707 matches
-
că sunt pe lume Învrăjbiri martirizate mai mult decat iubirea, dar perechi de valuri izbesc fără cruțare oglinzile cerului durut în rugăciune. Aș fi vrut să-și spun că sunt pe lume înjunghieri mult mai închipuite decât temnița fericirii poetului însingurat monstru zămislit în pântecul cerului. Aș fi vrut să-ți spun că sunt pe lume întâmplări mult mai importante decât oul de prepelița nins în iulie, amurg șovăielnic licornul sângelui veghează... Aș fi vrut să-ți spun... Numai iubirea poate
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
-l vedea și pe el cum se chinuiește în lume, cum își prostituează trupul și mintea pentru o bucată de pâine și un spectacol de circ, cum își caută adăpost nocturn sub un pod, zgribulit de frig, înfometat, nefericit și însingurat... Continui să-ți dorești să joci rolul meschin de păzitor și să-mi impui mie condiția păzitului? "Ce vrea Carol? gândea febril Filip. Ce e cu acest nou și ingenios tertip de a scăpa de mine, pentru a-și putea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
la pungă groși. Doamne ajută! Filip și Carol îl priviră cum întoarce în loc trăsura cu caii înspumați și nădușiți și o ia înapoi, pe același drum, dispărând așa cum apăruse, în întuneric și ceață, în lumea lui de călăuză tăcută și însingurată. Intrară într-o cârciumă și cerură rom și câte o porție de pilaf cu pește. Se spune că e bine să ocolești cât poți acest cartier. Și mai ales după lăsarea întunericului. Ne a zis și birjarul să fim cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
acolo. Făcu câțiva kilometri pe drumul ce lega urbea de un sat vecin și găsi cu ușurință casa la vreo două sute de pași de drum. Se-ndreptă spre ea, străbătând un câmp verde de lucernă. La capătul drumului se contura însingurată o casă cu un cat cu ochii ferestrelor închiși de scânduri bătute în cuie. Părea să fi fost trainică și frumoasă într-o vreme, dar paragina unei neîngrijiri îndelungate o făcea să arate ca o epavă cu catargul frânt și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
în propriile lor secreții, dar niciodată strigând după ajutor. înțelepți sau agresivi, senini sau damnați, domestici sau nomazi, rebeli sau docili, nobili sau ocnași se lăsau consumați de frământări deșarte sau înălțătoare, nedispuși să se destăinuie decât unui om mai însingurat decât ei. Un sentiment de incertitudine îl apăsa. Se hotărî, după luni de zile, să deschidă ușa propriei sale claustrări. Un simț biologic îi dictase că afară e noapte. Animalele nocturne cu priviri fosforescente însuflețeau bezna cu trupuri arcuite și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
o superioritate față de mine. Sunt foarte invidios pe elefant și pe măgar: ei mor singuri. Se izolează când mor. Moartea măgarului e cea mai glorioasă. Prinții și regii mor în fața asistenței: mor ca niște vaci... Sunt neliniștit de bătrânețe și însingurat. Am un regret: că nu m-am însurat, să am și eu un copil. Chiar dacă sunt niște javre, copiii, dar oricum... Sunt carne din carnea... sunt javre din carnea ta. Așa o fi vrut Dumnezeu. Eu n-am tins să
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
multă dreptate, că o gospodărie fără câine este ca o casă fără împrejmuire. Deși ploaia măruntă și deasă începuse iar vântul se intensificase, am plecat fericit din ograda Miluței Cristea pentru că am reușit să-i prilejuiesc acestui suflet ofilit și însingurat momente de reală fericire. De drăgălașa Furnica a început să mi fie dor acum când încredințez hârtiei gândurile și trăirile mele sufletești. Acest fapt, aparent banal, mi-a inspirat un aforism cu profunde rezonanțe etice: Adevărata fericire a omului ar
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
omul Începuse să se plictisescă de obiceiurile zeilor, de sălile lor de sport, de băile lor cu apă Înmiresmată, de muzica lor.Nimic nu-l mișca.Pe zi ce trecea se făcea tot mai tăcut, era tot mai trist, mai Însingurat și mai gânditor.Nu mai vroia să mănânce, să bea și În scurt timp se Îmbolnăvi. -Oare ce e cu el, tată? Ce-l face să zacă așa În neștire? -Dorul. -Dorul? Ce-i ală dor? E o boală? -E
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
care de moarte să nu-mi amintească. Niște necunoscuți tocmai intrau În tavernă, și Diego Alatriste Își puse mâna pe brațul poetului, liniștindu-l. „Care de moarte să nu-mi amintească!“, repetă don Francisco În chip de concluzie, abătut și Însingurat, așezându-se și primind noul clondir pe care i-l Întindea căpitanul. De fapt, domnul de Quevedo se afla Într-un du-te-vino permanent Între Curte și locurile de surghiun, mereu Între două ordine de arest sau de exil. Poate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
tonți sunt acești logodnici! Ce melci! Dar ce e asta?" ce i se întâmplă fiului meu? gândește don Avito; pare altul.... suferă de vreo boală de personalitate? Are vreo adâncă tulburare de chinestezie 13?, o fi mut?, o fi un însingurat, îi va intra vreo monomanie?, o fi incubația geniului?, o fi în momentul metadramatic, în clipa de libertate apropiată formării vânei?, i se va concretiza dragostea?". Și demonul familiar îi repetă: "Ai căzut, ai căzut și cum tu cazi, cade
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
adevărul așa cum o face romanul. Filmul e un rival miraculos, care e mai bun pe alocuri, dar care nu se poate pune cu romanul când vine vorba de coerență interioară, viață afectivă, reflexie, interioritate - pe scurt, cu experiența lecturii, intimă, însingurată și intensă. L.V.: Flaubert's Parrot ilustrează hibridizarea genurilor literare. Amalgamați roman, poezie, dramă, critică și istorie literară, chiar lucrări ale studenților. Construiți o istorie în istorie, includeți o epocă în alta, personajele se topesc într-unul singur, care până la
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
de aur a unei umanități care-și neglijează memoria. Dumitriu nu pictează obiecte, ci invocă obiectul. El nu reprezintă șure, bîrne, strecurători, daraci și mere; el rememorează, ca într-un ceremonial magic, Șura, Bîrna, Strecurătoarea, Daracul și Mărul. ION Gheorghiu: însingurat, aproape absent din vacarmul istoriei, el s-a retras înlăuntrul propriilor sale plăsmuiri. Energiile irepresibile, predispozițiile pentru ampla retorică barocă și furia investigației au fost supuse unei ordini severe, la limita geometriei. Adîncit în lumea infracelulară, în structurile microscopice prin
Mic dicționar de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10973_a_12298]
-
orice lucru bine alcătuit, fie din natură, fie prin artă, tot admite o mică schimbare din partea altuia. Ca și mai sus, scopul este ca persoana care ne ascultă să nu rămână așa cum am găsit-o: tot tristă, tot insensibilă, tot însingurată. Noi știm că semenii noștri au nevoie de o schimbare în viață, poate chiar ei ne-au cerut ajutorul, conștienți că nu se pot descurca singuri. Stăm de vorbă cu ei, aducem argumente, îi impresionăm, poate le stoarcem și câteva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
percepeau ca pe o indistinctă agitație în vârful turnului, în cușca de lemn și sticlă suspendată la vreo douăzeci de metri de pământ. Era cineva acolo, era o lucire și o zbatere de fulger, în mijlocul și deasupra cartierului pustiu, arhitectură însingurată, spectrală. Era o lumină albastră pâlpâitoare, care-i amintea Mariei pieptul cu ape de azur al lui Păunaș, păunul din curtea de pe Silistra. Dădea colțul ierbii în jurul turnului uns cu păcură. Costel îi dădu un ocol, lăsînd-o pe tânăra țesătoare
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nou, cum aveam s-o fac de-atunci de sute de ori, în vise și-n amintiri, panorama Bucureștiului întins pe coline și văi, cu ceruri de pictură olandeză deasupra. E-așa de ciudat că realitatea momentelor în care băiețelul însingurat, trimis la culcare (pe când televizorul se-aude difuz în sufragerie și râsul sufocat al tatălui arată că se dă emisiunea "Comici vestiți ai ecranului") și care rătăcește prin cameră ca o stafie, muindu-se-n verdele plantelor și-n tristețea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sute de balcoane... Deasupra lui se ridica, parcă de sticlă, conul domol al Vezu-viului. Localnicii treceau pe lângă ei, purtîndu-și la subțioară veșnicele măști cu ciocuri de pasăre și pălăriile enorme de carnaval, îi salutau respectuos, priveau în urmă către cuplul însingurat și, din nou și din nou, îi adunau pe cei doi sub un singur nume, ajuns de pe-atunci legendar. Dublul Monsu Desiderio era deja, spre mijlocul veacului, o curiozitate a orașului pe care "îl vezi și-apoi poți să
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Cernite gânduri se aștern Peste dorințe însingurate, Ducând cu ele în etern, Clipe de vis înfrigurate. Iubind, adânc ne scufundăm, Cătând mereu speranta-raza, Si suferind o-nmormantam, Adânc, sub pietrele din oază. De ne e dor umblam, din nou, Pe dealuri, ce aveau cărări, Si ascultăm un
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93319]
-
din nou, o pestriță adunare de doliu. Priveam În jur, nu prea vedeam prieteni, MRP ne solidarizase, deși nu eram deloc asemeni: oficiali de partid, scriitori din toate generațiile, zgomotosul grup al „oniricilor”, amante, săteni din vecinătate. Mă simțeam Împovărat, Însingurat, Îmi reproșam că nu ținusem o mai strânsă legătură... niciodată nu știm când timpul nu mai are răbdare și fulgeră, brusc, separarea. * Timpul are grijă de urmările nebănuite ale aventurilor noastre. Dintr-o carte poștală primită de la Lena Paraschivescu, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Ionescu ar fi avut destule de spus, presupun. Îl văzusem, În treacăt, În vizita mea la Paris la Începutul anilor ’80, În seara pe care aveam s-o petrec cu Marie-France, grațioasa și devotata sa fiică. Apăruse, pentru câteva clipe, Însingurat și vulnerabil, În hol, să mă cunoască. Nu am schimbat decât cuvinte fără importanță. O afectuoasă absență pe chipul tristului Charlot, o amețeală, parcă, nu neapărat alcoolică. „Îmbătat repede, după câteva cocktail-uri (sâmbăta dimineața) se pornește să-mi vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
luă încet gentuța de pe masă și se îndreptă spre ușă, cu ochii în lacrimi, fără ca el să se mai simtă în stare să-i mai spună ceva. În fotoliu, Bart gemu încet și se răsuci într-o parte, înfrigurat și însingurat. Atunci, în mintea sa, glasul lui Arm se făcu auzit, rostind cu tristețe: M-am tot chinuit să nu te mai caut. În fiecare zi, în fiecare ceas în care veneam către tine. Mereu ai învins. Azi a învins datoria
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Cred că nimeni nu l-a imitat niciodată mai bine ca ea, mai ales că semănau perfect la statură și la ochi. Catinca știa să exprime aceeași rugăminte mută din privirea lui Chaplin, aerul acela de vagabond - gentle man - poet însingurat, care putea aparține la fel de bine unui savant, unui compozitor sau unui jucător de golf. Nu s-a dat în lături să-mi controbăie în poșetă și să-mi șterpelească o țigară în timp ce mima o pană de inspirație în compunerea unui
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Fagii somnoroși se gătesc de culcare, Gnomii și-au tras cușmele pe ochi, Ursul în bârlog suflă-n lumânare. Prepoziția peste din primul vers pare să despartă timpul de spațiu, are intenția să aducă ordine într-un univers bulversat și însingurat, să stratifice existența în funcție de categoriile ei diferite. Dar "fagii somnoroși" care se gătesc de culcare trag timpul de partea lor. Gnomii, ursul, suflând în lumânare, sunt martori ai unei treceri ireversibile a timpului în spațiu. Trecere ce se realizează împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
temătoare din câmpii“, vișina găsită „pe podul de lemn de peste Bahlui“. Dar anemicii vizitatori din lumea grației nu reușesc să răscumpere ordura. În același timp, vizuina trupului nu se arată nici ea prea primitoare. Volumul cuprinde multe poeme ale eului însingurat („nu-mi auzisem glasul de două zile“), terorizat prin nopți de presimțiri nedeslușite, ajungând să dialogheze, personalitate scindată, cu propria singurătate („dar tu, singurătate ă...ț, tu ești chiar leoaica Niobe,/ cu un ied de gazelă hoțește-nfiat“). „Înăuntru“ nu înseamnă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
de indiferență care mă înfurie și-acum. Făcusem o adevărată erotopatie, amestec de dragoste, ură, dispreț, admirație, idolatrie și silă. În fiecare seară mă întorceam singur spre casă prin fulguiala blândă din lumina farurilor de mașini, prin forfota aceea ciudată, însingurată, a amurgurilor târzii de iarnă, când pare, de fiecare dată, că se face noapte pentru totdeauna. Iar ea creștea pe măsură ce eu scădeam. Dintr-o fetiță bizară și afectată, un copil trăit printre bătrâni, devenea cu încetul o ființă imensă, hieratică
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în continuare, și asta o simțea undeva chiar în centrul ființei ei. E ca punctul acela mic și alb care rămâne pe ecranul televizorului când îl stingi noaptea. Dar în seara aceea era calmă și împăcată, era singură, însă nu însingurată. Chiar dacă un singur bărbat - care nu era deloc genul ei - se dăduse la ea, nu se simțea deloc ca o ratată atunci când s-a decis să plece acasă. La ușă a dat din nou peste Dl Entuziasm. —Pleci deja? Așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]