7,771 matches
-
ne provoca în aventură. Strada era mereu spectacol tentant și fiecare avea stilul lui, inconfundabil, de a... acroșa, ca să vorbesc în argoul lui Matisse, Cézanne... Și-al lui Mitterrand... Nu, te rog, să nu revenim la numele ăsta, cu totul întîmplător ivit în discuția noastră. De-acord. Într-o pagină de-a mea am și fixat, nu metaforic, ci foarte exact, realist, stilul nostru diferențiat de a acroșa frumoasele tîrgului, trăpașele. Dar... toate la vremea lor. Eugen a plecat, Mihai s-
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
de absolut și dezamăgit de toată lumea. El îi pune la zidul infamiei și pe pedeseriști și pe cederiști, fără să țină seama de deosebirea de situare istorică dintre ei. Cu aceeași furie oarbă îi aneantizează pe intelectualii care îi vin întâmplător în minte, în momentele lui de negativism dezlănțuit. Riscul acestei asprimi fără nuanțe este de ordin moral și constă în săvârșirea unor nedreptăți, greu de reparat într-o viață de om. Din punctul de vedere al lui Mircea Mihăieș, Petru
PUBLICISTICĂ DE CINCI STELE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16171_a_17496]
-
obișnuit ci un arhanghel al cîinilor care aduce cu el mesajul că Berlinul, capitala cu literă mare o iubește. Și de undeva, din spate, de după ziduri simți zîmbetul lui Caragiale, cel mai mare scriitor berlinezo-român, care n-a ales deloc întîmplător acest oraș ca loc al exilului său, asumat cu bună-știință. Jurnalul berlinez al Norei Iuga se adaugă celorlalte cărți ale domniei-sale desenînd portretul unei doamne cu cățel (dacă luăm în calcul cîinele din final) sau al unei grațioase doamne cu
Doamna cu licorna by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/16206_a_17531]
-
Bujor Nedelcovici se apleca adesea spre geanta ce-o așezase lîngă sine, pentru a-și scoate pipa și a fuma. De fiecare dată însă, era silit să-și întrerupă gestul spre a răspunde la insinuantele întrebări care se precipitau. Întorcîndu-și întîmplător privirea către Traian Iancu, l-a surprins cum îi cotrobăia în geantă. "Am confundat-o cu a mea", a sunat explicația jenată a deochiatului fost "responsabil cu banii" al Uniunii noastre: Am plecat și m-am îndreptat spre casă, își
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
șerpoaice./ Încotro îmi duci, orașule, sîngele?/ Într-adevăr, toate orașele sînt, în felul lor, blestemate" (Încotro îmi duci, orașule, sîngele). Dar țărănia lui Mircea Bârsilă e profundă și simpla ei notificare se încarcă de-o fulguranță autentică. Chiar prelevînd oarecum întîmplător probe ale textului în cauză, obținem sugestia unei unități morale care stă la temelia acestei producții, neîngăduindu-i risipa stilistică: "Mi-e tot mai greu să mă simt existînd: un înger închis,/ din greșeală, într-un pătul" (Mi-e tot
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
grăbitelor ploi, de peste noapte, ale verii./ Aceste clipe cu obedele de măr verde./ Aceste clipe și ulucelele lor/ făcute din lapte dulce" (Ultimele stele, dimineața, în zori). Intervin însă și clipe tensionate, neînțelegeri ale cuplului care duc la disociere. Nu întîmplător e din nou menționată aici legătura dintre bărbat și femeie, al cărei impas este extrapolat asupra speței umane și, prin intermediul acesteia, asupra universului. Un ocazional misoginism se răsfrînge asupra lumii, eclipsînd-o: "Aceste ore/ atingînd aerul la fel ca limbile unei
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
din aroganța, nici din sentimentalismul pe care în egală măsură ți le poate conferi depărtarea de un loc și oameni care a definit cîndva spațiul tău firesc de existență. Cu cîțiva ani în urmă, am cunoscut-o, scurt și oarecum întîmplător, prin mijlocirea lui Andrei-Călin Mihăilescu, după o prezentare pe tema intimității diasporice pe care o făcuse cu prilejul unui simpozion de literatură. Urmînd după un cuplu de la Dartmouth, care descriseseră călătoria la Chișinău, orașul părinților lor evrei, ca un fel
Trecutul care nu există by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16241_a_17566]
-
Îi întinsesem sticla, băuse din ea și, simțind poșirca, o scuipase scîrbit pe geam. Ne salutaserăm, iar șoferul dezamăgit, o pornise. Acum, printr-o străfulgerare, îmi aduc aminte de Midovschi. Un camarad, însă pilot. Da, el fusese la Vințu... Întîlnindu-ne întîmplător la București, după 1960, îl văd pe stradă pe Midovschi, ne îmbrățișăm, intrăm într-o cîrciumă și îmi povestește bînd bere că a făcut 16 ani de pușcărie, acuzat ca spion. Pilot de linie, un timp, după război, pe linia
Război și pace by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16258_a_17583]
-
a societății, pur și simplu, își schimbă complet semnificațiile. Pe o pagină cu rubrica " Cu ochii-n 3,14" ele aveau funcție exclusiv de divertisment, de amuzament. În noua postură, feliile de viață capătă statut grav, tragic uneori - nu chiar întîmplător, cum ar putea crede un cititor naiv, cartea apare în colecția serioasă amintită. Ce conține? Mici "interviuri" cu ingineri ieșiți la pensie, portari, gospodine, crescători de crocodili, revoluționari, vînzători de castraveți etc. Un astfel de interviu nu are mai mult
Vieți fără copyright by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16295_a_17620]
-
să ajungă la o cunoaștere științifică a "relației dintre lumină și natura, prin intermediul culorii". "Romantismul nu e o lume a tonurilor sumbre, a "negrei" lumi interioare, ci drumul către culorile străvezii și luminoase aflate dincolo de lumea omului (și care numai întâmplător se destăinuie)" (p. 103). Debutul Anei-Stanca Tăbărași este remarcabil. Rețineți numele. Ana-Stanca Tăbărași - Romantismul colorat, Ed. Cartea Românească, Buc. 2000, 144 p., f.p.
Culorile romantismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16294_a_17619]
-
oferă drept jertfă pentru a-i izbăvi parcă de păcate pe toți "inocenții" din preajmă-i: soțul (William Fichtner), fiul (Marcus Thomas) și amanta acestora (Jamie Lee Curtis), imberbul partener de afaceri (Casey Affleck) și logodnica lui (Neve Campbell). Nu întîmplător chiar fiica pedantului și meticulosului detectiv de-o șchioapă, care se concentrează într-atît asupra "subiectului" încît are parte de viziuni contradictorii; tot atîtea ipoteze în care culpabilitatea e fluctuantă în funcție de "onestitatea" mărturisitorilor. Din familia de acum numeroasă a "independenților americani
Investigații, supoziții, alternative by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16340_a_17665]
-
De altfel la început, așa cum procedează și alți autori, scriitori sau cineaști, vă luați clasica măsură de precauție prin care cititorul este avertizat că orice asemănare cu realitatea este pur întîmplătoare. Numai că această formulă uzuală indică exact caracterul, deloc întîmplător al unor coincidențe... Există în paginile romanului dvs. acel teren mlăștinos în care se cufundă aproape toate personajele. Cît despre Charlotte, ea pare o figură aproape abstractă prin calitățile ei în raport cu restul personajelor. Chiar feminitatea ei este una ciudată, e
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
America anilor '60 lămurește legăturile strînse pe care postmodernismul timpuriu le are cu anumite direcții ale culturii: happening-ul, revalorificarea kitsch-ului, recuperarea unor autori precum Genet sau Artaud. Sontag pledează pentru atitudine, pentru cultura ca stil de viață. Nu întîmplător "sfîntul" invocat este Oscar Wilde. Noul dandysm și postmodernismul, iată o perspectivă care nu poate fi ignorată în încercările de definire a epocii culturale postindustriale. Cartea lui Susan Sontag poate reaminti criticului român că se poate face eficient o critică
O carte veche, o nouă sensibilitate by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16371_a_17696]
-
Luminița Marcu Despre o carte atît de cunoscută și de celebră ca recenzentul e tentat mai ales să nu scrie. Sau dacă o face, să divagheze, să facă considerații inevitabil lipsite de originalitate despre postmodernismul ei, să facă comparații. Întîmplător reciteam în același timp la fel de celebra Jacques le Fataliste și paralela era tentantă, mai ales pentru mecanismul cererii și ofertei de povestire. Dar cred totuși că cea mai îndreptățită atitudine aici și acum ar fi prezentarea pur și simplu a
Mătușa Julia și condeierul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16372_a_17697]
-
inventate de condeier, ordinea cea mai firească se instalează în planul epicii primare. Varguitas se căsătorește cu mătușa Julia după nesfîrșite încercări eșuate, își îndeplinește toate visele - mansarda pariziană, literatura, ruperea convențiilor familiale. Viața reală se răzbună pe ficțiune. Nu întîmplător personajele sînt categoric autobiografice, numele tînărului ziarist este același cu cel de pe coperta romanului, iar cine a citit Peștele în apă știe că lucrurile au stat întocmai și în viața adevărată a scriitorului peruan. Și, poate cu atît mai surprinzător
Mătușa Julia și condeierul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16372_a_17697]
-
România" ori ambițiosul plan de a-l talona muzical pe Caragiale - "Cum s-a găsit scrisoarea pierdută". Inexistența acestor incitante filme neturnate, cît și dispariția altora, rătăcite nu se știe unde, conferă pregnanță sporită peliculelor aflate în colecția ANF. Nu întîmplător am ales pentru deschiderea retrospectivei un film-antologie realizat de maestru în 1963: Lanterna cu amintiri. Intitulat astfel în conformitate cu propria-i memorie afectivă: în copilărie, tatăl i-a dăruit un aparat de proiecție cu sfatul de a deveni... inginer! Acest film
Centenar Jean Georgescu by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16378_a_17703]
-
Academiei și a culturii române, în ciuda neputinței mele de a-i spune ce părere am eu, căci nu știu persana, și nici alți iubitori ai strădaniei sale nu pot, indiferent dacă ei o știu sau nu. Dar desigur, nu e întîmplător că versurile poeților lui preferați i se potrivesc: "O, nu-ți supune trupul caznelor, tot anul,/ doar ca s-aduni arginți și galbeni cu toptanul!/ Nainte ca suflarea-ți caldă să nu-nghețe,/ bea cu un prieten..." Beția mistică de
Scrisori persane by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16390_a_17715]
-
vârf, cocoțat acolo încă sub Ceaușescu, supraviețuind miraculos sub Iliescu, înflorind ca un boboc de orhidee sub Constantinescu, și încă viguros la a doua venire diavolicească a lui Iliescu se află eternul Arăpașu Teoctist?! Auzisem destule blestemății despre mult-prea-fericitul. Nu întâmplător, în decembrie 1989 oameni curați din interiorul bisericii au încercat să se lapede de acest instrument ce în mâinile conducătorilor comuniști avea consistența plastilinei și încovoierea de spate a viermelui de mătase. Cu complicitatea, pe de-o parte, a "emanaților
Teoctist antimist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16403_a_17728]
-
suspendat din serviciu pe șoferul mașinii în care se afla Priboi. Dar cu martorul din mașină cum rămîne?!!! * Octavian Paler s-a despărțit de România liberă: Ceea ce a umplut însă paharul a fost o descoperire pe care am făcut-o întîmplător. Un reputat intelectual, colaborator al ziarului, a socotit că-mi poate lua apărarea (față de atacurile apărute în același ziar împotriva lui Octavian Paler, n. Cronicar), dar articolul său a fost refuzat. Aceasta m-a silit să înțeleg că am devenit
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16400_a_17725]
-
sau analizate în sensul convențional al termenului. Practicing New Historicism e rodul unui effort bizar: de a arăta că noul istorism, categoric întruchipat de Greenblatt, refuza sinteze și analize în egală măsură. În urmă cu cîțiva ani, autorii au descoperit întîmplător un anunț referitor la un post academic în Statele Unite, pentru care se cerea drept calificare "specializare în domeniul noului istorism". Surpriză! Cînd a devenit noul istorism un domeniu? Poate fi cu adevărat un domeniu? I se pot desluși temeliile teoretice
Noul istorism by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16418_a_17743]
-
numește "labirintul constituției animaliere", în ultimă instanță un construct euristic ce mijlocește între descripția fenomenelor particulare și clasificarea lor conceptuală. În orizontul secolului al XVIII-lea, o atare viziune se articulează într-un început de gîndire tipologică, apărut deja, nu întîmplător, chiar în încercări de filosofie a naturii și de antropologie, în care îndoiala asupra validității cercetării întemeiază reflecția asupra procedurilor descriptive și a celor analitice. "Aventură a rațiunii" - astfel se pronunță Goethe, revendicîndu-se direct de la învățătura kantiană, asupra putinței de
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
titlu. Organul prin care vorbește Biserica este Sinodul Ecumenic. Prin urmare, Părinții bisericești sunt numai acele persoane, pe care le-a decretat vreun Sinod Ecumenic de Părinți bisericești. Prin deducțiune, se mai consideră drept Părinți bisericești și aceia de care întâmplător nu s-a ocupat nici un Sinod Ecumenic, dar pe care i-au numit Părinți bisericești, ceilalți Părinți bisericești, decretați de Sfintele Sinoade. De aici urmează că Părinți bisericești sau Sfinți Părinți nu se mai numesc începând cu secolul al VIII
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
pe care le consideră simbolice pentru rus, german, român: Ivan, Fritz, Popescu). într-un studiu din 1928 (Divagazioni semantiche rumene), C. Tagliavini aduna o bogată serie de nume românești folosite pentru a desemna "omul simplu", "omul prost"; lista începe, nu întîmplător, cu Gheorghe (exemplul cel mai clar al sensului e o zicală culeasă de Pamfile într-o cercetare din 1908: "Nu fii Gheorghe" = "nu fii prost"). Și Graur, în volumul deja citat, amintește o sintagmă glumeață din vremea copilăriei sale - "model
"Nea Gheorghe" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16488_a_17813]
-
urma urmelor, Feodor Mihailovici în persoană. Replica ezitantă a funcționarei ("Dostoievski a murit"), provoacă reacția promptă a lui Koroviev: "Protestez! Dostoievski e nemuritor!" Iată-l, așadar, pe eroul lui Bulgakov, în postura inedită, de comentator ad-hoc al lui Dostoievski. Nu întîmplător am ales ca introducere la prezentarea unei foarte serioase lucrări exegetice consacrate autorului Demonilor un fragment poate mai puțin serios, dar în egală măsură de relevant pentru modul capricios în care funcționează rețeaua de trimiteri intertextuale atunci cînd e vorba
Dostoievski și demonii intertextualității... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16503_a_17828]
-
cu dimensiunea transcendentă. Cetatea Omului se conciliază cu Cetatea lui Dumnezeu. Joachim de Flore era de părere că există o Trinitate temporală: Vîrsta Tatălui, Vîrsta Fiului și Vîrsta Spiritului. Civilizația modernă s-ar afla în "Vîrsta spiritului" și poate nu întîmplător Nietzsche credea că Secolul al XX-lea va fi un secol al războaielor ideologice, adică exact contrar a ceea ce reprezintă Spiritul. Gnoza modernă - încercarea de re-mitizare și re-divinizare a cunoașterii umane - chiar dacă știe că nu se mai află în "Timpul
Cîrtița, istoria și timpul by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/16495_a_17820]