2,199 matches
-
nu constituie numai o comunitate religioasă deosebită; ei constituie în toată puterea cuvântului o naționalitate, străină de români prin origine, prin port, prin moravuri și chiar prin sentimente... Toți acei care au vizitat Principatele [Române], și îndeosebi Moldova, s-au înspăimântat de aspectul trist, spre a nu zice mai mult, ce-l înfățișează israeliții polonezi care împovărează orașele noastre. Când ei au cercetat mai în fond comerțul, industria și mediile de conviețuire a acestei mulțimi, acești călători s-au spăimântat și
CAP. 3 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355858_a_357187]
-
gheară de vultur/ sfâșiindu-mă pe dinlăutru.// Muntele mi s-ar smulge din brațe,/ dar gheara cu sălbăticie/ îl strânge, îl trage în mine;/ ni se amestecă sângele și/ amândoi zvâcnind într-o aripă/ scuturăm veșnicia văzduhului/ pe întunericul lumii.” Înspăimântat de o civilizație care-și află în desăvârșire propria ei negație, poezia evoluează spre o dominantă plină de virtuozitatea imaginației ce o creează: ,, Mă uit în sus și nu-l zăresc decât/ Pe Dumnezeu cu lacrimile-n gât/ Și-n
MAI ŢIN DE VORBĂ CLIPA de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354792_a_356121]
-
Acasa > Poezie > Cantec > GREIERELE ȘI FURNICA Autor: Elisabeta Silvia Gângu Publicat în: Ediția nr. 2122 din 22 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Vine toamna val-vârtej Și așterne pe pământ Un covor de frunze bej Purtate hai-hui de vânt. Gâzele se înspăimântă Cuprinse de alergie, Aleargă și se frământă Căci mai au treburi, o mie. Doar un greier hoinărește Purtându-și vioara-n spate, Cântecul nu și-l oprește Fie ziuă, fie noapte. O furnică îl insultă, Plictisită de-al său vers
GREIERELE ȘI FURNICA de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2122 din 22 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354940_a_356269]
-
participare și reînnoiește invitația la pomană fiecărui grup în parte. Văzând perechile ce s-au răzlețit prin alte părți ale cimitirului, intră în panică. De unde dimineață îi era teamă că vor veni prea mulți la masa, în clipa asta îl înspăimântă gândul că vor fi prea puțini și va pierde o parte din avansul achitat ieri. - Dumnezeu să-l ierte!, salută la despărțire un cuplu în vârstă. - Să-l ierte Dumnezeu!, răspunde Dan grăbit. * Praznicul s-a terminat cu bine. Mâna
ELIBERAREA de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354884_a_356213]
-
Un fulger mi-a strivit retina e grea lumina zăvorâtă-n sânge adulter Azi nu mai caut semne nu! ascult resemnat... cum pământul suspină în trup de fecioară flămândă ce-așteaptă la răspântii să mă vândă muzelor confuze și nopților înspăimântate în care pier... ... azi... cuvintele mi-au cumpărat tăcerea c-un singur semn... + ... și-o toamnă grăbită desfrunzită de taine și culori l-a scrijelit... delicat pe brațu-i din lemn putrezit... 5 septembrie 2011 Referință Bibliografică: Toamne răstignite-n cer
TOAMNE RĂSTIGNITE-N CER ... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355448_a_356777]
-
-mi cumpăr și eu o vacă, dar nu aveam grajd. Pentru cele trei găini cumpărasem un cocoș pitic, tare frumos, cu un milion de culori și de nuanțe în penajul lui, și găinile îl acceptaseră fericite și nu mai fugeau înspăimîntate în coteț cînd trecea în zbor vreo cioară pe deasupra lor, pentru că avea cine să le apere. Din cînd în cînd, cocoșul se apropia de o găină, bătea din pinteni, se înfoia ca un curcan și găina încremenea și începea să
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
mine ploaia apăsătoare a uitării existenței, fulgerul care luminează satanic și tunetul biciuirii, a prevestirii. Toamna este leagănul melancoliei, a dorului dorinței fiindului de a se demobiliza din chingile nevăzute ale locului, de suferințele umede ale stărilor: Odaia mea mă înspăimântă... / Aici n-ar sta nicio iubită, / Prin noapte, toamna despletită / În mii de fluiere cântă. Orice scriere elevată, supusă meditației profunde a literatului, care își respectă statutul de liber cugetător, este un labirint de cărări, ce a dus întotdeauna la
ANUITATEA EFECTULUI MALADIV, ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356983_a_358312]
-
o atracție inexplicabilă pentru sarcofagul unde se odihnește cavalerul cruciat, căruia îi aduce în fiecare zi flori. “Trece pe sub portaluri, prin sanscrita, unde așează crinul regal direct pe lespedea mormântului în care-și doarme somnul veșnic, cavalerul cruciat. Nu o înspăimânta atracția aceea inexplicită. Din contră, neverosimilul o excită, o întinerește și ea revine zi de zi, ca la o întâlnire secretă”. Tema nu este nouă în literatură. Nouă este abordarea Melaniei Cuc. Vădite transformări se petrec cu Mărțina în plan
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356921_a_358250]
-
dragule, nu-mi venea să cred că vei intra în acel somn adânc, din care nu te vei mai putea trezi. A MURI, ce înseamnă a muri? Nu văzusem nici o persoană dându-și sufletul și cu-atât mai tare mă înspăimântam ... Zărisem până atunci, pe străzi, trecând câte un cortegiu de înmormântare și întorceam privirea în altă parte, șoptind: „Dumnezeu să-l ierte!” Mi-era teamă, o teamă nemotivată și grăbeam pasul ... Mai târziu mi-am dat seama că moartea se
UN ROMAN CU CHEIE INIŢIATICĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355538_a_356867]
-
până când ajunge să fie înțeles, iar individul destinatar este izbit cu o fortă așa de mare că nu mai reușește să se reinventeze. Ajunge lângă buldo-excavatorul care încă mai este în curte. Modul cum se prezintă, prin poziția sa, te înspăimântă. Are cupa cu colții înfipți în locul în care era dormitorul folosit, după ce a distrus patul, și între colții cupei se mai află încă stăpunse cearceaful si cuvertura. Imaginea încă mai păstrează cruzimea momentului și nu amintește cu nimic despre liniștea
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.10 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368762_a_370091]
-
place, pune în microfon zgomot de câini care latră, că cine trece atunci pe stradă are impresia că e atacat de o haită de câini și se sperie natural! Sau pune alte zgomote lugubre mai cu precădere seara târziu, care înspăimântă pe cei ce trec pe dinaintea casei sale atunci! Mulți tineri care nu aveau cum să știe de aceste trucuri ale Dorei și au avut nenorocul, să se oprească să se sărute, crezându-se singuri pe stradă, au avut surpriza să
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368809_a_370138]
-
ușă apoi ușa se deschise și spre surprinderea lui în prag apăru Sefora prima lui soție. O privi cu drag îmbătrănise și ea însă își păstra încă acel stil al ei de femeie foarte chibzuită. Sefora se opri în prag înspăimântată de chipul slăbit a lui Alexandru ce avea o paloare cadaverică apoi spuse: ,,Alexandru cei cu tine?” ,,Sunt pe moarte Sefora curând mă voi coborâ în mormânt. Dar să lăsăm asta mă bucur că te văd, ești exact așa cum eu
REGĂSIREA FERICIRII (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368980_a_370309]
-
s-a evaporat O suflare, Ea rămânând Să se încorporeze, cu alai, În aceeași materie, Puțin mai la vale. Duhul S-a ridicat înmiresmând văzduhul. Îngerii l-au întâmpinat Și l-au plimbat în Carul Mare Prin Grădina Domnului și, Înspăimântat de cele nevăzute, S-a așezat pe covor de verdeață. O mângâiere caldă I-a spulberat durerea și tristețea. Își găsise locul. Eu, de-acum, Mă despărțisem de mine, Dar ca leguma, floarea sau copacul Mi-am lăsat rădăcinile în
SINUCIGAȘUL de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370836_a_372165]
-
mult prea mult întuneric/ cineva pășește prin interiorul meu/ ca printr-un sanatoriu// e liniște și e frig...” („prin lumina lumânărilor”, p. 28); „eu sunt unul și același cu tata/ între noi sunt doar câteva iluzii și/ un somn care înspăimântă” („semne pe suflet”, p. 35); „un genunchi așezat pe/ muchia uscată a lutului/ cere îndurare” („viața dă înapoi câte ceva”, p. 42); „simt greutatea cerului cum se prelinge în oameni” („câteodată, și Dumnezeu rămâne singur”, p. 55); „spărtura dintre noi e
GEORGE PAŞA DESPRE CARTEA: AZIL ÎNTR-O CICATRICE, DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369876_a_371205]
-
din sanie ca niște vaiete sau țipete ale fioroaselor năluci albe din jur. Niciunul din cei din sanie, extrem de speriați, nu avea curajul să recunoască starea de înfricoșare pe care o simțea. Și apoi, cui să se plângă? Toți erau înspăimântați și așteptau să se termine cât mai repede acest halucinant coșmar. După ce au ieșit din Valea Cucutei, au observat în depărtare, în albul sticlos al zăpezii, un punct negru în mișcare. Era silueta lupului ce se ținea după nuiaua lui
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
neputințele din trup Ce le-nrobește un amar de gând. Știi oare ce înseamnă fericire Ca sa vorbești de-a ei pieire? Când sufletul îți lasă o ultima suflare Abia atunci, zărești, a vieții disperare. Până atunci, nimic să nu te înspăimânte Căci plin de răni este și-un munte, Și dacă ele, în el nu s-ar afla Nimeni în vârful lui nu ar urca. Privește apa lină de izvor Să vezi ce-nseamnă al ei dor, Căci ea din sânul
PRIVEŞTE SPRE TINE de ANA SOARE în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369977_a_371306]
-
atunci curgea parcă pe un povârniș și semăna cu eternitatea prietenii mei s-au dus la cele veșnice și nici femeile nu mai sunt ce-au fost odată altele sunt cotiturile alte litere au cărțile dar toate acestea nu mă înspăimântă ele au o dulceață și o întoarcere spre luminile tinereții în centrul meu tainic ce-au fost toate aceste drumuri decât ecouri și pași femei bărbați agonii învieri zile și nopți răstimpuri între vise și vise clipe infime ale unui
REMEMBER de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1673 din 31 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370342_a_371671]
-
a pus bazele unui colegiu spiritual: „Rugul Aprins” cu mari personalități ale spiritualității ortodoxe românești, activitate pe care a continuat-o și la Sihăstria Neamț. În 1958 este din nou arestat și încarcerat la Aiud. În urma torturilor care l-au înspăimântat și pe diavol, Ieroschimonahul Daniil Tudor a fost ucis la 17 Nov. 1962. Vina? Aceeași: credința și iubirea de Dumnezeu și de Neam! Ieroschimonahul Daniil Tudor a fost și este slova de Foc a Logosului dumnezeiesc, care a întrupat în
CINSTIREA FECIOAREI MARIA ÎN SLOVA MARILOR POEŢI CREŞTINI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370423_a_371752]
-
nimicitor, cel mai apropiat scoase dintr-un buzunar un instrument ciudat pe care îl îndreptă către mine. O lumină orbitoare ... **************************** Strângeam în mâini volanul mașinii mele, simțind o ușoară amețeală urcând în mine, tulburându-mi vederea. Am aruncat o privire înspăimântată înspre locul din dreapta și am rămas extrem de îndurerat văzând locul liber. Am scuturat de câteva ori capul, încercând să-mi fac puțină ordine în minte. Totul se petrecuse în real sau nu fusese altceva decât o fabulație în conștient, ca
IUBIRE PENTRU ADELAIDA (SAU FELUL ÎN CARE O FANTEZIE COSMICĂ DĂ PESTE CAP MATERIALISMUL DIALECTIC) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370516_a_371845]
-
ați vrut să loviți în Catedrala Mântuirii Neamului. M-aș bucura să vă văd peste un timp cântând (sau dictând, cum ați făcut acum): „Dumnezeu iubește și spațiile mari”. Vă îndemn să citiți Cartea Leviticului, cap. 26, și să vă înspăimântați când veț afla ce pățesc aceia care „disprețuiesc așezămintele” Domnului. Dumnezeu v-a dăruit talent, reputație și bani. Nu vreți să aibă și Dumnezeu o catedrală? Nu v-a luat din averea voastră și, probabil chiar dacă v-ar fi cerut
CÂTEVA GÂNDURI SINCERE, IMPRESII MĂRTURISITOARE ŞI IDEI APOLOGETICE DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369218_a_370547]
-
renunță la încredea în nemurire și în dragoste, iar speranța unei vieți liniștite încă este prezentă în sufletul tresăltând „când bea în taină stropul de miere și pelin...” (Taină). Deși îi produce o stare de melancolie, trecerea anilor nu o înspăimântă, adunând anotimpurile „strop cu strop” și dându-și seama că a ajuns la vârsta când îngână o „melodie dulce-amară”, cu speranța că va mai avea parte de multe anotimpuri, bucurându-se în tot acest timp de frumusețile și minunățiile pe
REVERII AUTUMNALE ŞI RAFINAMENT METAFORIC de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369366_a_370695]
-
rătăcesc cărarea Căci mă-ndrumă pașii Tăi... Și în locuri secetoase Tu îmi dai din apa vieții Și mă-mbraci cu-a Ta putere Să prind zorii dimineții! De când Te-am primit în viață Drept Stăpân și Salvator Nu mă înspăimântă lumea Și nici rănile ce dor Căci aud și-acum o șoaptă Zi de zi...în orice ceas: "Eu mereu voi fi cu tine Și nicicând n-am să te las!" De va veni... De va veni la ușa ta
OMAGIU DIVIN 9 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369419_a_370748]
-
Sasu îi povesti cele văzute la palat. La rândul său, Arnăutu îi relată pe scurt cum o săgetase pe prințesa vampirilor, dar nu și despre sărutul acesteia sau posibila existență a unui urmaș al lui Dracula. Nu dorea să-și înspăimânteze tovarășul de luptă și să dea de bănuit că poate fi un viitor vampir. - Astăzi ne odihnim în liniște și pace! Trimite câțiva tineri ca să vâneze un cerb sau o căprioară și doi călăreți să caute un han prin apropiere
XII. CASTELUL LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369401_a_370730]
-
renunță la încredea în nemurire și în dragoste, iar speranța unei vieți liniștite încă este prezentă în sufletul tresăltând „când bea în taină stropul de miere și pelin...” (Taină). Deși îi produce o stare de melancolie, trecerea anilor nu o înspăimântă, adunând anotimpurile „strop cu strop” și dându-și seama că a ajuns la vârsta când îngână o „melodie dulce-amară”, cu speranța că va mai avea parte de multe anotimpuri, bucurându-se în tot acest timp de frumusețile și minunățiile pe
REVERII AUTUMNALE ȘI RAFINAMENT METAFORIC de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/369453_a_370782]
-
creștinilor de alte nații europene, printr-o trăsătură fundamentală: mila creștină. Această trăsătură nativă poate a fost augmentată în contextul năpastelor istoriei care au trecut peste noi în ultimele două mii de ani culminând cu anii urgiei comunismului, când mulți creștini înspăimântați de ororile sistemelor agresive din anii aceia grei, când au fost arestați și torturați cu sutele de mii, și au ajuns să-și făcă cruce în cerul gurii, de teama opresorilor atei. Făcând aluzie la fariseii și saducheii contemporani cu
DRAGOSTEA CREȘTINĂ, DRAGOSTE JERTFELNICĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370598_a_371927]