2,365 matches
-
să pozeze mai frumos. Deh! Artistul e artist în orice împrejurare... Curând, pătrunși de nostalgie, ne-am luat rămas bun și am făcut cale întoarsă, de la căldura poeziei, în arșița verii... Dar, parcă în mod special, pentru a nu ne întrista și a ieși total din farmecul poeziei, pe una din aleile Parcului Cișmigiu, doi miri erau fotografiați de o armată de nuntași. M-am "înrolat" imediat pentru a vă oferi un moment din bucuria acestora... Casă de piatră! Să fiți
CĂLDURA POEZIEI ÎN ARŞIŢA VERII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366937_a_368266]
-
de lângă om. Căci pe el îl văd. Pentru cel de alături nu este nevoie de ochii sufletului. Îl ating și mă atinge îl văd și mă vede, îl întâlnesc și mă întâlnește. Însă, dincolo de toate, îl intristez și, inevitabil, mă întristează! Îi greșesc și îmi greșește. Domnul nostru Iisus Hristos nu este un idealist. Nu Se hrănește cu vise imposibile. Știe că omul este supus greșelii, corupției și bolii. Că rănirea aproapelui este prea des chiar un mod de a fi
DESPRE IUBIRE SI IERTARE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366818_a_368147]
-
Ea îl ruga ca pe un tată ; el, ca turbat, a siluit-o... Dar Tomaida a fost tare și a rămas neântinată Chiar și lovită cu turbare și de sabie tăiată... Soțul ei, aflând la muncă, tare mult s-a întristat S-a tânguit pentru nevastă ; pentru bătrân s-a rușinat... Care, după Judecată, cu sabia a fost tàiat Iar Tomaida în Cinstire, Martir în Ceruri a intrat ! Prof.Paulian Buicescu, Lic. Thg.Izvoarele & Șc.Gimn.Bacea-Movileni, jud.Olt, membru L.S.R.Fil.
SF.MC.TOMAIDA de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367532_a_368861]
-
ca femeia iubită să fie și mama copiilor lui”. Deci aceste sunt procesele interioare ale unui bărbat când iubește. Dragostea luptă mereu pentru folosul celuilalt, este curajoasă în fața necazurilor, simte compasiune și dorință de adevăr în tot ceea ce face. Se întristează cu cel necăjit și se bucură cu cel fericit. Nu are poziție socială și nici pedestal, nu are prejudecăți, ea este hotărâtă și face totul, „suferă totul, iartă totul”, deoarece este foarte generoasă. Nu vrea să fie competitivă ci completează
DESPRE SIMŢIRILE DRAGOSTEI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367543_a_368872]
-
Stă de veghe-acolo-n Munți Pentru dreptul celor mulți! Fluierul cu dor amar Pe o prispă de brutar N-are liniște, nici pace, Pâinea în cuptor se coace În lumina lui cerească, Sfânta pită românească! Moții mei, nu vă întristați, Pururea să nu uitați Din Ardeal până-n târziu Duhul Iancului e viu Și în versul meu îl port, Avram Iancu nu e mort! Morți sunt doar acei ce-l vor Tălmăcit în limba lor... Cântec niciodată frânt, Sus la Țebea
OMAGIU LUI IANCU (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367649_a_368978]
-
au dorit desculți Și-atunci când am fost trași pe roată Ori ne doineam tristețea-n Munți! Nu a scurmat nicicând rugina În sufletul ce ne-a fost dat, E plină lumea de lumina De aurul din noi furat! Nu vă întristați, el este încă Acolo-n Apuseni destul, „Lovească-l fulgerul din stâncă Pe cel străin și nesătul!” Știu, de durerea voastră multă Se zvârcolesc în somn străbunii, Stă iarba în genunchi și-ascultă Cum freamătă din Dor gorunii... Cu-aceeași
OMAGIU LUI IANCU (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367649_a_368978]
-
uneori. Tratați totul ca fiind o joacă... Îmi permiteți, vă rog, să mă retrag! Distracție plăcută! - Da... este o joacă, aveți dreptate! Distracție este, dar nu chiar plăcută... de una singură... Mă scuzați! Nu trebuia să spun asta, răspunse ea întristată pe dată. - Doamnă..., de ce să nu puteți spune ce simțiți cu adevărat? își căuta bărbatul cuvintele, vizibil încurcat. Este firesc! continuă el, bătătorind zăpada cu bocancul. Eu sunt..., eu sunt Iustin, se prezentă grăbit și întinse curelușa săniuței pe care
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]
-
mi-i senin, S-a șters dorul de tine, s-a stins al meu venin. Frunzele verzi îmi răcoresc din nou sufletul, Răcoarea lor mă-nvață că prețios mi-i zâmbetul. De azi, jur că nimic nu mă va mai întrista, Pe strada mea cu soare-aprins degrabă voi pleca. Pe calea mea ce-o știu doar eu și cu-ai mei îngeri, Unde-aș putea să-ncep din nou, făr' ale tale-atingeri. Nimic nu mă va face să mă-ntorc din
STRADA MEA de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367665_a_368994]
-
pescuit și a unor clipe de dragoste unice și de neuitat. În timp ce strângeam bagajele, simțeam că ceva nu este în regulă cu mine. Gândul că în această seară, Miruna va părăsi litoralul pentru o perioadă nedefinită, mă făcea să mă întristez. Mă obișnuisem cu prezența ei, îmi plăcea s-o am în preajmă, aș fi vrut s-o opresc lângă mine. Eram conștient că acest lucru, deocamdată, nu era posibil. Fiecare are o viață proprie, care a fost tulburată, într-un
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
Că timp a fost păcatu' să-l comit ... Sunt patrușcinci de ani trecuți, și-un pic, Lenuță, au zburat ca mai nimic!... Ne-am regăsit acum, în plină toamnă, Dar să uităm ... eu domn și tu o doamnă! Nu te-ntrista, nu plânge,-s încă viu, Pentru păcat nicicând nu-i prea târziu ... . Valeriu Cercel Referință Bibliografică: Regrete tomnatice / Valeriu Cercel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1359, Anul IV, 20 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Valeriu Cercel : Toate
REGRETE TOMNATICE de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1359 din 20 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367791_a_369120]
-
laicilor și-a avut originea în această mântuitoare temere și în acest sentiment de nevrednicie, ea nu mai este valabilă astăzi. Pentru că, dacă ar fi așa, cei care nu primesc Sfânta Împărtășanie ar putea, în cele din urmă, să se întristeze în timp ce urmaresc Sfânta Liturghie, ar putea să le pară rău pentru păcătoșenia și nevrednicia care-i separă de Sfintele Daruri, ar putea, pe scurt, să se simtă "excomunicați". Dar, în realitate, nici una dintre acestea nu este adevarată. Generații peste generații
DESPRE SPOVEDANIE SI EUHARISTIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366876_a_368205]
-
lua așa Audanius, spuse Rufus. Ca cetățean al Romei mă doare această stare de lucruri. Am luat hotărârea de a pleca din Roma nu ca să fug de ceva, sau să nu mai aud și să nu mai văd ceea ce mă întrista. Am plecat cu sentimentul și regretul că orașul pe care l-am iubit m-a trădat. -Mi-aduci aminte de ilustrul Publius Cornelius Scipio cel care l-a învins pe Hannibal și care înainte de a fi exilat a spus: ,,Ție popor
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366842_a_368171]
-
salvare Te-am căutat și uite te-am găsit Că te iubesc nu-i simplă întâmplare. Tu clipa-mi îndulcești si-aduci atâta bine De parca mierea lumii e strânsă toata-n tine. **** Întoarce-te, fii ploaia mea de mai, Pe-obrazu-mi întristat să-mi fii sărutul, Hai să lăsăm uitării tot trecutul În brațele iubirii o clipă te rog stai. Fii umbră mea , fii inima-mi ce bate Fii zâmbetul, tandrețea și puterea, Din suflet să îmi ștergi toată durerea Și ziua
INCANTAŢII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366970_a_368299]
-
află că ceea ce voia Botezătorul era un cuget curat, spălat în apa Iordanului în care cel botezat prin acest act ritualic se lega în pocăința inimii spre a nu mai face păcatul. Irod ascultă ce îi spusese trimisul și se întristase atunci nu numai pentru că Botezătorul nu-i primise darurile ci și pentru faptul că la finalul convorbirii Ioan i-a spus trimisului să se ducă la stăpânul său și să-i spună să vândă totul săracilor, să se pocăiască și
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN-2) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366942_a_368271]
-
și să-i spună să vândă totul săracilor, să se pocăiască și să ducă o viață simplă. Trimisul însă nu-i spusese că ar fi avut vre-un stăpân ci venise ca și cum el era cel care aducea darurile. Irod se întristă și se tulbură atât de tare încât luă hotărârea s-o termine cu vizitele la apa Iordanului simțind că dacă se mai ducea acolo chiar ar fi făcut ceea ce Ioan îi spusese să facă. Nu-și putea imagina ca el
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN-2) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366942_a_368271]
-
socoteala efectul. Viața, așa de nesuferită cum pare, are înțelesul său. În cazul de față, cunoașterea venea de la sine, în singurătatea izvorului de munte. Viața se grăbește, rapidă caravană./ Oprește-te și-ncearcă să-ți faci intensă clipa./ Nu mă-ntrista și astăzi, făptură diafană, /Mai toarnă-mi vin! Amurgul m-atinge cu aripa ... Aș fi putut mișca cu ușurință mâinile, picioarele, doar înțelegeam că nu este nevoie: mintea, atât de limpede, mă lăsa să trăiesc libertatea absolută. Privirea, odată atârnată
ANESTEZIA LUI OMAR de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367084_a_368413]
-
ale lanțurilor de la glezne, care urmăreau pretutindeni deplasarea condamnaților, în orice loc și timp s-ar fi aflat, bonete, caschete, scrisori ale condamnaților pentru cei dragi și pentru lumea de-afară și cu atât mai mult m-a nedumerit și întristat întâmplarea nefericită a unui gardian, de a a fi fost omorât de către un pușcăriaș, atras printr-un vicleșug chiar în celula acestuia, prin 1937. Evadarea era exclusă, iar încercările au fost iremediabil pierdute: până în 1963 când a fost închisă, în
ALCATRAZ-UL DESTINELOR NOASTRE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367024_a_368353]
-
ating nimic cu ele care nu este pe placul Tău! Și aici sunt picioarele mele. Ți le dăruiesc Ție. Nu le lăsa să alerge unde nu trebuie! Aici sunt ochii mei. Nu-i lăsa să privească la lucruri care pot întrista Duhul Sfânt! Urechile mele să n-asculte ceea ce Te dezonorează pe Tine! Gura mea să nu rostească niciodată cuvinte pe care Tu nu vrei să le auzi! Mintea mea să nu rețină nici un gând și nici o imagine care nu este
PERPENDICULARA PE UN COLT DE NEMURIRE DE ADINA SAS-SIMONIAK de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 160 din 09 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367183_a_368512]
-
adînci, Te așteptam cuminte, Tu îmi dădeai un brînci, Iar eu nu aveam minte... Și te prindeam în brațe, Voiam să te sărut, Dar fetele sînt hoațe: “ M-ai strîns și m-a durut !” Te mîngîiam, frumoaso, Și tu te întristai, Și cînd îmi ziceam: Las-o! Tu parcă mai voiai... Și iar fugeam spre tine, Și iar mă respingeai, Și, cînd plecam, în fine, La tine mă chemai... Cînd mă certai că mîna Și-am pus-o nu știu unde, Pe cer
VERSURI ALBA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367283_a_368612]
-
zece minute iar în cele din urmă prin acel frumos albastru al zilei a trecut și celebrul sfert academic... Am oftat simțind un dor nebun după tinerețea ta, după anii rătăciți departe de tine! M-am întors în propriul univers, întristându-mă intersecțiile cu sens giratoriu și am mai scris o poezie despre o frumoasă... În același timp într-o altă realitate paralelă, ne plimbam ținându-ne de mână, lângă cinematograful unde urma să vizionăm filmul vieții noastre... Ah, Doamne ce
AZI, DUMINICA... (1) CINEMATOGRAFUL de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368571_a_369900]
-
de Stelian Platon, publicat în Ediția nr. 2197 din 05 ianuarie 2017. Lacrimi pe pâine Pe cărări ce duc spre viață visele dispar ca fumul Din normalul de-altădată astăzi ne-a rămas doar scrumul Amintirea este-o toamnă ce-ntristează orice floare Iar dorința amânată e-o fereastră-n așteptare Cu speranțe-n semnul crucii am trimis email la stele Și de secoli izbăvirea e imensă-n aquarele Prin urmare spun smeriții și nu-ntâmplător doar unii Doar în chipul
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
poporul ei sărac E nespus de fericită și tot statornică-n ... Citește mai mult Lacrimi pe pâinePe cărări ce duc spre viață visele dispar ca fumulDin normalul de-altădată astăzi ne-a rămas doar scrumul Amintirea este-o toamnă ce-ntristează orice floareIar dorința amânată e-o fereastră-n așteptareCu speranțe-n semnul crucii am trimis email la steleși de secoli izbăvirea e imensă-n aquarelePrin urmare spun smeriții și nu-ntâmplător doar uniiDoar în chipul din icoane găsești sensul rațiuniiPoate
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
majore ale omenirii. Își exprimă îngrijorarea cu privire la distrugerea ecosistemelor naturale și a sistemului lingvistic al unui popor. În opinia autoarei, codrul este asemănat lexicului, copacii fiind doar „cuvinte vii”. Este o risipă și nimicire fără milă, pentru care autoarea se întristează, se mâhnește pentru lipsa de voință a generației actuale de a păstra neprihănit fondul silvic, ca și cel lexical pentru a fi lăsat moștenire, verde și curat urmașilor, spre păstrare și dezvoltare. Se întristează și suferă văzând decapitate ori amputate
CRONICĂ DE CARTE: ÎNTRE FIRE ŞI GÂND DE ANA URMA de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368586_a_369915]
-
fără milă, pentru care autoarea se întristează, se mâhnește pentru lipsa de voință a generației actuale de a păstra neprihănit fondul silvic, ca și cel lexical pentru a fi lăsat moștenire, verde și curat urmașilor, spre păstrare și dezvoltare. Se întristează și suferă văzând decapitate ori amputate dealurile și munții, defrișate pădurile, schilodit vocabularul prin împrumuturi și acceptări nepermise a unor cuvinte din alte limbi... Descoperă și se confruntă cu ape tulburi, care par să-i inunde întreaga ființă și trăiește
CRONICĂ DE CARTE: ÎNTRE FIRE ŞI GÂND DE ANA URMA de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368586_a_369915]
-
pe Laocoon și pe cei doi fii ai săi. În general sculpturile sunt așezate aici pe piedestaluri înalte, ceea ce le amplifică măreția. Recunosc această măreție, calitatea compoziției acestor sculpturi, admir amănuntele anatomice ale corpului omenesc, armonia lor, frumusețea, dar mă întristează! Le privesc și parcă aștept... Cineva scria atât de inspirat, despre fericirea celor care pot auzi sculpturile vorbind... În partea destinată Artei romane mai aflăm bustul din marmură al unui Om cu barbă (Man with beard) și Împăratul Augustus (Emperor
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]