3,269 matches
-
aeriene, taxiuri sau limuzine, aceste deplasări constituind tot atâtea practici ale orașului câte fațete ale imaginii sale dezvăluie. O întreagă dinamică a orașului modern se conturează prin urmare în funcție de înregistrarea acestor imagini în mișcare, a căror consemnare nu e deloc întâmplătoare. La fel cum zgomotul sirenei din Întoarcerea din Rai îndeplinea rolul unui liant narativ între diferite personaje, aflate în diferite zone ale orașului, așa cum am arătat într-un capitol precedent, tot astfel linia tramvaiului 14 trasează, decupând, circumscriind diverse zone
Bucureștiul lui Mircea Eliade. – elemente de geografie literară – by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3248_a_4573]
-
roman rural organizarea spațială se va realiza altfel decât într-unul urban, în funcție de alte puncte de reper, a căror relevanță va fi conferită de un sistem referențial diferit. De altfel, materialul narativ luat în discuție ne oferă surprinzătoare și deloc întâmplătoare indicii legate de organizarea spațiului urban, al Bucureștiului modern, iar printre acestea sunt și cele care privesc infrastructura bucureșteană dintre războaie. Fie că funcția lor e de natură metaforică (precum tramvaiul gavrilescian, vehicul psihopomp cu un traseu simbolic) sau că
Bucureștiul lui Mircea Eliade. – elemente de geografie literară – by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3248_a_4573]
-
viu și mai adevărat decât «profunzimea»”. Mihail Sebastian se căuta și pe sine, desigur, discutând cu cei șapte. Se vede această căutare din întrebări, din felul în care le motivează și, până la urmă, din chiar alegerea partenerilor de dialog, deloc întâmplătoare. Ce miră e absența lui Camil Petrescu din această serie, contemporanul despre care aș spune că, literar și spiritual, Mihail Sebastian era cel mai aproape.
Convorbiri actuale din 1935 by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3264_a_4589]
-
practicată, uneori cu mai mult zel, și de organele de partid sau securitate, dar și, mergând în jos pe ierarhia socială a vremii, de prieteni sau colegi de breaslă literară, ba chiar și de cititori mai mult sau mai puțin întâmplători (în anii de după 1980, se pare că un funcționar din domeniul difuzării cărții sesizase forurile de partid sau de securitate în legătură cu încercarea de subminare a regimului ceaușist, prin incendiara istorioară pentru copii a Anei Blandiana despre celebrul motan Arpagic, cartea
Cenzura editorială by Liliana Corobca () [Corola-journal/Journalistic/2985_a_4310]
-
lume pe care o deschide profesia tatălui, entomologul Konstantin Kirillovici), nici o coordonată a spațiului - unul neomogen, cu numeroase „deschideri”, fie către „sera paradiziacă” a trecutului sanktpetersburghez, fie către pitoreasca și exotica lume din casa copilăriei de pe Cheiul Englezesc - nu e întâmplătoare. Lumea poetului emigrant Cerdîn- țev stă inițial sub semnul unui sentiment al nefamiliarului, reflex al înstrăinării, capricioasa stradă Tannenberg (care „se rotise și glisase într-o parte și-n alta” până să ia forma familiară a noului său cămin) „începând
Între bulevardul Pușkin și strada Gogol by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2989_a_4314]
-
și glisase într-o parte și-n alta” până să ia forma familiară a noului său cămin) „începând cu un oficiu poștal și terminându-se cu o biserică, asemenea unui roman epistolar”. Strada ca un roman nu e o imagine întâmplătoare, dacă ne gândim fie și numai la metafora lui Bertrand Westphal despre orașul care se citește ca o carte, pentru că aceasta devine romanul în sine al existenței lui Feodor, pe care după mai multe încercări literare, hotărăște să-l scrie
Între bulevardul Pușkin și strada Gogol by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2989_a_4314]
-
Camerei, schița Atmosferă încărcată, prin care Caragiale indica, drept rețetă a aflării adevărului, efectuarea unei medii aritmetice între datele oferite de presa opoziției și cele din presa guvernului: "Invocarea acestui text în discuția de astăzi nu e nici premeditată, nici întîmplătoare; ea este inevitabilă. Pentru că am aflat cu toții, din comunicatul PD (FSN), că, în episodul de la Alba Iulia, liderii partidului respectiv erau însoțiți de circa 2000 de simpatizanți. Iar comunicatul pe aceeași temă a prefectului de Alba afirmă că fruntași PD
Caragiale în parlament by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14933_a_16258]
-
Gaspar Noé, autorul Ireversibilului, cineast căruia îi și dedică filmul. Similitudinile însă lipsesc sau, trăgând metafora de coadă, se poate spune că dacă Noé îți trage pumni în stomac, Hadzihalilovic îi dă înainte cu picătura chinezească. Menționarea fluidității nu e întâmplătoare, Hadzihalilovic transformă apa în fetiș și camera zăbovește asupra ei în toate ipostazele. Simbolul recurent al inocenței este de altfel imaginea bulelor de aer agitate în apă, imagine care invadează ecranul adeseori și pentru intervale semnificative de timp. Dar să
Cocoșul lovește din nou by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11145_a_12470]
-
țările exsovietice și exiugoslave etc. Față de edițiile trecute, artiștii asiatici, chinezi și japonezi, dar și cei din Israel, sînt prezenți acum într-un număr mai restrîns, dar calitatea participărilor este remarcabilă. Această modificare sensibilă a structurii valorice nu este nici întîmplătoare și nici inexplicabilă. Prin difuzarea informației și prin direcțiile în care juriul și-a orientat interesul în ceea ce privește acordarea premiilor, s-a văzut limpede care este nivelul proiectat, dar și realizat, al Salonului... În consecință, tot ceea ce inițial a fost participare
Muzeul Florean în 2005 (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11193_a_12518]
-
anual, și lasă de izbeliște un student trăgînd nădejdea unei repartiții în București și un elev în prag de bac. Carevasăzică, nu o singură poveste, ci mai multe, cîrmite din una în alta, prin lanțul bine cunoscut al scurtelor atingeri întîmplătoare. Pe fiecare dintre ele ai putea-o, în fond, desprinde și istorisi. Cu toate astea, să povestești romanul e, pentru cititorul nu tocmai chițibușar, o întreprindere dificilă. Fiindcă un anonim (Anonymus Notarius dedat la cronică de burg? Nu știm...) risipește
Bătrîna-ntinerește by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11206_a_12531]
-
expoziției urmează principiile lui Dalí, însă și acestea trebuie de-biografizate pe mai târziu, în conformitate cu alte principii tot ale lui Dalí. Suficient. Capitularea necondiționată în fața oracolului șansei Salvador Dalí și suprarealiștii credeau în șansă și o invocau prin lecturi oraculare, semne întâmplătoare și prevestitoare de rău, metode oculte și, mai ales, vise. Deschizând cartea lui Baudelaire la întâmplare, în maniera oraculară atât de iubită de suprarealiști, am întrebat și eu: mai e "scandalul de a fi geniu" o formulare valabilă? Iar Baudelaire
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
mai putin deștepți, mai mult sau mai putin instruiți), ca ,,Lucrul” din perspectiva kantiana (și nu numai a sa, aproape toată filosofia continentală modernă pune sub semnul întrebării cuvântul ,,lucru’’), are și o alta conotație total diferită de utilizarea lui întâmplătoare de către un fiștecine, ca la începutul alfabetizării. Cât despre ,,Infinit’’, după știință noastră, oricum inițiată și în ale matematicii, omenirea, până în prezent, încă nu i-a găsit subtilitatea nici în microși nici în macrocosmos. Din acest motiv, dar și pentru
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
ea. Pe când învățăm la cel care este astăzi Colegiul Național Samuil Vulcan din Beiuș, am atras atenția unui profesor de matematici, doctorul Ștefan Musta, a doua persoană care mi-a influențat viața. (Am mai vorbit despre el) Legătură a fost întâmplătoare: datorată vieții searbede din acel orășel, evadam din când în când din internatul în care mă considerăm deținut. Întruna din acele modeste escapade am întâlnit un binevoitor sfătos care m’a îndemnat să-i povestesc de ce eram plictisit. Mi-a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
sau pe bara de discuții (chat bar) are drept caracteristici lapidaritatea absolut necesară (în timpul ăsta activitatea dominantă e alta, uneori foarte absorbantă, ca de pildă un joc de bridge), faptul că adresantul este de regulă nescunoscut, cel mult o cunoștință întîmplătoare din mediul virtual, căruia nu îi cunoști decît ,numele de luptă" sau ,de contact" (nick name). Nu îi știi vîrsta, adesea nici sexul, locația. Se poate întîmpla, la jocuri, să îi cunoști competența și vechimea la joc printr-o cifră
În țara lui copy-paste by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10774_a_12099]
-
e un discurs despre îndoială. Sau o apologie a terțului. Adică un fel de fuzzy logic în care adevărul și falsul, așa cum ne-am obișnuit să le măsurăm, contează, de fapt, foarte puțin. De aici la setul de axiome ale întîmplătorului, ale niciodată dinainte stabilitului ajungi, replică după replică, trecînd prin Le Grand Jeu al suprarealiștilor, prin scrierile lui Charles Sanders Pierce, logician american de secol XIX, prin ,viziunile" lui Jacob Böhme, ori prin fenomenologia lui Husserl. E, în cartea pe
De vorbă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10943_a_12268]
-
Alt film cu probleme, generate fix de predecesorul său, seriile BBC din 1986: Detectiv cu cântec, un soi de musical cu Robert Downey Jr în rolul principal, regizor, Keith Gordon. Asociația dintre gen și cineast e departe de a fi întâmplătoare, Gordon interpretând un rol secundar în celebrul All That Jazz al lui Bob Fosse, care sigur ar fi părtaș la top 3-ul musicalurilor din toate timpurile. Mie una mi-e simpatic pentru că a regizat acum vreo zece ani Mother
Despre gangsteri, psoriazis și bomba atomică by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11056_a_12381]
-
în care dă unele verdicte. Cărturarul spune : Cînd inima simte, condeiul devine scurt, laconic, iute ca bătăile pulsului", iar criticul preia ecoul vibrantei aserțiuni, răsucind-o inspirat : ,Pulsul lui Hasdeu e așa de iute, încît paragrafele devin telegrame". Nu este întîmplătoare nici afirmația lui N. Manolescu despre ,conștiința stilistică" a scriitorului. Aceasta există, cu siguranță, nu numai în modul de a-și conduce partiturile literare spre formule inedite pentru timpul său, cum ar fi pastișa, parodia, eseul sau apologul, ci în
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/10838_a_12163]
-
și distincte. Tot ceea ce la Margareta Sterian era histrionism, la Magdalena Rădulescu evaziune și miraj, iar la Tia Peltz un gen de cochetărie ludică și volubilă, devine aici pretext pentru o jubilație gravă. Și această contradicție aparentă nu este deloc întîmplătoare pentru că întreaga expoziție constituie spațiul unor asemenea paradoxuri: retrospectivă implicită, în sensul că pictura de astăzi își asimilează integral propria-i istorie, - așadar, o retrospectivă în afara temporalității - , delicatețe și forță, contemplație și răbufnire, laconism și discursivitate, memorie și inocență. Iar
Wanda Sachelarie Vladimirescu 90 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10852_a_12177]
-
salariul, fiindcă... numele său nu e în calculator) creează în carte un plan înclinat al dezamăgirii progresive și al lehamitei efective. Perle de umor caragialian și accente sarcastice, personale, apar din loc în loc, în conversațiile protagonistului cu amici și cunoștințe întâmplătoare, care îl ,liniștesc" cu vorbele magice: ,totul se rezolvă până la urmă, dar mai întâi ți se scoate sufletul". Un drum inițiatic, care va să zică, în plină modernitate... Pe de altă parte, în acest vârtej tulbure de frustrări și dezamăgiri, greutăți și ghinioane
La anul la Ierusalim by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10844_a_12169]
-
o instituție de obîrșie divină, cum și statul, departe de a fi o formă laică de organizare a puterii politice, este o realitate de sorginte eminamente divină. Statul, la fel ca și națiunea, este o creație dumnezeiască, și nu consecința întîmplătoare a evoluției comunităților umane. În plus, statul este un fapt mistic, tot așa cum armata, atunci cînd este gîndită pe potriva menirii sale divine - cea de a apăra statul - este tot un ,organism mistic" (p. 280). Numai că un asemenea organism nu
Filosofia inegalității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10892_a_12217]
-
ea), sunt o combinație destul de sofisticată (cert postmodernă) de ficțiune și realitate, de oniric și presă cotidiană, de abstract până în pragul ermetismului și transparență maximă, de teorie științifică și versuri reproduse cu generozitate din lecturile mai mult sau mai puțin întâmplătoare ale autorului. Viziunea lui Constantin Virgil Negoiță asupra vieții și, implicit, asupra romanului, este una fuzzy, antiaristotelică, în care terțul este inclus, contururile se întrepătrund, limitele sunt variabile, nimic nu este ceea ce pare. Limbajul însuși este plin de incertitudini și
Fuzzy-terapie literara by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10152_a_11477]
-
Este solistul vocal și fondatorul trupei „The ROCK” - Tribut AC/DC. Andy Roll vine din Oradea, locuiește în prezent tot la București și este muzicianul complet: cântă la chitară, bas, voce, compune, produce muzică și orchestrează. Întâlnirea lor a fost întâmplătoare, pornind pe drumul muzicii cu seratele muzicale pe care le-au denumit „Playing with music... nothing serious, just fun!". Participarea la Festivalul de Teatru de la Piatra Neamț de anul acesta le-a dat ideea noului nume: „Blue Monday”. Așadar, în ultimele
Concert Blue Monday [Corola-blog/BlogPost/96759_a_98051]
-
story, taste maker), discuția asupra editurii ieșene devine un model de disecare a strategiilor de promovare. De exemplu, apariția traducerii Lolitei în perioada în care Cătălina Buzoianu tocmai punea în scenă dramatizarea romanului lui Nabokov nu e în vreun fel întâmplătoare, ci - aflăm - o ,autoreproducere a capitalului simbolic al editurii". Cred, totuși, că autoarea cade în capcana propriilor mecanisme de argumentare atunci când, holist, detectează un plan sistematic în selectarea autorilor publicați majoritar dintre ,formatorii de opinie". Lăsând la o parte numărul
De la particular la universalii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/10778_a_12103]
-
veritabil cerc vicios, care trebuie spart. Nu știu ce soartă va avea Apelul intelectualilor și instituțiilor democratice care au cerut condamnarea oficială a comunismului. Probabil că aparatul de diversiune va intra în acțiune și probabil că nici (mai mult sau mai puțin) întâmplătoarele cozi de topor ale vechiului sistem nu vor sta deoparte. Ni se va demonstra că în felul acesta se urmărește destabilizarea țării, că se începe o vânătoare de vrăjitoare și toate celelalte poncife scoase din vastul repertoriu al bolșevismului. Ne
Sandvișuri cu bolovani by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10776_a_12101]
-
o sală în care cei mai mulți spectatori erau tineri, tineri de tot, vreau să spun, liceeni sau cel mult studenți. Mie așa mi se păreau. Consultând modesta foaie-program, care mi-a fost înmânată, mi-am dat seama că nu era chiar întâmplătoare acea preponderență în sală a tinerilor. Ei formau pentru autorii spectacolului publicul-țintă. Căci iată ce scrie regizorul: "Noi am făcut acest spectacol deoarece credem că publicul tânăr de azi are nevoie și de bucurie, de încântare și farmec". Și încă
Notă după un spectacol by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/10836_a_12161]