2,772 matches
-
era atât de mare Încât putea găzdui un Întreg bust omenesc. Ciudățenia chipului reprezentat Îl nedumerea. Artistul Îi conferise trăsăturile perversiunii și ale perfidiei celei mai neînfrânate. Și, În același timp, o durere intensă, În gura Încordată În care se Întrevedeau dinții de sidef. Cu adevărat, mâna care Îl cizelase trebuie să se fost de o iscusință ieșită din comun, ca să evoce atât de desăvârșit În metal o zeiță a infernului. Dante se uită În jur, studiind reacția mulțimii, dar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
când de bargello, și care era ținută În grajdurile de la San Piero. Îi făcu semn să Îl urmeze și se Îndreptă spre Priorat. O coti la dreapta pe o străduță laterală, spre râu. În fața lor, În depărtare, Începeau să se Întrevadă torțele de pe Ponte Vecchio. La o răscruce, i se păru că zărește niște umbre ce se furișau grăbit pe lângă zidurile palatului din față. Dar nimeni nu păru să Îi bage În seamă. Era istovit, cu veșmintele leoarcă de o sudoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
înțeleg, parcă ar zice bărbatul, cu mâna dreaptă ia de la Eva un măr roșu. Ea - frumoasă, capul expresiv are o frunte înaltă, părul lung e dat spre spate, corp alb, împlinit, femeia domină întâmplarea, pleoapele îi sunt lăsate puțin, se întrevede doar o privire vicleană, fixată pe Adam, parc-ar spune: ia mărul ăsta odată! Și privește atentă la bărbat, mâna ei dreaptă e deasupra mâinii lui, mărul e la Adam deja, l-a primit. Se oferă toată, probabil. Are nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
De acum Înainte nu-și va mai putea permite nici măcar luxul sumbru de a tânji după ea - nu după această Rosalind, mai bătrână și mai călită, dar nici măcar după vreo altă femeie Învinsă, bătută de soartă, pe care imaginația o Întrevedea ciocănindu-i la poartă pe la patruzeci de ani. Amory Își dorise pentru el tinerețea lui Rosalind, radioasa prospețime a corpului și a minții ei, mărfuri pe care ea le vindea acum pentru veșnicie. Din punctul său de vedere, Rosalind cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
asimilate de-a lungul acelei perioade. Tendința de evoluție a riscului de țară din Orientul Mijlociu, noiembrie 1986 • Massoud Radjavi, șeful organizației militare antiguvernamentale Mujahedin-e Khalq din Iran, a anunțat intensificarea operațiunilor de rezistență armată În vederea răsturnării regimului lui Khomeyni și Întrevede posibilitatea unor evenimente decisive În decursul anului următor • Ministerul de Externe al Siriei a anunțat Într-o conferință de presă că, În decursul zilei de azi, vor sosi la Damasc miniștrii de externe ai Arabiei Saudite și ai Kuweitului pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Între un mascul și o femelă. Kyōko a participat În total de șapte ori la jocurile lor erotice, dar abia după ce au obligat-o să ia ecstasy și au transformat-o În sclava lor, vagabondul a declarat că Începea să Întrevadă posibilitățile oferite de astfel de practici. Kyōko nu a luat ecstasy decât o singură dată. Pe vremea aceea se procura greu În Japonia, din cauza controalelor aspre ale autorităților. Atât Keiko Kataoka, cât și vagabondul aveau fiecare propria lor rețea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
lipsesc. Supranumele presupune aparent redactarea unui tratat asupra subiectului, niște afirmații sau vorbe de duh în acest sens ori măcar niște replici schimbate pe acest subiect cu niște comparși, însă nimic nu e sigur. O anecdotă lasă totuși să se întrevadă schița unui răspuns și ne permite să presupunem că acest om, care transformă lumea într-un vast teatru produs de vise și de nebunie, situa fericirea - sau bucuria, sau plăcerea - în capacitatea de a nu te lăsa afectat de nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
să gândești (prin acutele și monotonia lor) la niște psalmi cântați de sfântul Origene. Desigur poezia lui Racine și a celorlalți clasici evoluează într-un abstract mai arid. De unde, atunci, stârnitorul ei interes; de unde plictiseala transcendentă a celeilalte? Pricina se întrevede ușor. Abstractul poeziei clasice e un abstract veritabil prin fondul de observații și date concrete pe care-l presupune; un abstract "a posteriori". E curios cum tocmai în țara originară a empirismului, poezia nu vrea să știe de un amestec
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
al vieții multiple, împins până la "isteria vitală". O astfel de concepție se găsește și în Dionisiaca, și, mai ales, în Panteism pe care îl cităm în întregime pentru expresia lui cosmică ă...î. Am citat această poezie și pentru a întrevedea expresia cosmică a emoției poetului, dar și pentru a da un exemplu tipic de specia formei acestei poezii. D. Ion Barbu și-a fixat locul în tânăra noastră literatură mai ales printr-un vers implacabil de natură pur plastică. Nimic
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și furtunatic să freamăte Orgia!" Curând poetul nu se va mai recunoaște în aceste versuri nici chiar în splendidul poem După melci, publicat în "Viața romînească", în 1921, în care manierismul, "alchimia limbii" și "arta combinatorie ezoterică" încep să se întrevadă. Ion Barbu apelează la descântece și bocet, imaginând un copil atras de miracolul vieții, trezite, la chemarea magică, înainte de vreme, și compune un poem de o mare candoare, o capodoperă pe tema inocenței și a fragilității. Presimțea el că în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Acest lucru alterează imaginea Celuilalt care, reprezentând ceea ce inițial se numea stranietate, devine, în literatură, artă și viață, un corp pe care îl putem adora sau repudia, în chip discriminatoriu. Și totuși, semnele unei atitudini benefice de toleranță culturală se întrevăd în imaginile cuplurilor de rase diferite. Estetizarea, tratamentul special al conjuncției corpurilor, este deosebit de importantă în astfel de reprezentații, pentru ca dorința să se poată transmite cu naturalețe. Mai mult, subtilitățile plastice par a conduce scenele spre o erotizare intensă, cu
CUPLU ŞI SPECTATOR de DAN CARAGEA în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364422_a_365751]
-
simplu pe cuvânt, Dar multe, multe s-au spulberat La ora asta unde sunt? Câte șoapte secrete ți-am spus Și toate-s spulberate-n vânt. Câte omagii înalte ți-am adus La ora asta unde sunt? Câte imaginare căi întrevedeam Și câte ode și poeme îți făceam în gând Dar toate speranțele ce le aveam, La ora asta unde sunt? Nu mai există visări senine, Căci toate într-o clipă au apus Versuri, melodii și șoapte sublime Din inimă oare
UNDE SUNT? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364474_a_365803]
-
vieții” (Leonard Cohen, despre creatorul de poezie). Așadar nu sunt chiar incompatibil cu poetul Valeriu Rață, ca să nu-l pot descifra cât de cât. Pot prin urmare să afirm, cu acel adițional procent de relativitate, că omul pe care îl întrevăd spre a-l reflecta pe fila-suport a exercițiului meu cronicăresc nu e altfel decât cel pe care l-am intuit din scurtele fulgurații de timp în care oamenii au privilegiul de a fi față în față, adică realități aflate într-
FRĂMÂNTUL SUFLETULUI POETULUI VALERIU RAŢĂ, CONFRATELE MEU ÎNTRU ROMÂNISM de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364447_a_365776]
-
corp proporționat să întregească imaginea matură a unei femei, care nu își pronunța greutatea vârstei sub auspiciile niciunui timp. Forma corpului ei se pierdea difuz într-un amurg cețos, doar trăsăturile alungite, pomeții ușor înalțați de osatura puternică a feței întrevedeau un chip prelungit într-un alb orbitor, o frunte înaltă care se absorbea parcă în ochii săi de un căprui clocotitor. Doar ochii aveau fierbințeala vieții, dintr-un aproape întreg rătăcit într-o obscuritate nedefinită. Întinse mână cu o nesiguranță
FLUTURI SUB CEARCĂNE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361452_a_362781]
-
instituție”, dar, comparativ cu ceea ce înțelegem astăzi prin acest termen, este de preferat cel simplu, de biserică mică. Iar aceasta, deoarece atitudinea actuală este una și aceeași cu a tendințelor manifeste ale sistemelor, politicilor și necesităților imediate în care se întrevăd trei mari tendințe distructive pentru familie, și anume: cea privitoare la responsabilități, cea a delimitării și izolării familiei de societate și cea a alternativelor propuse să înlocuiască familia. Conștienți fiind că suntem responsabili mai întâi familiei și abia apoi societății
DESPRE FAMILIA CREŞTINĂ DIN PERSPECTIVĂ CANONICĂ ŞI JURIDICĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361399_a_362728]
-
un drum nici ușor, nici greu-pe drumul de afirmarea nestânjenită a personalității! Și, în fine , trebuie să te recunosc ca pe-un mare poet, din nou, cel mai mare poet al liceului și , de ce nu, dă-mi voie să-ți întrevăd o împlinire și mai mare , o adevărată proeminență în poezia noastră contemporană , alături de celelalte proeminențe recunoscute! E foarte bine că am ajuns la poezie! Am ajuns la o origine comună și cu această ocazie trebuie să-ți spun că te
DEŞERTUL DE CATIFEA (71-74) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363897_a_365226]
-
urlet prelung). NIKY (ironic): Singura ta certitudine este cabana. În mijlocul pădurii, lângă izvor, parcă ai fi Adam în Eden. EL: Mai degrabă Dante la poarta Infernului. Trăiesc pentru a ispăși vina de a fi existat. Dar în Purgatoriu nu se întrevede nici o Beatrice care să mă conducă înspre Empireu. NIKY:,, Iubirea care mișcă, sori și stele” ți-a fost refuzată din nou, de data aceasta se pare că ... definitiv. ELA: Niky, ar fi bine să nu uităm că existăm numai prin
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
a planetei aglomerând cerul cu nori străvezii . Rafalele lui dezechilibrau orientarea în spațiu. Levănțica ce stătuse verde atâtea ani la ferestră s-a uscat . Insistențele lacrimi ce își imaginau că îi hrănesc rădăcinile, picurau în zadar. Era primul semn ce întrevedea schimbarea anotimpurilor și că va începe întrepătrunderea lor într-atât de adânc încât nu vom mai ști , cât de curând ,să prezicem cursul vremurilor ce vor veni.. Soarele ieșea totuși timid pe la colțurile universului nostru disipând norii aduși de vremea
SCHIMBAREA ANOTIMPURILOR de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362916_a_364245]
-
a lungul anilor, pe când am urcat pentru prima oară spre zidurile ruginii. Privirea mi-am îndreptat-o spre Cetatea Universitară, Muzeul farmaceutic și bine înțeles către Castelul Regal . E drept că ici, colo printre armura de un verde pătrunzător, se întrevăd zidurile groase, drepte și armonioase care străjuiesc de mii de ani ascunzând cu dibăcie povestiri din trecutul îndepărtat dar și frumusețile prezentului, a studențimii care vine să învețe cu râvnă din imensa cultură ,reala moștenire păstrată de-a lungul mileniilor
HEIDELBERG de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363344_a_364673]
-
mai sunt și alții care, iată, conduc degringolada mai departe, făcând din afișata tinerime a guvernării un eșalon care se maturizează strâmb, schilodindu-și spiritul după modelul partidului unic condus de dictatura și de lucrăturile interioare, cum lasă să se întrevadă acutizarea gesturilor și deciziilor din ultima săptămână. Despre care, în măsura în care ne considerăm de bun simț, este bine nici să nu vorbim, lepădându-ne și spunând „fie la ei, acolo!”... Atât de abjecte mi se par asemenea manevre care-i desprind
CINE E CÂŞTIGĂTORUL? de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362401_a_363730]
-
părintele ieromonah Teoctist, starețul Mănăstirii, capătă dimensiunea unei misiuni care iese din granițele obișnuinței ecleziastice.” Subscriu acestui punct de vedere al confratelui Miron Manega, care, pe www.certitudinea.ro, mai precizează: „Evenimentul nu ar fi avut anvergura care deja se întrevede, fără suportul și contribuția câtorva «exaltați» care s-au angajat să slujească o idee majoră (resuscitarea personalității lui Mihai Viteazu, voievodul reîntregitor al neamului românesc, ca simbol și catalizator al recăpătării demnității naționale). S-a creat astfel un «centru de
EDITORIAL, DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362530_a_363859]
-
serviciu și, în singurătatea lui, a hotărât că trebuie să facă ceva pentru a se lămuri că totul este numai o închipuire, un vis urât. A găsit timpul necesar, cu atât mai mult cu cât bănuiala îl măcina și parcă întrevăzuse la unii apropiați priviri compătimitoare. Poate că i se părea. Dar dacă? ... Cine poate fi sigur pe o femeie? Știa încă de mic copil, de-acolo, de la țară, unde copilărise, că mai degrabă „păzești o ciurdă de iepuri decât o
PĂSĂROIUL de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361096_a_362425]
-
Ediția nr. 238 din 26 august 2011 Toate Articolele Autorului PRIN CODRII SECULARI Mă pierd prin codrii seculari, Ca gândurile să le împânzesc, Mă alătur altor solitari, Cum aș putea să mă opresc? Cu toate că merg înspre tăcere, Aș vrea să întrevăd infinitul, Am o deosebită plăcere, Să îndepărtez sfârșitul. Îmi înfășor un brâu de stele, Preluate din Pajiștea Albastră, Te numeri și tu printre ele, Frumoasă mușcată în fereastră. Referință Bibliografică: Prin codrii seculari / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
PRIN CODRII SECULARI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360784_a_362113]
-
răsucindu-se din șale cu voluptate și pasiune, tremurîndu-și umerii și împingîndu-și sînii în față, țipetele de extaz, chiotele și chicotele, creionau un tablou specific sfîrșitului de secol, care s-a cramponat, poate in extremis, pentru că altă soluție nu se întrevede la orizont, de globalizarea și mondializarea planetei. Chiar, mi-am zis, noi, pămîntenii, cînd ne gîndim la marțieni, nu-i putem concepe ca pe niște omuleți cînd verzi, cînd albaștri, cînd scunzi, cînd uriași, vorbind limbi diferențiate de granițe imaginare
14 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360717_a_362046]
-
drapată într-un material roșu și vișiniu, cu mâna dreaptă arătând spre textul filacteriului și spre vasul cu capul tăiat al Sfântului Ioan Botezătorul. Chipul fecioarei trădează o intensă trăire emoțională, Sfântul Ioan are o figură ascetică, în trupul longilin întrevăzându-se mai mult structura osoasă decât musculatura. Ambele figuri sunt solemne, grave. Și tare s-a mâhnit Sultănica, găsindu-și icoana la muzeul de artă religioasă feudală degradându-se pe zi ce trece și că nimeni nu lăcrimează...poate doar
O ALTĂ SULTĂNICĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360854_a_362183]