961 matches
-
stil și compoziție, cu o caligrafie admirabilă de unghiuri mici și egale, care amețeau pe Mini și îi aminteau pedepsele la școală în ora de germană. Ei-au ;colo fraze metodice asupra sănătăței și petrecerei reciproce și gri'tsse prelung întortocheate și stimabile. Separația de corp ar fi trebuit prevăzută în contractul acestui menaj. Se auzi la intrare un zgomot de voci amestecate și de râsete. - E și Lică! zise Lina uitîndu-se la Rim, care nu clinti. Pe Lică Trubadurul, Mini
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mii de forme umane și omul decadent era omul normal, cel de toate zilele, pe care frații mai mari îl priveau încă cu mirare și care aștepta abia să devie clasic la rândul lui și să fie înlocuit. Subt aparențe întortocheate, suflete simple se trudeau să ducă un trai complicat, și firi echivoce trăiau subt firme vechi si oneste. Un iarmaroc! Fata de mahala dispăruse sau era exotică, și profesiile noi, plebeiene, dactilografia și manichiura, schimbaseră forma mahalalei. Șoferul era chintesența
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
englezului. Dar nu poate rămâne aici. Va fi ucis. Se oprește și întreabă o femeie uimită cum poate să ajungă la gară. Fără o vorbă, ea îi arată drumul. Pornește în direcția indicată de ea, alergând din ce în ce mai încet, până când străzile întortocheate se termină abrupt în iarba moartă, cenușie, din Parcul Aitchison. De cealaltă parte, este gara și șirurile de bungalouri ale civililor. Continuă să meargă. Chiar dacă a avut noroc cu soldații, îi piere tot curajul. Când se apropie, vede că ferestrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
purtat spre junghiere, Dar Tu ne ierți cu-aceeași dărnicie Să trăim prin moarte, înviere! Renaștere Am renăscut strângând nemărginirea în sufletul meu veșnic covârșit De dorul de-a cuprinde nemurirea Și liniștea din cerul nesfârșit. Am rătăcit pe căi întortocheate, Prin întuneric, vifor înfruntând, Spaime, dureri cu mine-mperecheate, Vise deșarte-n gându-mi sângerând. M-am afundat în mlaștina tristeții, Noian de pătimiri m-a-ngenuncheat, Târându-mă prin negurile vieții... Nu Te-am zărit că pururi m-ai vegheat. Când m-
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
arăta destul de nelalocul ei: pornea cam din mijlocul satului, străbătea fundurile câtorva curți și, spre celălalt capăt, spărgea coasta dinspre Dunăre și se deschidea către Baltă. Valea părea făcută din lovituri scurte de topor mânuit de un nepriceput: era adâncă, Întortocheată, pârâiașul curgea Între două maluri abrupte și Înalte. Așa de Înalte, că soarele apuca să o vadă numai vreo oră, În timpul dimineții, după care se pierdea dincolo de culmea malului dinspre Miazăzi. Nici În acel singur ceas soarele nu atingea fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a gaz, untdelemn, zahăr, vanilie și detergent la saci. Eu nu am reușit să aflu de unde făcuse rost de copie, căci Între timp a murit de o boală femeiască neiertătoare. Cred, Însă, că traseul acelei declarații a fost mult mai Întortocheat până ce prietenul meu Ion, zis Vieru, să mi-l arate, pe ascuns, după ce-i promisesem c-o să-i dau și lui să citească aventurile unui spadasin ce făcea pe cocoșatul. Nu-ți voi reproduce fidel cele spuse În acel document
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
toți oamenii își reveneau, pe rând, din reverie. — În loc de a asculta aiureli din-astea, fiecare om să-și păzească postul. Aceste castele sunt întocmai ca un stăruitor care ține pe loc un potop de apă murdară. Stăvilarul e lung și întortocheat, dar, dacă o părticică din el se sfărâmă, se va prăbuși întreaga construcție. Fiecare dintre voi trebuie să reziste și, legați piept lângă piept, să nu vă clintiți nici chiar de-ați muri. Cât despre Castelul Miki, dacă s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
precum cerneala. Când îl văzu pe Saito Toshimitsu în genunchi lângă ușă, așteptându-l, Mitsuharu se întrebă care era motivul acelei convocări neașteptate în toiul nopții. Toshimitsu o luă înainte, cu o lumânare în mână. În timpul lungului drum pe coridorul întortocheat, nu întâlniră pe nimeni. Aproape toți cei din fortăreața principală dormeau liniștiți, dar, în acea unică parte a clădirii, domnea o atmosferă neobișnuită și se părea că, în două sau trei camere, oamenii erau treji. — Unde e Domnia Sa? — În apartamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și de ceilalți jucători. Faptul că Nobuo se gândea să se folosească de Ieyasu ca de un mijloc pentru a-l ține în șah pe Hideyoshi nu demonstra decât incapacitatea lui de a înțelege celelalte părți implicate. Omul cu mintea întortocheată nu-și cunoaște niciodată, cu adevărat, adversarul. Este asemenea vânătorului care fugărește cerbul fără a reuși să vadă munții. Pe lângă asta, concluzia firească a unui asemenea mod de gândire era aceea că Nobuo avea să-l împingă pe Ieyasu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lider afișate de cel din fața sa ori din alte cauze, dar se adresă și el la rândul său mai departe: - Pregătiți-vă să atacați "Rândunica"! III. Întunericul se lăsa încet peste habitus îmbrățișând toate formele în contururi neclare. Pe străzile întortocheate și înguste, înghesuite între ziduri înalte și murdare, liniștea se înstăpânea treptat, semn că se apropia ora la care intra în vigoare interdicția de circulație. Se mai zăreau uneori umbre umane furișate, ocolind grăbit noroaiele și patrulele. Preaonorabilul Poha privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
cerului... Lumina invadează spații nedeschise... Poarta cerului e masivă. Străjerii își îndreaptă sulițele și mă privesc impasibili.Masca mea a început să plângă cu lacrimi triunghiulare adunate într-un blid ciobit. Picăturile cântă un imn inedit. Pașii mei desenează cărări întortocheate, adevărate labirinturi spre tărâmuri albeca-zăpezile. Păsări nemaiîntâlnite mă învață noi pași de menuet. O plăpândă își stinge zborul în ridurile agățate zălog de colțurile ochilor mei... Surzii se trezesc din vise ascuțite, descoperinduși urechile de sub pelerina ipotetică. Vântul mă ia
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
însă știam că glasul meu nu mai poate răzbate până la dânsa. Din ochii goi ai oarbei se prelingeau prin labirintul ridurilor șuvoaie de lacrimi și ea parcă încerca să regăsească ceva...ceva pierdut cu mult timp în urmă pe drumul întortocheat al vieții... Lipovanul Liniștea satului a fost tulburată într-o zi de vară după ce grădinile și gospodăriile din zonă au fost devastate de o inundație.Aveam patru cinci ani, dar văd clar prin ochii minții mulțimea aceea neobișnuită de bărbați
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
senini, albaștri, în care parcă s-au înecat toate apele lumii... Apoi, își lasă mâinile pe lângă corp și se volatilizează în noapte. Eu răsuflu eliberată... O rază de lumină îmi creionează fața. -Ce faceți? Scrieți un poem? Interesante aceste cuvinte întortocheate... Aaaaa!... Eu?... Nu fac nimic... Doar șterg de praf o pagină din viață... Lumina de veghe Întunericul clipocește din genele plumburii încercând să pătrundă o fărâmă din lumina de veghe uitată de singura ființă vie care mai cutreiera abisul. Pasul
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
menționez că eu sunt fata din desen. Asta ar fi implicat să-i spun despre accident și despre cum mi-am pierdut memoria și ar fi fost prea complicat, mai ales Într-un email care deja conținea explicații lungi și Întortocheate. În plus, voiam să ii spun față În față toate acestea. Până la urmă am scris doar atât: Ps: O cunosc pe fata din desenul tău mai bine decât și-ar fi putut imagina oricare dintre noi. Te iubesc, Alisia Imediat ce
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
tot foia în scaun și-și dori al dracului de tare să n-o facă. Lucrarea prezentată de dr. Mayfield, „Conținutul cerebral și programa nonacademică“, nu-l interesa absolut deloc și, în plus, era prezentată cu niște propoziții atât de întortocheate și cu atâta fervoare monotonă, încât lui Wilt îi venea greu să rămână treaz. își fixă privirea prin fereastră, la mașinile care forau în continuare pe locul noii clădiri a administrației. Exista o doză de realitate în munca desfășurată acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Venera, tocmai acum, când mărturisise că știa de Mauriciu Gafton și dedoctorul Marga și de bietul detectiv A.D.V.V.. Dar își revenea, iată, se calma, scumpa de ea, spectacolul nu se încheiase. — Vezi, dumneata, domnule Vancea, fragilul Tavi, bolnavul. Vicleanul, întortocheatul Tavi... Câinele nu mișcă, retras într-o superioara somnolență. Aerul însuși încremenise, înghețat, nu mai aveai timp, parcă, nici să te gândești la câte dejecta, dintr-odată, placida Venera, brusc explodată. Da, da, ipocritul Tavi, fiorosul Tavi! A tot rătăcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Înțelegi, puișor? Pronunțase „puișor“ cu buzele țuguiate a sărut și avea privirea aprinsă, mare, victorioasă, gata-gata de cine știe ce noi dovezi incontestabile. Detectivul se ghemuise peste geanta pe care o strângea în brațe. Vezi, dumneata, domnule Vancea, fragilul Tavi, bolnavul, vicleanul, întortocheatul Tavi... Câinele Tavi nu mișcase, retras într-o patriciană somnolență, dar Venera Tereza nu se calmase, deloc nu se calmase, o nouă ofensivă părea iminentă, iminentă. Vocea slăbi, totuși, devenise șoaptă și suspin. — De când cu devastarea apartamentului, cu spaima aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de dirijare de la distanță“, nota el. După ce am citit noua versiune engleză a romanului, care a restaurat cea mai mare parte a pasajelor cenzurate, dar a și eliminat un număr de pagini care contribuiau la impresia de „criptic“ și de „întortocheat“, cer îngăduința de a nu fi de acord cu autorul. Nu mă îndoiesc de sinceritatea insatisfacției sale, așa cum a fost ea exprimată în Referatul cenzurii. Dar sunt convins că, probabil fără să-și dea seama, Manea s-a dovedit capabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
neapărat și ele, pufnind de râs pe furiș și dându-și coate. Și Buni, pierzând din ce În ce pământul de sub picioare și navigând Într-o ceață tot mai deasă, le-ar fi explicat amănunțit și foarte confuz un traseu Întortocheat, cu repere care existau acum o sută de ani, bulevardul Regele Ferdinand, bulevardul Regina Maria, piața de flori, strada Bateriilor, la statuia lui Brătianu, strada Sabinelor, biserica Mihai-Vodă, spitalul Colțea și alte asemenea repere, demolate și pierite Într-un nor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
gemând și mușcând, amenințând în fiecare clipă să-și piardă puterile și să se prăbușească la poalele dunelor, fără să se mai scoale, și să sfârșească devorate de nisipuri. Trecătorile dintre o dună și alta, cunoscutele gassi, deveneau un labirint întortocheat, inexistente de cele mai multe ori sau care întorcându-se de unde plecaseră alteori, și doar incredibilul simț de orientare al lui Gacel și siguranța de sine le permiteau să înainteze spre sud în fiecare zi, fără să se întoarcă pe unde veniseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
facă să meargă un vehicul mult mai mare ca ăsta, un camion greu plin de ciment, dar el, Gacel Sayah, inmouchar recunoscut pentru inteligența, curajul și istețimea sa, se simțea, cu toate acestea, ca un copil prost în fața complicatei mașini întortocheate și indescifrabile. Obiectele fuseseră întotdeauna dușmanii săi, le detesta, și viața lui de nomad se reducea la maximum două duzini din cele mai indispensabile, dar chiar și așa le respingea în mod instinctiv și lui, ca om liber ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
urechile lui vuietul mării, dădu de largul bulevard și se trezi, în sfârșit, în fața cunoscutului Minister de Interne. Respiră ușurat. De aici știa să ajungă la ascunzătoarea lui, dar pe când grăbea pasul și era pe punctul de a intra pe întortocheata străduță ce urca spre cartierul indigen, farurile unei mașini parcate lângă trotuar se aprinseră, orbindu-l, și o voce autoritară strigă: — Hei, tu! Vino-ncoa’! Primul lui impuls fu s-o ia la fugă în susul străzii, dar se stăpâni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
o clipă din ochi, îl ridicară pe rănit, îl întinseră pe bancheta din spate și se îndepărtară în noapte spre un spital. Amândoi știau că era nevoie de o armată întreagă ca să încerci să găsești un fugar în întunecosul și întortocheatul univers al cartierului indigen. Negresa Khaltoum avusese dreptate și prezicerile ei se adeveriseră încă o dată; avea să moară acolo, într-un ungher murdar, în ruinele distruse ale unui templu rumi, în inima unui oraș suprapopulat, ascultând vuietul mării, atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Fără semnături, de vreme ce era vorba de un acord de onoare, din acelea În care e suficient cuvântul de onoare, nefiind nevoie, așa cum explică dicționarul, de formalități legale. Asta Însemna că nu aveau nici cea mai slabă idee de cât de Întortocheat și malign este spiritul maphioților. În primul rând, nu stabiliră un termen pentru răspuns, lăsându-l ca pe jar pe bietul ministru de interne, deja resemnat, gata să-și prezinte scrisoarea de demisie. În al doilea rând, când după câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
tras-o. Grafologul se duse la un ziar, se duse la altul, apoi la altul, și abia a patra oară, când era pe punctul de a-și pierde nădejdea, reuși să-i fie primit rodul nu puținelor ore de muncă Întortocheată, căreia i se dedicase, cu lupa diurnă și nocturnă. Raportul substanțial și suculent Începea prin a aminti că interpretarea scrisului, la originile sale, fusese una dintre ramurile fiziognomiei, celelalte fiind, pentru informarea celor care nu sunt la curent cu această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]