958 matches
-
artistică .................. 203 RÎsul/comicul, gluma, spiritualul - plînsul, tragicul .................................................... 203 Paranoidismul (sau maladiile autoestimării) - modestia, moderația, simțul măsurii .........206 Fericirea (Împlinirea sufletească) - nefericirea .............................................. 207 Sensul vieții. Nevoia de ideal .................................................................................. 212 Dimensiunea socială, culturală și religioasă: Comunitate sufletească, comunicare socială, sociabilitate - izolare, Însingurare (introversie - extroversie)........................................................................................................ 215 Speranță, Încredere, optimism - deziluzie, descurajare ............................................. 221 Comportamentul antisocial: ostilitatea, agresiunea, crima ........................................ 224 VÎrstele omului și Înțelepciunea .................................................................. 226 Viața și moartea ................................................................................................... 234 Exigențe și riscuri ale Învățării și ale educației ........................................................... 241 Comportamentul În situații limită: suicidul, riscul mortal
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
ar vrea nu atît redobîndirea liniștii sufletești prin Împlinirea dorinței, cît starea continuă de luptă a conștiinței, de aflare a unor alternative la dorință”. Doar dorințele neîmplinite Întrețin speranțele. Dimensiunea socială, culturală și religioasă. Comunitate sufletească, comunicare socială, sociabilitate - izolare, Însingurare (introversie-extroversie) „E cumplit să fii silit să te refugiezi În Întregime În tine Însuți.” (A. Malraux) Una dintre explicații ne-o dă Lucian Blaga: „CÎnd ești prea mult singur te Înstrăinezi și de tine Însuți”. O altă explicație găsim la
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
de nihilism, de care se mântuiau fiecare prin câte o iluzie sau poate un ideal. Nietzsche prin mitul „eternei reîntoarceri” și idealul supraomului (care nu e bestia blondă, ci omul demonic goetheean), Barrès prin „energia națională”, Montherlant prin stoicism și însingurare, Cioran prin limbaj. De nimic nu era Mihai Ralea mai departe decât de nihilism și de fiecare dintre cele patru soluții. Valoarea supremă pentru el era civilizația și nici o clipă nu a hulit contra ei. CURAJUL TALENTULUI Are curajul ca
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
spre tanatic. În opoziție cu interpretările tradiționale se situează și Introducere în opera lui I. Al. Brătescu-Voinești (1997), unde nuvelistica acestui scriitor este văzută ca o posibilitate de afirmare a ezitării funciare între claustrare, intimitate și conformism, având ca rezultat însingurarea naratorului în limbaj. Metoda practicată de M. este una complexă, alcătuită din elemente de naratologie, psihanaliză, sociologie, estetica receptării, istoria mentalităților, stilistică. El nu se oprește asupra unei metodologii anume, fiind de părere că nici una nu poate descifra, singură, sensurile
MANUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287997_a_289326]
-
în Evul Mediu valah, Toma Singuran (Prigoniți-l pe Boețiu) într-o contemporaneitate odioasă -, ele urmează un drum ce le poartă spre descoperirea unor adevăruri fundamentale. Imaginea tradițională a marelui poet roman surghiunit la țărmul pontic și doborât de durerea însingurării, a depărtării de strălucitoarele locuri natale (imagine atestată, de altminteri, în Tristele sale) e reinterpretată: în exilul chinuitor, el descoperă salvarea - Dumnezeu și, odată cu El, propria lume lăuntrică, sufletul. E un drum pe care, împreună cu scriitorul, îl parcurg aproape toate
HORIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287448_a_288777]
-
cât una metafizică, iar critica nu a greșit atunci când i-a văzut sursa într-un „complex al străinului” (Nicolae Manolescu). Într-adevăr, ca și la G. Bacovia sau la G. Trakl, ființa lirică trăiește și aici o dramă legată de însingurarea radicală, necomunicare, anxietăți inexplicabile, suferință în fața misterului vieții și al morții care i se refuză mereu, până la exasperare. Din această experiență iau naștere poemele lui definitorii. De obicei laconice, chiar eliptice, populate doar de puține simboluri (pasărea, umbra, „marea noapte
IOANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287571_a_288900]
-
aici de un cuplu ideal, care nu ajunge să-și împlinească destinul. În Ramura de măslin (1985) simbolul păcii, ocrotitor al vieții și al armoniei, este proiectat în desfășurări lirice care recuperează elogiul rădăcinilor, al străbunilor, bucuria existenței bucolice, refuzul însingurării și aspirația spre împlinire. SCRIERI: Steauă di dor, București, 1983; Ramura de măslin, București, 1985. Antologii: Antologie de poezie populară aromână, pref. edit., București, 1976; Dacica, pref. Paul Anghel, București, 1978; Un veac de poezie aromână, introd. Hristu Cândroveanu, București
IORGOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287606_a_288935]
-
lui Coșbuc și un continuator al lui”. Însă cei doi poeți erau structuri diferite. De un echilibru constant, definitoriu, Coșbuc emană tărie interioară, în timp ce I., fragil, patetic, romantic în fond, este un elegiac, un sentimental, la care fantomele trecutului și însingurarea progresivă sunt motive caracteristice. Între edificiile înalte de la oraș, el se abandonează melancoliei: „Ce timpuriu m-ai cucerit, iubită/ Melancolie, credincioasă soră!” Patriarhalismul său, tandru, se reduce în practică la ideea de simplitate: „O, drăgălașă muză populară/ În ochii tăi
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
Apui, luceafăr de seară./ Zilele-mi scapără, lin/ Către sorocul senin,/ Către marele Crepuscul de pară/ [...] Tu apui, luceafăr de seară./ Tu luceafăr răsai, matutin./ Odinioară... odinioară!.../Azi rănile cui mi le închin?” (Incantație). Poetul trăiește o copleșitoare senzație de însingurare într-o lume adversă, înconjurat de spini și de râpe adânci: „Urcam pe coastă, urcam/ Într-o coastă prinzând cu mâna spinii/ De care să m-agăț, să mă urc și urcam/ Într-o coastă, spre sulița vârfului muntelui/ Care
FRUNZETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287105_a_288434]
-
mi se pare că discuția merge În jurul căutării neapărat a unui referent al acestui tu, a unui referent pentru această alteritate care există ca virtuală deschidere În limbaj, ca virtuală poziționare a mea În ochii și pielea lui X. Această Însingurare, această Înstrăinare a mea de toți ceilalți distruge, Într-adevăr, componenta de virtualitate din limbaj sau, dimpotrivă, forțează limbajul să-l creeze, chiar și În această izolare maximă, pe tu, prin ochii căruia să pot emite limbajul. Cornel Vâlcu: Mi
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
român. Prin câteva rare intuiții poetice, unele tablouri ale genezei, evocarea mării, a unor cadre de feeric nocturn, prin câteva imagini grațios filigranate (roua risipită pe munți din „cămări multe”, colunii însetați, adăpați „fără scumpete”) sau unele accente de nesfârșită însingurare și melancolie, lirismul lui D. prevestește, în câteva rânduri, neașteptat, intensități eminesciene. Stăpânind peste „unda mării”, „craiul țării” - divinitatea umanizată de o metaforă cu reverberații folclorice - face să tacă, într-un psalm, zbuciumul interior, dăruind aspirația spre necuprinsă odihnă: „Că
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
să intre, în 1866, în Societatea Literară Română. Dar oficialitățile ruse îl împiedică să vină la București. Se vede obligat să renunțe la calitatea de membru activ al forului, care îl alege, în 1870, membru onorific. Descurajat și chinuit de însingurare, își trece ultimii ani cufundat în misticism, așa cum se va întâmpla și cu B. P. Hasdeu. H. poate fi considerat un cărturar în bună parte nerealizat, de vreme ce a publicat extrem de puțin și răzleț. Dar activitatea lui, în care se întrevăd
HAJDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287398_a_288727]
-
fericiți, deoarece fericirea nu e reductibilă la distracție. • Celibatarii sunt însingurați (în engleză, distincția dintre a fi singur doar fizic și a fi singur psihosocial, a trăi singurătatea, este mai bine marcată lingvistic prin single pentru „singur” și lonely pentru „însingurare”). Persoanele singure consumă mai intens singurătatea psihosocială (însingurarea) decât cei căsătoriți, iar cei divorțați mai profund decât cei niciodată căsătoriți. În tot cazul, din necesitate sau ca opțiune liberă de viață, cu toate avantajele și dezavantajele pe care le incumbă
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
Celibatarii sunt însingurați (în engleză, distincția dintre a fi singur doar fizic și a fi singur psihosocial, a trăi singurătatea, este mai bine marcată lingvistic prin single pentru „singur” și lonely pentru „însingurare”). Persoanele singure consumă mai intens singurătatea psihosocială (însingurarea) decât cei căsătoriți, iar cei divorțați mai profund decât cei niciodată căsătoriți. În tot cazul, din necesitate sau ca opțiune liberă de viață, cu toate avantajele și dezavantajele pe care le incumbă, condiția de persoană singură este o realitatemasivă a
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
în repertoriul Teatrului Național bucureștean (stagiunea 1898-1899), comedia Păcate (1901) și, cu totul neașteptat, piesa religioasă în versuri Isus, din care un fragment apare în „Noua revistă română” (1910). Amestecul de rigoare și fantezie, de mondenitate, dar și de meditative însingurări, remarcate de contemporani, gustul pentru pitoresc și obiectivitatea spontană, irepresibilă, fără teamă de „prozaic” și de nonliterar se regăsesc, aliate cu un umor spontan, în proza de călătorie, partea cea mai rezistentă a operei lui R., și care, de altfel
ROSETTI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289378_a_290707]
-
oarecum drama-sinteză, cuprinzând totalitatea problemelor fundamentale care îl animă dintru început pe dramaturg, de la rostul și țelul creației la dualitatea sufletului, pe întreaga spirală a experienței creatorului. Manole este personajul complet, întruchipând eroul-creator, care parcurge până la ultimele consecințe criza de însingurare „supraumană”. Deși simbolul îl apropie de Peter Schlemihl, „omul care și-a pierdut umbra”, Manole nu vizează atât cunoașterea, cât creația, care „să-i facă pe oameni mai buni și mai înțelepți”, iar intenția lui secretă este chiar să devină
LOVINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287852_a_289181]
-
realitatea, de orice tip, care-l înconjoară (vezi și Pânișoară, 1996). În același timp, cel de-al doilea element pe care l-am amintit aici, și anume stresul, poate cauza dimensiuni de alienare a persoanei, cu rezultante ca tendința spre însingurare, spre neimplicare, spre refugiu în fața realității, spre oboseală și spre regres acțional. Necesitatea găsirii resorturilor lăuntrice pentru a implica individul în activități care să-l dezvolte permanent și care să-i ofere posibilitatea achiziționării și, mai cu seamă, interiorizării unor
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
cu marea sa putere de individualizare a formei, Camelia Crișan Matei este, în același timp, un martor și un agent provocator. Ea contemplă, inițial cu o aparentă neutralitate, marele spectacol al decăderii, eșuarea în retorica unui efort fără consecințe și însingurarea într-un cosmos potrivnic, pentru ca, mai apoi, să transfere totul în registru moral și să valideze dezordinea și suferința existențială ca trepte inevitabile către o reconstrucție spirituală. Teatrul grotesc și circul mundan, cu toată mișcarea lor stereotipă și cu întreaga
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
trezit în sânge/ Care-și așteaptă prada legendară”. S. izbutește să transpună în acest limbaj compozit o viață interioară proprie, cu prezumția că depozitează un summum de experiență tragică - o mare iubire trădată, un cămin distrus, copilul mort, o aspră însingurare „pe margini de genuni înfricoșate” -, dar și vocația de a renaște decupând, în întunericul durerii, „ferestre luminate” sau captând „sâmburi de lumină”. Cultivarea formei fixe temperează despletirea lirică și procură o carcasă protectoare. În recuzita imaginilor îi corespunde refugiul în
SOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
unite”; ea „va naște un băiat și, când îl va vedea devenit adult, i se va părea că e ea însăși cu barbă...”493 (cap. „Trupul și părțile trupului”). în alt loc, în același capitol, grecul găsește o consecință a însingurării femeilor: „Un piept păros și acoperit cu fire groase este de bine și favorabil pentru bărbați, dar, pentru femei, asta prevestește văduvie: văduvele au, într-adevăr, mai puțină grijă de ele însele și ajung păroase, căci nu mai este prezent
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
o depăși. Obiectivarea este o tendință funciară de eliberare pentru a se putea afirma În mod independent. Obiectivarea este trecerea subiectivității de la starea sa de „a-fi-În-sine” la starea de „a-fi-În-lume-Împreună-cu-ceilalți”, dar și de „a-fi-dincolo-de-lume”. „A-fi-În-sine” este starea de izolare, de Însingurare, de Închidere. „A-fi-În-lume-Împreună-cu-ceilalți” este starea de deschidere, de comuniune. „A-fi-dincolo-de-lume” este condiția care corespunde aspirației persoanei de a ieși din timpul și din spațiul lumii date și de a se proiecta dincolo de aceasta, pentru a putea transcede, ca existență, În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
aceștia. Este comunicare În planul relațiilor externe, dar În planul subiectivității mele interioare este un act de expansiune a ființei mele. Nu mai sunt numai Eu, ci Eu sunt Împreună cu celălalt/ceilalți. Aceasta mă Întărește, Îmi consolează până la anulare neliniștea Însingurării mele ca ființă individuală. Dacă aș rămâne singur, eu aș cădea pradă disperării și totul ar avea un final tragic, care se va Încheia prin a mă Închide În izolare și disperare. În schimb, comuniunea mea interioară cu ceilalți mă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
al căutărilor de sine? Căutându-și propria sa identitate și dorind să și-o Îndeplinească În conformitate cu aspirațiile sale, Eul va sfârși prin a descoperi că, de fapt, este singur. Orice aspirație, dincolo de impresia realizării, sfârșește prin a Însingura persoana. Această Însingurare este dată de faptul că, prin aspirațiile sale, Eul se Îndepărtează de lume, de realitate, de celelalte persoane, dorind să fie În exclusivitate el Însuși. Singurătatea este Însă ultimul termen al neliniștii interioare. Ea Închide persoana. Dincolo de ea nu mai
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
G. Marcelă. Una dintre multiplele cauze ale neliniștii este izolarea și lipsa de comunicare cu ceilalți. Izolarea este exterioară, ea mă Însingurează și mă golește interior, pentru că Eu, ca persoană, fiind În lume, nu mă Împlinesc decât prin ceilalți. Această Însingurare a izolării va genera un sentiment de nesiguranță, de angoasă și disperare (S. Kierkegaardă. Voi avea sentimentul unui permanent pericol la care sunt expus. Totul se Închide În jurul meu. Nimic nu mai vine către mine. Izolarea mă Împietrește, mă Încremenește
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
posibilă” (D. Stăniloaeă. Această idee a transmundanului, a lumii de dincolo apare și la gânditorii catolici (J. Maritain, J. Chevalieră. Omul devine o problemă pentru el Însuși În momentul În care se simte părăsit, abandonat. Aceasta este adevărata stare de Însingurare. O veritabilă criză existențială. Chiar dacă, În exterior, el este izolat, persoana sa nu trebuie să se golească interior. Vidul interior este fie o pierdere a forței sufletești, fie o criză morală a existenței, fie, În alte condiții, o boală psihică
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]