1,110 matches
-
să mă piardă, așa cum l-au pierdut pe profetul acela, știi ce i s-a întâmplat în cele din urmă? L-a ucis un leu, iar trupul nu i-a mai ajuns în mormântul strămoșilor săi. Îmi aruncă o privire înspăimântată, pierdută, iar eu încerc să desprind de pe mine brațele grele ale fricii, poate chiar este bolnav, poate că medicii aveau dreptate, ar fi trebuit să îi las să îl interneze la secția de psihiatrie, cum am putut crede că, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îi ascund îi era acum dezvăluit cu atâta sălbăticie, aveam impresia că este o copie caricaturală a mea, așa că am trimis-o, du-te și îmbracă-te, deja este opt fără un sfert, iar în timp ce Noga este la baie, descopăr înspăimântată privirea îngrijorată a Zoharei. Starea ei nu este bună, îmi șoptește ea, este foarte încordată, este slabă, instabilă, nu reușește să se integreze așa cum trebuie la școală și nici în grupurile de copii, iar eu îmi simt capul învârtindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
spre tărâmurile comatoase, unde hotărârile nu vor mai fi de resortul lor, unde surprizele macabre ale unui univers ostil nu vor mai putea pătrunde. După ce termină cafeaua zise. gânditor: ― Kane va trebui pus în carantină. ― Da. Și noi. Ripley păru înspăimântată. Și era de înțeles. Vor călători spre pământ doar pentru a suporta câteva săptămâni de izolare completă, până când medicii vor fi convinși că niciunul dintre ei nu suferea de aceeași boală ca a lui Kane. Îi zburară prin fața ochilor imagini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
pe sub o grindă și se uită la ceea ce era pitit acolo într-o scobitură. Păr din plin și o mustață: Jones! ― Vino, pisoiaș... ce bine-mi pare că te văd, stârpitură! (Întinse mâna spre animal. Acesta căscă gura și urlă înspăimântat. Se vârî și mai adânc.) Hai, vino, motanule. Vino la Brett. N-avem timp de joacă, astăzi. Ceva... aproape tot atât de gros ca bârna pe sub care trecuse "tehul", se lăsă fără zgomot din plafon. Din această apariție emana o puternică impresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
o voce populară nedispusă să te lase să fierbi la foc mic. Cine, după ce se pîrpolește, îndrăznește să nu-i dea curs de îndată s-a ars și e făcut cu ou și cu oțet. Omul, speriat, e pe jar ; înspăimîntat mai tare, tremură ca piftia ; înfrînt, e opărit rău ; dacă e chiar prins cu ocaua mică dintr-o pricină sau alta, poate ieși cam jumulit, ba chiar pus la saramură sau la rece, de unde, ieșind prea tîrziu, ajunge să fie
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
le trag căciulița de lînă pe cap și le pun botoșeii în picioare ca să nu răcească. Îmi revin în minte alte nenumărate scene cu tineri părinți grijulii (sau bunici și mai grijulii) alergînd după copiii lor care făceau primii pași, înspăimîntați să nu le cadă căciulița de pe cap. Un amic de-al meu a stat o dată cîteva ore într-un loc de joacă dintr-un parc și a numărat copiii și adulții : erau între doi și trei bunici la un copil
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
i-a sugerat lui Isus că și lui i se putea întâmplat același lucru. În al doilea rând, și cred că este o mărturie impresionantă că Isus și-a anticipat moartea, se situează scena din Ghetsemani. Îl vedem pe Isus înspăimântat, căzut cu fața la pământ, implorându-l pe Dumnezeu să-i înlăture potirul suferinței (Mc 14,33-36). Descrierea prezentată aici nu este o ficțiune evlavioasă sau de o dogmă. Mai degrabă această scenă contrastează total cu portretul lui Isus, atât de senin
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
care erau îngropați ucigașii, s-au reîntors în duminica următoare la un mormânt asemănător, dar greșit. Găsindu-l gol și înțelegând greșit cuvintele unui tânăr ce dorea să le ajute (care ar fi spus „Nu este aici, este acolo!”), femeile, înspăimântate și confuze, au fugit de acolo și le-au povestit ucenicilor strania întâmplare. Din această veste, ucenicii au tras concluzia că Isus trebuie să fi înviat din morți. Nu se explică însă cum puteau fie atât de inepți și creduli
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
examen al veștmintelor, acea cântărire în mâini a bijuteriilor, urmată de exclamații și entuziasm, de întrebări și răspunsuri transcrise stenografie de Lucien în carnetul lui de note, în timp ce Maitreyi nu mai știa unde să se uite și tremura toată, palidă, înspăimîntată, până ce mi-a întîlnit ochii, și eu i-am zâmbit, și atunci parcă ar fi găsit un ostrov pe care să se odihnească și și-a fixat privirile în ochii mei, liniștindu-se lin, fără spasme, firesc. Nu știu cât a durat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
am observat că, de câte ori ascultă atent ceva care i se spune cu seriozitate, pe buzele Maitreyiei flutură un imperceptibil zâmbet de ironie, de sălbatec sarcasm, pe care anevoie l-ai fi crezut aievea pe fața aceea atât de inocentă și înspăimîntată. Mă întrebam atunci puțin mâniat de stângăcia mea, ce mă turbură în prezența acestei fete, care nu are nimic fascinant, pe care n-aș putea-o iubi niciodată, cu care mă voi întîlni sporadic și inutil. ― Când veniți la noi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
reîncepem lecția? Je suis jenne fîlle... ― Bine, văd că știi asta, dar mai departe?... ― J'apprend le français... ― Asta e de săptămâna trecută. ― Pe fata aceea din mașină o învățai franțuzește? mă întrebă ea din senin, privindu-mă iară, oarecum înspăimîntată. Înțelesei că se gândește la Geurtie, pe care o văzuse stând în brațele mele, și roșii. ― Ar fi fost foarte greu. mă apărai eu. Fata aceea era foarte proastă. Chiar dacă aș fi învățat-o cinci ani... ― Câți ani ai avea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a ridicat, fără să se observe, marginea sari-ei, și eu mi-am plimbat piciorul de-a lungul pulpelor ei, fără nici o încercare de a mă împotrivi farmecului, căldurii, senzualității. Ea era palidă, cu buzele roșii, privindu-mă cu ochii adânciți, înspăimîntați, dar carnea ei mă chema, mă îmbia, și a trebuit să-mi înfig unghiile în piept ca să mă trezesc o clipă. Observaseră și ceilalți, cred, pierderea noastră. De-atunci. Îmbrățișarea pulpelor pe sub masă a rămas una din bucuriile noastre zilnice
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a fost sufletu-mi întreg, căci Maitreyi s-a abandonat cu ochii închiși, fără să se mai gândească la Lilu și la d-na Sen, care ne-ar îi putut vedea din mașină. Ne întorceam întotdeauna lângă ei cu inimile înspăimîntate: dacă ne-au văzut? Plimbările acelea mi-au rămas acum mai proaspete și ucigător de dulci în amintire. Căci dacă amintirea cărnii se trece ușor, dacă unirea, cât de perfectă, a trupurilor e asemenea setei și foamei și se uită
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pe creștetul ei parfumat cu ulei de coco. Atunci intră Khokha, ne văzu o clipă și se retrase strigînd: ― Pardon... XI Întorcându- mă din oraș, găsii pe masa mea un bilet: "Vino în bibliotecă!" Întâlnii pe Maitreyi, care îmi spuse înspăimîntată: ― Khokha știe! Încercai să par neturburat și s-o conving că aceasta nu înseamnă nimic. Maitreyi mă privea fix, strîngîndu-mi mâinile, căutând parcă în certitudinea mea un sprijin. ― Trebuie să ne logodim înainte de a-i spune lui baba. El este
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
șoptită, apucînd-o în brațe, ca să nu iasă în stradă după mine. Când am coborât treptele verandei, mi-am ridicat ochii spre balconul cu glicine și am văzut o clipă pe Maitrey. Atunci m-am auzit strigat, un țipăt scurt și înspăimîntat, și am zărit-o cum cade lată în balcon. Am vrut să mă întorc, dar m-am întîlnit cu inginerul pe coridor. ― Ai uitat ceva, Allan? mă întrebă el, bănuitor. ― Nimic, sir, n-am uitat nimic... Am plecat repede. M-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
urmări privirile și văzu câinele depărtîndu-se încet, cu capul plecat. - Poate cunoaște câinele, adăugă. Poate o fi și el din sat. Rănitul începuse să șoptească, mișcîndu-și tot mai nervos degetele, închizînd la răstimpuri ochii, apoi deschizîndu-i brusc, parcă tot mai înspăimîntat că-i regăsește acolo, lângă el. - Eu zic să încercăm să-l ducem până în sat, vorbi Zamfira. Darie îl privi lung, neîncrezător. - Are să fie greu, spuse. Trage să moară. - Ar fi păcat, că acum înțelege, spuse Iliescu, și dacă ar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pentru ceva teme pentru mâinezi, Marius a apărut la ușă. Mama lui i-a lăsat singuri și Florentina l-a împins pe Marius în camera lui, închizând ușa după ei. Abia acum Marius a putut să vadă cât este de înspăimântată. În puține cuvinte fata i-a povestit ce s-a întâmplat și i-a cerut sfatul. Marius n-a stat prea mult pe gânduri și l-a chemat în cameră pe tatăl său. Copiii i-au spus toată întâmplarea. Florentina
FLORENTINA ŞI TRAFICANTUL DE DROGURI. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Gabor Andreea, Ciuruşchin Miodrag () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2013]
-
pietre din pavaj sau cocktailuri Molotov, figuri Încrîncenate sau În plină suferință, un șir de scutieri ai miliției Înghesuind un grup, oameni ale căror chipuri abia se ghicesc, pentru că sînt făcute terci, apoi poze cu mineri care umblă printre civili Înspăimîntați ținîndu-se de gît, Îmbrăcați mizerabil, murdari, fluturînd pe deasupra capetelor răngi sau cozi de lemn, dar foarte veseli... un astfel de grup vorbind deasupra unei grămezi care a fost pînă nu de mult o persoană, un om, un braț i-a
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Rozanov, o metodistă dârză, ciolănoasă, deloc intimidată de faimosul ei fiu, fusese bună cu George. Nu voia să-și mai amintească de acea zi. Probabil că fusese foarte fericit atunci. Acum, în sfârșit, bolnav de îngrijorare și de o bucurie înspăimântată, ajunsese în fața ușii și își apăsa degetul pe sonerie. Părerile difereau în privința faptului dacă John Robert Rozanov era „în felul lui“ un bărbat chipeș sau dacă era una dintre cele mai urâte creaturi care existat vreodată. Era înalt, fusese întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
meduză uriașă. Se opri din înot ca să se uite la hidoasa apariție și descoperi că era un mic mamifer patruped, cățelul Zet. George scoase un strigăt de surpriză și milă. Acum vedea clar botișorul ținut cu disperare în sus, ochii înspăimântați, labele care abia mai mișcau. O clipă mai târziu, câinele dispăru, ridicat cu forță pe coama unui talaz. George îl urmă cu repeziciune, încordându-și disperat ochii ca să poată desluși micuța creatură neajutorată. Dar privirea îi fu distrasă de imensitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
auzi. Storurile Papucului, coborau acum, unul câte unul obturând lumina care scăldase peticul de pajiște. Afară se porni un murmur dezaprobator, urmat de râsete. Tom alergă spre casă. Hattie, întinzându-și brațele ca să tragă storul din camera de zi, strigă înspăimântată văzând o față ivindu-se de cealaltă parte a geamului. Tom bătu în geam: — Nu te speria, sunt eu! Pot să intru? Hattie îl privi fix o clipă, apoi trase storul cu un gest violent. Tom, țopăind în fața altei ferestre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și ai avut dreptate. Mi-ai acordat încrederea dumitale și ai avut dreptate să mi-o acorzi. Nu sunt o persoană coruptă. Am vegheat asupra lui Hattie ca asupra unui obiect sacru - și acum sunt atât de răscolită și de înspăimântată... am făcut tot ceea ce ai dorit să fac și v-am slujit pe dumneata și pe Hattie cu absolută loialitate și dăruire. Ba chiar mai mult de atât. Nu poți înțelege? O iubesc pe Hattie și te iubesc pe dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să stea rigidă și să se uite la el. George sorbi o înghițitură de whisky, continuând să citească scrisoarea. Apoi își înălță privirile către ea. — Ce s-a întâmplat? A, Tom. Așază-te aici lângă mine. De ce ești atât de înspăimântată? N-ai de ce să fii. Haide, așază-te. Diane se lăsă pe canapea, alături de el, și George îi cuprinse umerii cu brațul. Ea își îngropă fața în mâneca lui. — Am crezut că ai să te superi pe mine din cauza lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mâna lui Ruby în mâna ei și să-i spună: „Ruby, dragă, suntem împreună de foarte multă vreme, încă de pe când eram copii, și acum am ajuns amândouă bătrâne. Vino să stai de vorbă cu mine. Nu te teme. Ești înspăimântată? O să am grijă de tine, n-am să te părăsesc“. Alex se întrebă: „Oare știe că am de gând să plec? Ea are un al șaselea simț sau așa ceva. Poate să știe?“ Nimic n-ar fi împiedicat-o pe Alex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
deschise, în sala de baie. Când repetase scena din imaginație, George se văzuse împingând cu mare precauție patul în baie, și apoi oprindu-se să se asigure dacă marginea dinspre căpătâi se afla direct deasupra bazinului arhiplin. Acum însă, graba înspăimântată și îngrețoșătoare care pusese stăpânire pe trupul lui îl făcu să împingă cu violență patul de îndată ce pătrunsese în sala de baie, astfel încât partea din față alunecă pe lespezi; patul s-ar fi prăbușit de-a dreptul în bazin dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]