Înseninat copilăria. Numărul morților creștea În fiecare an. În jurul ei oamenii se răreau Încetul cu Încetul. Dintre cei pe care-i cunoscuse În copilărie mai trăiau câțiva. Vremurile se schimbaseră și ele. Mai Întâi veniseră invazia de ciori și colectivizarea, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Niciodată. Cum ți-am mai spus, dacă vă iubiți cu adevărat dragostea voastră va rezista. Să știi c-ai reușit să mă liniștești. După această discuție mă pot duce de drag la serviciu. — Îmi pare bine că te-ai mai înseninat. Nu-ți mai face gânduri, gânduri, că n-are sens. Matei îi dădea perfectă dreptate mamei care reușise, prin discuția purtată, să-l determine că aibă încredere în sentimentele lor. Ceea ce-l frământa era faptul că el o dezamăgise chiar
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
pe Gelu. Nici nu-i sunase că dorea să stea de vorbă cu ei pe îndelete, ca să le povestească amănunțit despre cele petrecute în ultimul timp. Într-o după amiază, îi zărește pe stradă. Oprește mașina în timp ce fețele lor se înseninează de bucurie. Când ai venit, americanule? Nu ne dai de veste? îl dojenește Leontina căreia Matei, care n-o mai văzuse de ceva vreme , îi sărută mâna. Faci pe politicosul ca să te iert. După ce se îmbrățișează cu Gelu îi invită
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
o întrebă pe Angela dacă îi place. Ea îi spuse că adoră culoarea albă. Atunci Radu îl plăti și i-l dăruise. -Primește-l, te rog. -Mulțumesc, ești un drăguț Radu. Angela primi cadoul cu multă plăcere. Chipul Angelei se mai însenină și-i zise: -Acum ar fi bine să bem o cafea. Amândoi intrară în cofetărie "La Eva" unde atmosfera era plăcută. Doar la două mese erau clienți, deși sala era destul de mare înăuntru. Era călduț, vitrina frumos împodobită cu 3
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
a oprit motorul. Radu, care avea carnet de conducere încă din timpul studenției și anumite cunoștiințe în ceea ce privește tehnica autovehicolelor, se aplecă asupra motorului mașinii, pentru a-i descoperi defecțiunea. El constată că este gripat. Fața Ramonei se însenină iar frumoșii ei ochi de culoarea safirului, nu se dezlipeau de pe chipul lui Radu, care din cauza timpului rece sau a emoției, căpătase o culoare plăcută. Acum i se părea mult mai frumos, față de atunci când ea îl văzuse pentru întâia oară
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
și urcă pe scaunul din față dându-și seama de intenția lui. în timp ce Radu conducea, Ramona observă pe fața lui un fel de crispare. Atunci ea îl întrebă: -Te simți bine? Radu nu-i răspunse imediat, în câteva clipe se însenină și zise zâmbind: -Da... foarte bine. Radu reuși foarte repede să-și alunge acea amintire urâtă legată de accidentul tatălui său, care le aduse atâta suferință. De altfel, se gândi înainte de a urca, deoarece încă mai avea un fel de
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
-și abțină pornirea în lacrimi, tocmai pentru a nu-i intensifica durerea, mângâindu-l pe cap cu mâna ei slabă dar frumoasă pentru a se liniști. Bunicul intră și el cu lacrimi în ochi și văzând acest tablou impresionant se însenină puțin. Privindu-și fiica, care în acel moment își mângâia copilul, admirându-i atitudinea comportamentului în această grea situație de a-și proteja și îmbărbăta fiul. în ziua înmormântării vremea se încălzise producând topirea zăpezii. Cerul deveni mohorât, cu nori
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
necunoscut Împleticit Între realitate și vis, trag după mine noile buletine de știri. Tot mai mulți dintre cunoscuții mei neagă că au colaborat În tinerețe cu Hristos. Tot mai mulți Își smulg limbile și le duc la detectorul de minciuni. Înseninez cerurile din lăuntrul meu numai prin porunci militare. Inima-mi tînără nu mai răspunde la apelul de seară. Într-o scaldă de mistreț vreau să Înnoptez, să mă joc cu argintul din visele sfinților, cu laringele uscat al profetului, cu
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
înlocuită de masca rece, ca de șarpe, a asasinului. Când au ieșit în stradă de pe coridoarele întunecate ale secției de poliție, Takamori și Tomoe au fost orbiți de lumina puternică a soarelui de amiază. Plouase mărunt dimineață, dar s-a înseninat brusc. Ca întotdeauna, șirurile de mașini inundau strada încă umedă care lega Poarta Sakurada a Palatului Imperial de Yūrakuchō. Când convoiul de mașini s-a oprit la semafor, trecerea de pietoni a fost inundată de oameni grăbiți. Mă întreb dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
puiule, copăcel!" Nisipul este cimitirul scoicilor, lumea muchie de zar, 7 7 doar pe masa lui Dumnezeu. "Copăcel puiule, copăcel, te ține mămuța de mână!" Prima orbire a cerului în furtuna sângelui se întâmplă, ultima... of, Genia, ultima... ochii tăi însenină aparențele omului singur! "Copăcel, puiule, copăcel!" Viața este precum o funie întinsă, pășește în arenă, lupta își stabilește eroii înainte să sune goarna, pacea împarte insigne pentru morți, pentru vii se va face strigare sub ghilotină. Genia, ia-mă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]