629 matches
-
mărimi, copaci care în contact cu apa s-au carbonizat sau pietrificat, unde șerpii din pădure s-au adunat aici alături de șobolanii de apă. Când ploile erau abundente și nivelul apei creștea și avea tendința să se rupă, oamenii făceau întărituri la dig. Pentru udat au construit o roată cu cupe, roata era din lemn, cu ax tot la fel din lemn, cupele erau din tablă, bătute pe roată, ce erau sub formă de semicerc. Roata era purtată de doi boi
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
acum ce fel de guvernare era aceea a lui Darius 19, vom constata că ea era asemenea domniei marelui sultan; iată de ce Alexandru a trebuit mai întîi să-l învingă în luptă și să-l silească să se retragă în întărituri; iar după această victorie, Darius murind, statul lui a rămas în mîinile lui Alexandru, care l-a păstrat fără greutate pentru motivele despre care s-a vorbit mai sus. Iar urmașii lui, dacă ar fi fost uniți între ei, l-
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Râul Oglio... râul de la Bedriacum. — Bedriacum, orașul de lângă Cremona? Valerius era deconcertat. Nu uitase câmpurile pline de cadavre, mirosul greu... Masacrul acela reprezentase începutul puterii lui Vitellius. — Dar ce înseamnă asta...? Băiatul îl întrerupse. — Ascultă. Pe margini au fost ridicate întărituri, care în interior au, potrivit tehnicii militare, bețe încrucișate, nisip și prundiș. Fii atent: acolo unde pământul e mai închis la culoare sunt gropi... Caută să nu cazi în ele, pricepi? Întăriturile fac trecerea între malurile canalului și restul amfiteatrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
îl întrerupse. — Ascultă. Pe margini au fost ridicate întărituri, care în interior au, potrivit tehnicii militare, bețe încrucișate, nisip și prundiș. Fii atent: acolo unde pământul e mai închis la culoare sunt gropi... Caută să nu cazi în ele, pricepi? Întăriturile fac trecerea între malurile canalului și restul amfiteatrului. Mâine o să vezi și tu ce bine seamănă totul cu câmpia padană: câteva coline, pășuni, prundiș, tufișuri, copaci... O mulțime de copaci au fost aduși din pepinierele imperiale de pe Mons Albanus. Împăratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
noa stră fiecărui om bun, care va căuta la dânsa sau o va auzi cit indu -se, cui îi va fi de trebuință, că dăm și am dat cartea noastră iubitului nostru prieten, lui Ștefan Voievod al Țării Moldovei, spre întăritură primelor noastre cărți, cum le-am fost dat lui Petru, Roman, Ștefan și Alexandru, Voievozi ai Țării Moldovei, și le-am ținut cărțile noastre și niciodată nu le am călcat. ...Întărim aceste toate scrisori... că scumpul nostru prieten, mai înainte
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Moldovei cu toate câte aparțin către acest sat de demult. Zamostea și Vilavcea sunt între satele noastre. Iar din codrul Țării Moldovei cum au umblat hotarele de demu lt, tot așa vor umbla și acum, în vecii vecilor. Iar spre întăritură toate aceste mai sus scri se a m poruncit să se atârne pecetea Maiestății noastre. Dată la Lancici, Duminică, în ziua Sfintei Lu cia, în anii de la nașterea Domnului 1433.” Deci cu mult înainte de a veni pe tronul Mold ovei
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
vândut niște vii “în deal la Șorogari” cu 100 de lei. Am să-ți spun povestea vânzării a câtorva fălci de vie și a unor cai furați de la paharnicul Costantin. Știu despre ce-i vorba, vere. Există un ispisoc de întăritură dat de Antonie Ruset voievod, la 30 martie 1676 (7184), pentru o vie cumpărată de hatmanul Buhuș de la Martin Panica, cel care a furat caii paharnicului. Chiar dacă via nu se află aici la Șorogari, ci la Miroslava, am amintit-o
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
pentru o vie cumpărată de hatmanul Buhuș de la Martin Panica, cel care a furat caii paharnicului. Chiar dacă via nu se află aici la Șorogari, ci la Miroslava, am amintit-o pentru că este interesant felul cum a fost întocmit actul de întăritură dat de vodă hatmanului. Tu ai băgat de seamă că vodă povestește toată tăreșenia furtului? O ia de la capăt și o duce până la coadă. În final, spune: “Deci și domniia mea, adeverind așea, într-acesta chip, povestea lor, am pus
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
oștiri bine înarmate. 14. În vremea aceea, se vor ridica mulți împotriva împăratului de la miază-zi, și o ceată de derbedei din poporul tău se vor răscula, ca să împlinească vedenia; dar vor cădea. 15. Împăratul de la miază-noapte va înainta, va ridica întărituri, și va pune mîna pe cetățile întărite. Oștile de la miază-zi, nici chiar floarea oamenilor împăratului, nu vor putea să țină piept, nu vor avea putere să se împotrivească. 16. Cel ce va merge împotriva lui, va face ce va voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
Pe lângă cetățile-reședințe ale cnejilor și voievozilor români din Transilvania și Banat-Biharea, Dăbâca, Orșova s-au aflat și alte cetăți-fortificații. Ele se împart în trei grupe, ca tehnică de construcție. Primul tip: un val de pământ în fața căruia se afla o întăritură și un șanț de apărare. Aceste cetăți erau amplasate pe terasele superioare ale văilor-Morești (jud. Mureș), Dăbâca (jud. Cluj), Fundu Herții (jud. Botoșani), Alcedar (Basarabia), datate secolele VIII-X. Mai erau apoi cetățile de câmpie: Biharea, Zărand, Vladimirescu (Arad) și castrele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din secolul al XII-lea, în limba latină, venirea slavilor în Macedonia și Illyricum: "După ce au cuprins întreaga Macedonie, ei au pătruns în țările (teritoriile) locuite de latini, care se numeau moro-vlahi (vlahii negri), iar slavii au început să construiască întărituri și să locuiască în țara cucerită. Pe unii dintre locuitori i-au ucis, iar pe alții i-au adus în stare de șerbie". Creștinii, "tulburați de năvălire (slavilor), au început să fugă în munți, unde alți locuitori, ferindu-se de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și cumanii" continuau să provoace dificultăți Imperiului, în 1190, Isaac Anghelos a pornit din nou împotriva lor. El a pătruns în zona muntoasă a Munților Haemus, dar fără succes, căci a găsit "cetățuile și micile orașe din munți înconjurate de întărituri puternice, ziduri și turnuri" (Choniates, p. 561-562, în Fontes, III, p. 269). În toamna 1191, împăratul a plecat spre Philipopol, în direcția regiunii balcanice apusene, tulburate acum nu numai de români și bulgari, dar și de jupanul Serbiei, Ștefan Nemanja
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
unități administrativ-teritoriale, în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, precum Odorhei, Trei Scaune, Ciuc, Mureș. În urma pierderilor suferite în înfrângerile din 933-955, triburile cabare au fost retrase în rezervă în estul Ungariei și în Câmpia Crișurilor, pentru apărarea întăriturilor din zonă. După organizarea regalității ungare, în prima jumătate a secolului al XI-lea, și după luptele regelui Ladislau I împotriva cumanilor, o bună parte a cabarilor, numiți acum sikuli, a fost mutată în sudul Transilvaniei. Secuii au ocupat aici
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sub suzeranitatea regelui Ungariei, preluase controlul asupra teritoriilor de la est de Olt, a Cumaniei, însă după năvălirea mongolă din 1241, regalitatea ungară nu mai controla decât vag această regiune. După recuperare, urma ca regiunea să fie fortificată cu "castre" și "întărituri", cu participarea regelui și a cavalerilor cruciați. La răsărit de Olt, excepția o constituia "țara lui Seneslau, voievodul românilor", lăsată acestora așa cum era (de sine-stătătoare), ca și "țara lui Litovoi" de dincolo de Olt. Voievodatul lui Seneslau, entitate politică autonomă, era
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sale proiecte etc. Principalul țel al diplomației țariste, după 1856, a constat în eliminarea clauzelor restrictive pentru ea ale tratatului de la Paris (îndeosebi cele relative la neutralizarea Mării Negre, interdicția de a întreține aici vase de război și de a construi întărituri). Pentru atingerea acestui obiectiv, diplomația țaristă a desfășurat un joc complicat și perseverent. Relațiile Rusiei cu alte puteri după 1856 - notează Kineapina - au fost dictate de măsura în care una sau alta dintre ele erau gata s-o sprijine în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
spirituale puternice, capabile să doboare orice fortificație, să nimicească orice pregătire de război și să distrugă orice intrigă: Pentru că, deși umblăm în trup, nu ne luptăm trupește. Căci armele noastre nu sunt trupești, ci puternice înaintea lui Dumnezeu, spre dărâmarea întăriturilor. Noi surpăm iscodirile minții și toată trufia care se înalță împotriva cunoașterii lui Dumnezeu (2Cor 10, 3-5). Prețuind foarte mult spiritul de sacrificiu și de renunțare al soldatului, care pleca la luptă, îl admira, îl lăuda și îl recomanda creștinilor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pomana ne eliberează mai ușor decât violența; rugăciunea rănește mai mult decât săgeata. În realitate, săgeata rănește dușmanul atunci când e aproape, rugăciunea chiar și atunci când e departe. Adresându-se credincioșilor săi, episcopul torinez le spunea că orașele se împrejmuiesc de întărituri pentru a se apăra de asalturile dușmanilor, iar creștinii sunt bine înarmați împotriva dușmanilor sufletului lor, numai dacă posedă într-adevăr fortificații inexpugnabile. Nici un oraș nu se poate apăra cu propriile ziduri, dacă cetățenii săi nu îl apără cu propriile
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
amenințător spre el. Dar, dispărând vârtejurile, o undă mult mai solidă l-a ținut ușor suspendat și astfel fericitul martir înotând, din câteva mișcări complete ale brațelor l-a trecut ajungând pe celălalt mal. Cu pas emoționat a intrat în întăritura publică și a mers până la râul Iares unde, fiind capturat de persecutorii săi și cu mâinile legate la spate a fost condus acolo unde se venerează mormântul sfântului. Aici, lovit de o furie dezlănțuită, a căzut ucis. Câțiva creștini buni
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în Transilvania (ia parte la adunarea de pe Câmpia Libertății), iar de acolo, în Bucovina. În 1849 revine la Iași. Este numit șef al Secției I din Departamentul Averilor Bisericești și Învățăturilor Publice. În 1855 se numără printre membrii Divanului de Întărituri. După un an se stabilește la București. În 1861 figurează ca membru al Curții Criminale, un an mai târziu al Curții Apelative, iar în 1866 va fi instalat director general la Regia Monopolului Tutunurilor. „Membru onorariu” al Societății de Medici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
actul prezentat a rămas nevalabil. Și chiar în acest sens judecătorii i-au răspuns Ralucăi Eminovici: "Judecătoria acestui ținut Botoșani vă răspunde că actul aflat de la luna decembrie 1849 țitat prin zisa jalobă nu poartă desăvîrșita însușire a unei legiuite întărituri apoi și judecătoria nu poate înainta vreo lucrare pentru asigurarea zestrei mai înainte de a înfățișa dv. valabil act doveditor cîtimei zestrei"44. Tocmai aici era buba! Raluca Eminovici nu putea prezenta asemenea act! Nu-l avea și nici cu zece
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
i-l ceruseră de atîtea ori. Din această cauză, Raluca Eminovici n-a căpătat întîietate, între creditorii soțului ei, și nici dreptul de a cere de la soț restituirea banilor, prin justiție, din lipsă de acte care trebuiau să poarte acea întăritură judecă torească, pusă cu 10 ani în urmă! De altfel, soții Eminovici presimțind acest sfîrșit chiar de la 28 decembrie, 1850, făcuseră un contract de arendare a moșiei Ipotești, pe șase ani (23 aprilie 1851-23 aprilie 1857), cu Maria Mavrodin, sora
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
la 5 februarie 1852, Raluca Eminovici a obținut o împuternicire, dată de Tribunal, pentru ca serdarul Panaite Cîrstea să poată primi de la Epitropia casei Sf. Spiridon acei 1388 galbeni și 9 lei, iar apoi să-i numere la Cinstitul Divan al Întăriturilor, pentru supusul austriecesc D. Constandin von Hurmuzache, "spre istovirea datoriilor soțului meu"55. Chiar istovite, adică achitate complet, n-au rămas datoriile către Eufrosina Petrino. Dacă din 2500 galbeni scădem acești 1388 de galbeni, încă mai rămîn de dat Eufrosinei
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Statului Botoșani, Fondul Tribunalului Botoșani, Acte autentice, Registrul de Transcripții, din anul 1852, actul 140. 57. AUGUSTIN Z. N. POP, Contribuții documentare, pag. 29-30, după "Foaia sătească", an 21 (1853), nr. 13 din 12 februarie, pag. 51, la rubrica Divanul Întăriturilor. 58. AUGUSTIN Z. N. POP, Contribuții documentare, pag. 28-29. 59. COSTIN C. KIRIȚESCU, Sistemul bănesc al leului și precursorii lui, vol. I, București, 1964, pag. 115 și 188. 60. Arhivele Statului Botoșani, Fondul Tribunalului Botoșani, Acte autentice, din anul 1853
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
stînci de forma unei căpățîni de zahăr, străjuind cîmpiile printre care șerpuiește rîul Charente. Stînca se leagă înspre Perigord cu o colină lungă ce se curmă brusc în șoseaua Paris-Bordeaux, alcătuind un fel de promontoriu mărginit de trei văi pitorești. Întăriturile, porțile și ruinele unei fortărețe așezate pe vîrful stîncii dovedesc importanța pe care orașul a avut-o pe vremea războaielor religioase. Într-adevăr, poziția lui îl făcea odinioară să fie un punct strategic deopotrivă de prețios, atît catolicilor, cît și
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
religioase. Într-adevăr, poziția lui îl făcea odinioară să fie un punct strategic deopotrivă de prețios, atît catolicilor, cît și calviniștilor; numai că forța lui de altădată constituie slăbiciunea lui azi: împiedicîndu-l să se întindă de-a lungul rîului Charente, întăriturile și povîrnișul prea abrupt al stîncii l-au osîndit la cea mai nefericită imobilitate. Cam pe vremea cînd s-au petrecut cele povestite aici, guvernul încerca să împingă orașul înspre Perigord, clădind de-a lungul colinei, palatul prefecturii, o școală
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]