665 matches
-
apoi cercetă - pentru prima dată cu o atenție nedisimulată și netrucată - dese nele. Erau multe, zeci de desene, și fiecare dintre ele era extrem de viu. Le privea și se pierdea în ele, îi venea să vorbească întruna cu chipurile acelea întrebătoare, ironice, visătoare sau zâmbitoare, care îl urmăreau cu privirile lor. Furia începu să i se do molească, de parcă minusculul cub de gheață al sfielii și-ar fi multiplicat dintr-odată sclipirea de diamant și ar fi împietrit focul. Strânse cu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Se întoarse în cameră, așeză tabloul pe birou și își trase un ta buret tapisat în fața biroului. Acolo rămase până la ora 3 după-a miază, contemplând tabloul și lăsându-se contemplată de el. Simțea că între ea și figura curioasă, întrebătoare, cu fruntea înțesată de vedenii invizibile altora, se înfiripa încetul cu în cetul un dialog mut, care îi trezea nu amintiri - pentru că amin tirile îi fuseseră trezite din lunga lor letargie - , îi trezea ceva care se aduna clocotitor în ea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
încă bubuindu-i. Se duse târșâit la baie și înainte să se spele pe ochi se privi în oglindă. Pentru o clipă, o scurtă clipă numai, zări în oglindă un chip acoperit de un păr vâlvoi. Un chip chinuit și întrebător, de care uitase. Un chip zburlit de adolescentă, cu ochi încruntați, un breton scurt pe frunte și un coș în vârful nasului. Clara Martin? își dădu speriată părul pe spate și-și puse ochelarii. Acum da, vedea bine. Era tot
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cum s-a întâmplat de s-au răcit relațiile între noi și nu ne-am mai văzut de atâta amar de vreme, zău așa! Pur și sim plu ai dispărut din senin și dusă ai fost... De ce oare? O privi întrebătoare pe Clara, care înghiți în sec și trase adânc din țigară, învăluindu-se cu fumul ocrotitor. — Eram și eu mai zbuciumată, rosti Clara într un târziu. Nu suportam micile tale bârfe cu fetele și jocurile tale nebuloase pe care le
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cu glas scăzut când ieșiră, luând-o de braț. Llumea ccrede că e ddoar o ga-lerie. Dar eu am aici și atelierul, și locuința... A fost ccasa bbbu-nicilor mei și a mamei... Tăcu. Clara îi aruncă o privire mută și întrebătoare pe care el nu păru să o bage în seamă. O conducea atent, strângându-i cu o putere nebănuită brațul moale și ea se lăsă purtată de braț spre cafenea, în aceeași tăcere deplină. — Mai știi ccă și acum douăzeci
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
categorii? Nimic, domnule, nimic... Evoluție, cum zice Darwin? Vax, evoluție, la bobor! Privi cu indiferență la bărbatul brun și uscățiv, în veston de piele naturală, cu înfățișare de boschetar, desprins din categoria disprețuită, contra căreia pledase, adineauri, întorcându-și privirea întrebătoare către conviv. Vladimir părea să fie la fel de neinteresat de exemplarul din bobor, ce apăruse pe intervalul median al vagonului-restaurant, aterizând taman lângă masa lor: N-am bani și nu-ți dau! Nu-ți ofer nimic, parazitule, se răsti el, căutându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ușor stingher, Menzel îl strigă din spatele unui paravan întărit. Pornește într-acolo iar ceea ce vede când ajunge face să caște larg gura a uimire. De pe o pătură ce acoperă niște paie uscate, o tânără femeie îl privește cu ochi calmi, întrebători. Poartă pantaloni albaștri vătuiți și bocanci cu talpă groasă. De sub flaneaua lălâie de lână verde se vede gulerul unei cămăși maro, bărbătești. Are ochii febrili și tenul aproape străveziu, semn al unei epuizări înaintate dată de o boală sau suferință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
aflați în PC-ul regimentului. Starețul către Pelerin, mă auzi? Recepție! Starețul către Pelerin, mă auzi? Recepție! Dar, la toate apelurile lui, doar tăcerea îi răspunde. Neputincios, întoarce capul către colonelul Pietrosu. Dă din cap negativ ca răspuns la privirea întrebătoare a comandantului. Continuă, continuă! Trebuie să dea ei un semn până la urmă! Deschide ușa de la biroul lui și în timp ce o închide aude în spatele lui: Starețul către Pelerin, mă auzi? Recepție! Starețul către Pelerin, mă auzi? Recepție!... Într-un fel sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
vine vrun creștin mai așezat și zice: Ia stați rogu-vă, mie-mi pare că treaba asta are cusur. Sau e pehlivănie sau e nebuneală sau și una și alta la un loc" - atunci știți cum se cheamă acel sărman întrebător? Reacționar, rugină paraponisită, austro-maghiar sau rusofil, vânzător de țară. Noi [î]i zicem conservator. Liberal în România nu va să zică ceea ce se zice cu acest cuvânt în alte țări. Dar când cineva n-a învățat carte și-i cam zevzec de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
a întors de câteva ori capul înapoi, dar privirile noastre nu s-au întîlnit, ceea ce îi spusesem nu era doar o replică de efect, cu adevărat începusem s-o dau uitării. Am apucat doar să observ că expresia ei era întrebătoare. Nu i-am răspuns. Nici măcar nu gândeam că o dădeam uitării, ci o dădeam pur și simplu, fără să simt în ființa mea vreun regret. Îi vedeam de pildă rucsacul gol în mână, care de fapt nu era chiar gol
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pe adresa locotenentului:) Și care ar fi aceste ființe cu existență ipotetică? Gorman făcu un semn din cap pentru Ripley, care ieși în față. Douăzeci și doi de ochi se puseră pe ea, ca niște colimatoare: vioi, atenți, curioși și întrebători. O măsurau, neștiind dacă trebuia s-o plaseze în aceeași categorie cu Burke și Gorman, sau dacă aparținea unei specii diferite. Pe moment ea nu le stârnea nici simpatie, nici iritare, pentru simplul fapt că n-o cunoșteau încă. Bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
închiseră, luminile automate se aprinseră în cala umbroasă și pustie și o sirenă își curmă urletul. Căldura propulsoarelor fu evacuată în timp ce caverna de oțel se umplea de aer. În interiorul navetei, Ripley îngenunche lângă Hicks. Bărbatul era inconștient, și se uită întrebătoare la android. ― Am fost nevoit să-i mai fac o injecție cu antalgice. Spunea mereu că nu are nevoie, dar nu s-a împotrivit atunci când i-am făcut-o. Ciudat lucru, durerea. Și încă și mai ciudată atunci când anumite persoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
substanță care s-o învie, probabil. Buzele ei au rămas palide în loc să se-nvinețească. Prescott era un bărbat voinic, cu un păr blond, des, iar soția lui era o brunetă zveltă. Acum, bărbatul se chinuia să zâmbească și arunca priviri întrebătoare spre soția sa. Femeia zâmbea și ea. - Domnule Gosseyn Trei, spuse, soția unui venusian non-A care avea de jucat un rol în interiorul frontului inamic, trebuie adesea să se stăpânească. Ceea ce-ți amintești tu a fost o experiență foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
pe cap, de-ți venea să le faci o clismă. Lichefiat de aerul tare cu miros de brazi și motorină, m-aș fi îndrăgostit de șantier, de du-te-vino-ul basculantelor, de trepidația drujbelor mânuite dement prin pădure, sub privirea caldă și întrebătoare a inginerului-șef: „Ia zi, măi Robe, care-i baiul?“ „Fii-mea, tovarășe Andrei. Nu știu ce să mă mai fac cu ea... Vrea să dea la facultate...“ „Trimite-o la mine, aici, pe șantier; vorbesc eu cu ea.“ Eram Colea Răutu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ai acolo, Varia? Varia se întorsese în cameră și, tăcută, îi întinsese mamei portretul Nastasiei Filippovna. Nina Alexandrovna tresări și, mai întâi parcă speriată, apoi cu o covârșitoare amărăciune, îl privi câtva timp. În sfârșit, îi aruncă Variei o căutătură întrebătoare. — Astăzi chiar ea i l-a făcut cadou, spuse Varia, iar diseară se hotărăște totul între ei. — Astă-seară! repetă parcă disperată, cu jumătate de glas, Nina Alexandrovna. Ei și? Îndoieli nu mai avem, nici speranțe nu ne mai rămân: portretul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
care persista încă, întrecea totuși măsura, semn că aici exista cu siguranță ceva neobișnuit. — Deci „cavalerul sărman“ a intrat iarăși în scenă? întrebă Evgheni Pavlovici, apropiindu-se de Aglaia. Spre marea surprindere a prințului, fata îi aruncă o privire nedumerită, întrebătoare, ca și cum i-ar fi dat a înțelege că între ei nici nu putuse fi vorba vreodată de „cavalerul sărman“, așa că ea nici măcar nu-i înțelege întrebarea. — E târziu, e prea târziu acum să trimiteți pe cineva în oraș după versurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mare, cu o masă rotundă la mijloc, cu șemineu, cu o mulțime de flori pe etajerele de lângă ferestre și cu încă o ușă de sticlă, în peretele din fund, care dădea spre grădină. Imediat intrară Adelaida și Alexandra, privindu-i întrebătoare și nedumerite pe prinț și pe mama lor. De obicei, în vilegiatură, domnișoarele se trezeau cam pe la ora zece; numai Aglaia, în ultimele două-trei zile, își luase obiceiul să se trezească puțin mai devreme și ieșea să se plimbe în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
auzi și vedea toate acestea și pe toți îi uimi expresia: „stupizenie, care nu poate avea nici cele mai mici consecințe“ și, mai mult decât asta, seriozitatea cu care Aglaia se pronunțase asupra acestei stupizenii. Toți făcură schimburi de priviri întrebătoare; dar prințul, se pare, nu înțelesese aceste cuvinte și era în culmea fericirii. — De ce vorbești așa? bâiguia el. De ce... îmi ceri... iertare?... Voia chiar să spună că nu este demn să i se ceară iertare. Cine știe, poate că observase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-se pe tăblia de la căpătâi. Prințul se cutremură. — Hai să ieșim de-aici, îi spuse Rogojin, trăgându-l de mână. Ieșiră, se așezară din nou pe aceleași scaune, față în față. Prințul tremura din ce în ce mai tare și nu-și cobora privirea întrebătoare de pe chipul lui Rogojin. — Bag seamă, Lev Nikolaevici, că tremuri, rosti, în sfârșit, Rogojin. Tremuri aproape la fel ca atunci când te-apucă vreo tulburare; ții minte cum a fost la Moscova? Sau cum a fost odată înainte de a te fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
aminte ieri cu Maj. Sa împărăteasa; cât ar dori ea ca să-i permiteți a veni să se roage lângă patul vostru, pentru ca Dumnezeu să vă deie sănătate cât mai curând ". Împăratul înțelese; el întoarse spre medic o privire fermă și întrebătoare și, cu vocea sa ordinară, zise: "Spune-mi deci, ce e? Am să mor? " Apoi ordonă să cheme pe fiul său cel mai mare, apoi pe fiul său Constantin cu ceilalți copii și pe împărăteasa. Însuși împăratul anunță apropiata sa
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
scrisă tocmai pe marginea unei știri din Irlanda), redactorul din Brașov răspundea unor cititori (nemulțumiți de ponderea mare pe care o aveau informațiile externe, În dauna problematicii locale), În felul următor: Eu scriu de alte țări și nații ca să vază Întrebătorul ce ochi limpezi și luminoși au alte nații și să-și câștige și el asemenea. Firește, Bariț XE "Bariț" omitea cu bună știință a doua parte a răspunsului: și anume, că nu putea atinge marile probleme interne din pricina cenzurii. După cum
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
care prezenta similitudini atât de frapante cu situația din Transilvania, În plan social, politic, confesional și ideologic. Într-o notă pe marginea unei știri din Irlanda, redactorul brașovean Își motivează demersul: Eu scriu de alte țări și nații ca să vază Întrebătorul ce ochi limpezi și luminoși au alte nații și să-și câștige și el asemenea. La rândul său, Engels XE "Engels" se folosea și el de analiza situației irlandeze pentru a-și elabora și susține tezele de doctrină politică și
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
ca o confirmare a renunțării la propriul joc. În timp ce Moromete Își pregătește tacticos țigara, agentul Îi vorbește despre suma pe care trebuie să o plătească, Îi taie chitanța și i-o Întinde - convins fiind că amândoi joacă același joc. Privirea Întrebătoare și trasul „liniștit din Țigare” ar fi trebuit să-i comunice Însă agentului altceva: Moromete nu renunțase la jocul său. De aceea, atunci când agentul dă semne de grabă și Îi cere să-i dea banii mai repede, Moromete este mirat
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
Pentru că avem o competiție, nu știu dacă ... forțele concurențiale În economia de piață in România funcționează, dar cele șapte, șapte, opt servicii, dintre care trei, foarte importante concurează cu succes Între ele. P: Cu succesul cui? (cu o expresie ironică, Întrebătoare) H: Cu succesul .. rebuturilor zero ... Așa. Iar.. P: Doar nu cu succesul cetățenilor! H: Dle Popescu, iară nu știm multe. Păi dv. porniți de la ideeea că există vreo legătură Între toate astea și cetățean? P: Păi ... nu știu, dacă mă
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
poartă asupra unuia sau altuia dintre aspectele libertății mele, în celelalte două, asupra vieții mele și a utilizării libertății în ansamblul ei. Evident, în toate trei cazurile eu sunt singurul care e chemat să răspundă, iar în al doilea caz întrebătorul, obiectul întrebării și cel ce răspunde se identifică în persoana mea: eu întreb și eu răspund privitor la mine însumi. Alegerea, ca esență a libertății, comportă un risc : orice alegere poate fi bună sau rea, ea poate atrage după sine
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]