1,090 matches
-
povestea sau poze cu noi doi. Nu. Știu că unele fete așa fac, dar nu sunt chiar niște fete respectabile, nu? De obicei sunt niște ființe care arată ieftin, apar în reviste de scandal, în lenjerie cu volănașe, cu gura întredeschisă, sub vreun titlu dubios ca „AM FĂCUT-O DE ȘAISPREZECE ORI“. Șaisprezece ori! De unde atâta energie? Aceste femei sunt de obicei blonde oxigenate și lucrează fie în vreun bar, fie ca modele nud, deși uneori, destul de jenant, sunt stewardese la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
sunt domnișoară numa-n urechi. Dă-mi limbuța, mi-o dai? Dă-mi-o de tot! Începe să-mi pipăie fața aspră de parcă abia acum ar vrea să mă cunoască, pe când genunchii ei își fac loc între picioarele mele. Buzele întredeschise mușcă din clavicula mea exact ca peștii, fără dinții tăietori. Când mădularul meu scăpat din strânsoarea pantalonului a pătruns în camera ei obscură, a scăpat o cascadă de suspine, care în mod normal ar fi trebuit să trezească pe toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
gobelinuri pe toți pereții. Civilizația orășenească de care încercasem să fug invadează din toate părțile. În sufragerie, televizorul color funcționează nonstop (habar n-am dacă l-o fi stins cineva noaptea), în camera copilului zumzăie o muzică metalică (prin ușa întredeschisă zăresc jucând pe perete umbrele albăstrui ale televizorului deschis) pentru cine, că băiatul nu era acasă când am ajuns eu. Parcă m-aș fi întors acasă, nu în casa noastră reală din Hristo Botev, în cea închipuită a copilăriei mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
brațele lui. Răsucește cheia și intră. Camera e ordonată, așa cum își închipuia. Toate sunt la locul lor. Pantofii aliniați în spatele ușii, vasele așezate teancuri în coșuri. Revistele și cărțile așezate unele peste altele, lipsite de praf. O fereastră e ușor întredeschisă. Perdeaua albă se mișcă în adierea vântului. A mai fost o singură dată în camera asta. Acum două luni. Pe biroul lui e o carte. Dintre paginile ei, iese ceva în afară. Scrisori. Nu-și poate stăpâni curiozitatea și decide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
și va pierde pe tovarăși, la douăzeci de ani, se va Întoarce la el În casă, neștiut de nimeni, și toate-acestea se Împlinesc acum. * Ce plictisitor, ce sfâșietor! De câte ori n-ai mai stat aici, sub prun, cu mâna pe poarta Întredeschisă, gata s-o Împingi! Un copil cu fața murdară și fundul gol se ridică de lângă gard și-și trage pantalonii, al cui o mai fi și copilul ăsta, cu mucii sclipind argintiu pe obraz, ca balele melcului, uscate la soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
pălărie romantică. Priviți acest pumnal care se ițește orgolios și încărcat de pietre prețioase din brâul lui! Acesta este singurul element cu adevărat masculin. În rest, totul vorbește doar despre o anume feminitate. Expresia galeșă a ochilor, buzele umede, ușor întredeschise, hainele din materiale moi, cu falduri mătăsoase și, mai ales, această mână căreia șiragul de mătănii negre nu face decât să-i sublinieze albeața și moliciunea. ― Și florile! ― Într-adevăr! Era să uit tocmai aceste flori îmbobocite de iasomie. Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mai puțin, să-i dea și un nume. Dar, stând atât de aproape de femeia care îl considera „un Benjamin Franklin din sud-estul Europei”, apăruse deodată dorința de a-l construi. Văzuse până și conturul precis al... Întoarse capul spre ușa întredeschisă. Auzise o tuse. Mai apucă să vadă doar volanul unei cămășuțe de noapte. Nu putea fi decât iubita lui, micuța Gaiané. Ar fi trebuit să fie în pat. Încă mai avea accese de tuse și fierbințeli. Prințul nu își mustra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
n-am terminat încă! Ajunsesem... Ah, da, la profit! La un moment dat am auzit-o că-mi spune ceva despre stăpânii ei. Că într-o dimineață, vezi dumneata, șezând ea așa, cu tava și micul lor dejun dinaintea ușii întredeschise, l-a auzit pe prinț. Tocmai îi propunea soției să petreacă împreună ziua aniversării, doar ei doi, în pădurea de la Păuna. Cum nu mai auzea nimic, a dat să intre cu tava în dormitor, dar i-a găsit sărutându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cicatricea unei suferințe vechi, prea dureroasă pentru a fi mărturisită. Furat de poveștile prințului, Dante Negro rămânea uneori până în zori. Dacă apărea omul de legătură, Manuc se retrăgea în camera alăturată. Harabalele cu mărfuri veneau și plecau întruna. Prin ușa întredeschisă, pictorul îl vedea semnând actele primite, citind și scriind scrisori atent, ușor încruntat. Cămașa îi aluneca. Scotea la iveală umărul rotund, cu pielea deosebit de albă în contrast cu șuvițele negre de păr. Un umăr bărbătesc. Dar și o candoare aproape feciorelnică. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
din umeri. Tu mi-ai pus o întrebare, iar eu ți-am dat un răspuns cinstit. Asta e tot. Apoi s-a dat jos din mașină și a trântit portiera. — Mulțumesc că m-ai adus, a adăugat el prin geamul întredeschis. Ne vedem diseară. Alison a băgat în marșarier și-a întors mașina furioasă, făcându-i pe toți cei aflați în preajmă să înțeleagă că nu era deloc mulțumită. A mers apoi până după primul colț și-a oprit într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să se deshidrateze și să se prăbușească trăsniți de insolație. Soldații dormeau deja în barăcile lor, și doar o santinelă mai era în picioare, la adăpostul unui umbrar, luptând din toate puterile - de multe ori inutil - să-și țină ochii întredeschiși numai cât să nu adoarmă de tot și suficient ca reflexele soarelui pe albele dune să nu sfârșească prin a-l orbi. O oră mai târziu, s-ar fi putut crede că Postul militar din Adoras e mort. Termometrul, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
aici... Și-n orice caz, lăsați ochiul pe toate buletinele și restul tăiați, ca să iasă țărăniștii, și la președinție lăsați-l pe Rațiu, numai ăsta ar putea să ne salveze... Să le salveze, aha, se uitau la el cu gurile întredeschise, nouă perechi de buze încremenite pentru o clipă și privirile mirate-edificate-neîncrezătoare-sfidătoare, și Rafael deja îndoindu-se, întors pe dos, scârbit, asta e, n-ar fi trebuit să le dea nas, să le bage-n seamă mai mult decât merită, uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-i, poate, că și-ar jigni musafirul. Asta e, n-are nici ea timp, e la fel de ocupată ca bărbatu-său, dacă nu cumva i-o fi frică să nu-i zgândăre boala, gelozia aia urâtă... Rafael o vedea prin ușa întredeschisă, în fața aragazului, amestecând într-o cratiță mare, și câinele scâncind și frecându-se de coapsa ei ca un copil răsfățat peste măsură. Se împingea în ea nerăbdător și parcă se grăbea spunându-i să sufle-n foc, să facă ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și-i sări cu labele pe umeri. Ea lăsă din nou cratița și-l apucă de labe cu amândouă mâinile și-l răsturnă peste pragul ușii, izbindu-l cu spinarea de picioarele măsuței. Rafael parcă ar fi pândit, cu gura întredeschisă și cu ceașca de cafea ridicată-n aer. Parcă ar fi stat pe picior de fugă. Nu e glumă, deh, să te lupți cu animalul ăsta... Ăsta da sport, și berea vărsându-se din pahare și o sticlă căzând de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
i-ar fi văzut pe oamenii ăia. Familia lui, da, niște străini bogați și cumsecade, care-l iubesc, și o să fie fericit cu ei. O să aibă de toate Petrișor, tot ce-i poftește sufletul... Fiu-său o asculta cu gura întredeschisă, cu privirea dilatată de uimire și încântare, și că ce bine ar fi fost să mă fi dat și pe mine la străinii ăia bogați... Lui Mugurel nu-i pasă. O să uite repede de frate-său și poate că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
lăsând-o dezgolită. Dar, dacă tot ajunsesem În punctul ăsta... Nici măcar pentru o clipă nu mi-au trecut prin minte gândurile Înțelepte legate de amprente digitale sau de ștergerea urmelor. Am Înaintat treptat cât de departe am putut, prin ușa Întredeschisă. Din locul În care m-am oprit, am văzut-o pe cea care zăcea acolo, Întinsă de parcă se prăbușise peste toaletă și cu brațele atârnându-i chinuit spre podea. Acum Înțelegeam de ce fusese atât de tăcută. Nu-i tocmai la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
efortul și intenția de a-mi zdrobi capul... M-am rotit pe loc, ferindu-mă de lovitură pe jumătate. Răsuflarea mi se oprise În gât și mai că mă sufocam. Dar biroul era gol, iar ușa, așa cum o lăsasem, puțin Întredeschisă. Nu era nici un indiciu că ar fi fost cineva Înăuntru sau că s-ar fi petrecut ceva ieșit din comun, În afară de faptul că imaginația mea dezlănțuită Îmi juca feste, Într-un episod de paranoia. Am expirat brusc, În timp ce inima Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
voce tare, de zece, de douăzeci de ori, Înlocuind câte-un cuvânt, schimbând câte-o Întorsătură a frazei, Înainte de a le consemna În tainița manuscrisului său. Djahane, sosită pe neașteptate, mai devreme ca de obicei, s-a strecurat pe ușa Întredeschisă, desfăcându-și fără zgomot șalul de lână. Înaintează În vârful picioarelor, prin spatele lui. Omar rămâne absorbit, ea Îi cuprinde dintr-odată gâtul cu brațele goale, Își lipește fața de a lui, Își lasă părul parfumat să-i cadă peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
șase, uneori mai mulți. Deși fuseseră Întotdeauna gata să mă Întâmpine cu zâmbetele cele mai strălucitoare, prezența lor Îmi interzicea orice vizită discretă. În seara aceea, cum supravegherea slăbise pretutindeni, am putut să mă strecor până În camera prințesei. Ușa era Întredeschisă; am Împins-o fără zgomot. Șirin era În pat, În capul oaselor, cu Manuscrisul deschis așezat pe genunchii ridicați. M-am strecurat lângă ea, umăr la umăr, șold la șold. N-aveam, nici ea, nici eu, gândul la mângâieri, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ca nimeni să nu poată fugi din ring. Uneori era mai pasionant decât Superman. La începutul lui decembrie, ne-am urcat în mașină și am plecat cu toții la Washington. Tata mă ținea pe genunchi; umezeala de afară pătrundea prin geamul întredeschis, încât aveam fața jilavă. Mi-am acoperit ochii cu palmele, închipuindu-mi că umezeala era de la cascada Niagara și eu trebuia să mă gândesc foarte bine dacă vreau ori nu vreau să sar. Vârfurile picioarelor mele atingeau deja marginea stâncii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
capcană inutilă, Zohara avea dreptate, de ce să mă ascund, simte că ceva nu este în ordine, dar îmi este clar că acum nu mai pot da înapoi, măresc viteza, o privesc cu coada ochiului, stă cu capul plecat și buzele întredeschise, ca și când ar fi pe punctul de a vomita, dar nu renunț, parchez repede la intrarea în mall și-i aud pașii târându-se în urma mea fără voie. Odată îi plăcea să vină cu mine aici, să stoarcă de la mine mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cînta, nici măcar nu ciripea, pentru că un tînĂr la vreo douășopt de ani, brunet, slăbuț, cu cearcăne vineții și neras, tocmai Își scosese de pe el un pulver și-l Întinsese peste colivie. Și acum tînĂrul stătea În picioare, ascultînd cu gura Întredeschisă. Cineva tot Încerca ușa din față, care era Încuiată cu cheia și avea și zăvorul tras. Cum stătea așa, auzea frunzele de dafin foșnind În vînt, claxonul unui taxi care trecea pe stradă și vocile copiilor care se jucau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ești minunat! — Nimic nu se compară cu o partidă de sex! — Cocaina mă face să mă simt al dracului de sexy, dragule! Apoi încep să se dezlănțuie în interiorul cabinei. Aud pereții zgâlțâindu-se. Trag apa și ies, iar prin ușa întredeschisă îi zăresc și-mi dau seama că se află în extaz. Am avut dreptate în legătură cu rochia. De-abia acum îmi dau seama de unde s-o iau pe blondă: e DJ la Radio Unu. Cred că face emisiunea de dimineață. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Am fost imediat Îndrumați către apartamentul — așa Îl numeau — colonelului Ardenti. Agenți pe scară. Ne introduseră la numărul 27 (șapte și cu doi, nouă, gândii eu): dormitor, vestibul cu o măsuță, chicinetă, baie mică cu duș, fără perdea, prin ușa Întredeschisă nu se vedea dacă avea bideu, dar Într-o pensiune de felul ăsta probabil că era prima și singura comoditate pe care o pretindeau clienții. Mobile șterse, lucruri personale nu prea multe, dar toate Într-o mare dezordine, cineva răscolise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
lânced de vată. Se uită întîi în stânga, spre iatacul Nadinei, pe urmă în dreapta. Pe zidul dintre ușa lui Herdelea și a lui Brumaru parcă tremura o umbră cenușie în bezna completă. Grigore se apropie intrigat. Umbra era lipită cu brațele întredeschise. O apucă de umărul gol și-n aceeași secundă, recunoscînd-o: ― A, tu?... Credeam, că vreo servitoare... Simți umărul moale, rece și puțin jilav. Își smulse mâna, parcă ar fi atins o piele de șarpe. Cuprins de scârbă, șopti: ― Tîrfă! Apoi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]