823 matches
-
folosită invocarea numelui lui Iisus, cu formulele: „Doamne Iisus Hristoase, miluiește-mă”, „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă pe mine, păcătosul”. Chemarea numelui combină chemările din Evanghelie ale vameșului și orbului într-o formulă care poate fi prescurtată, care poate fi întretăiată de tăceri, care poate fi uneori un strigăt de smerenie în stare pură, care poate deveni un fel de pecete a binecuvântării sau un cântec de dragoste. Atunci descoperim că avem mult mai mult timp a ne ruga decât ne
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
arțari,/ De foc ochii noștri prea mari./ Strălimpezi la trup și obraz". Trupul "strălimpede" e imaginea filtrată a intermediului transparent, a trecerii și a luminii, a răsfrângerii și a răscrucii. A oglinzii ce aprinde "lumină-n inimă", în care "se întretaie/ Pe ger de ape aripe de rai" și unde zboară "foc alb prin înstelatele domnii" (Heruvim)14. Totodată, un interval al răsucirii, al răsturnării perspectivei, căci în "apele oglinzii", iatacul apare altul, "invers și clar" (Oglindiri)15. Perspectivă ce absoarbe
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în aer, fără bază; dar se presupune că are una și că el este real". Cu alte cuvinte, "există ceva dedesubt care îl face să stea în picioare"1. Ce stă sub imagine ipostaziindu-se în așa măsură încât taie vederea, întretaie înțelegerea cu sensul acestei donații orbitoare? Când poetul spune: "În mine e un ochi/ înlăuntrul meu", " El e în mine./ Nu se vede"2, nu numai că are intuiția inaparentului, dar vede din perspectiva a ceva ce se manifestă în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
procesiunea în orizontul "opal" al lumii fenomenale, cât și lumina "urcând o vale spre deal", conversiunea spre orizontul "oval" al soarelui orbitor. Imaginea nu e mai mult, dar nici mai puțin, decât răscrucea luminii, forma voalată în care vederea e întretăiată, figura clar-obscură prin care se vede strălucirea inaparentului. O ultimă ipostază a luminii ce taie vederea, și desăvârșirea celor anterioare, se configurează în Nod 3216: "Mai stau o înserare,/ ca să văd,/ umbră din umbră cum se lasă,/ cum al luminii
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ca trupul unui șarpe indescifrabil de întortocheat și lung, a cărui cunoaștere de sine ar fi fost dureros de arbitrar simplificată. Exclamații de surpriză ce se sfia să-și pună prea iute capăt și de agasare exagerată după cuviință se întretăiaseră fără convingere vreme cam de un minut, după care pânza fusese iarăși brusc ridicată și lumina puternică a reflectoarelor sfâșiase aparența de continuitate disputată a spațiului. Zărise atunci două mâini mari și străine rătăcind întrebător pe șoldurile mamei sale, ale
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
în direcție greșită, în vreme ce toți ceilalți se repezeau aparent corect înspre ieșirea salvatoare. Cei de la curte puseră ciudățenia pe seama vârstei lui fragede și minții necoapte, neînțărcate încă de eroare. Totul până într-o bună zi când, la un cutremur, își întretăie fuga cu a lui Dedal, care de-astă dată se luă după el prin tenebrele galeriilor din subteran. Îl găsi opintindu-se cu cornițele-i juvenile într-o piatră de temelie pe cale să alunece afară din rosturile ei, ceea ce-i
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
o găsi, în cele din urmă se hotărâ, fără tragere de inimă, să se ridice și să se pregătească pentru o nouă zi de lucru. Două culoare pierzându-se în întuneric, lipsa tragerii de inimă și povestea pietrelor Labirintului se întretăiară pe ocolișuri molcome înlăuntrul lui. VII Conducea cu ochii pironiți în noapte, dincolo de linia unde lumina farurilor se pierdea. Răsunând de pulsul răzleț al unei maternități eterice, cvartetele pentru coarde ale lui Britten țineau întrucâtva la respect vastitatea dezolant de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
inginerește din mrejele joasei noastre Olande? − Foarte simplu: pentru că asta naște mitologia războinicilor grăbiți s-ajungă în cine știe ce Walhalla a făgăduințelor eroice. Și infinitul mare, și cel mic, ne curtează deopotrivă neașezata humă aluvionară; în auzul nostru, chemarea uscatului se întretaie cu cea a mării, ispitindu-ne una cu închegarea, cealaltă cu dizolvarea. Compatrioți, reluă Gert, sunt mândru că problema umană poate fi considerată foarte olandeză, în sensul că fundațiile nu sunt de găsit, ci de improvizat prin drenaj susținut. Omul
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de sine, ceea ce, în cazul lui, revenea la o simplă subliniere a generozității destinului. Poate că și locul îl ajută să-și pună în evidență farmecul de obicei pierdut pe sub zdrențe și autocomplezență. În orice caz, când în final se întretăie cu Ondine pe una din aleile ce duceau la plajă, apariția sa fu întâmpinată cu o bunăvoință nu lipsită de interes, așa cum gesturile vioaie de răspuns dădură clar la iveală. Cu șapte degete ridicate laolaltă și-apoi arătătorul dreptei bătând
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Invitații, indiferent dacă sunt prieteni, cunoștințe sau necunoscuți, se analizează cu coada ochiului. Există, ca și la teatru, loji locurile întunecate unde te poți izola culise spațiul tehnic al fonografului sau pick-up-ului dar mai ales centrul scenei, unde privirile se întretaie, se scrutează, se pândesc. Nimic nu rămâne neobservat, nici cele mai mărunte gesturi ale dansatorilor, nici baletul apropierilor amoroase, nici chiar cuplurile care "se fac ușurel nevăzute în întuneric". Fiecare este așadar incitat să flirteze, să aibă rolul principal, nu
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
și gândul e totul, și banii sunt totul, și sentimentele sunt totul... Paul Ricoeur chiar o spune, dar face un pas mai departe, găsind liantul dintre aceste diferite manifestări ale geniului uman iscoditor: „Cred că există un domeniu unde se întretaie astăzi toate cercetările filosofice, cel al limbajului. Acolo se intersectează investigațiile lui Wittgenstein, filosofia lingvistică a englezilor, fenomenologia creată de Husserl, cercetările lui Heidegger, lucrările școlii bultmanniene și ale celorlalte școli de exegeză neotestamentară, lucrările de istorie comparată a religiilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
c-a plecat de aici! Slavă Domnului că s-a dus! Se așezase în fața mea. Drept în fața mea și zău că n-avea chiloți. Dacă vrei, rămîi cu noi, Doamnă. N-o mai căuta. O găsești la coborîre. Replicile se întretaie, oamenii au chef de vorbă, iar eu, oricît nu m-ar crede cei ce mă cunosc, n-am replică, nu mai vreau nimic, vreau să mă lase toată lumea în pace, să fiu singură, să dorm Ba, Doamne iartă-mă, parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
doi ani din ordinul regelui Carol, care se săturase de uneltirile lui, avea să se producă în fața microfonului. Micuța Catalina, în vârstă de cinci ani, stârni o scurtă agitație, mânuind după voie microfonul, înainte de a cânta, cu un glas dulce, întretăiat de suspine, O, brad frumos, în germană. Gemenii care, firește, gângureau în limba lui Goethe, își manifestară zgomotos bucuria. Părinții lor se arătară mai rezervați. Spre două dimineața, când oboseala se făcea de-acum simțită, bătăi violente în ușă treziră
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
și Taylor, "clivajele lingvistice, de exemplu, produc rareori grupuri care se exclud reciproc, deoarece mulți indivizi pot vorbi mai multe limbi" (1970: 14). Nici grupurile etnice nu sunt totdeauna de acest tip. În general, dacă acestea sau oricare alt clivaj întretaie alte clivaje, există o probabilitate ridicată ca niciun grup să nu le excludă pe altele. Sunt prea mulți cei care aparțin mai mult decât unuia. Acum putem înțelege de ce Vanhanen a considerat că legătura dintre diversitatea lingvistică sau etnică și
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
de afaceri, nu reprezentanți etnici, în concurență" (1972: 21). În general, cu cât este mai ridicat nivelul de bunăstare, cu atât crește nivelul de educație, iar cu cât este mai mare descentralizarea resurselor, cu atât se dezvoltă mai multe clivaje, întretăind transversal clivajul lingvistic, etnic sau religios. Totuși, putem observa de asemenea că percepția clivajului variază și depinde de incidente care pot conduce la un moment dat la preponderența acelui clivaj; poate avea loc și o consolidare a unui clivaj prin intermediul
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
occidentale din anii '70" (Inglehart, 1990: 66-103). În general, "dezvoltarea" culturală era în mod clar o caracteristică nu doar a societăților "în curs de modernizare", ci și a societăților aflate la toate nivelurile de dezvoltare socio-economică, iar aceste valori puteau întretăia împărțirea între societățile puternic industrializate și cele "în curs de dezvoltare". Unul din cele mai clare exemple este faptul că țările din Commonwealth au multe caracteristici politice comune care contrastează cu cele ale țărilor care nu fac parte din Commonwealth
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
școli, solidaritatea în rândul managerilor și specialiștilor este cu mult mai redusă. În Marea Britanie, faptul că pregătirea specialiștilor are loc mai mult în universități decât în școli specializate și tendința sprijinită de universități de a crea legături sociale care să întretaie disciplinele profesionale au contribuit la o reducere a statutului și puterii specialiștilor. În al doilea rând, apropierea între specialiști se realizează și prin extinderea și rolul din ce în ce mai semnificativ al asociațiilor profesionale. Acestea nu încurajează neapărat un esprit de corps în
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
chiar în orașul Chișinău, capitala Basarabiei. Chișinău era un oraș mare și frumos, cu străzi largi, lungi, drepte, orînduite cum am văzut, mai tîrziu, că sînt acelea de la New York. Străzile principale, mai largi, mergeau de la vest la est și erau întretăiate, la aceleași înălțimi, de acelea mai puțin largi, de la nord la sud. Multe dintre ele aveau tramvaie. Strada principală se numea Alexandrovskaia strada Alexandru -, pe care se afla Soborul Biserica Catedrală -, în mijlocul unei mari grădini, iar în față, reședința mitropolitului
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
independent la mine, el face parte dintr-o structură mult mai amplă, niciodată comodă. E motivul pentru care "Furtunile..." par o carte oarecum dezlînată ca fluiditate în totalitate. Țineam însă la unele texte care legau vocile, nenumăratele voci care se întretaie pe parcursul discursului, ca în poemele dramatice. Lecția lui Eliot despre "cele trei voci ale poeziei" mi-a venit bine, recunosc, în sensul că m-a făcut mai atent la receptarea auditivă a cuvîntului. Cel mai des, însă, îmi place să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
minunile despre care scriu, îmi simt sufletul împletindu-se cu spiritul locului, înălțându-se într-un zbor plin de bucurie și liniște. Mă simt legată spiritual de această țară a „Soarelui Răsare” unde mă simt „acasă”... Căile vieții noastre se întretaie cu ale altora adunându-se într-un mănunchi de scânteieri divine. Chiar și timpul își adună trecutul, prezentul și viitorul, pentru a viețui în același spațiu, ale cărui dimensiuni nu le cunoaștem, în care spiritele noastre, poate, se vor întâlni
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
transpirație, am citit în ochii ei o suferință cumplită. M-am apropiat de obrazul ei, vrând să preiau o parte din durerea atroce care-i sfâșia măruntaiele. A văzut și a intuit gestul meu. Mi-a murmurat cu glas stins, întretăiat: De ce, Titi?... de ce-ai fugit?... unde?... N-a mai putut continua. Cu capul mic și ciufulit, sprijinit de pământul reavăn, acoperit de iarba prin care țâșnea seva de viață tânără, un firicel de sânge roșu îi colora obrazul palid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
rugăciunea noastră îl va îndupleca pe bunul Dumnezeu: În strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul și m-a ascultat; din mijlocul locuinței morților am strigat și mi-a auzit glasul. (Iona 2:2) În penumbra vagonului zăbrelit, vocile noastre se întretăiau cu țăcănitul sacadat al roților la extremitățile șinelor și cu semnalele stridente ale locomotivei, rezultate din eliberarea bruscă a aburului supraîncălzit, atunci când garnitura trecea prin fața gărilor mici, salutându-le disprețuitor, din mersul ei vijelios, cu destinație incertă... În cealaltă parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
te speria dragul meu. Soarele, soarele ăsta e de vină. Să nu mai ieși niciodată fără băscuța ta, da? Da, mama... soarele... Și am adormit cu cârpa udă pe frunte și mama uitându-se îngrijorată la mine, supraveghindu-mi somnul întretăiat de gemete scurte și înăbușite. ...Valurile de căldură, asemenea unor maree aeriene, se rostogoleau peste câmpia clocotitoare a Bărăganului, împiedicându-mă să ajung la fântâna care se profila pe linia orizontului. Ca Ana cea iubitoare a Meșterului Manole, mă străduiam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
transpirație, am citit în ochii ei o suferință cumplită. M-am apropiat de obrazul ei, vrând să preiau o parte din durerea atroce care-i sfâșia măruntaiele. A văzut și a intuit gestul meu. Mi-a murmurat cu glas stins, întretăiat: De ce, Titi?... de ce-ai fugit?... unde?... N-a mai putut continua. Cu capul mic și ciufulit, sprijinit de pământul reavăn, acoperit de iarba prin care țâșnea seva de viață tânără, un firicel de sânge roșu îi colora obrazul palid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
a fost scris și nici nu va fi vreodată... Note de jurnal: câți oameni, atâtea spirite și tot atâtea aspirații. În această călătorie misiune inițiatică am învățat să mă aplec cu atenție și răbdare asupra celor cu care mi se întretaie drumurile. Comparativ cu munca de la sală, în situațiile cu care m-am confruntat de data aceasta, am avut timp să dialoghez cu subiecții căutători și să-i înțeleg, să le înțeleg motoarele intime ce-i poartă spre... cunoașterea pură sau
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]